17,832 matches
-
Armatele reale numărau în jur de 60.000 de ruși, inclusiv 7.000 de lituanieni rebeli, și 125.000 de tătari. În dimineața zilei de 8 septembrie câmpia Kulikovo a fost acoperită de o ceață groasă care a prevenit începerea bătăliei. Ceața s-a ridicat în jurul orei 11 iar ambele armate au început să avanseze. Bătălia a început cu o singură luptă între doi campioni. Campionul rus era Alexandr Peresvet, un călugăr de la Abația Sfânta Treime trimis la luptă de Sergiu
Bătălia de la Kulikovo () [Corola-website/Science/333902_a_335231]
-
rebeli, și 125.000 de tătari. În dimineața zilei de 8 septembrie câmpia Kulikovo a fost acoperită de o ceață groasă care a prevenit începerea bătăliei. Ceața s-a ridicat în jurul orei 11 iar ambele armate au început să avanseze. Bătălia a început cu o singură luptă între doi campioni. Campionul rus era Alexandr Peresvet, un călugăr de la Abația Sfânta Treime trimis la luptă de Sergiu de Radonej. Campionul Hoardei era Temir-murza. Deși fiecare campion l-a ucis pe celălalt în
Bătălia de la Kulikovo () [Corola-website/Science/333902_a_335231]
-
Treime trimis la luptă de Sergiu de Radonej. Campionul Hoardei era Temir-murza. Deși fiecare campion l-a ucis pe celălalt în prima fază a competiției, Peresvet nu a căzut din șa în vreme ce Temir-murza a căzut (conform unor surse rusești). În timpul bătăliei Dmitri a schimbat armura sa cu cea a unui tânăr boier moscovit, Mihail Brenok, pentru a părea un simplu cavaler. Brenok a fost instruit să îl imite pe prinț, purtând drapelul său și armura sa. Trucul a funcționat: tătarii l-
Bătălia de la Kulikovo () [Corola-website/Science/333902_a_335231]
-
Brenok a fost instruit să îl imite pe prinț, purtând drapelul său și armura sa. Trucul a funcționat: tătarii l-au atacat și ucis pe Brenok, crezând că este prințul. Dmitri a supraviețuit, deși a fost rănit iar imediat după bătălie a leșinat din cauza epuizării și hemoragiei. După aproape trei ore de luptă (de la amiază până la ora 3) forțele ruse au fost victorioase, în ciuda pierderilor mari. Cavaleria lui Vladimir cel Viteaz (vărul lui Dmitri), condusă de prințul Bobrok (cumnatul lui Dmitri
Bătălia de la Kulikovo () [Corola-website/Science/333902_a_335231]
-
pierderilor mari. Cavaleria lui Vladimir cel Viteaz (vărul lui Dmitri), condusă de prințul Bobrok (cumnatul lui Dmitri) a lansat o contraofensivă supriză asupra flancului Hoardei, ceea ce a condus la colapsul flancului. Sursele vremii nu oferă o descriere precisă a locației bătăliei. Prin urmare, locația exactă a bătăliei a fost necunoscută până în secolul al XIX-lea când Stepan Nechaiev a lansat o ipoteză privind locația exactă a bătăliei, ipoteză ulterior acceptată. După ce a aflat de înfrângerea lui Mamai, Prințul Iogalia s-a
Bătălia de la Kulikovo () [Corola-website/Science/333902_a_335231]
-
Viteaz (vărul lui Dmitri), condusă de prințul Bobrok (cumnatul lui Dmitri) a lansat o contraofensivă supriză asupra flancului Hoardei, ceea ce a condus la colapsul flancului. Sursele vremii nu oferă o descriere precisă a locației bătăliei. Prin urmare, locația exactă a bătăliei a fost necunoscută până în secolul al XIX-lea când Stepan Nechaiev a lansat o ipoteză privind locația exactă a bătăliei, ipoteză ulterior acceptată. După ce a aflat de înfrângerea lui Mamai, Prințul Iogalia s-a retras cu armatele înapoi în Lituania
Bătălia de la Kulikovo () [Corola-website/Science/333902_a_335231]
-
a condus la colapsul flancului. Sursele vremii nu oferă o descriere precisă a locației bătăliei. Prin urmare, locația exactă a bătăliei a fost necunoscută până în secolul al XIX-lea când Stepan Nechaiev a lansat o ipoteză privind locația exactă a bătăliei, ipoteză ulterior acceptată. După ce a aflat de înfrângerea lui Mamai, Prințul Iogalia s-a retras cu armatele înapoi în Lituania. Prințul Oleg al Riazanului a fost forțat să îl accepte pe Dmitri ca suveran și să semneze un tratat de
Bătălia de la Kulikovo () [Corola-website/Science/333902_a_335231]
-
secolul ce a urmat puterea moscovită a crescut, asigurându-și dominarea asupra celorlalte principate ruse. Vasalitatea rusă față de Hoarda de Aur s-a încheiat oficial în 1480 când armatele Hoardei au fost învinse pe râul Ugra. Evaluarea istorică a semnificației bătăliei s-a schimbat de-a lungul timpului: Locația bătăliei este comemorată printr-o biserică memorială construită după proiectul lui Alexei Șciusev. O planetă minoră, 2869 Nepriadva, descoperită în 1980 de astronomul sovietic Nikolai Cernîh a fost numită în onoarea victoriei
Bătălia de la Kulikovo () [Corola-website/Science/333902_a_335231]
-
-și dominarea asupra celorlalte principate ruse. Vasalitatea rusă față de Hoarda de Aur s-a încheiat oficial în 1480 când armatele Hoardei au fost învinse pe râul Ugra. Evaluarea istorică a semnificației bătăliei s-a schimbat de-a lungul timpului: Locația bătăliei este comemorată printr-o biserică memorială construită după proiectul lui Alexei Șciusev. O planetă minoră, 2869 Nepriadva, descoperită în 1980 de astronomul sovietic Nikolai Cernîh a fost numită în onoarea victoriei ruse asupra tătaro-mongolilor.
