17,517 matches
-
favorabilă a faunei sălbatice, precum și a două habitate de interes comunitar ("Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum" și "Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum") aflate în nord-estului masivului Poiana Ruscă (grupă montană aparținând lanțului carpatic al Occidentalilor). La baza desemnării sitului se află mai multe specii faunistice (mamifere, reptile și amfibieni) protejate la nivel european sau aflate pe lista roșie a IUCN; astfel: urs brun ("Ursus arctos"), cerb ("Cervus elaphus"), mistreț ("Sus scrofa"), lup cenușiu ("Canis lupus"), râs ("Lynx lynx")căprioară
Ținutul Pădurenilor (sit SCI) () [Corola-website/Science/332505_a_333834]
-
silvestris silvestris"), jder de copac ("Martes martes"), viezure ("Meles meles"), vulpe roșcată (" Vulpes vulpes"), iepure de câmp (" Lepus europaeus"), șarpele lui Esculap ("Elaphe longissima"), viperă cu corn ("Vipera ammodytes"), ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata") sau șopârla de ziduri ("Podarcis muralis"). În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel: Reportaje
Ținutul Pădurenilor (sit SCI) () [Corola-website/Science/332505_a_333834]
-
11-a Simfonie, cu bucuria unei admiratoare a muzicii lui Philip Glass, a deschiderii ei către teme majore ale condiției și civilizației umane, de pe atâtea meridiane, de-a lungul unor inserții profunde în timp și mentalități care merg de la străvechi situri arheologice până la generația beat, muzica pop, jazz sau percuția africană și afro-americană, de la sitari la syntesiser. În 2016, Philip Glass a lucrat la această simfonie care întreține, precum vasele comunicante, acea fluiditate și înălțime egală cu sine a compozitorului, amintindu
Philip Glass la 80 de ani și premiera mondială a Simfoniei a 11-a, la Carnegie Hall by DOINA URICARIU din New York () [Corola-website/Journalistic/105802_a_107094]
-
Cheile Cernei alcătuiesc o arie protejată (sit de importanță comunitară) situată în sud-vestul Transilvaniei, pe teritoriul județului Hunedoara. Aria naturală este situată în Munții Poiana Rusca (grupare montană aparținând lanțului Carpatic al Occidentalilor), în vestul județului Hunedoara, pe teritoriile administrative ale comunelor Bunila, Lunca Cernii de Jos
Cheile Cernei (sit SCI) () [Corola-website/Science/333950_a_335279]
-
Transilvaniei, pe teritoriul județului Hunedoara. Aria naturală este situată în Munții Poiana Rusca (grupare montană aparținând lanțului Carpatic al Occidentalilor), în vestul județului Hunedoara, pe teritoriile administrative ale comunelor Bunila, Lunca Cernii de Jos și Toplița. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natură 2000 în România) și
Cheile Cernei (sit SCI) () [Corola-website/Science/333950_a_335279]
-
teritoriile administrative ale comunelor Bunila, Lunca Cernii de Jos și Toplița. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natură 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 577 hectare. Aceasta include rezervatia naturală omonima (2 ha). Situl reprezintă o arie naturală (abrupturi stâncoase, păduri de foioase
Cheile Cernei (sit SCI) () [Corola-website/Science/333950_a_335279]
-
2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natură 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 577 hectare. Aceasta include rezervatia naturală omonima (2 ha). Situl reprezintă o arie naturală (abrupturi stâncoase, păduri de foioase, păduri în tranziție, păduri caducifoliate, pajiști ameliorate, pășuni, râuri) încadrată în bioregiunea alpina a Munților Apuseni. Din punct de vedere geologic acesta prezintă în mare parte o zonă de cheiuri (versanți
Cheile Cernei (sit SCI) () [Corola-website/Science/333950_a_335279]
-
punct de vedere geologic acesta prezintă în mare parte o zonă de cheiuri (versanți abrupți) săpate în roci metamorfice (gnaise și feldspați) de apele râului Cerna. Relieful petrografic este dezvoltat pe șisturi cristaline; roci aparținând cristalinului getic din "seria Sebeș-Lotru". Situl Cheile Cernei prezintă o arie naturală ce adăpostește elemente rare de floră spontană și fauna sălbatică specifice sud-vestului Apusenilor. Acesta dispune de un habitat natural prioritar din clasa (9130) "Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum". La baza desemnării sitului se
Cheile Cernei (sit SCI) () [Corola-website/Science/333950_a_335279]
-
