17,682 matches
-
și în dialectul aromân (Botsili di Didindi, 1993). Exponent al unei comunități străvechi din Munții Pindului, M. poartă încrustată în efigia sa noblețea și puterea de rezistență a strămoșilor săi viforoși. O lume solemnă și gravă, ocrotită de zeii locului domină confesiunea poetului, care se simte chemat, ca altădată Orfeu, să oficieze un cult al cuvântului ca pe un ritual cu virtuți sacerdotale: „Poezia pentru mine este o stare orfică a vieții și o stare sacerdotală a cuvântului”. O protoistorie fabuloasă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
sau Pind, se îngemănează cu personaje mitologice, precum Dzadzara, Cadara, Babani, Caracus, cu toponime ca Valea Rece, Apa Bună, Climări etc., figurând o geografie edenică și un teritoriu al amintirilor. Angelic și rafinat, poetul construiește un imperiu heraldic de siluete, dominat de figurile emblematice ale Eroului, Strămoșului și Bărbatului. Transformat nu de puține ori în incantație și delir divinatoriu, într-o savant-obscură haină sacerdotală a verbului, versul inițiază în misterele unei Grecii atemporale, ca la Ion Barbu. Proza lui M. este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
scriitorilor cu cititorii din epocă și de miza prozelor în discuție. Cercetătorul creionează astfel poetica prozei antejunimiste, a cărei trăsătură principală - din perspectiva comunicării - este hiperdeterminarea textuală, altfel spus, comunicativitatea excesivă. Demonstrația are un fundament teoretic solid, convocând o bibliografie dominată de nume importante ale naratologiei, teoriei comunicării și semioticii. SCRIERI: În livada de cremene, București, 1981; Comediile lui I. L. Caragiale, București, 1996; Caragiale, firește, București, 1999; Literatură și comunicare. Relația autor-cititor în proza pașoptistă și postpașoptistă, Iași, 1999; Calendarul după
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
a lui Dinu Păturică poate sta cu mai puțină îndreptățire Tănase Scatiu al lui Duiliu Zamfirescu, filiația stabilindu-se mai ales cu Lică Trubadurul, personajul Hortensiei Papadat-Bengescu, și cu Stănică Rațiu al lui G. Călinescu, ambii vlăstare ale unei lumi dominate de histrionism. Mai degrabă în sensul aptitudinilor de scenograf cu ochi educat și cu o bună informație istorică sunt și descripțiile minuțioase ale lui F., preocuparea lui pentru acuratețea reconstituirii interioarelor și a cadrelor exterioare. Înrâurirea lui Balzac, invocată de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
Meritul Cultural Polonez. P. debutează în presă în 1952, iar editorial în 1976, cu lucrarea Confluențe culturale româno-polone, în care se întrepătrund istoria, istoria literară și comparatismul, acoperind cronologic a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Primele capitole sunt dominate de informații privitoare la viața politică, gravitând în jurul a două evenimente cruciale: revoluția de la 1848 și răscoala de eliberare națională a Poloniei din 1863. Legăturile care se înfiripă cu aceste prilejuri, îndeosebi între intelectualii participanți la mișcările revoluționare, sunt interpretate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288795_a_290124]
-
aride, viața unei comunități rurale începea și se dezvolta în jurul unei surse sigure de apă, cu folosințe multiple, de la băut și adăpatul vitelor, la prepararea hranei, spălat, pescuit și irigație, morărit și alte îndeletniciri casnice tradiționale. Într-o așezare izolată, dominată de un singur curs de apă, într-o vale lungă și îngustă, fără afluenți notabili, cum este valea Apei Grădiștii, oamenii i-au spus acelui râu pur și simplu "Apa", cum îi spun obișnuit și acum cei din Costești. Tot
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
este valea Apei Grădiștii, oamenii i-au spus acelui râu pur și simplu "Apa", cum îi spun obișnuit și acum cei din Costești. Tot așa i-au spus până la o vreme, și locuitorii Defileului Porțile de Fier, fluviului ce le domina covârșitor viața. Dovadă este și străvechea denumire Gherdap, adică "Gardul Apei", cuvântul gard aparținând cu siguranță substratului traco-dacic. În terminologia legată de ape se mai poate atribui substratului traco-dacic cuvântul pârâu, provenind din indoeuropeanul pora = râu, care s-a materializat
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
5200 î.e.n., se conturase, la contactul aluviunilor fluviale cu apa mării, marele cordon litoral închizînd perpendicular uriașul golf de la vărsarea Dunării, cordon ce se termina la capătul său sudic cu un martor de eroziune continental, viitoarea insulă. În stadiul II, dominat de activitatea brațului sudic al deltei, în secolul V î.e.n., se consolidează la extremitatea sudică a marelui cordon litoral, pe acel martor de eroziune continental aflat între brațul sudic (viitorul braț Sf. Gheorghe) și brațul de mijloc (viitorul Sulina), o
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
