17,597 matches
-
aviației de vânătoare RAF în lupte departe de Canalul Mânecii. În total, germanii au mobilizat o forță aeriană combinată de 252 de avioane de vânătoare, 30 de avioane grele de vânătoare și 32 de bombardiere. JG 1 și JG 2 erau dotate cu 109, în vreme ce JG 26 dețineau „monopolul” avioanelor Fw 190. Britanicii aveau o încredere redusă în eficacitatea bombardierelor lor. Cum echipajele nu fuseseră pregătite pentru lovirea țintelor navale, capacitatea bombardierelor de distrugere a vaselor inamice era foarte redusă. Britanicii își
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
a torpiloarelor a scăzut în continuare prin transferarea escadrilei 22 în Orientul Mijlociu.. În sprijinul avioanelor pazei de coastă au fost repartizate torpiloarele Fairey Swordfish ale avioanelor marinei. Pentru asigurarea misiunilor de recunoaștere au fost repartizate escadrilele RAF 224 și 233 dotate cu aparate Lockheed Hudson. Pentru întărirea forței aeriene, comandanții britanici au hotărât rechemarea în Regat a escadrilei 22 (repratizate anterior frontului din Orientul Mijlociu). Escarila 407 cu rază lungă de acțiune a forțelor aeriene canadiene a fost repartizată pentru acțiunile de
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
schimb două bombardiere. După lăsarea întunericului șase bombardiere-torpiloare Bristol Beaufort din cadrul escadrilei 86, trei din cadrul escadrilei 217 și trei din cadrul escadriei 22 au mai efectuat un atac. Comandantul de grup aerian C. Flood a condus atacul de la bordul singurului bombardier dotat cu radar pentru detectarea vaselor de suprafață. După identificarea convoiului, bombardierele au atacat fără succes, fiind respinse de focul puternic al antiaeriene de pe vase. Dintre cele 242 de bombardiere care au luat parte raiduri, cel mult 39 au reușit să
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
aprobarea pentru dotarea pazei de coastă cu noile aparate Bristol Beaufighter, care și-au început efectiv serviciul în noiembrie același an. Cu toate eforturile, doar o singură escadrilă a devenit operațională. În ciuda nevoii de avioane torpiloare, Portal a reușit să doteze paza de coastă la un nivel acceptabil deabia în 1943, când au intrat în serviciu avioanele de Havilland Mosquito. Succdesul operațiunii "Donnerkeil" a fost un punct de cotitură în războiul electronic prin utilizarea tehncilor de bruiaj. Succesul german i-a
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
americanii în emisfera vestică. Pentru prevenirea izbuncinirii unor noi războaie, toate celelalte țări în afară de Cei Patru urmau să fie dezarmate, fiindu-le permise doar posesia arme ușoare de infanterie - pistoale și puști. Doar cei "patru mari" aveau dreptul să se doteze cu orice tip de arme. Cei "patru jandarmi" urmau să fie membri permanenți ai Consiliului de Securitate al ONU, dar puterile lor au fost diminuate în mod sensibil, ca urmare a criticilor unor oponenți ai propunerii. Franța a fost adăugată
Cei patru mari () [Corola-website/Science/335721_a_337050]
-
fiind asigurată de Royal Canadian Mounted Police. După ce a fost depozitat pentru o perioadă scurtă de timp la consulatul polonez, tezaurul a fost mutat în depozitele Fermei Centrale Experimental din Ottawa, locație care corespundea pretențiilor lui Zaleski și Polkowski, fiind dotată cu instalații pentru controlul temperaturii și protecția împotriva incendiilor. În 1945, Uniunea Sovietică a preluat controlul asupra Poloniei și a stabilit un nou regim în țară, spre disperarea populației locale, care suferiseră până atunci atrocitățile stăpânirii naziste. Situația politică din
