179,567 matches
-
Albertinelli, Piero di Cosimo și Andrea del Sarto. Deși pictează în format mic, stârnește interesul pictorilor consacrați, mai ales din partea lui Rafael încă de la 14 ani, când intră la "Scuola din Sân Marco", fondată de Mariotto Albertinelli și Fra Bartolomeo. Aici se întâlnește cu Rosso Fiorentino. Peste patru ani, în 1512, intră să studieze la atelierul lui Andrea del Sarto. În 1513 începe să lucreze pentru familia Medici. În anul următor, pictează în peristilul bisericii "Santissima Annunziata", împrejurul stemei papei Leon
Jacopo da Pontormo () [Corola-website/Science/320612_a_321941]
-
gingaș - s-a transformat în urma acestui efort. În niciuna din operele sale nu vom mai putea regăsi nimic din calitatea și farmecul de odinioară." În perioada 1526 - 1528, Pontormo lucrează la decorarea capelei Capponi, din cadrul bazilicii Santa Felicită. Se remarcă aici lucrarea în ulei pe lemn intitulată "Pietà" ("Deposizione"). Și aici avem de-a face cu o abatere de la tradiție, conform căreia tabloul trebuia să conțină scenă cu Maica Domnului cu Isus în brațe. Însă Pontormo a zugravit scenă cu despărțirea
Jacopo da Pontormo () [Corola-website/Science/320612_a_321941]
-
operele sale nu vom mai putea regăsi nimic din calitatea și farmecul de odinioară." În perioada 1526 - 1528, Pontormo lucrează la decorarea capelei Capponi, din cadrul bazilicii Santa Felicită. Se remarcă aici lucrarea în ulei pe lemn intitulată "Pietà" ("Deposizione"). Și aici avem de-a face cu o abatere de la tradiție, conform căreia tabloul trebuia să conțină scenă cu Maica Domnului cu Isus în brațe. Însă Pontormo a zugravit scenă cu despărțirea lui Hristos mort de Fecioara Maria. În 1529, Pontormo cumpăra
Jacopo da Pontormo () [Corola-website/Science/320612_a_321941]
-
ianuarie 1903, Biertan, comitatul Târnava Mare - d. 20 octombrie 1960, Mănăstirea Cheia), doctor în teologie, a fost profesor universitar, scriitor și episcop ortodox al Episcopiei de Oradea din 1936 până în 1950. urmează clasele primare la Biertan, la Școala săsească de aici, în limba germană. Învață apoi la Liceul din Dumbrăveni, Școala Normală din Sibiu și Liceul ”Andrei Șaguna” din Sibiu, între anii 1923-1927. În anul 1925 izbutește ca, urmând o veche tradiție românească, să călătorească măcar o dată în viață la Locurile
Nicolae Popoviciu () [Corola-website/Science/320616_a_321945]
-
foarte apropiat de oamenii săraci. Ca parte a luptei sale pentru buna înțelegere între oameni, în 1938 episcopul Nicolae Popoviciu a reprezentat Biserica Ortodoxă Română la Congresul Internațional al ”Alianței pentru înfrățirea popoarelor prin Biserică”, desfășurat la Faris Bad-Larvik (Norvegia). Aici episcopul orădean a susținut o comunicare despre minoritățile din România. Între 1 aprilie 1940 și 25 martie 1941, episcopul Nicolae Popoviciu devine și locțiitor al scaunului Episcopiei de Timișoara, atunci reînființată. În această calitate a organizat-o și înzestrat-o
Nicolae Popoviciu () [Corola-website/Science/320616_a_321945]
-
Basarabia o frumoasă lucrare pastoral-misionară. La aceasta iau parte și episcopii Andrei al Aradului, Vasile al Timișoarei și Veniamin al Caransebeșului. Curând însă episcopul Nicolae Popoviciu se va întoarce la păstoriții săi din Crișana. Își așează scaunul arhieresc la Beiuș. Aici, printre altele, se ocupă mult de sprijinirea acelora dintre supraviețuitorii Holocaustului săvârșit de unguri în nord-vestul Transilvaniei care izbuteau să se refugieze în România. Ca întotdeauna, românii, evreii, slavii sau țiganii scăpați din masacrele și persecuțiile hortiste sunt în egală
Nicolae Popoviciu () [Corola-website/Science/320616_a_321945]
-
