17,527 matches
-
P+3E și beneficia de o arhitectură modernă, spectaculoasă care ieșea din tiparele acelor vremuri. În scurt timp "Magazinul Universal Tomis" a ajuns simbolul shopping-ului constănțean și a devenit clădirea care a definit stradă Ștefan cel Mare. Note: În calitate de arhitect, între 1990-2003, Lutfi Sefchi SAIT a lucrat că autor sau coautor în cadrul Agenției Alain Manoilesco - Architectes din Paris. Astfel, a proiectat în Franța o serie de construcții pe care le puteți oricând admira: Liceu Profesional Arpajon, Liceu Profesional Beleville, Universitate
Lutfi Sefchi Sait () [Corola-website/Science/337039_a_338368]
-
artiști din Paris 20 TLM și UDAC: 1996 - «Les rues de Paris» Premiul Juriului; 1999 - «La Becasse » Premiul III (organizat de «Stela Artois»); 2000 - «Peisages - La ville » Premiul Juriului; 2002 - «Peinture dans la rue» Premiul III. Notă: Interesantă este pasiunea arhitectului Lutfi Shefki Sait pentru acuarele. Pictura fiind adesea o preocupare a arhitectiilor paralelă cu meseria, confirmată de existența asociației “Ligne et Couleur” cu sediul principal la Paris, Franța. Cum mulți dintre arhitecți sunt și pictori sau graficieni, această asociație se
Lutfi Sefchi Sait () [Corola-website/Science/337039_a_338368]
-
la rue» Premiul III. Notă: Interesantă este pasiunea arhitectului Lutfi Shefki Sait pentru acuarele. Pictura fiind adesea o preocupare a arhitectiilor paralelă cu meseria, confirmată de existența asociației “Ligne et Couleur” cu sediul principal la Paris, Franța. Cum mulți dintre arhitecți sunt și pictori sau graficieni, această asociație se adresează lor, si organizează anual expoziții la Paris și în diverse orașe europene unde sunt expuse opere de artă făcute de arhitecți. Lutfi pare să aibe în artă o predispoziție pentru acuarele
Lutfi Sefchi Sait () [Corola-website/Science/337039_a_338368]
-
Couleur” cu sediul principal la Paris, Franța. Cum mulți dintre arhitecți sunt și pictori sau graficieni, această asociație se adresează lor, si organizează anual expoziții la Paris și în diverse orașe europene unde sunt expuse opere de artă făcute de arhitecți. Lutfi pare să aibe în artă o predispoziție pentru acuarele cu subiecte arhitecturale, similară cu cea a arhitectului Gheorghe Simotta. “Simotta privește desenul și acuarela că fiind două discipline în legătură directă cu arhitectua cu mențiunea însă că „ desenul are
Lutfi Sefchi Sait () [Corola-website/Science/337039_a_338368]
-
se adresează lor, si organizează anual expoziții la Paris și în diverse orașe europene unde sunt expuse opere de artă făcute de arhitecți. Lutfi pare să aibe în artă o predispoziție pentru acuarele cu subiecte arhitecturale, similară cu cea a arhitectului Gheorghe Simotta. “Simotta privește desenul și acuarela că fiind două discipline în legătură directă cu arhitectua cu mențiunea însă că „ desenul are în arhitectură mari exigențe față de contur și relief, precum și nevoie de o clară viziune în spațiu a construcției
Lutfi Sefchi Sait () [Corola-website/Science/337039_a_338368]
-
Urbanism “Ion Mincu”, București, România, seria 1965, fiind șef de promoție. Între 1965-1974 a lucrat în proiectare la Ministerul Căilor Ferate, București și apoi a fost chemată de profesorul Ascanio Damian ca asistență la facultate. În 1972 se căsătorește cu arhitectul Lutfi Sefchi Sait, originar din Dobrogea, pe care îl întâlnește la Tulcea. Ea avea proiectul gării în șantier și el tocmai termina construirea clădirii Hotelului Delta din Tulcea, al cărui autor era. Cei doi soți arhitecți au un fiu, Alexander