Sebeș-Lotru". Situl Cheile Cernei prezintă o arie naturală ce adăpostește elemente rare de floră spontană și fauna sălbatică specifice sud-vestului Apusenilor. Acesta dispune de un habitat natural prioritar din clasa (9130) "Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum". La baza desemnării sitului se află mai multe specii faunistice (mamifere, păsări, reptile, amfibieni, pești) și floristice (arbori, arbuști, ierburi și flori) enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a
Cheile Cernei (sit SCI) () [Corola-website/Science/333950_a_335279]
-
pădure ("Lacerta praticola"), șopârla de ziduri ("Podarcis muralis"), sălămâzdra de uscat ("Salamandra salamandra"), broască verde de pădure ("Rană esculenta"), ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), clean ("Squalius cephalus"), clean mic ("Leuciscus leuciscus"), lipan ("Thymallus thymallus"), păstrăv de munte ("Salmo trutta fario"). În arealul sitului este semnalată prezenta câtorva rarități floristice, printre care unele protejate prin aceeași "Directivă a CE" 92/43/ CE din 21 mai 1992, privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de fauna și floră sălbatică. Arbori și arbuști: gorun ("Quercus petraea
Cheile Cernei (sit SCI) () [Corola-website/Science/333950_a_335279]
-
talpa-ursului ("Acanthus longifolius"), sânzienă roșie ("Galium purpureum"), mlăștinița ("Epipactis helleborine"), crin de pădure ("Linum uninerve"), moșmon ("Micromeria pulegium"), brie ("Athamanta turbith ssp. hungarica"), brei ("Mercurialis perennis"), albăstreaua de munte ("Centaurea pinnatifida"), iarbă-mare ("Achnatherum calamagrostis"), iarbă moale ("Stellaria holostea"). În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel:
Cheile Cernei (sit SCI) () [Corola-website/Science/333950_a_335279]
-
este o arie protejată (sit de importanță comunitară) situată în nord-vestul Olteniei, pe teritoriul județului Vâlcea. Aria naturală este situată în extremitatea nord-vestică a județului Vâlcea (în apropierea limitei de granița cu județele Sibiu și Hunedoara), pe teritoriul administrativ al comunei Malaia, în imediata apropiere
Târnovu Mare - Latorița () [Corola-website/Science/333964_a_335293]
-
extremitatea nord-vestică a județului Vâlcea (în apropierea limitei de granița cu județele Sibiu și Hunedoara), pe teritoriul administrativ al comunei Malaia, în imediata apropiere de drumul județean (DJ701D) care leagă satul Ciungetu de drumul național DN7A. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natură 2000 în România) și
Târnovu Mare - Latorița () [Corola-website/Science/333964_a_335293]
-
drumul județean (DJ701D) care leagă satul Ciungetu de drumul național DN7A. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natură 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 1.366 hectare. Aceasta include rezervatia naturală Pădurea Latorița (7,10 ha). Situl reprezintă o arie naturală (păduri de
Târnovu Mare - Latorița () [Corola-website/Science/333964_a_335293]
-
regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natură 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 1.366 hectare. Aceasta include rezervatia naturală Pădurea Latorița (7,10 ha). Situl reprezintă o arie naturală (păduri de conifere, păduri de foioase, păduri în amestec, pajiști naturale, pășuni, stepe, abrupruri stâncoase, culmi rotunjite, depresiuni și vai) încadrată în bioregiunea alpina a Munților Căpățânii (grupa muntoasă a Munților Șureanu-Parâng-Lotrului, aparținând de lanțului carpatic
Târnovu Mare - Latorița () [Corola-website/Science/333964_a_335293]
-
Munților Căpățânii (grupa muntoasă a Munților Șureanu-Parâng-Lotrului, aparținând de lanțului carpatic al Meridionalilor), ce cuprinde o mare parte a Munților Lătoriței, Masivul Târnovu (dezvoltat pe roci metamorfice) și bazinului superior al râului Petrimanu (unul din afluenții de stânga ai Latoriței). Situl dispune de 10 habitate naturale de interes comunitar ("Păduri de Larix decidua și Pinus cembra din regiunea montană"; "Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană"; "Tufărișuri alpine și boreale"; "Vegetație lemnoasa cu Salix eleagnos de-a lungul râurilor montane
Târnovu Mare - Latorița () [Corola-website/Science/333964_a_335293]
-
râurilor montane"; "Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase" și "Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin") ce adăpostesc și conserva a gamă diversă de floră spontană și fauna sălbatică rară. La baza desemnării sitului se află mai multe specii faunistice (mamifere, păsări, reptile, amfibieni) enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de fauna și floră sălbatică) sau aflate
