17,575 matches
-
volume din „Corpus inscriptionum latinarum". A început cercetările în legătură cu posibilele elemente celtice din subdialectul maramureșean-oșean: "brace" (pantalonii celților erau numiți braccae), "certeză, Cămârzana, tarniță, sâmbră, Tarna, vătaf, Trip" ș.a. A susținut mai multe comunicări pe tema enclavelor celtice și a moștenirii lingvistice pe care ne-au lăsat-o. Dacă dicționarele franceze dau unele cuvinte de origine celtică, cele cu rădăcina "Ard-," lingvistul Viorel Rogoz consideră că și în etnotoponimia Codrului există probe grăitoare pentru același celtism „Ard”: "Ardeal, Ardud, Ardusat, Ardihat
Viorel Rogoz () [Corola-website/Science/334152_a_335481]
-
un embrion. La fiecare etapă a dezvoltării, toate celulele unui organism conțin același ADN, jumătate de la mamă și jumătate de la tată. Acest fenomen permite testarea reațiilor dintre oameni folosind mostre din celule din salivă, sânge etc. Există șabloane predictibile de moștenire, la diferiți loci, folosiți pentru determinarea relațiilor biologice dintre oameni. ADN-ul fiecărui om conține două copii a acestor șabloane, una de la mama și una de la tata. Combinația mărimilor acestor șabloane constituie un profil genetic unic. La calcularea relației dintre
Amprentarea ADN () [Corola-website/Science/334202_a_335531]
-
sistem cromatic mult mai evoluat, format dintr-o rețea de linii galbene și verzi. Astfel, se observă ușor o stagnare a arhitecturii safevide, după căderea imperiului adoptându-se noi stiluri, dar vor prezenta o influență a acestei arhitecturi ca o moștenire a safevizilor.
Arhitectura safevidă () [Corola-website/Science/334219_a_335548]
-
și similar al termenului "shu‘ubiyya", care se împotrivește musulmanilor șiiți din Irak și, în general, islamului șiit. Prin intermediul acestui curent, arabii încearcă, la rândul lor, să îi convingă pe persani de supremația lor culturală, care constă, mai exact, în moștenirea beduina. Viziunea lui Al-Jahiz referitoare la "Shu‘ubiyya" este expusă în "Cartea Retoricii și a Lămuririi (Kitab al-bayăn wa-t-tabyīn)". Această lucrare retorica, ce aparține speciei are ca scop combaterea adversarilor arabilor, reprezentanții mișcării "Shu‘ubiyya" și “desființarea argumentelor lor prin
Shu'ubiyya () [Corola-website/Science/334285_a_335614]
-
interpretarea mai multor "hadith"-uri spune: ""walaya" este înțelesul interior, esoteric, ascuns ("batin") al revelației coranice. (Șadr ad-Dīn Muḥammad Shīrăzī) declară că descendenții genealogici ai Profetului Muhammad și moștenitorii săi spirituali sunt "awliya". Maria Massi Dakake descrie "walaya" ca o moștenire spirituală, cunoaștere esoterică, pe care imamii o primesc de la profeți, ceea ce exprimă autoritatea spirituală și politică a "ahl al-Bayt". vede "walaya" ca dimensiunea esoterică a imamatului și aceasta nu înseamnă doar să îi conducă pe credincioși, ci să le transmită
Wali () [Corola-website/Science/334283_a_335612]
-
martie 1844 al ziarului "Philadelphia Dollar Newspaper". Naratorul, tânărul Napoleon Bonaparte în vârstă de 22 de ani, își schimbă numele de familie din cel de „Froissart” în cel de „Simpson” ca o condiție legală pentru a intra în posesia unei moșteniri mari de la un verișor îndepărtat, Adolphus Simpson. Într-o noapte, el merge cu un prieten la operă și vede în public o femeie frumoasă de care se îndrăgostește pe loc. Naratorul descrie frumusețea ei pe larg, deși nu putea să