Evacuarea Tezaurului național polonez în timpul celui de-al doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/335728_a_337057]
-
Mittelwerk 2) erau destinate fabricării rachetelor V-1. În Halle 39 rachetelor V-2 li se aplicau mai multe variante de camuflaj, și însemnate numerele de serie ale acestora. În Halle 41, se găsea o incintă de 50 m înălțime, dotată cu o macara de mare tonaj, unde rachetele erau ridicate la verticală, alimentate, și testate. Încărcăturile explozive nu erau atașate la rachete decât înainte de lansare. Tunelul A era folosit și pentru transportul pieselor, subansamblelor și materialelor necesare asamblării rachetelor, precum și
Mittelwerk () [Corola-website/Science/335768_a_337097]
-
cu trei catarge, cu forme fine și armonioase, rapidă și cu o mobilitate deosebită. Primele fregate au apărut la începutul secolului al XVII-lea și erau destinate acțiunilor de recunoaștere, urmărire, pază și de legătură între navele de linie. Erau dotate cu o artilerie puternică, a cărei clasă este intermediară între nava de linie și corvetă. Corveta era o navă cu trei catarge, rapidă, mai mică decât fregata, armată cu 20-30 de tunuri. Erau folosite pentru patrulare, pentru a trimite mesaje
Navă militară () [Corola-website/Science/335764_a_337093]
-
numele de V-2. În limba germană, cuvântul "" se referă la un grup de mașini care lucrează împreună. A1 (Aggregat-1 sau Prototipul 1) a fost prima rachetă cu combustibil lichid dezvoltată de Wernher von Braun, la Kummersdorf în 1933, și dotată cu giroscop pentru stabilizarea în zbor; explodând în cursul unui test, a fost abandonat. Caracteristici: A2 a fost o rachetă de mici dimensiuni lansată în luna decembrie 1934; s-a ridicat la 2200 m înălțime, propulsată de combustibil lichid format
Aggregat () [Corola-website/Science/335802_a_337131]
-
2500-3000 m. Racheta A3 n-a intrat niciodată în producție de serie, ea a reprezentat însă o importantă evoluție în fabricarea rachetelor militare, ce a dus ulterior la realizări importante în privința mecanicii, aerodinamicii, termodinamicii, rezistenței materialelor etc. Caracteristici A3 era dotată cu un giroscop cu trei axe și avea un compartiment etanș ce conținea instrumente de măsură și control (barograf, termograf, aparat foto); de asemenea, era dotată cu senzori ce măsurau și înregistrau temperatura carcasei, presiunea în camera de ardere, sistem
Aggregat () [Corola-website/Science/335802_a_337131]
-
ulterior la realizări importante în privința mecanicii, aerodinamicii, termodinamicii, rezistenței materialelor etc. Caracteristici A3 era dotată cu un giroscop cu trei axe și avea un compartiment etanș ce conținea instrumente de măsură și control (barograf, termograf, aparat foto); de asemenea, era dotată cu senzori ce măsurau și înregistrau temperatura carcasei, presiunea în camera de ardere, sistem de oprire de urgență radio-comandat ce era activat atunci când racheta se abătea de la traiectorie în timpul zborului. A4 a fost prima racheta balistica și una dintre cele
Aggregat () [Corola-website/Science/335802_a_337131]
-
începutul producției de serie în anul 1943, a fost numită V-2 ("Vergeltungswaffe-2"). Caracteristici: A4b Glider (Planor) a fost un prototip al rachetei A4, a cărui dezvoltare a început în anul 1944. Era asemănător cu A4, dar racheta a fost dotată cu două aripi stabilizatoare de 3,56 m, ce permiteau după epuizarea combustibilului, racheta să planeze mărindu-se autonomia cu aproximativ 450 km. Prima lansare a fost în data de 24 ianuarie 1945. Racheta A5 a fost un model de
Aggregat () [Corola-website/Science/335802_a_337131]
-
