18,730 matches
-
Un dialog cu Eugen Coșeriu despre idealul paidetic, realizat de Eugen Munteanu, în “Cronică”, nr. 11, 11 15 iunie 1992, p. 6 7, 15 (I) și nr. 12, 15 30 iunie 1992, p. 12, 15 (ÎI). 11. De la mărturisire la mărturie. O discuție la care participă Ștefan Afloroaiei, Liviu Antonesei, Alexandru Călinescu, Valeriu Gherghel și Eugen Munteanu, în “Convorbiri literare”, nr.5 6 7, 1992, p. 12 14. 12. Ortografia și ignoranța fudula, în “Cronică”, nr. 8 (1993), p. 12. 13
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
6 7, 1992, p. 12 14. 12. Ortografia și ignoranța fudula, în “Cronică”, nr. 8 (1993), p. 12. 13. Note lexicale (cuvinte de sorginte biblică în limba română) în cadrul rubricii “Viața cuvintelor” a emisiunii “Planetă radio”, la Radio “România Actualități”: mărturie (joi, 23 dec. 1993, orele 1515 1520), primenire (miercuri, 5 ianuarie 1994, orele 1530 1545), carne vie, apa vie (vineri 4 februarie 1994, orele 1520 1525), societate (miercuri, 9 februarie 1994, orele 1520 1530), binecuvînta (miercuri, 16 februarie 1994 orele
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
Mărturiile dezgropate indică prezența unor mari culturi neolitice (celebra cultură Noua, Tei, Schnekenberg) pe teritoriul de azi al Brașovului apoi au urmat descoperiri din epoca bronzului Mai târziu, descoperirile arheologice au atestat existența unor temple dacice în zona Pietrele lui Solomon
Istoria Brașovului () [Corola-website/Science/311066_a_312395]
-
vest a Mediteranei și a Africii sub-sahariene. Ansamblul urban al Casbah încă mai păstrează în integritatea să caracteristicile generale estetice ale artei islamice, iar materiale originale sunt conservate. Casbah are încă cetatea să, palate, moschei, mausolee și hammamuri care poartă mărturie a identității site-ului. Arhitectură militară a Casbah pare a fi activitatea otomanilor în timpul perioadei de dominație, dar arhitectură civilă păstrează autenticitatea orașelor din Maghreb. Cu toate acestea, Casbah apare că un loc schimbător, de fapt, în timpul colonizării unele clădiri
Casbah () [Corola-website/Science/311178_a_312507]
-
Butler" interzicea predarea teoriei evoluției, statul cerea profesorilor să utilizeze cartea "Civic Biology" a lui George Hunter, care evoca teoria lui Darwin. Scopes deveni participant activ la această "înscenare" ajungând pâna la a se autoacuza, cerând și studenților să depună mărturie împotriva lui. Pe 24 aprilie a fost adus în fața instanței, iar trei studenți au depus mărturie împotriva sa. Pe 7 mai a fost acuzat de încălcarea "Actului Butler". Evită arestarea deoarece Paul Patterson, proprietarul ziarului "Baltimore Sun", plătește cauțiunea: $500
Procesul Scopes () [Corola-website/Science/311227_a_312556]
-
Hunter, care evoca teoria lui Darwin. Scopes deveni participant activ la această "înscenare" ajungând pâna la a se autoacuza, cerând și studenților să depună mărturie împotriva lui. Pe 24 aprilie a fost adus în fața instanței, iar trei studenți au depus mărturie împotriva sa. Pe 7 mai a fost acuzat de încălcarea "Actului Butler". Evită arestarea deoarece Paul Patterson, proprietarul ziarului "Baltimore Sun", plătește cauțiunea: $500. În 1925, profesorul de biologie John Scopes a fost judecat de Tribunalul din Dayton, Tennessee (SUA
Procesul Scopes () [Corola-website/Science/311227_a_312556]
-
primăvara anului 1942, iar la 23 aprilie 1942 a fost promovat în funcția de comandant al Diviziei 13 Infanterie din Ploiești cu care a luat parte la luptele grele din toamna anului 1942, de la Cotul Donului și din sud-vestul Stalingradului. Mărturie a spiritului de jertfă dovedită, divizia a pierdut pe câmpul de luptă 209 ofițeri, 41 subofițeri și 6.614 gradați și soldați. Înapoiat de pe front, generalul de divizie Gheorghe Ionescu-Sinaia a fost numit în funcția de comandant al Etapelor de