Ochelarii (povestire) () [Corola-website/Science/334336_a_335665]
-
îndrăgostește din cauza faptului că nu poartă ochelari. În plus, povestirea se referă și la vanitate. Naratorul își schimbă numele, „cam în silă”, din Froissart în Simpson, „un nume foarte obișnuit și mai degrabă plebeu” pentru a intra în posesia unei moșteniri. Numele său original, spune el, îi inspira „o mândrie ce mi se putea ușor ierta”. Aceeași mândrie îl împiedică să poarte ochelari. Doamna Lalande recunoaște ca ea i-a dat astfel o lecție. Numele de „Napoleon Bonaparte” face referire evidentă
Ochelarii (povestire) () [Corola-website/Science/334336_a_335665]
-
rânduri, disprețul la adresa vieții social-politice din România antebelică plină de oameni lacomi, parveniți și depravați, precum și de agenți electorali vulgari, măcinați de invidie și de ambiții criminale. Henri Stahl era un bun cunoscător al moravurilor politice ale vremii sale, lăsând moștenire un volum de înțepătoare "Schițe parlamentare". Talentul său polemic apare și în "Un român în Lună", în care autorul critică sistemul politic corupt și demagogic al României și lansează atacuri ascuțite la adresa elitei politico-sociale aflate la conducerea țării. Pământul este
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
publice este, conform legislației italiene, prohibită. Ba mai mult, conform legii , pentru utilizarea comercială a imaginilor „bunurilor culturale” (în care se poate încadra orice obiect sau loc cultural sau artistic) este obligatorie obținerea autorizației reprezentanței locale a Ministerului Artelor și Moștenirii Culturale, „Soprintendenza”. Unele țări, ca Franța sau Belgia, nu permit executarea imaginilor operelor artistice cum ar fi cele de arhitectură sau sculptură amplasate în locuri publice decât în condițiile „includerii incidentale”. În Franța, dacă opera de artă este subiectul principal
Libertate de panoramă () [Corola-website/Science/334439_a_335768]
-
este recunoscut ca fiu de către un "„prinț bătrân și decavat, dar destul de autentic”" și moștenise titlul nobiliar, fără a se ști dacă era într-adevăr urmașul biologic al prințului. Autoarea sugerează subtil că degenerarea actualului prinț Maxențiu s-ar datora moștenirii unei boli venerice de la propria sa mamă. Atunci când apare pentru prima oară în acest roman, Lică Trubadurul îl vede ca pe „un biet coconaș galben ca de ceară, cu gene roșii și cu ochii pătați”. Autoarea își pierde totuși obiectivitatea
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
care-l au în societate. Născute în bogăție, noile generații au înlocuit impulsivitatea naturală cu eticheta; comportarea personajelor este artificială, „un joc al aparențelor goale” (după cum îl denumește Nicolae Manolescu). Compromisul medicului Walter care a contribuit la îmbogățirea acestuia prin moștenirea unei bătrâne soții de bancher nu mai este privit ca un fapt rușinos ce trebuie ascuns, iar bătrâna și obeza Salema Efraim devine o „donatoare”, formulă convenabilă ce ascunde realitatea prozaică a relațiilor. Personajele din "Drumul ascuns" se află într-
Drumul ascuns () [Corola-website/Science/334469_a_335798]
-