o finanțare de $250.000 câștigatorilor, în timp ce un hackathon controversat organizat în 2013 de Salesforce.com avea un premiu de 1 milion de dolari. În funcție de scopul următori, hackathoanele pot fi de mai multe tipuri: Unele echipe ce participă la hackathoane dotate cu premii vin cu aplicații deja dezvoltate. În cadrul unui hackathon din noiembrie 2013 organizat de Salesforce.com, cunoscut datorită marelui premiu de 1 milion de dolari, echipa câștigătoare, un startup numit Upshot, a fost acuzată că dezvolta tehnologia cu care
Hackathon () [Corola-website/Science/335812_a_337141]
-
Pacienții vor fi menținuți în izolare strictă, eventual cu dispozitive izolatoare ale patului. Izolarea cazurilor se va face într-un pavilion sau clădire a spitalului separat de alte secții. Pacientul se va ala singur în cameră, iar camera va fi dotată cu baie proprie. Ușa de la camera va fi închisă. Se vor lua în considerare postarea permanentă a unei persoane la ușa salonului pentru a împiedica intrarea sau ieșirea în salon a persoanelor neechipate corespunzător. Transmiterea interumană a virusului Ebola este
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
(de asemenea Flagelate; "Mastigophora") sunt organismele cu una sau mai multe organite dotate cu niște bice denumite flagele. Unele celule de la animale pot fi flagelate, de exemplu spermatozoizii. Plantele cu flori nu produc celule flagelare, pe când ferigile, mușchii, algele verzi, unele gimnosperme și alte plante înrudite fac. De asemenea, cele mai multe ciuperci nu produc
Mastigofore () [Corola-website/Science/332643_a_333972]
-
După Grădini"). A fost folosită până în 1913. În 1930 a fost dăruită ortodocșilor din Pădureni (Țop). Icoanele împărătești din fosta biserică de „după grădini" (Mântuitorul Iisus Hristos, Maica Domnului, Sfântul Ierarh Nicolae) au rămas în Diviciorii Mari. Biserica a fost dotată cu un iconostas sculptat de Wilhelm Ruprich din Dej, pictată între 1937-1938 de Iuhasz Iuliu Erneszt din Gherla și sfințită de Episcopul Nicolae Colan în 17 septembrie 1939. După venirea comuniștilor la putere, din 1948 biserica a fost folosită ca
Biserica de lemn din Pădureni (comuna Mintiu Gherlii) () [Corola-website/Science/332660_a_333989]
-
V", clasa americană "Iowa", și cuirasatul/cuirasatul rapid HMS "Hood", toate având un procentaj identic al blindajului de 28,5%. De fapt, crucișătoarele de linie mai vechi, cum ar fi "Invincible" (19,9%) aveau un procentaj mult mai mic. Bine dotate cu armament, ele aveau tunuri mult mai mari față de crucișătoarele grele contemporane, astfel în timp ce clasa "Baltimore" avea doar 9 tunuri de calibru 203 mm/55 calibre, Mark 12 și Mark 15,<ref name="8/55 12 and 15"></ref> clasa
Clasa Alaska () [Corola-website/Science/332630_a_333959]
-
a numărat printre cele mai importante acțiuni ale întregului război. Până la izbucnirea războiului, RAF Bomber Command credea cu tărie că bombardierele pot câștiga orice război fără să aibă nevoie de sprijinul marinei sau a forțelor terestre. Formațiile strânse ale bombardierelor dotate cu armament de bord defensiv erau considerate capabile să distrugă avioanele de vânătoare inamice chiar și în condițiile în care ar fi zburat fără escortă. De fapt, RAF nu avea în dotare bombardiere cvadrimotoare, cu blindaj puternic, care să fie
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
fie în continuare produse, pentru acoperirea nevoilor frontului. În 1941, aparatul Fw 190 a început să înlocuiască treptat Bf 109 ca principal avion de vânătoare al "Luftwaffe". Fw 190 s-a dovedit a fi mult mai manevrabil și mai bine dotat cu armament, dar performanțele lui peste 20.000 de picioare (6100 m) scădeau considerabil. Variantele avionului Bf 109 se comportau bine la altitudini foarte mari și erau un adversar redutabil pentru aparatele de vânătoare aliate. OKL a decis prin urmare