Gheorghe Ionescu-Sinaia () [Corola-website/Science/311805_a_313134]
-
noiembrie 1961. Primlocțiitor al comandantului C.I.T. între 1969 și 1971. Locțiitor al comandantului Armatei a 2-a din octombrie 1961, între 10 iunie 1965 - 8 iulie 1969, a fost comandant al Armatei a II-a, cu comandamentul în București. Potrivit mărturiei lui Ion Mihai Pacepa - generalul de Securitate care a "defectat", fugind din România în Occident în iulie 1978 -, generalul Ion Șerb era "șeful Garnizoanei Militare București când a fost contactat de fosta lui amantă din Moscova (...) Celor de la GRU le
Ioan Șerb () [Corola-website/Science/311806_a_313135]
-
răspândirii lor geografice (1767). Lucrarea tipărită în latină «Zoographia rosso-asiatica» constituie prima descriere taxonomice a faunei Rusiei și, în genere, primul pas în studierea acesteia, deși nu a fost tradusă nici până astăzi. În domeniul geologiei, Pallas a lăsat primele mărturii despre straturile geologice (1777). În timpul călătoriei prin stepele sud-estice, el a indicat urmele nivelului de odinioară al Mării Caspice și a măsurat destul de exact înălțimea lui. În cinstea lui Pallas au fost numite numeroase specii de plante și animale în
Peter Simon Pallas () [Corola-website/Science/311817_a_313146]
-
mai mare decât cea ventrală). Inima vidrelor de mare nu are dimensiuni excepționale - constituie 1% din greutatea totală a corpului. Ventriculele sunt puternic dezvoltate. Vezica urinară este mică. Glandele sudoripare, menite pentru recunoașterea sau marcarea teritoriului, lipsesc. Pe baza numeroaselor mărturii ale unor exploratori din secolele XVIII-XIX, cercetătorii afirmă că la început vidrele de mare erau răspândite pe litoralul nordic al Ocenului Pacific: de la mijlocul peninsulei California de Jos în Mexic (aprox. 27° lat. N) spre nord, de-a lungul țărmurilor
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
lor grijă este de a salva puiul. De acest fapt se foloseau vânătorii în timpul marilor exterminări; grupurile formate din puii nou-născuți cu mamele lor era o pradă ușoară. Iată cum descrie Georg Wilhelm Steller grija vidrelor de mare pentru urmași: Mărturii asemănătoare aduce și unul din participanții la cea de-a doua expediție în Kamceatka, Sven Larsson Waxell: Vidrele de mare își alintă duios puii, iar când aceștia nu sunt ascultători, primesc câte o „palmă”. Specialiștii descriu în mod unanim modul
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
inclusiv pisicile de mare, focile etc. Deși ele înving în luptă chiar și pisicile de mare, care au o greutate și lungime de două ori mai mare, în condiții obișnuite nu iau parte la conflicte (vânătorii secolelor XVIII-XIX aduceau numeroase mărturii ale faptului că, atunci când vidra de mare cădea în plasă împreună cu o pisică de mare, prima ieșea mereu învingătoare într-un potențial conflict). Cei mai aprigi dușmani ai vidrelor de mare sunt orcile, rechinii polari ("Somniousus microcephalus Bl."), iar în
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
acest animal în cultura și folclorul lor, deseori atribuindu-le evoluția de la oameni. Drept exemplu poate servi legenda din folclorul aleutin, conform căreia doi îndrăgostiți s-au aruncat în mare și s-au transformat în vidre de mare. Există chiar mărturii că au existat popoare nordice care divinizau vidra de mare. Specialiștii consideră că importanța culturală a vidrei de mare este legată de numeroasele sale asemănări cu omul. Mulți cercetători folosesc deseori o terminologie antropomorfă pentru descrierea acestora. De exemplu, vidrele