Irina Rosetti () [Corola-website/Science/337046_a_338375]
-
1972 se căsătorește cu arhitectul Lutfi Sefchi Sait, originar din Dobrogea, pe care îl întâlnește la Tulcea. Ea avea proiectul gării în șantier și el tocmai termina construirea clădirii Hotelului Delta din Tulcea, al cărui autor era. Cei doi soți arhitecți au un fiu, Alexander Rosetti-Sait, care și el urmează linia familiei studiind arhitectura și lucrând ca arhitect în Franța și la Luxemburg. În 1988, constrânsă de persecuțiile regimului communist al lui Ceaușescu, Irina pleacă și se stabilește în Franța unde
Irina Rosetti () [Corola-website/Science/337046_a_338375]
-
Ea avea proiectul gării în șantier și el tocmai termina construirea clădirii Hotelului Delta din Tulcea, al cărui autor era. Cei doi soți arhitecți au un fiu, Alexander Rosetti-Sait, care și el urmează linia familiei studiind arhitectura și lucrând ca arhitect în Franța și la Luxemburg. În 1988, constrânsă de persecuțiile regimului communist al lui Ceaușescu, Irina pleacă și se stabilește în Franța unde obține statutul de refugiat politic și în 1995 devine cetățean francez. În 1990 familia se reuneste la
Irina Rosetti () [Corola-website/Science/337046_a_338375]
-
statutul de refugiat politic și în 1995 devine cetățean francez. În 1990 familia se reuneste la Paris. În Franța Irina continuă să lucreze la proiecte de largă amploare și concursuri de arhitectură. În anii 70 Ceaușescu începuse să dea voie arhitecților din România să construiască mai liber, în stil modernist internațional. În această linie de stil se înscriu cele două gări create de . Cea de la Predeal are acoperișul în formă de șa, forma geometrică complexă de hiperboloid parabolic. Gara de la Tulcea
Irina Rosetti () [Corola-website/Science/337046_a_338375]
-
deosebită. Actuala clădire a Gării din Predeal a fost inaugurată la 25 decembrie 1968, fiind până în prezent una dintre cele mai moderne construcții din țară. La realizarea clădireii au colaborat inginerul prof. Dr. Ing. Mircea Manoilescu din Cluj și a arhitecții. Dr. Ilie Dumitrescu, Ilie Rădulescu și Irina Rosetti din București. Gara Tulcea În anul 1972 în portul de pe malul Dunării se finalizează construcția Gării de pasageri Tulcea. Aceasta este realizată după planurile arhitectei Irina Rosetti. Special la Gara din Tulcea
Irina Rosetti () [Corola-website/Science/337046_a_338375]
-
relevant pentru a scoate in evidență forma interesantă a Gării Tulcea) apar pe Wikimapia. Planul trilobat al clădirii gării și amplasamentul ei in portul Tulcea se pot vedea bine pe Google maps la: Vedere din avion a cladirii Garii Tulcea - arhitect Irina Rosetti Clădirea Gării Tulcea proiectată și realizată de arhitecta Irina Rosetti poate fi considerată ca un "produs al școlii de arhitectură aflată în perioada de 'răzvratire'. Clădirea este frumos proporționată atat în plan cât și volumetric. Cele trei fațade
Irina Rosetti () [Corola-website/Science/337046_a_338375]
-