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
comportau bine la altitudini foarte mari și erau un adversar redutabil pentru aparatele de vânătoare aliate. OKL a decis prin urmare să păstreze ambele tipuri în producție, Fw 190 și Bf 109. Spre sfârșitul războiului, Focke-Wulf Fw 190 a fost dotat cu armament greu, ducând astfel performanțele lui la altitudini mari și mai mult. Aceste avioane au fost folosite în special pentru lupta împotriva bombardierelor, în vreme ce Bf 109, mai performant la altitudini mari, au fost folosite în lupta împotriva avioanelor aliate
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
culmea în timpul anului 1943. Fără să dispună de avioane de escortă cu rază de acțiune suficient de lungă, raidurile de bombardament ale USAAF împotriva teritoriului german au avut ca rezultat pierderea a numeroase bombardiere. Avioanele de vânătoare germane au fost dotate treptat cu arme de calibru din ce în ce mai mare, pentru ca să fie capabile să lupte cu succes cu fortărețele zburătoare americane. Alături de Bf 109 au participat la lupte și tipurile Bf 110, Dornier Do 217 sau Ju 88, iar dotările mergeau de la mitraliere
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
să scadă la 687. Reducerea s-a datorat eforturilor americane de bombardare a fabricilor de avioane. În octombrie 1943, spionajul german a raportat că avioanele de vânătoare aliate pot zbura până la Hamburg. Avioanele P-47 și P-38 au fost dotate cu rezervoare detașabile, care le extindea raza de acțiune. Unele s-au prăbușit după terminarea combustibilului lângă Aachen, la granița de vest a Germaniei. "General der Jagflieger" Adolf Galland i-a supus acest fapt atenției lui Göring, care a refuzat
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
Unit și Commonwealthul au pierdut 2.122 britanici, 590 canadieni, 150 australieni, 102 neozeelandezi și sud-africani. În primăvara anului 1943, britanicii au avut șansa ca un echipaj al unui avion de vânătoare nocturnă Ju 88R-1 să dezerteze. Acest avion era dotat cu radarul de bord Lichtenstein B/C. Ca urmare, britanicii au dezvoltat metode simple și eficiente pentru blocarea capacității de identificare a bombardierelor de noapte ("Chaff" - panglică reflectoare metalizată pentru interferență în radiolocație), punând capăt tacticii "Wilde Sau" prin care
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
3. Jagddivision's", "Oberst" Walter Grabmann a sugerat următoarele modificări: Wiese a emis două ordine: Avioanele de vânătoare cu un singur motor au devenit cunoscute ca formațiuni de luptă "Gefechtsverband". Formațiunile mai sus menționate "Sturmgruppen" de avioane cu blindaj și dotate cu armament greu Fw 190A trebuiau escortate de două "Begleitgruppen" de avioane ușoare de vânătoare, de obicei Bf 109G. Acestea din urmă trebuiau să împiedice tot mai primejdioasele P-51 Mustang să atace "Sturmböcke" Fw 190A (distrugătoarele de bombardiere). În
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
rază de acțiune suficient de mare ca să escorteze bombardierele USAAF spre ținte și înapoi la baze. Avionul avea performanțe superioare, care îi permiteau să se angajeze în luptă cu sorți mari de izbândă cu orice aparat de vânătoare germane. Era dotat cu șase mitraliere M2 Browning de calibru 12,7mm. Numărul aparatelor Mustangs a crescut constant din februarie 1944. Reechiparea rapidă cu noile aparate i-a permis noului comandant al 8AF, Jimmy Doolittle, să trimită escadrile de aparate de vânătoare Mustang
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]