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
de poveste în istoria jocurilor electronice. Compania Sony, direct "responsabilă" pentru acest lucru, are o experiență foarte vastă în acest domeniu. De fiecare dată când Sony a vrut să intre pe un segment nou, a făcut-o cu dreptul. Drept mărturie stau succesele obținute până în prezent de consolele PS One, PS2 și PS3. Acum PlayStation Portable câștigă din ce în ce mai mulți adepți. Are și de ce. Este printre cele mai complexe dispozitive de acest gen. Poți să te joci, să te uiți la filme
PlayStation Portable () [Corola-website/Science/311872_a_313201]
-
drepte; instinctiv, preferă să se abțină decât să riște, înclinat să deranjeze cât mai puțin și să nu se pronunțe. Iar când se pronunță, nu o face mai niciodată în scris, ci verbal. Opiniile sale circulă, fără să lase o mărturie concretă. Nu pot fi captate documentar și invocate ca argument. Asta, acolo unde e vorba de un proces eminamente conflictual, în care domină râul, minciună, spiritul distructiv. Confruntat cu o luare de atitudine, acordă prioritate împăciuirii necondiționate, retragerii în tăcere
Paul Gherasim () [Corola-website/Science/311937_a_313266]
-
Șerbia, precum și în străinătate; Artemije, episcopul Bisericii Ortodoxe Sârbe din Kosovo, a parcurs tot drumul până la Rambouillet pentru a protesta că delegația a fost în întregime ne reprezentative. Prima fază a negocierilor a avut succes, așa cum poate fi văzută ca mărturie istorică. În special, declarația de copreședinții Grupului de Contact de pe 23 februarie 1999 că negocierile "au dus la un consens pe autonomia substanțială pentru Kosovo inclusiv cu privire la mecanismele pentru alegeri libere și corecte a instituțiilor democratice pentru guvernarea provinciei Kosovo
Războiul din Kosovo () [Corola-website/Science/311917_a_313246]
-
patrulea al Americii de Sud după suprafață (precedat de Brazilia, Argentina și Peru), având o suprafata mai mare de două ori decât cea a Franței. Considerând întreaga America Latină, doar Brazilia și Mexic au o populatie mai mare decât cea a Columbiei. Primele mărturii ale prezenței umane în aceste locuri datează din 1450 BC, când era deja semnalată activitate culturală în apropiere de Bogotá actuala. În 1000 BC, grupuri de amerindieni dezvolta un sistem politic "cacicazgos" cu o structură piramidala a puterii, în special
Columbia () [Corola-website/Science/311290_a_312619]
-
care artistul a făcut-o mai târziu. În anul 1848 Constantin Lecca a plecat din Craiova și s-a stabilit în orașul Brașov, unde în perioada 1848 - 1850 a pictat tâmpla bisericii din Schei. S-au păstrat în acest sens mărturiile contemporanilor în Gazeta Transilvaniei, numărul apărut de Crăciun 1915. În această revistă, paracliserul bisericii timp de 50 de ani (bătrânul Cristea), a afirmat că Lecca a pictat o mulțime de icoane care s-au păstrat în conacul Brâncoveanu și prin
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
orașului Iași, pe str. Ghica Vodă nr. 26, în spatele sediului Poliției Municipale. Ansamblul Mănăstirii Barnovschi a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare și fiind alcătuit din următoarele 4 obiective: Prima mărturie despre Mănăstirea Barnovschi o avem de la cronicarul Miron Costin care a lăudat osârdia și strădania binecredinciosului voievod Miron Barnovschi-Movilă de a ridica noi locașuri bisericești. Acesta a ridicat Mănăstirea Bârnova din apropierea orașului Iași, precum și Mănăstirea Hangu din Munții Neamțului, arătând
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