Bătălia de la Kulikovo () [Corola-website/Science/333902_a_335231]
-
este un lăcaș de cult ortodox, ridicat în satul Balaci, județul Teleorman, de către aga Constantin Bălăceanu. Construcția a început în 1684, însă biserica nu a fost finisată din cauza circumstanțelor care au dus în 1690 la moartea lui Bălăceanu, în Bătălia de la Zărnești. Biserica a fost tencuită abia în 1825, de către marele ban Constantin Bălăceanu și fii săi (marele hatman Ștefan Bălăceanu, fostul mare agă C. Bălăceanu, marele comis Iancu Bălăceanu și Grigore Bălăceanu). Cu această ocazie au fost pictate portrete
Biserica din Balaci () [Corola-website/Science/333933_a_335262]
-
într-o săptămână. Această operațiune trebuia să fie începutul sfârșitului RAF Fighter Command, dar "Adlertag" și operațiunile care au urmat au eșuat în încercarea de distrugere a RAF. Luptele care au avut loc în timpul "Adlertag" aveau să fie cunoscute ca Bătălia Angliei. În timpul acestei campanii, "Luftwaffe" a fost împiedicată de RAF să obțină superioritatea aeriană. Ca urmare, Operațiunea Leul de Mare a fost anulată. După declarația de război a Regatului Unit și Franței împotriva Germaniei Naziste după invadarea Poloniei, au urmat
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
debarcarea forțelor terestre și să prevină intervenția Royal Navy pentru perturbarea traficului naval german peste Canal. Göring a numit ofensiva germană împotriva RAF "Adlerangriff" (Operațiunea Atacul Vulturului). Pierderile din primăvara anului 1940 slăbiseră capacitatea de luptă "Luftwaffe" mai înainte de declanșarea Bătăliei Anglei. Planificatorii germani au fost obligați să aștepte până când forțele aeriene au reușit să ajungă la niveluri acceptabile de dotare și pregătire mai înainte de declanșarea atacului împotriva RAF. De aceea, prima fază a ofensivei aeriene germane a avut loc deasupra
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
perioadă, serviciile de informații britanice începuseră să obțină informații de bună calitate. Spargerea codurilor mașinii de criptat „Enigma” și slaba disciplină a operatorilor radio "Luftwaffe" le-a permis englezilor să obțină informații valoroase cu privire la operațiunile inamicului. Impactul proiectului Ultra asupra Bătăliei Angliei este încă un subiect de dispute, istoricii oficiali ai războiului negând impactul direct asupra luptelor. Indiferent dacă este adevărat sau nu, Ultra și, în particular, Stațiile Y le-a oferit britanicilor o imagine tot mai precisă asupra amplasării forțelor
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
care erau capabile să repună în funcțiune avioanele avariate în lupte. O eroare foarte gravă a lui Schmid a fost nemenționarea în vreun fel a stațiilor radar. Ca un corolar al tuturor greșelilor și omisiunilor sale, Schmid a anticipat o bătălie aeriană de scurtă durată. Lipsa unor atacuri susținute și concentrate asupra radarelor le-a permis acestora din urmă să sprijine fără probleme desfășurarea unităților RAF la timp și la momentul potrivit. Avertismentele primite din partea stațiilor radar cu privire la forțele germane care
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
Detling și Eastchurch. Datorită informațiilor de proastă calitate, a condițiilor meteo și a rezistenței RAF, atacurile asupra altor ținte au eșuat sau nu și-au atins complet obiectivele. Revendicările exagerate în războiul aerian nu erau ceva neobișnuit în epocă. În timpul Bătăliei Angliei, ca și în restul luptelor aeriene din timpul celei de-a doua conflagrații mondiale, ambele tabere au pretins că au doborât și au distrus la sol mai multe avioane inamice decât reușiseră în realitate. RAF Fighter Command a revendicat
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
și s-a dovedit incapabil să ducă o luptă pe mai multe fronturi. Până în 1944, aliații au reușit să organizeze deschiderea celui de-al doilea front european (Operațiunea Overlord) și să ducă mai apoi o campanie victorioasă în Europa Occidentală. Bătălia Angliei le-a asigurat aliaților occidentali o bază folosită pentru lansarea unei campanii care avea să îi ducă în final la joncțiunea cu Armata Roșie sovietică în Europa Centrală la sfârșitul lunii mai 1944 și la înfrângerea finală a Germaniei
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