și simbolistică". În România Irina Rosetti a fost arcitect autor și co-autor și a altor proiecte dintre care cele mai importante sunt: Gara Reșița, România; și Centrul de Informatică a Cailor Ferate Române, București , România ("Proiect distins cu "Premiul Uniunii Arhitecților din România""). Cât a lucrat la Ministerul Transporturilor, București, Arhitecta Rosetti a participat și la concursul "Monumentul Feroriarilor", București, România obtinând Premiul I. Monumentul urma să fie plasat in axa Gării de Nord si a clădirii ministerului, dar până la urmă din lipsa de
Irina Rosetti () [Corola-website/Science/337046_a_338375]
-
Paris, CH la Tours,- CH de Mauntauban spital la Bretonneaux, Collegiul “JEAN MOULIN” la Montreuil sous Bois, 65 de locuințe la Perreux sur Marne; Case pentru bătrâni la Salon de Provence, Roubaix, Pougny-Douillancourt. Irina Rosetti este prezentă atât în catalogul „Arhitecți români în străinătate” (1992) cât si în cartea “Arhitecții și exilul” ( 2012) publicate de Adrian Mahu. Printr’o hotărâre a Primăriei orașului Cisnădie, Județul Sibiu, din 15 noiembrie 2015, o stradă a fost denumită "Irina Rosetti" în cartierul arhitecților din
Irina Rosetti () [Corola-website/Science/337046_a_338375]
-
Bretonneaux, Collegiul “JEAN MOULIN” la Montreuil sous Bois, 65 de locuințe la Perreux sur Marne; Case pentru bătrâni la Salon de Provence, Roubaix, Pougny-Douillancourt. Irina Rosetti este prezentă atât în catalogul „Arhitecți români în străinătate” (1992) cât si în cartea “Arhitecții și exilul” ( 2012) publicate de Adrian Mahu. Printr’o hotărâre a Primăriei orașului Cisnădie, Județul Sibiu, din 15 noiembrie 2015, o stradă a fost denumită "Irina Rosetti" în cartierul arhitecților din acel oraș, lângă Sibiu. Hotărârea aprobă 13 propuneri de
Irina Rosetti () [Corola-website/Science/337046_a_338375]
-
catalogul „Arhitecți români în străinătate” (1992) cât si în cartea “Arhitecții și exilul” ( 2012) publicate de Adrian Mahu. Printr’o hotărâre a Primăriei orașului Cisnădie, Județul Sibiu, din 15 noiembrie 2015, o stradă a fost denumită "Irina Rosetti" în cartierul arhitecților din acel oraș, lângă Sibiu. Hotărârea aprobă 13 propuneri de denumiri de străzi cu nume de arhitecți: Mircea Alifanti, Ștefan Balș, Roger Bolorneu, State Ciortan, Ascanio Damian, Constantin Iotzu, Haralamb Georgescu, Alexandru Orăscu, Radu Patrulius, Irina Rosetti, Gheorghe Simotta, Tiberiu
Irina Rosetti () [Corola-website/Science/337046_a_338375]
-
Mahu. Printr’o hotărâre a Primăriei orașului Cisnădie, Județul Sibiu, din 15 noiembrie 2015, o stradă a fost denumită "Irina Rosetti" în cartierul arhitecților din acel oraș, lângă Sibiu. Hotărârea aprobă 13 propuneri de denumiri de străzi cu nume de arhitecți: Mircea Alifanti, Ștefan Balș, Roger Bolorneu, State Ciortan, Ascanio Damian, Constantin Iotzu, Haralamb Georgescu, Alexandru Orăscu, Radu Patrulius, Irina Rosetti, Gheorghe Simotta, Tiberiu Ricci, Ion, D. Trăjănescu. Lista o onorează pe Irina, ea fiind alături de arhitecți români cunoscuți, printre care
Irina Rosetti () [Corola-website/Science/337046_a_338375]
-
străzi cu nume de arhitecți: Mircea Alifanti, Ștefan Balș, Roger Bolorneu, State Ciortan, Ascanio Damian, Constantin Iotzu, Haralamb Georgescu, Alexandru Orăscu, Radu Patrulius, Irina Rosetti, Gheorghe Simotta, Tiberiu Ricci, Ion, D. Trăjănescu. Lista o onorează pe Irina, ea fiind alături de arhitecți români cunoscuți, printre care este singura încă în viață și singura femeie. Aceasta este o frumoasă recunoaștere a locului pe care Irina Rosetti îl ocupă în arhitectura modernă a României.