studia genomurile și proteinele codate de acestea. Informațiile obținute în urma secvențierii ajută cercetătorii să descopere schimbări în gene, asocieri cu boli sau fenotipuri și să identifice ținte pentru noi medicamente. ADN-ul reprezintă o moleculă care oferă informații referitoare la moștenirea genetică. De aceea, secvențierea ADN este folosită în biologia evolutivă pentru a studia înrudirea diferitelor organisme și felul în care au evoluat acestea. Domeniul metagenomicii identifică organismele din ape, canele de scurgere, noroi sau mostre de salivă. Cunoașterea organismelor dintr-
Secvențierea ADN () [Corola-website/Science/335172_a_336501]
-
în „degete de mănușă” de-a lungul liniilor de tren (palma fiind chiar Parisul), apoi în „pată de ulei”, odată cu apariția automobilului ce permite locuirea mai departe de gară. În 1938, nou-înființata SNCF exploatează linii și materiale rulante diferite, lăsate moștenire de vechile companii. Dacă vestul orașului pare favorizat, datorită liniilor electrificate și a automotoarelor performante, restul rețelei este încă departe de aceste norme. În timpul celui de-al doilea război mondial, traficul este puternic limitat, în special datorită bombardamentelor care distrug
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
el în mormânt. Moussa și ceilalți prizonieri Asasini încep o revoltă, în care Joseph este omorât de Abstergo. Callum stă în camera Animus-ului și are halucinații cu mai mulți Asasini, inclusiv Aguilar, Joseph, și mama sa. Callum se atașează de moștenirea Asasinilor și, având asimilate complet memoriile și abilitățile strămoșului său, se alătură Asasinilor în evadarea din clădire. Având recuperat Mărul, Alan Rikkin și asociații săi se întrunesc într-un sanctuar templier din Londra pentru a participa la o ceremonie. Înăuntrul
Assassin's Creed: Codul Asasinului (film) () [Corola-website/Science/335212_a_336541]
-
asya Kurzii încă mențin tradiția descendenței din Madai. Aceste afirmații sunt adevărate. După apocrifa "Jubilee" (10:35-36), Madai s-a căsătorit cu o urmașă al lui Sem, și a preferat să locuiască cu urmașii lui Sem, decât să locuiască în moștenirea lăsată de Iafet lângă Marea Neagră; așa că el și-a însoțit rudele în lege, Elam, Așur și Arpacșad, până când a căpătat o țară cu numele lui Media. Această afirmație este apocrifă și nu e dovedită istoric. În alt pasaj al "Jubileelor
Madai () [Corola-website/Science/335249_a_336578]
-
Casimir în 1598, în onoarea părinții săi, cu una dintre cele mai frumoase epitafurile renascentiste din Germania - un monument alabastru înalt de 12 metri bogat sculptat. În plus, el a fondat Gimnaziul Casimirianum, a extins castelul familiei pentru a include moștenirea lui de colecții de cărți și l-a angajat în 1603 pe compozitor Melchior Franck ca "Hofkapellmeister". În timpul domniei sale, procesele de vrăjitoare și arderile au atins apogeul. El a permis continuarea a 178 procese de vrăjitoare. În 1593 Ducele Johann
Johann Casimir, Duce de Saxa-Coburg () [Corola-website/Science/335328_a_336657]
-
ținut-o captivă la Veste până la moartea ei. În 1599 s-a căsătorit cu Margaret, fiica Ducelui Wilhelm de Brunswick-Lüneburg. Johann a murit la Coburg la 15 iulie 1633, la vârsta de 69 de ani. Pentru că nu a avut copii, moștenirea sa a revenit fratelui său, Johann Ernst de Saxa-Eisenach.