Bătălia de la Sedan (numită pentru a o diferenția de bătălia din 1870 din timpul războiului franco-prusac A două bătălie de la Sedan (12-15 mai 1940) a fost o bătălie din timpul celei de-a doua conflagrații mondiale care a avut loc în timpul
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
Bătălia de la Sedan (numită pentru a o diferenția de bătălia din 1870 din timpul războiului franco-prusac A două bătălie de la Sedan (12-15 mai 1940) a fost o bătălie din timpul celei de-a doua conflagrații mondiale care a avut loc în timpul Campaniei din Franța. Bătălia a fost parte a așa-
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
Bătălia de la Sedan (numită pentru a o diferenția de bătălia din 1870 din timpul războiului franco-prusac A două bătălie de la Sedan (12-15 mai 1940) a fost o bătălie din timpul celei de-a doua conflagrații mondiale care a avut loc în timpul Campaniei din Franța. Bătălia a fost parte a așa-numitului „Plan Manstein” al Wehrmachtului, cunoscut cu numele de
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
Bătălia de la Sedan (numită pentru a o diferenția de bătălia din 1870 din timpul războiului franco-prusac A două bătălie de la Sedan (12-15 mai 1940) a fost o bătălie din timpul celei de-a doua conflagrații mondiale care a avut loc în timpul Campaniei din Franța. Bătălia a fost parte a așa-numitului „Plan Manstein” al Wehrmachtului, cunoscut cu numele de cod "Fall Gelb" (Planul Galben). Acest plan operațional prevedea
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
pentru a o diferenția de bătălia din 1870 din timpul războiului franco-prusac A două bătălie de la Sedan (12-15 mai 1940) a fost o bătălie din timpul celei de-a doua conflagrații mondiale care a avut loc în timpul Campaniei din Franța. Bătălia a fost parte a așa-numitului „Plan Manstein” al Wehrmachtului, cunoscut cu numele de cod "Fall Gelb" (Planul Galben). Acest plan operațional prevedea o ofensivă prin zona muntoasă puternic împădurită a Ardenilor pentru încercuirea forțelor aliaților din Belgia și nord-estul
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
Pe 14 mai, aviația aliată (Royal Air Force și "Armée de l'Air") au încercat fără succes să distrugă podurile și să oprească fluxul de oameni și materiale. "Luftwaffe" a împiedicat orice tentativă aliată de distrugere a podurilor, iar în timpul unor bătălii aeriene vaste, aliații au suferit pierderi grele, care au redus foarte mult capacitatea de atac a bombardierelor aliate. Traversarea râului Meuse le-a permis germanilor să pătrundă în zona interioară a Franței, zonă în care nu fusese organizată nicio structură
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
au eșuat datorită necoordonării și confuziei. După cinci zile de la cucerirea podurilor, germanii au atins malurile Canalului Mâncii. Victoria de la Sedan a asigurat atingerea obiectivului operațional al "Fall Gelb" - încercuirea celor mai puternice armate aliate, inclusiv a Corpului Expediționar Britanic. Bătăliile care au urmat au distrus restul armatei terestre franceze și au alungat forțele britanice de pe continent, care a avut ca rezultat capitularea Franței din iunie 1940. Pe 10 mai 1940, "Wehrmacht" a invadat Luxemburgul, Olanda și Belgia. Înaintarea germană în
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
mai importat sprijin aerian în luptele de la Sedan avea să fie asigurat de "Luftflotte 3" (Flota aeriană 3). Dacă la începutul luptelor numărul de escadrile aeriene implicate în lupte a fost limitat, numărul avioanelor "Luftwaffe" a crescut foarte mult în timpul bătăliei de la Sedan. "Luftwaffe" a repartizat pentru sprijinul aerian al Grupului B "I. Fliegerkorps" (Corpul aerian I comandat de Ulrich Grauert), "II. Fliegerkorps" (comandat de Bruno Loerzer), "V. Fliegerkorps" (comandat de Robert Ritter von Greim) și "VIII. Fliegerkorps" (comandat de Wolfram
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
francezilor. Artileria germană și-a făcut simțită prezența doar în după-amiaza atacului, dar cu efecte foarte limitate. Divizia a 2-a Panzer a fost obligată să atace fără sprijinul artileriei. Pentru aceste motive, Guderian și-a dat seama că rezultatul bătăliei avea să depindă în mod hotărâtor de sprijinul aerian al "Luftwaffe", care trebuia să suplinească artileria. "Luftflotte 3" (comandată de Hugo Sperrle), sprijinită de "Luftflotte 2" (comandată de Albert Kesselring), a executat cel mai intens bombardament din istoria războaielor de
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]