19,047 matches
-
oaspete bine-venit al mânăstirii. Starețul Încuviință: — Da, fără doar și poate. Oricum trebuie să te Însă nătoșești cu totul. Nu vorbi cu nimeni despre cele aflate acum. Mai e nevoie să-ți spun asta? După cum văd, știi să păstrezi o taină. Heribert, Încalecă pe dată și du-te la sihastru. Chiar În clipa asta. Lui poți să-i povestești totul. El e prietenul domniței... Dar numai lui... deși nu pot fi Întru totul de acord cu felul lui de-a fi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Îi fu spaima când bătrânul o Întâmpină mirat, fără să știe nimic de iubitul ei. În câteva cuvinte Îi povesti pustnicului toată istoria: primise de la Bodo o scrisoare scur tă, În care el o ruga să se ostenească În mare taină până la sihăstrie, pentru că voia să-i Împărtășească ceva foarte important. Povesti și ciudata Întâmplare cu calul care aproape o răpusese În goana lui nărăvașă, și cum un străin o scăpase pesemne de la moarte. În ciuda micilor zgârieturi pe care le dobândise
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
un destin nenorocos Îi Împiedicase, generații la rând, să ocupe ei tronul. Acest vis ar fi fost nimicit dintr-o singură lovitură, dacă Bertold ar fi aflat de iubirea tainică dintre Bodo și fiica sa. Nu era pentru el o taină că tânărul o diviniza pe prințesă; de altfel, toți bărbații o adorau, ca pe statuia Sfintei Fe cioare din capela palatului, și de aceea nu lua În seamă admirația pe care toată suflarea bărbătească de la Curte i-o arăta. Însă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
această dragoste ca pe o profanare a ordinii sociale lăsate de Dumnezeu. Iar, dacă ar fi știut că și Adelheid Îl iubește, furia lui n-ar fi cunoscut margini. Părintele Bernhard, care Între timp fusese luat și el părtaș la taina tinerilor, nu mai putea dormi noaptea de frică, gândindu-se că vreun gest necugetat ar fi putut scoate cândva la lumină taina celor doi Îndrăgostiți fără speranță. Aveți răbdare, le spunea el mereu. Căile Domnului sunt necunoscute. Nu se știe
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
furia lui n-ar fi cunoscut margini. Părintele Bernhard, care Între timp fusese luat și el părtaș la taina tinerilor, nu mai putea dormi noaptea de frică, gândindu-se că vreun gest necugetat ar fi putut scoate cândva la lumină taina celor doi Îndrăgostiți fără speranță. Aveți răbdare, le spunea el mereu. Căile Domnului sunt necunoscute. Nu se știe niciodată cum se pot schimba lucrurile. Poate că până la urmă ducele se va lăsa convins. Poate că, Într-o zi, Îi va
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Nu pricep de ce treaba asta trebuie să rămână se cretă, spuse el. Curierul m-a conjurat să nu spun nimănui nimic. În același timp, părintele stareț mă roagă să mă duc acolo, În cea mai mare grabă, dar În mare taină. În grabă, da, dar de ce În mare taină? Cine ce are cu Bodo al meu? și de ce nu trebuie să afle nimeni nimic? Mai cu seamă ducele nostru! Ducele, prietenul și protectorul nostru! Crezi că el i-a Întins cursa
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
se cretă, spuse el. Curierul m-a conjurat să nu spun nimănui nimic. În același timp, părintele stareț mă roagă să mă duc acolo, În cea mai mare grabă, dar În mare taină. În grabă, da, dar de ce În mare taină? Cine ce are cu Bodo al meu? și de ce nu trebuie să afle nimeni nimic? Mai cu seamă ducele nostru! Ducele, prietenul și protectorul nostru! Crezi că el i-a Întins cursa băiatului? De ce, pentru numele lui Dumnezeu? Solomon clătină
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
aici? se miră Urs. Dar nu iese niciodată din sălbăticie! — Vine. Am trimis după el, ca să ne sfătuiască și să ne dea buruieni de leac pentru domnul Bodo. știm și noi, și părintele Bernhard, și Heribert al nostru câte ceva despre tainele vindecărilor, dar pe el nu-l Întrece nimeni. și ne-a trimis vorbă că vine neîntârziat el Însuși, că are să ne spună unele și altele. — Părintele Bernhard e și el aici? Ce are a face Curtea domnească cu rana lui
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