parte la înlăturarea sa. Temându-se de orice apropiere între Rezistența anticomunistă și arhiereul Oradei, comuniștii impun închiderea lui la Mănăstirea Cheia, aflată într-o zonă foarte bine controlată de trupele sovietice de ocupație și de cele comuniste. Desigur, nici aici episcopul Nicolae Popovici nu a avut parte de liniște. Era urmărit permanent de către agenții și provocatorii trimiși de Securitate, „care vor să discute cu el, dar se ferește, iar unuia i-ar fi spus în față să plece că este
Nicolae Popoviciu () [Corola-website/Science/320616_a_321945]
-
de a-l înlătura. Bugsy Siegel a fost ucis în 1947, într-o casă din Beverly Hills. Când americanii au aflat că Luciano se găsește în Cuba, acesta a fost obligat să se întoarcă în Italia. A continuat să trăiască aici, împreună cu Igea Lissoni, o dansatoare italiană cu 20 de ani mai tânără că el, de care se îndrăgostise după întoarcerea în italia. A locuit la Romă, apoi la Napoli, unde devenise o importanță notabilitate a orașului. Sub mască unui cetățean
Lucky Luciano () [Corola-website/Science/320634_a_321963]
-
maturizării, stilul lui Lotto a evoluat de la clasicismul lui Giorgione la dramatismul vibrant al lui Correggio. Prima informație mai exactă despre artist se referă la anul 1503 când artistul lucra la Treviso, un oraș prosper aflat pe teritoriul Republicii Venețiene. Aici își dobândește celebritatea prin portretele și tablourile sale religioase. Sub patronajul episcopului Bernardo de’ Rossi, umanist și protector al picturii, Lotto realizează lucrări că "Alegoria virtuții și viciului" (1505, "Museo di Capodimonte", Napoli) și "Sf Gerome în deșert" (1500 sau
Lorenzo Lotto () [Corola-website/Science/320650_a_321979]
-
Kunsthistorisches Museum, Viena). Faima artistului atrage atenția lui Donato Bramante, arhitectul papal, care trecuse pe acolo în pelerinaj. Astfel că în 1509, Lotto este invitat la Vatican să participe la la ornamentarea reședinței papei Iulius al II-lea. Frescele pictate aici nu au fost apreciate de papă, deoarece imitau stilul lui Rafael, pe atunci în plină ascensiune, drept urmare câțiva ani mai tarziu au fost distruse și acoperite cu alte picturi. În 1511 lucrează pentru confreria "Buon Gesù" din Ieși (provincia Anconă
Lorenzo Lotto () [Corola-website/Science/320650_a_321979]
-
provincia Anconă) pictând "Coborârea în mormânt". La scurt timp, pictează piese de altar în Recanati, o "Schimbare la fața" (1512?, Pinacoteca Comunale, Recanati) și frescă "St Vincent Ferrer " pentru biserică "Sân Domenico". În perioada 1513 - 1525, artistul locuiește la Bergamo. Aici pictează un iconostas de mari dimensiuni pentru biserică dominicanilor, apoi execută numeroase comenzi din partea unor familii bogate. De asemenea, a mai lucrat și la ornarea cu mozaic a presbiteriului bisericii "Santa Maria Maggiore". În 1525 se mută la Veneția, unde
Lorenzo Lotto () [Corola-website/Science/320650_a_321979]
-
fi foarte diferite. Însă, dacă se întâmplă ca, în aceste feluri diferite, să se conchidă la fel, cu atât mai mult putem spera că am ajuns la puncte de vedere care, cu o mai mare îndreptățire, pot fi considerate corecte. Aici este poate cheia întregii cărți a profesorului Alexandru: ea este o lucrare cu mesaj pe deplin optimist: oricât de mult a fost deteriorată, democrația e încă vie și putem spera în viitorul ei. Iar cunoașterea ei nu poate fi decât
Ioan Alexandru (jurist) () [Corola-website/Science/320648_a_321977]
-
la începuturile orașului, greu de datat concret pentru că a fost reconstruit de Iulius Cezar în jurul anului 50 î.e.n. Lungimea sa era de 650 m iar lățimea de aproximativ 125 m. Unul dintre capetele pistei era deschis, spre diferență de celălalt, aici fiind și punctul de aliniere al carelor pentru startul în cursă. Romanii utilizau și ei o serie de porți denumite "carceres", un echivalent al grecului "hysplex". Acestea erau ridicate asemănător "hysplex" dar erau ușor diferite pentru că pista romană dispunea de