Johann Casimir, Duce de Saxa-Coburg () [Corola-website/Science/335328_a_336657]
-
revista a reapărut în perioada 1864-1865 sub titlul "La Nouvelle Revue de Paris" înainte de a fi cumpărată de "la Revue française". În 1894, o nouă "Revue de Paris" a fost publicată de Edmond de Fels (1858-1951). El a lăsat-o moștenire fiului său André și fiicei sale, ducesa Edmée de La Rochefoucauld, care i-a încredințat conducerea baroanei Solange de La Baume. "Revue de Paris" a fost suspendată în 1940, a reapărut în mai 1945 și a disparut definitiv în 1970. Pentru perioada
Revue de Paris () [Corola-website/Science/335303_a_336632]
-
contrare tradițiilor țării. După moartea vornicului Andrei Bașotă în 1855, Raluca Botez-Forăscu a moștenit întreaga lui avere, după cum menționează raportul Departamentului Treburilor din Lăuntru. Ea i-a acordat soțului ei la 6 mai 1855 un act de plenipotență pentru administrarea moștenirii paterne, invocând „dragostea și încrederea ce de-a pururi a fost între mine și soțul meu”. Vornicul Alecu Botez-Forăscu a condus încă din 1856 comitetul unionist din Fălticeni, fiind ales cu o mare majoritate ca deputat al marilor proprietari din
Alecu Botez-Forăscu () [Corola-website/Science/335327_a_336656]
-
o vândă. In acel timp un soț obișnuia să își vândă soția altor bărbați. 3. Femeile nu aveau dreptul să divorțeze în caz de abuz sau cazuri mai grave. Acestea nu puteau desface căsătoria. 4. Femeile nu aveau dreptul la moștenire, ceea ce le împiedica să fie independente. 5. Femeile nu aveau niciun drept asupra copiilor pe care ii nășteau. Copiii aparțineau familiei bărbatului. 6. Femeile nu aveau libertatea de a-și cheltui averea. 7. Copiii de sex feminin erau îngropați de
Jahiliyya () [Corola-website/Science/335400_a_336729]
-
Organizația Internațională este prezentă în peste cincizeci de țări, reunind mai mult de 16.000 de voluntari, precum și sute de mii de simpatizanți, care se exprimă în peste cincisprezece limbi și reprezintă o gamă largă de confesiuni, origini etnice și moșteniri culturale. În 1990 Noua Acropolă a fost recunoscută ca și organizație internațională prin Decretul Regal nr. 3/12-941/S, în conformitate cu legea 25/10/19 a Regatului Belgiei, fiind înregistrată în Registrul Internațional al Asociațiilor. Sediul principal al acesteia se află
Noua Acropolă () [Corola-website/Science/331536_a_332865]
-
în 1490. Teritoriile Austriei s-au reunit din nou în 1493. În 1564, teritoriile Austriei au fost divizate din nou între fii împăratului Ferdinand: Austria a fost oferită primului său fiu, Maximilian. Teritoriile Austrei s-au reunit din nou prin moștenire în 1620 sub Ferdinand al III-lea, dar în 1623, cei cinci ani ai Războiului de Treizei de Ani a dus la împărțirea teritoriului, atunci când fratele său mai mic, Leopold, a devenit guvernator peste Austria Superioară. Austria de jos și
Listă de monarhi ai Austriei () [Corola-website/Science/331551_a_332880]
-
posibil că atunci au fost scrise unele dintre baladele cuprinse ulterior în Micul Testament, precum „Balada femeilor din Paris” (Ballade des femmes de Paris) sau, „Romanul Vânturilor Dracului” (Roman du Pet-au-diable) pomenit în Micul Testament (857 s.) și lăsat ca moștenire lui Guillaume Villon, (posibil că atât acest roman, cât și o pomenită bibliotecă, au fost inexistente și menționate doar ca o glumă). Revenit la Paris după amnistiere, înainte de a apela la grațiile și serviciile damelor de proaste moravuri (ca în
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
Balada Spânzuraților), scrisă în timp ce Villon aștepta aceeași soartă. "Lais" și "Testamentul" sunt pline de jocuri de cuvinte, ironie, căință și o preocupare constantă cu moartea, umor suculent, revoltă și milă. Unele balade și rondeluri, precum "Ballade de la grosse Margot", despre moștenirea pe care o lasă unei prostituate, precum și "Ballade des dames du temps jadis" (Balada doamnelor de altădată), sunt incluse în "Testament". Operele lui Villon s-au păstrat în principal datorită lui Clément Marot, care le-a adunat și le-a
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
galilor a început să fie abandonată în secolul al II-lea, dar a continuat să fie folosită la țară până la sfârșitul secolului al IV-lea, după unii autori, dar după alții până la sfârșitul secolului al V-lea. Latina a lăsat moștenire francezei multe cuvinte comune latinei clasice și celei populare, dar și multe folosite numai în latina populară, de exemplu > franceza modernă "manger" „a mânca”, > fr. mod. "chaud" „cald”, > fr. mod. "oreille" „ureche”, > fr. mod. "face" „față”. În afară de elemente lexicale, franceza
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]