urmă pe stareț În bibliotecă. Ceilalți așteptau acolo și, după ce se Înclină scurt, se așezară În jilțurile pregătite. — Deoarece toți cei care avem de-a face cu Întâmplarea aceasta suntem de față, spuse părintele Bernhard, și cu toate că dorim ca această taină teribilă să rămână Între noi, după o Îndelungată chibzuială am Împărtășit-o ducelui Conrad. — De ce? Întrebă uluit starețul. Părinte duhovnic, nu te Înțeleg. Puteai să te duci de-a dreptul la ducele Bertold, să-i povestești totul! Ce-o să se
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
la prima vedere! Jupânul Urs, căruia cei de față Îi povestiseră totul, Încuviință. Mintea lui ascuțită pricepuse de Îndată că o dragoste nepermisă, fără viitor, nu putea trezi așa un interes. Bătrânul bancher cunoștea prea multe din țesăturile intrigilor și tainelor care Înconjurau curțile princiare, precum și vânătoarea nepotolită de privilegii care Îi Împingea pe curteni la conjurații și trădări. Nu o dată căzuseră victime capete Încoronate. „Bodo, Bodo, În ce viespar ai intrat,“ gândi el În timp ce-i privea cu atenție pe cei
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Întrebător pe cel care-l Întovărășea. — Preacuvioase, vorbi acesta grăbit. Sunt Într-o situație foarte Încurcată și vreau să vă cer un sfat. Călugărul tăcu mai departe și jupânul Urs continuă șovăind: — Ceea ce vreau să vă Încredințez acum este o taină mare. N-o știm decât eu și omul meu de Încredere. A mai cunoscut-o și o doică bătrână care a murit demult. Nu m-aș fi gândit s-o dezvălui vreodată, dacă nu m-ar fi silit Împrejurările. Poate
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cum spuneți, părinte, dar deocamdată lucrurile stau astfel. și mintea mea m-ar sfătui prost dacă m-aș duce să-i spun ducelui că toți suntem egali În fața lui Dumnezeu și a oamenilor. Dar vreau să vă mărturisesc acum o taină. Am toate motivele să cred că sângele care curge prin vinele lui Bodo e nobil. El nu e fiul meu trupesc. Pă rinte, cuvintele mele sunt o spovedanie și știu că În afară de cuvioșia ta și de Dumnezeu nu le va
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ca să i-o dau când voi fi pe patul de moarte, și atunci să-i dezvălui Întâmplarea. Mi-a fost teamă să-i spun mai repede. Pentru mine, a fost copilul meu și așa trebuia să rămână. Dar dacă această taină poate să-l ajute acum să-și dobândească soția pe care și-o dorește, atunci tăcerea mea ar Însemna un egoism monstruos. Pe de altă parte, mă tem ca obârșia lui să nu-l primejduiască. Nu știu ce să fac, părinte, vă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Urs, am să-ți spun lucruri de care ai să te minunezi. Deocamdată să ne rugăm Domnului să-i scape pe cei doi nevinovați. și apoi, dacă El va Îngădui, se vor face și celelalte. Păstrează cu grijă cruciulița și taina ei, ca și până acum. Întovărășește-mă o bucată de drum, ca să putem vorbi În liniște. Apoi te vei Întoarce aici, așa cum s-a hotă rât, ca să aștepți noutățile. XI După convorbirea cu părintele Bernhard, În care acesta Îi spuse
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
acele zile și i-am arătat lămurit situația În care se afla. Mi-a dat dreptate și, deși o durea inima că se desparte de fiul ei, a Înțeles că altă ieșire nu avea. Monseniorul Manasse a trimis-o În taină și cu mare grabă la mânăstirea Sfântu l Maximin, departe În sud. El i-a dat de veste și lui Raymond Berenger, contele catalan de Provence, punând-o sub protecția lui. Catalanul nu-l prea avea la inimă pe rege
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
N-a aflat niciodată de existența acestui fiu? Mai ales că legătura lui cu delfinul n-a fost niciodată prea afectuoasă! Nu putea să-și aducă fiul la Curte? — Nu știu. În orice caz, dacă a știut vreodată, a păstrat taina cu sfințenie. Cum ți-am spus, un pretendent la tron ar fi Încurcat rău lucrurile! Ce conflicte ar fi putut izbucni! Cine știe care ar fi fost soarta lui Bodo și chiar a tronului francilor! Istoria trebuie să-și urmeze cursul! Nu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
e Înțelept să Încerci a-i schimba făgașul. Asta duce totdeauna la nenorociri și cataclisme, murmură călugărul. Jupâne Urs, Înțeleg că ceea ce ți-am spus acum te tulbură peste măsură. Dar te conjur, pe mântuirea sufletului domniei tale, să păstrezi taina. Să i-o dezvălui doar lui Bodo. În Îm prejurările de față e bine s-o cunoască și să hotărască singur ce are de făcut. Poate că În felul acesta Își dobândește feri cirea și iubirea și bănuiesc că va