pe o arie foarte extinsă, de la fântâna Obedeanu din nordul orașului la Podari, în sud, între Jiu la vest și Plaiul Vulcăneștilor la est, gravitând totuși în jurul vechiului centru al Craiovei de la Bănie, așezat pe marginea platoului de nisipuri ce domina un șir de puternice izvoare pierzîndu-se spre vest, spre lunca Jiului. Este evident că dezvoltarea acestui conglomerat de așezări a fost favorizată în perioada menținerii podului construit de armata romană și întreținut de castrul de la capătul său estic. De la "Tabula
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
secretor din bulb de unde pe calea nervului vag se descarcă impulsuri secretorii pentru glandele gastrice (mecanism reflex necondiționat). Mecanismul reflex condiționat este declanșat de excitații vizuale, auditive, olfactive privind alimentele, cronologia orelor de masă, obiceiuri alimentare. In cursul acestei faze domină mecanismul nervos vagal și mai puțin cel umoral prin gastrină. Secreția gastrică din timpul acestei faze durează aproximativ 1 oră și se eliberează 500 ml de suc gastric pe oră; secreția este bogată în HCl și pepsină. Această fază este
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
să cuprindă, dintr-o singură privire, lumea religiilor periculos lipsită de hotare spațiale sau temporale, are În fața ochilor un peisaj nemărginit, În care orientarea este dificilă, cel puțin fiindcă numeroasele parcursuri ascund capcane și riscuri diverse. Pe lângă anumite vârfuri care domină acest peisaj și care pot constitui un prim element de orientare, ca În tablourile lui Füssli, privirea contemplă goana fără sfârșit a munților și trecătorilor, care, la rândul lor, se deschid spre văi și versanți care nu comunică Între ei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Nici un „mare sistem” nu a Întrunit consensul general al cercetătorilor, fiecare dintre ele dovedind părți slabe. Totuși, interesul pentru Încercările făcute și incontestabilele elemente de adevăr prezente În teorii autorizează construirea altor teorii pornind de la acestea. Presupusa religie leptolitică a dominat, probabil, Eurasia occidentală timp de mai bine de douăzeci de mii de ani, cu o continuitate absolută a gândirii pentru cel puțin cinci mii de ani (Leroi-Gourhan, 1981), Între anii 17 000 și 12 000. Aceasta din urmă este, de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
bărbați și femei, care par să relateze viața obișnuită fără implicații ideologice, pot, la o examinare mai atentă, să nareze mituri sau să Îndeplinească o funcție magică; dar cum am putea afla mai mult despre ele? Dacă Eurasia leptolitică a dominat discursul până acum, pentru că În paleoliticul târziu nu există altă parte a lumii care să fie cunoscută atât de bine În ceea ce privește comportamentul religios, În ultimul timp, cercetarea a Început să aducă la lumină și informații din alte regiuni. Din acest
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Leukon Teikhos). În interiorul acestei construcții, care este un transfer simbolic al structurii urbane a capitalei, se află mormântul regal propriu-zis, care constă dintr-un apartament subteran multiplu - și, În antichitate, plin de ofrande - unde se află un tumul care Îl domină și care a suferit modificări În timpul construcției, până când a ajuns să aibă aspectul unei scări imense Îngustate spre vârf: invitație de a urca spre cer sau aluzie la tumulul primordial pe care a apărut, la Începutul timpurilor, soarele. În zonele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
egipteană definește clasa În care este Înscrisă) va trece de la semnul pentru divin la cel pentru negativ. În practica mentalitate egipteană, există căi prin care acest viitor deja potențialmente real poate fi cunoscut și, Într-un fel sau altul, chiar dominat de cel care Îl cunoaște: există Cărțile Viselor 5 extrem de metodice (care vor deveni Oneirocritici) și Calendarele Zilelor Faste și Nefaste, cu indicații specifice pentru diferitele părți ale fiecărei zile6. Din „sfaturi ale Zeului”, visuri care apar și În Învățătură
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
continuă cu o serie de domnii În timpul cărora vigoarea statului Începe să scadă: instituții ruinate, administrație coruptă, reducere a importanței politice dincolo de frontiere. Această perioadă se Încheie odată cu ruperea unității țării și, Într-o atitudine de respect reciproc, o dinastie domină Egiptul de Jos, iar alta, regiunea tebană. Raporturile dintre cele două regiuni sunt reglementate prin complexe alianțe și căsătorii și prin diferite falsuri juridice care culminează cu instituirea figurii „Adoratoarei Zeului”1, soția pământeană a lui Amonxe "Amon" la Teba
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
l ú, akkadianul awșlum, am¶lu). Întregul trăsăturilor umane oferă conceptul abstract de „umanitate”; acestuia i se opune conceptul abstract de „divinitate” (il¿tum). Il¿tum exprimă transcendența divină În relație cu omul, considerat creatură, proprietate, slujitor al divinității. Divinitatea domină și guvernează și lumea În care trăiește omul; are În stăpânire inclusiv ceea ce servește vieții omului. Distincția zeu-om este valabilă și În planul perfecțiunii, În ceea ce privește frumusețea, forța, eroismul, măreția, cunoașterea, sfințenia și toate celelalte atribute divine, cărora le corespund
