18,554 matches
-
murit în condiții neclare, câțiva ani mai târziu, la vârsta de 51 de ani (5 mai 1821). Există două teorii importante cu privire la moartea sa: otrăvirea cronică cu arsenic și cancerul la stomac. A fost înmormântat cu onoruri militare. Controversele asupra morții împăratului Napoleon nu se mai termină... Specialiști în domeniul medicinei legale, istorici ai vieții și morții lui Napoleon s-au dedicat încă din anul 1961 cercetărilor cauzei morții acestui om de stat francez. Unii spun că moartea s-ar datora
Napoleon I () [Corola-website/Science/297278_a_298607]
-
și cancerul la stomac. A fost înmormântat cu onoruri militare. Controversele asupra morții împăratului Napoleon nu se mai termină... Specialiști în domeniul medicinei legale, istorici ai vieții și morții lui Napoleon s-au dedicat încă din anul 1961 cercetărilor cauzei morții acestui om de stat francez. Unii spun că moartea s-ar datora unei erori medicale, cancerului de stomac și, în cele din urmă, otrăvirii acestuia cu arsenic. Primele două supoziții - eroare medicală sau cancer de stomac, sunt definitiv respinse de
Napoleon I () [Corola-website/Science/297278_a_298607]
-
dispus să suporte toate cheltuielile exhumării. „Rămâne doar ca guvernul și istoricii francezi să-și dea acordul”. Specialiștii Institutului medico-legal din Strasbourg confirmă teza avansată de Ben Weider. Purtătorul de cuvânt al lui Weider a declarat că dacă îndoielile asupra morții lui Napoleon persistă, nu rămâne decât să se treacă la exhumarea împăratului. Femeia pe care Napoleon a iubit-o cel mai mult, după propria mărturisire, este prima lui soție, Josefina. Josefina fusese în trecut căsătorită cu Alexandre Beauharnais, dar acesta
Napoleon I () [Corola-website/Science/297278_a_298607]
-
adeziunea” fără precedent a românilor practic din toate colțurile țării? „Cercetătorii de până acum s-au lăsat fascinați în primul rând de comportamentul ciobanului amenințat cu uciderea; ei au căutat răspunsuri la întrebarea dacă felul în care reacționează păstorul în fața morții iminente reprezintă o dovadă de optimism sau pesimism? Dacă poporul român e un spirit resemnat sau unul luptător?”. Această istorie a interpretărilor, cu evidente conotații filosofice, e marcată de câteva puseuri acuzatoare urmate de fiecare dată de replici justificative. După
Miorița () [Corola-website/Science/297301_a_298630]
-
privească negurile de dincolo de porțile negre. Bolnav, el se gîndește la izbăvire, și gestul de tandrețe al unui confrate îl mișcă pînă la lacrimi. „Uluit — răspunde el lui Tudor Arghezi, în Informația zilei (31 mai 1943), cu cîteva săptămâni înaintea morții — mă țin acum de zidurile prăbușite, ca după un cutremur, căci în timpul ei mi s-a arătat atîta interes, dragoste, devotament din partea atîtor persoane mai de aproape sau mai de departe, cărora nu le acordasem decît... răbdare și cifre de
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
apostoli, fiecare în câte o parte a lumii. Maica Domnului, a vestit creștinismul la muntele Athos abătută de furtună din drumul spre insula Cipru, unde își propusese să îl viziteze pe episcopul Lazăr, cel înviat a 4-a zi din morți. Fiind un loc retras, sălbatic și greu accesibil, călugări creștini încep să-și întemeiaze reședințe modeste pe muntele Athos începând cu cea de-a doua jumătate a secolului IX e.n. În ultima jumătate a secolului X e.n., călugărul Atanasie de
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