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
numeroase încât obstrucționau câmpul vizual al spectatorilor aflați pe randurile de la joasă înălțime. La celălalt capăt al spinei, cel opus liniei de start deschise, se găsea "meta", punctul de întoarcere, de forma unor mari coloane aurite. Accidente spectaculoase aveau loc aici, precum în cursele grecești, în care conducătorii și carele zdrobite sau în incapacitate de a continua purtau denumirea de "naufragia", numele latin pentru epave, naufragiați. Cursa în sine era foarte asemanătoare replicii sale grecești, totuși se distinge numarul mare de
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
în Hipodrom. În timpul jafului din 1204, cruciații au prădat, printre alte lucruri, și ansamblul "quadriga" care împodobea zona "carceres"; în prezent este expus la Bazilica San Marco din Veneția. După aceea Hipodromul a fost neglijat, chiar daca s-au mai organizat aici ocazional spectacole. Urmele Hipodromului din secolul XV prezintă un sit abandonat, cu câțiva pereți rămași în picioare și "spina", delimitarea centrală, jefuită de splendorile sale. În prezent (2010) doar obeliscurile și Coloana Șarpelui mai există în locul unde timp de secole
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
înainte de condamnarea în fața Curtea Marțială și executarea lor pentru crime de război. Pentru că trupele de gherilă necesitau provizii, Koos de la Rey ca condus o armată de 3.000 de buri împotriva postului Brakfontein, de pe râul Elands din Transvaalul de Vest. Aici se găsea depozitată o mare cantitate de bunuri și era apărat de 300 de australieni și 200 de rhodesieni. Atacul a început la 4 august 1900 cu bombardamente masive care au produs 32 de victime. Pe timpul nopții, apărătorii s-au
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
insula Borneo chiar dacă au avut loc și o serie de incursiuni indoneziene aeriene și maritime în Peninsula Malacca. Ca parte a angajamentului continuu al Australiei de garantare a securității Malaeziei, unitățile armatei, marinei și aviației au staționat în bazele de aici compunând Rezerva Strategică a Orientului Îndepărtat. Pentru că voința guvernului australian nu era aceea de a se angaja într-un război cu Indonezia, implicarea s-a limitat inițial exclusiv la apărarea peninsulei. În două ocazii, trupele australiene din 3 RAR au
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
mea și a familiei mele, precum și în amintirea fratelui meu Francisc, mort eroic în grad de ofițer pe câmpul de luptă în al II-lea război mondial, precum și în amintirea eroilor noștri dragi care și-au jertfit viața în 1944, aici, pe câmpul de luptă, și își dorm somnul de veci sub glie, în locul acesta, în satul Sfântu Gheorghe, în vecinătatea Sfintei Biserici. Mai donez un clopot, cu inscripția numelui meu, ca prin dangătul lui să vă amintească de mine, iar
Biserica de lemn din Sfântu Gheorghe, Mureș () [Corola-website/Science/320668_a_321997]
-
credincioșii greco-catolici ucraineni din orașul Rădăuți. Ea se află pe strada Crișan. Primii greco-catolici ruteni s-au stabilit în sudul Bucovinei după anexarea părții de nord a Moldovei de către Imperiul Habsburgic (1775). Ei proveneau din Galiția și au fost aduși aici de autoritățile austriece pentru a coloniza noile teritorii ale imperiului. În anul 1780 Curtea Districtuală austriacă recomanda înființarea de parohii greco-catolice în orașele și satele Bucovinei. Începând din 1812, împăratul Francisc I al Austriei a aprobat înființarea de parohii greco-catolice