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sau de altfel, aceste rugăciuni sunt cunoscute În literatura sumeriană; uneori sunt Întrebări adresate zeității pentru a afla propriile păcate sau sunt litanii penitanțiale ori formule libere. d) Sărbătorile și calendarul sacru 1) Sărbătorile - S-a afirmat că În Mesopotamia „domina ideea că natura, soarta animalelor și a oamenilor, mai ales a regelui și, prin urmare, și a statului, precum și a Întregii umanități depindeau de divinitate. Din acest motiv, cultul și sărbătorile erau considerate indispensabile pentru desfășurarea În ordine a vieții
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
orientali. Putem identifica cel puțin trei zone În care hitiții ar fi putut veni În contact cu realitățile religioase hurrite: Siria de Nord, În epoca În care ¾attușili și Murșili au distrus marile centre religioase Alep și Ebla; Anatolia sud-orientală, dominată de statul Kizzuwatna, care era În relații stabile cu hitiții Începând cu domnia lui Telipinuxe "Telipinu" (sfârșitul secolului al XVI-lea/Începutul secolului al XV-lea) până la dispariția sa definitivă ca realitate politică prin anexarea la regatul hitit, realizată de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sunt diferențiate clar: un mit vorbește despre cuplarea lui Baalxe "Baal" cu o vițică), mitologia ugaritică Îi descrie În termeni clar antropomorfi. Cea mai evidentă caracteristică a panteonului ugaritic este constituită probabil de absența unei singure divinități care să le domine fără echivoc pe toate celelalte. În vârful panteonului se află doi zei, bătrânul zeu creator El și tânărul și puternicul Baalxe "Baal", cel care reînnoiește și garantează ordinea cosmică pe care a instaurat-o cel dintâi, dar nici unul dintre cei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
tată a oricărei creaturi, a creat și a dat o primă organizare universului (evenimente la care se face doar aluzie), se pune problema ordonării sale definitive și a Împărțirii puterilor Între diverse divinități. Forțele haotice și amenințătoare trebuie să fie dominate și constrânsă să accepte ordinea. Exponentul acestor forțe neliniștitoare este reprezentat de Principele Yamxe "Yam" („Mare”, entitate ce face două referiri de apele primordiale), care aspiră la rolul de rege al tuturor zeilor. Un astfel de pretendent periculos, care beneficiază
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de fructe și cereale. 4. Divinități fără numetc "4. Divinități fără nume" Rămâne În orice caz un mister cui Îi erau destinate acele ofrande și acele sacrificii. Multă vreme savanții s-au gândit la o divinitate feminină ce ar fi dominat panteonul relativ modest, divinitate moștenită și derivată din „venerele” nude ale civilizației neolitice care locuise bazinul central-răsăritean al Mediteranei și apropiata Anatolie. Cercetătorii s-au gândit la o „Mare Zeiță” sau o „Zeiță-Mamă”, protectoare și promotoare a fecundității naturii și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ordine și țineau sub controlul lor orice Împărțire. Această idee a unui sistem divin articulat, funcțional și personal, atribuită de Herodot acțiunii ordonatoare a poeților, se traducea În imaginea unei familii mari, unită de legături puternice de rudenie, asupra căreia domina figura lui Zeusxe "Zeus", „tatăl zeilor și al oamenilor”, fără ca el să fie un zeu creator. Nu erau creaționiste nici originea lumii și nici cea a zeilor. „Cosmogonia” și „teogonia” sunt efectiv niște nașteri care Încep prin partenogeneză. În realitate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unui trecut Îndepărtat, În decursul căruia viața actuală Își primise fundamentul, ordinea și stabilitatea. „Vremea eroilor” este un timp deformat și transfigurat, care precedă istoria prezentă, În care fiecare cetate Își are un suveran și care coincide cu timpul mitului. Dominat de fapte și de acțiuni ce nu se mai pot repeta În lumea oamenilor, grecii mărginiseră regalitatea la acel timp, excluzând-o din prezent. Ea este deținută sau cucerită de eroii care rivalizează pentru stăpânirea ei, așa cum se Întrec pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
echilibrului său și În această perspectivă se situează și cultul eroic. Celebrat În jurul mormântului, heròon, el se Întemeiază pe memoria unui trecut cu neputință de repetat, din care a izvorât realitatea actuală. Acel trecut este timpul mitului, al originilor ambigue dominate de dezordine, pe care cultul, prin repetarea periodică a actelor rituale, se Îngrijește să-l exorcizeze pentru a lăsa spațiu acțiunilor omenești din cetăți. Scopul ceremoniilor de cult este, așadar, păstrarea și apărarea ordinii instituționale, a cărei funcție pentru supraviețuirea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]