în 1991. Uniunea Sovietică era atât de mare încât, și după destrămarea ei, Rusia rămâne cea mai mare țară că suprafață și foarte variată etnic, având multe minorități precum tătari, udmurți și altele. "Articolul principal: Istoria Uniunii Sovietice." Numărul de morți, criza de produse și corupția din timpul Primului Război Mondial au dus la nemulțumirea crescândă a populației ruse față de autocrația țarista. Cererile de încetare a războiului erau tot mai frecvente din partea armatei și populației civile. Soldații tindeau chiar să fraternizeze cu inamicii
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
prin surprindere și la 10 orașul este eliberat . „Armata română capturează un imens material feroviar și de război, între care un depozit de artilerie, având 800 de tunuri - adăpostit în cetate și i-au produs inamicului mari pierderi de oameni: morți și răniți.” Sunt formate mici garnizoane pentru apărarea gărilor, localităților și materialelor, iar în Tighina este oprit doar un batalion. Artileria ocupă poziția Borisovca și Lipcani având obiectiv podul și satul Parcani. Este trimis un detașament de o companie și
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
mai puternică țară din Europa. Suedia a reușit să cucerească aproximativ jumătate din teritoriul imperiului. Gustav Adolphus avea planuri să devină noul împărat roman, domnind peste o Scandinavie unită și statele care compuneau Sfântul Imperiu Romano-German; cu toate acestea, în urma morții sale din 1632, în Bătălia de la Lützen, planul s-a năruit. După Bătălia de la Nördlingen, singurul dezastru militar al Suediei, sentimentul pro-suedez în rândul statelor germane s-a diminuat considerabil. Aceste provincii germane s-au separat de puterea suedeză una
Suedia () [Corola-website/Science/297388_a_298717]
-
fi Züriputsch-ul din 1839, războiul civil a izbucnit în 1847 când unele dintre cantoanele catolice a încercat să facă o alianță separată ("Sonderbundskrieg"). Războiul a durat mai puțin de o lună, și a cauzat mai puțin 100 de victime, majoritatea morți accidentale. Oricât ar părea de minor Sonderbundskrieg prin comparație cu alte revolte și războaie europene din secolul al XIX-lea, el a jucat totuși un rol important în psihologia și în societatea elvețiană. Războiul i-a convins pe majoritatea elvețienilor
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
dimineața zilei de 4 decembrie 2009 în urma unui anevrism cerebral survenit la Televiziune și este înmormântat la Cimitirul Bellu din Capitală. "Cumpănă", E.P.L., 1968; "Calea robilor", Cartea românească, 1970; "Eterica noapte", Albatros, 1972; "Văile vegherii", Cartea românească, 1974; "Discurs împotriva morții", Eminescu, 1977; "Pradă realului", Cartea românească, 1980; "Proba de gimnastică, Albatros", 1982; "Pradă realului", Cartea românească, 1985, colecția „Hyperion”, antologie, cu o postfața de Laurențiu Ulici; Despre fragilitatea vieții, Albatros, 1987; "Despre fragilitatea vieții", antologie de autor în colecția „Poeți
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
la Pașcani, în estul Moldovei. Părinții lui Mihail Sadoveanu au fost avocatul Alexandru Sadoveanu (d. 1921) din Oltenia, și Profira Ursache (d. 1895), fată de răzeși analfabeți din localitatea Verșeni. Părinții nefiind căsătoriți, paternitatea scriitorului și a fratelui său Dimitrie (mort de scarlatină în 1888) au fost recunoscute abia în anul 1891. Familia își avea originile în Sadova, conform numelui ales (lit. „din Sadova”), adoptat de aceasta abia în 1891. Tatăl Alexandru avea o căsnicie nefericită, iar izolarea din viața publică
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