Irina Rosetti () [Corola-website/Science/337046_a_338375]
-
XVI-lea de Baldassare Peruzzi și Vincenzo Scamozzi. Sistemul a diseminat în Europa în anii 1530-1540, fiind folosit pe larg timp de trei secole. Inginerii militari italieni au fost foarte solicitați în toată Europa pentru a construi astfel de fortificații. Arhitecții militari de la sfârșitul secolului al XVII-lea Menno van Coehoorn, și în special Vauban, în slujba lui Ludovic al XIV-lea au dus logica acestor fortificații la extrem. Fortificațiile bastionare au influențat forma orașelor din Renaștere, apărând conceptul de "oraș
Fortificație bastionară () [Corola-website/Science/337078_a_338407]
-
a ales colțul format de Park Street și Chowringhee Road (locația actuală) pentru a se construi acolo clădirea societății. Terenul a fost acordat societății pe 15 mai 1805. Planul original pentru noua clădire a fost realizat de căpitanul Thomas Preston. Arhitectul francez, Jean Jacques Pichon (sau Jean Jacques Pissaun) a făcut anumite modificări ale proiectului și a construit o clădire cu două etaje. Costul construirii acestei clădiri a fost de 30.000 de rupii. Prima întrunire trimestrială a societății pe anul
Societatea Asiatică din Bengal () [Corola-website/Science/337080_a_338409]
-
(n. 1891 - d. 1979) a fost un arhitect român care a construit numeroase clădiri, în special în perioada dintre primul și al Doilea Război Mondial. Discipol al manierei neo-românești, Simotta a dezvoltat un stil personal de rezonanță balcanică, cu influențe ale artei decorative bizantine. A fost profesor al
Gheorghe Simotta () [Corola-website/Science/337070_a_338399]
-
construit numeroase clădiri, în special în perioada dintre primul și al Doilea Război Mondial. Discipol al manierei neo-românești, Simotta a dezvoltat un stil personal de rezonanță balcanică, cu influențe ale artei decorative bizantine. A fost profesor al multor generații de arhitecți. În paralel cu arhitectura, a pictat multe acuarele (acum în arhiva Uniunii Arhitecților din România). Clădirile sale poartă amprenta unei concepții clare, care se repercutează de la volume la decorații, la finisaje și în modul limpede, definit al decupării lor în
Gheorghe Simotta () [Corola-website/Science/337070_a_338399]
-
Mondial. Discipol al manierei neo-românești, Simotta a dezvoltat un stil personal de rezonanță balcanică, cu influențe ale artei decorative bizantine. A fost profesor al multor generații de arhitecți. În paralel cu arhitectura, a pictat multe acuarele (acum în arhiva Uniunii Arhitecților din România). Clădirile sale poartă amprenta unei concepții clare, care se repercutează de la volume la decorații, la finisaje și în modul limpede, definit al decupării lor în spațiul, în peisajul urban al unei capitale acum profund devastate de monumente istorice
Gheorghe Simotta () [Corola-website/Science/337070_a_338399]
-
divizia geniu. Realizează, în perioada interbelică, o mulțime de proiecte (180 de proiecte dintre care 130 au fost realizate) - locuințe individuale, blocuri de raport, arhitectura religioasă, stadion, arhitectura funerară, spital, muzeu, han etc. Gheorghe Simotta a fost elev al cunoscutului arhitect Ion Mincu și s-a format sub îndrumarea și lucrând cu arhitectul Petre Antonescu, la rândul sau profesor al multor generații. La început discipol al stilului neo-românesc, Gheorghe Simotta dezvolta un stil personal de îndepărtată rezonanță balcanică și cu influențe
Gheorghe Simotta () [Corola-website/Science/337070_a_338399]
-
proiecte dintre care 130 au fost realizate) - locuințe individuale, blocuri de raport, arhitectura religioasă, stadion, arhitectura funerară, spital, muzeu, han etc. Gheorghe Simotta a fost elev al cunoscutului arhitect Ion Mincu și s-a format sub îndrumarea și lucrând cu arhitectul Petre Antonescu, la rândul sau profesor al multor generații. La început discipol al stilului neo-românesc, Gheorghe Simotta dezvolta un stil personal de îndepărtată rezonanță balcanică și cu influențe ale artei decorative bizantine (vizibile în detaliile de sculptură ornamentala) care se
Gheorghe Simotta () [Corola-website/Science/337070_a_338399]
-
o completare firească a profesării în arhitectură, dat fiind importantă desenuli și picturii pentru educația preciziei ochiului, simțului proporțiilor, vederii în spațiu - calități necesare în profesarea arhitecturii. În plus față de desen și pictură un rol esențial în formarea profesională ca arhitect l-au jucat excursiile și călătoriile de studii. Simotta participa la călătorii de studiu atât în țară (vizitând alături de un grup condus de E. Pangrati mânăstirile din nordul Moldovei) cât și înafara țării, în țări precum Italia, Franța, Grecia, Turcia
Gheorghe Simotta () [Corola-website/Science/337070_a_338399]