de îndelungată pe atât de bogată în evenimente și contribuind la afirmarea orașului ca un important centru economic, politic și de credință ortodoxă la răsărit de Carpați. Nu se cunosc cu exactitate data și împrejurările constituirii Episcopiei Romanului, neexistând nici o mărturie documentară în acest sens. Se știe însă că în zona Romanului, ca și în alte regiuni ale Moldovei, erau numeroase așezări cu o populație ce împărtășea credința creștină "de ritual grecesc" încă din secolul al XIII-lea, populație românească (walași
Arhiepiscopia Romanului și Bacăului () [Corola-website/Science/311359_a_312688]
-
cărturărești s-a desfășurat mai târziu și activitatea altor ierarhi ai Romanului, între care Veniamin Costache, Gherasim Clipa, Veniamin Ruset și îndeosebi Melchisedec Ștefănescu, activ luptător unionist, personalitate de mare prestigiu științific și membru al Academiei Române. Deși nu dispunem de mărturii documentare certe, este de presupus că în cadrul Episcopiei Romanului au funcționat vechi școli "de chilie" cu un rol important în pregătirea propriilor cadre și mai apoi a tineretului laic. Nu întâmplător Romanul a fost reprezentat atât la Sinodul de la Constanța
Arhiepiscopia Romanului și Bacăului () [Corola-website/Science/311359_a_312688]
-
indinviduali germani. Astfel de tranzacții au fost tot timpul foarte riscante, Gestapoul fiind informat despre existența acestei piețe negre a armelor, pe care încerca să o distrugă sau să se folosească de ea pentru depistarea și anihilarea partizanilor. Din anumite mărturii, se pare pentru polonezi era mai ușor să procure arme de la unitățile maghiare sau italiene. AK a executat numeroase raiduri pentru capturarea armelor de la germani. Aceste raiduri vizau în special trenurile de marfă care se îndreptau spre front și posturile
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
susținătorii săi instaurează un nou regim republican, cunoscut sub numele de Consulat. Tot în această perioadă divorțează de soția sa infidelă dar se recăsătorește rapid, pe 16 septembrie 1800 cu Louise Guéhéneuc, care îi va dărui cinci copii. Ca o mărturie a încrederii deosebite de care se bucura, Lannes este numit comandant și inspector general al „Gărzii Consulare”, după ce asigurase comandamentul diviziilor militare 9 și 10 de la Toulouse. Cu toate acestea, noul război contra Austriei aduce o nouă campanie militară în
Jean Lannes () [Corola-website/Science/311471_a_312800]
-
fost concepută și organizată astfel încât să reflecte istoricul ansamblului monastic din aceste locuri, cu rădăcini adânci în viața monastică a văii Ampoiului, ce coboară în trecut până la nivelul secolului XVIII. Expoziția în sine este organizată în două săli, prima cuprinzând mărturii și artefacte care atestă tradiția vieții monahale, istoricul mănăstirii și particularitățile de cult ale lăcașului mănăstirii. Sunt expuse icoane, sfeșnice și alte obiecte de cult din inventarul vechii mănăstiri, precum și carte veche românească datată în a doua jumătate a secolului
Mănăstirea Negraia-Pătrângeni () [Corola-website/Science/312321_a_313650]
-
l-au predat, împreună cu Ferdinand Čatloš, forțelor sovietice, care l-au dus în URSS, unde a stat închis trei ani. A fost eliberat din captivitate în februarie 1947 și, s-a întors în Cehoslovacia, reunificată între timp, pentru a depune mărturie în procesul intentat lui Tiso. La puțin timp după aceasta, a fost judecat și el de Curtea Națională din Bratislava pentru acțiunile sale din cursul rebeliunii din 1944-1945, iar pe 10 decembrie 1947 a fost condamnat la moarte prin împușcare
Jozef Turanec () [Corola-website/Science/312334_a_313663]