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Rădăuți () [Corola-website/Science/320674_a_322003]
-
în anul 1865 pentru credincioșii greco-catolici ucraineni din satul Cacica (județul Suceava). Primii greco-catolici ruteni s-au stabilit în sudul Bucovinei după anexarea părții de nord a Moldovei de către Imperiul Habsburgic (1775). Ei proveneau din Galiția și au fost aduși aici de autoritățile austriece pentru a coloniza noile teritorii ale imperiului. În anul 1780 Curtea Districtuală austriacă recomanda înființarea de parohii greco-catolice în orașele și satele Bucovinei. Primele familii de ucraineni sosesc la Cacica în 1785 pentru a munci în mina
Biserica greco-catolică din Cacica () [Corola-website/Science/320678_a_322007]
-
L'Air Liquide și comercializate în Franța începând cu anul 1946. În S.U.A. detentorul a fost comercializat sub numele de Aqualung. și familia pleacă în anul 1947 în Canada unde este angajat la Canadian Air Liquide Ltd. din Montreal. Înființează aici un laborator unde continuă asiduu munca de cercetare și perfecționare al diverselor tipuri de detentoare pentru aparatele autonome de respirat sub apă. În anul 2002 Émile Gagnan primește post-mortem premiul NOGI (New Orleans Grand Isle) al AUAS (Academy of Underwater
Émile Gagnan () [Corola-website/Science/320681_a_322010]
-
Dar asta nu e ceva în care cred". De asemenea, el a arătat și semne cum că ar fi ateu: „Să fii ateu înseamnă că trebuie să realizezi că atunci când mori, asta e.Trebuie să profiți de majoritatea timpului petrecut aici și să lași o cât mai mare influență. Cred că trăieși prin influența pe care o răspândești, chiar dacă asta înseamnă să ai un copil sau să faci muzică.” Cu toate astea, în 2006, acesta arăta semne de agnosticism sau deism
Matthew Bellamy () [Corola-website/Science/320693_a_322022]
-
Biserica "Nașterea Sfintei Fecioare Maria" din Hârlău este o biserică romano-catolică din orașul Hârlău (județul Iași). În secolele XVI și XVI, Hârlăul era un târg important al Moldovei, aici existând o curte domnească și două biserici domnești (una ctitorită de Ștefan cel Mare și alta de Petru Rareș). Ca urmare, s-au stabilit meseriași și negustori străini care au format o mică comunitate catolică. Primul misionar care menționează existența
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Hârlău () [Corola-website/Science/320688_a_322017]
-
mică comunitate catolică. Primul misionar care menționează existența unei biserici catolice la Hârlău este călugărul franciscan Francesco Pastis di Candia într-un raport al său, datat cu aproximație în anii 1595-1596. Un raport anonim italian din anul 1606 precizează că aici era o biserică catolică din zidărie, aflată într-o stare dărăpănată, la care slujea rar preotul de la Cotnari. La mijlocul secolului al XVII-lea, Marco Bandini, arhiepiscop de Marcianopolis și administrator apostolic al Diecezei de Bacău, a vizitat principalele comunități catolice
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Hârlău () [Corola-website/Science/320688_a_322017]
-
Cu acest prilej, el a scris un raport intitulat "Codex" (Visitatio generalis omnium ecclesiarum catholicarum romani ritus in Provincia Moldaviae), pe care l-a terminat de redactat la Bacău la 2 martie 1648. El a trecut și prin Hârlău găsind aici o comunitate catolică în proces de asimilare și convertire la religia ortodoxă. Biserica era în ruină, iar viile ei - părăginite. Mai existau 28 de suflete, însă generația nouă trecuse la ortodocși. În anul 1661, viceprefectul Blasiu Koicsewicz face alte vizite
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Hârlău () [Corola-website/Science/320688_a_322017]