întreaga ceremonie poetica a lui Emil Botta. Poetul își așază glasul după farmecul propriei melancolii. Gesturile sunt hamletiene, dar vorbele rămân românești, aproape de invocațiile haiducești din doinele și baladele populare: „Dulciule, ascuncule-n tăcere,/ pământe, pământe, vere,/ fă-te cristalin și morții tăi/ vedea-i-aș ca florile-n văi”. Prozele din volumul „Trântorul” fac parte din aceeași zonă a gândirii poetice emilbotteiene. Spectrul „damnării” motiv incurabil al întregii sale beletristici este aici mai vehement ca oriunde. Personajul tutelar se „repausează estetic
Emil Botta () [Corola-website/Science/297693_a_299022]
-
siberian", semnat Senez, 29 aprilie 1897. "Panem et circenses", semnat Senez, III, 13 august 1897. "Ion Botezătorul", semnat Senez, III, 17 august 1897. "Agricultură conservatoare", semnat Senez, III, 21 august 1897. "Conservatorii și țăranii", semnat Senez, III, 26 august 1897. "Mort fără să știe", semnat Erics, III, 27 august 1897. "România barbară", semnat Senez, 29 august 1897. "Pui de gogomani", semnat Erics, III, 12 septembrie 1897. "Alt scandal în strada Doamnei", semnat Erics, III, 13 septembrie 1897. "Halul drepturilor", semnat Erics
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
a simbolismului", în „Marin Bucur. Reviste literare românești din secolul al XIX-lea”, Ed. Minerva, București, 1968, pp. 374-375. BUȚURCĂ 1978: Ștefan Buțurcă, Expoziția "Creion și mină", în „Viața Nouă”, Galați, 26 mai 1978, pp. 5-6. CAION 1905: Caion, "Un mort: Șt. Petică", în „Românul literar”, tom. III, nr. 38, 16 octombrie 1905, pp. 514-515. CAION 1907: Caion, "Câțiva morți", în „Românul literar”, tom. VI, nr. 29, 2 decembrie 1907, pp. 421-423. CAION 1911: Caion, "Ștefan Petică, "în „Românul, revistă politică
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
BUȚURCĂ 1978: Ștefan Buțurcă, Expoziția "Creion și mină", în „Viața Nouă”, Galați, 26 mai 1978, pp. 5-6. CAION 1905: Caion, "Un mort: Șt. Petică", în „Românul literar”, tom. III, nr. 38, 16 octombrie 1905, pp. 514-515. CAION 1907: Caion, "Câțiva morți", în „Românul literar”, tom. VI, nr. 29, 2 decembrie 1907, pp. 421-423. CAION 1911: Caion, "Ștefan Petică, "în „Românul, revistă politică și literară”, tom. IX, nr.1, 1 - 16 decembrie 1911, p. 38-40. CARACOSTEA 1909: D. Caracostea, "Poezia română de
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
pp. 54-56. IBRĂILEANU 1926: G. Ibrăileanu, Scriitori români și străini, Iași, Ed. Viața românească, 1926, pp.39-44. ILIESCU 1968: Adriana Iliescu, Literatorul. Studiu monografic, E.P.L., 1968, p. 27, 163-164, 234-235, 239, 241, 250, 274, 292. IONESCU-SION 1905: G. Ionescu-Sion, "Doi morți: Ștefan Petică și D. Neculuță, "în „Revista poporului”, nr. 2-3, 1905. IONESCU 1970: Mircea Ionescu, "Omagiu poetului Ștefan Petică", în „Viața Nouă”, 20 august 1970, Galați, pp. 9-10. IORGA 1934: Nicolae Iorga, Istoria literaturii românești contemporane II. În căutarea fondului
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Domnul că vii nu o primim!<br> <br> N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,<br> Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm;<br> Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,<br> Să ne răpească limba, dar morți numai o dăm!<br> <br> Români din patru unghiuri, acum ori niciodată<br> Uniți-vă în cuget, uniți-vă-n simțiri!<br> Strigați în lumea largă că Dunărea-i furată<br> Prin intrigă și silă, viclene uneltiri!<br> <br> Preoți
Deșteaptă-te, române! () [Corola-website/Science/296604_a_297933]
-
răspuns că polonezii i-au insultat prin cererea lor ca Crucea Roșie să cerceteze aceste raporturi. În iulie 1944 Armata Roșie și Armata Poporului Polonez ("Ludowe Wojsko Polskie", "LWP") au intrat în Polonia, alungând, cu grele pierderi (600.000 de morți) trupele germane și instalând în Lublin „Comitetul Polonez de Eliberare Națională” ("Polski Komitet Wyzwolenia Narodowego", "PKWN", guvern temporar controlat de către comuniști. Deși la est forțele sovieto-poloneze au înregistrat multe succese, germanii încă au avut puterea de a controla mare parte