Târnovu Mare - Latorița () [Corola-website/Science/333964_a_335293]
-
Thymus serpyllum"), coada iepurelui ("Sesleria caerulea"), mlăștinița ("Epipactis helleborine"), sânziene albe ("Galium mollugo"), piciorul cocosului ("Ranunculus repens"), iarba-ciutei ("Doronicum austriacum"), valeriana ("Valeriana officinalis"), piciorul cocosului de munte ("Ranunculus montanus"), ochiul boului de munte ("Aster alpinus"), rogoz ("Carex acutiformis"). În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel:
Târnovu Mare - Latorița () [Corola-website/Science/333964_a_335293]
-
Moldovei, pe teritoriul județului Iași. Aria naturală se află în sud-estul județului Iași, pe teritoriile administrative ale comunelor Bârnova, Ciurea, Comarna, Dobrovăț, Grajduri, Schitu Duca și Tomești; și este străbătută de drumul național DN24 care leagă municipiul Vaslui de Iași. Situl „” a fost declarat arie de protecție specială avifaunistică (în scopul protejării mai multor specii de păsări migratoare de pasaj sau sedentare) prin "Hotărârea de Guvern" nr. 1284 din 24 octombrie 2007 (privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte
Pădurea Bârnova () [Corola-website/Science/333978_a_335307]
-
nr. 1284 din 24 octombrie 2007 (privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 12.887 hectare. Acesta se suprapune în mare parte sitului de importanță comunitară Pădurea Bârnova - Repedea și include rezervațiile naturale Locul fosilifer Dealul Repedea, Poiana cu Schit, Poieni - Cărbunăriei și Pădurea Pietrosu. Aria protejată încadrată în bioregiunea continentală a Podișului Central Moldovenesc, reprezintă o zonă (păduri de foioase, păduri în
Pădurea Bârnova () [Corola-website/Science/333978_a_335307]
-
reprezintă o zonă (păduri de foioase, păduri în tranziție, pășuni, pajiști, terenuri arabile, cursuri de apă tributare râului Bârlad) deluroasă ce adăpostește și asigură condiții prielnice de viețuire și hrană mai multor specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare. Situl dispune de două clase de habitate (predominante) constituite din păduri dacice fag și păduri dacice de stejar și carpen; ce conservă elemente de floră spontană și protejează specii de faună rară. La baza desemnării Pădurii Bârnova ca arie de protecție
Pădurea Bârnova () [Corola-website/Science/333978_a_335307]
-
tinnunculus"), muscar-mic ("Ficedula parva"), muscar-gulerat ("Ficedula albicollis"), acvilă pitică ("Hieraaetus pennatus"), sfrâncioc roșiatic ("Lanius collurio"), ciocârlia de pădure ("Lullula arborea"), sfrânciocul cu frunte neagră ("Lanius minor"), gaie neagră ("Milvus migrans"), gaie roșie ("Milvus milvus") și prigoare ("Merops apiaster"). În vecinătatea sitului se află numeroase obiective de interes istoric, cultural și turistic (lăcașuri de cult, monumente de arhitectură, situri arheologice, arii protejate); astfel:
Pădurea Bârnova () [Corola-website/Science/333978_a_335307]
-
pădure ("Lullula arborea"), sfrânciocul cu frunte neagră ("Lanius minor"), gaie neagră ("Milvus migrans"), gaie roșie ("Milvus milvus") și prigoare ("Merops apiaster"). În vecinătatea sitului se află numeroase obiective de interes istoric, cultural și turistic (lăcașuri de cult, monumente de arhitectură, situri arheologice, arii protejate); astfel:
Pădurea Bârnova () [Corola-website/Science/333978_a_335307]
-
Operațiunea de exhumare și reînmormântare a lui Richard al III-lea al Angliei a început cu descoperirea trupului său îngropat în interiorul sitului fostei din Leicester, Anglia, în septembrie 2012. După testări genetice și antropologice extinse, rămășițele lui Richard al III-lea, ultimul rege englez ucis în vreo bătălie, au fost în cele din urmă reînhumate în la 26 martie 2015. Richard al
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]
-
și de mediu. Locul pe care fusese mănăstirea a fost vândut către doi speculanți imobiliari din Lincolnshire, și ulterior a ajuns în proprietatea lui Robert Herrick, primarul Leicesterului. El a construit acolo un mare conac aproape de Friary Lane, pe un sit astăzi îngropat sub actuala stradă Grey Friars, și pe restul pământului a amenajat grădini. Deși monumentul lui Richard în mod evident deja dispăruse la vremea aceea, locul mormântului încă mai era cunoscut. Anticarul Christopher Wren (tatăl arhitectului ) consemna că Herrick
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]