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
față e bine s-o cunoască și să hotărască singur ce are de făcut. Poate că În felul acesta Își dobândește feri cirea și iubirea și bănuiesc că va face orice pentru asta. Dar nimeni altcineva nu trebuie să afle taina de la noi! N-aș vrea să apară alte primejdii care să-i amenințe viața. Are și așa dușmani destui! Vrei să ne pomenim cu ucigași plătiți de la Curtea lui Ludovic? Pe de altă parte, doresc să-mi păstrez viața singuratică
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cavaler, ești idealul de neatins și nu pot decât să mulțumesc cu recunoștință Celui de Sus, care mi-a dăruit aceste clipe minunate! Uitând pentru o clipă rezerva pe care și-o impusese de atâta vreme, de când era Îndrăgostit În taină, tânărul Își apăsă buzele pe mânuța albă care o strângea pe a lui. Cerul și pământul se Învârteau În jurul tinerei prințese. Fără să-și dea seama, se aplecă și sărută ușor buclele Întunecate aplecate asupra mâinii ei. Apoi, cu o
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
amândoi la el și le spuse să aibă răbdare, să nu facă vreo faptă necugetată. — Cu voia Domnului, va veni și ziua când nu vor mai fi piedici În calea iubirii voastre! Fiți Înțelepți și aveți răbdare. Răbdare, asta e taina! le spuse el. Îi binecuvântase promițându-le că se va ruga pentru ei și tinerii se liniștiră Întru câtva, deși le venea greu să se prefacă. Își trimiteau vești prin slujitori credincioși, ceea ce nu era lipsit de primejdie. Dacă ar
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
o dată pe Adelheid! Mi-aș dori să fie mai mulți astfel de eretici printre dreptcredincioșii Bisericii noastre, căci ar putea Învăța multe de la el! ripostă Conrad cu asprime. De prisos să-ți spun că și aceasta trebuie să rămână o taină. În afară de Cuvioșia Ta și de mine, nimeni de la Curte nu trebuie să afle nimic, nici măcar măritul meu frate! — Da, stăpâne, suspină monahul. Ai dreptate, și merit să mă mustri! Departe de mine gândul de a-mi mustra duhovnicul. Acum trebuie
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
se Închide. Dormita Încă Îndelung, ceea ce părea cel mai bun leac, și tinerețea lui Își spusese și ea cuvântul. Pustnicul Îl cerceta zilnic și, după sfatul lui, jupânul Urs alese unul dintre momentele de trezie pentru a-i destăi nui taina originii sale nobile. De când negustorul aflase cine era de fapt fiul său, sentimentele lui se schimbaseră. Fără Îndoială Îl iubea la fel ca Înainte. Bodo era darul trimis din cer Într-o clipă de mare cumpănă, pruncul pe care-l
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cumpănă, pruncul pe care-l legă nase și-l hrănise ca un părinte adevărat, băiețelul curajos pe care-l purta pe cal În fața lui, cel pe care-l lua În hrubele casei, arătând-i lăzile cu aur și Învățându-l tainele meseriei... Era urmașul care mai târziu avea să-l moștenească, În care avea o adâncă Încredere și de a cărui destoinicie era mândru. Dar, În același timp, după ce află cine era, Începu să-l privească cu o anume sfială. În
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
el pe bătrânul căruia Îi curgeau lacrimi de fericire pe obraz. Bodo al lui! Totdeauna fusese un suflet nobil și nici acum nu era altfel! — ... Totuși mă bucur. Nădăjduiesc că acum... Se opri brusc. Nu știa cât cunoșteau ceilalți din taina lui. — Da, fiule, dacă nu vrei să devii rege, poți cel puțin să te gândești la cea mai strălucită căsătorie. Bodo Îl Îmbrățișă Încă o dată pe tatăl lui, care Îi atinse fruntea cu buze tremu rătoare. Nici un mare senior nu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
adâncul temnițelor unde zăceau pri zonierii. „În sfârșit, au venit“, Își spuse Simeon. „Trebuie să fie Conrad cu oamenii lui. Numai că până la noi n-au cum să ajungă. Înainte de-a străpunge ei porțile, o să ne omoare temnicerii. Cine știe ce taine ascund firidele astea și ce mărturii cumplite ar putea da zidurile dac-ar vorbi!“ Era legat cu lanțuri de mâini și de picioare, răstignit pe peretele rece, pe care umezeala Înflorise straturi groase de mucegai. Auzi pași apropiindu-se și-
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]