Roma () [Corola-website/Science/296557_a_297886]
-
pentru despărțirea unor teritorii (Transnistria, Găgăuzia) de Moldova. Cele din urmă, forțe separatiste, au proclamat unilateral independența teritoriilor respective. Au urmat o serie de ciocniri armate între trupele de ordine ale Republicii Moldova și milițiile rusofone ale Tiraspolului. Prima bătălie cu morți și răniți s-a produs pe podul peste Nistru de lângă Dubăsari, la 2 noiembrie 1990 (3 morți, peste 30 răniți din ambele părți). A urmat altă ciocnire sângeroasă în decembrie 1991 (3 morți, peste 5 răniți din ambele părți). De la
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
teritoriilor respective. Au urmat o serie de ciocniri armate între trupele de ordine ale Republicii Moldova și milițiile rusofone ale Tiraspolului. Prima bătălie cu morți și răniți s-a produs pe podul peste Nistru de lângă Dubăsari, la 2 noiembrie 1990 (3 morți, peste 30 răniți din ambele părți). A urmat altă ciocnire sângeroasă în decembrie 1991 (3 morți, peste 5 răniți din ambele părți). De la 2 martie 1992 luptele în zona Nistrului au luat un caracter permanent, această data fiind considerată (cu
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
milițiile rusofone ale Tiraspolului. Prima bătălie cu morți și răniți s-a produs pe podul peste Nistru de lângă Dubăsari, la 2 noiembrie 1990 (3 morți, peste 30 răniți din ambele părți). A urmat altă ciocnire sângeroasă în decembrie 1991 (3 morți, peste 5 răniți din ambele părți). De la 2 martie 1992 luptele în zona Nistrului au luat un caracter permanent, această data fiind considerată (cu unele contestări) începutul Războiul din Transnistria. Republica Moldova a fost nevoită să lupte pentru menținerea suveranității asupra
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
specii: rădașca ("Lucanus cervus", 75 mm), gândacul rinocer ("Oryctes nasicornis", 41 mm), croitorul mare al stejarului ("Cerambyx cerdo", 56 mm) etc., și lepidopterele, cu peste 800 de specii: fluturele ochi de păun mare (anvergura aripilor →150 mm), fluturele cap de mort (anvergura →120 mm). În entomofauna republicii se mai întâlnesc efemeroptere, libelule, ortoptere, blatoide, dermoptere, isoptere, himenoptere, neuroptere, diptere ș.a. Arahnofauna este slab reflectată în publicații științifice, cei mai studiați fiind păianjeni, peste 300 de specii, și acarieniidin sistemele agricole.. Din
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
înainte ca germanii să trimită coloniști în aceste pământuri, și chiar mai la est (ceea ce s-a numit "Ostsiedlung"). Orașele din nordul Germaniei s-au dezvoltat, făcând parte din Liga Hanseatică. Cu toate acestea, în urma Marii Foamete din 1315 și Morții Negre din 1348-50, populația Germaniei a scăzut considerabil. Edictul Bulei de Aur din 1356 a conferit imperiului o Constituție a căror principii de bază aveau să dureze până la destrămarea imperiului. Aceasta codifica alegerea împăratului de către șapte prinți-electori, care controlau unele
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
a Triplei Alianțe (Puterile Centrale), Germania a dus greul războiului contra Puterilor Aliate (Antantei) și a suferit pierderi grele într-unul dintre cele mai sângeroase conflicte ale tuturor timpurilor, numărând aproximativ 5.989.758 de victime germane (1.773.700 morți și 4.216.058 răniți). În toamna anului 1918, situația grea de pe front și mișcările revoluționare interne l-au determinat pe împăratul Wilhelm al II-lea să abdice și să plece în exil, în Olanda. Socialiștii au preluat puterea și
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]