19,047 matches
-
luăm cai de la mânăstire, superiorul mi-e prieten. Până prinde de veste bles tematul de Zähringer, am ajuns de mult la Curtea im pe rială. Împăratul o să se prefacă În fața tuturor că ne judecă pentru ceea ce am săvârșit și În taină o să fie bucuros și o să ne mulțumească, fiindcă l-am scăpat de duș manul său, Bertold! XVIII Între timp ajunse și Conrad cu Însoțitorii săi la cetatea de pe Stouff. Armata lui se Împuținase, căci mulți rămăseseră pe câmpul din Molsheim
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de argint În mână, drept răsplată, spunându-le să aștepte pe loc, fiindcă vrea să-i răsplătească și mai bine. Răsplata a fost că a trimis ostași de Încredere care să-i omoare pe toți, pentru a nu se afla taina. Uite acolo, sub pădurice, s-a Întâmplat. Au Îngropat la iuțeală morții și au acoperit pământul Însângerat cu crengi uscate și frunziș. În scurtă vreme l-a spălat ploaia și nu s-a mai știut nimic. Dar dacă s-ar
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
noviciatul când, Într-o zi, m-a căutat un cerșetor bătrân și neputincios. Era bunicul meu. Voia să-mi povestească totul. Aflase că eram la mânăstire și a venit Înainte de a-și da sfârșitul. Mi-a cerut să păstrez deocamdată taina, ca să nu-mi primejduiesc viața. Dar cândva, așa a spus, va trebui să iasă și această nelegiuire la iveală și atunci să vorbesc. Căci Dumnezeu descoperă până la urmă toate fărădelegile, ca să le pedepsească... Până astăzi am tăcut, dar acum a
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
din tunel? — Da, mărite stăpâne, pot. O cunosc foarte bine. Mi-a arătat-o bunicul meu Înainte de a muri. Să vină oamenii Măriei Tale cu mine și am să-i duc la locul cu pricina. — Oare Adalbrecht cunoaște și el taina? Întrebă Bodo. Nu știu, tinere domn. Poate da, poate nu. Oricum mă gândesc că nu trebuie trecută cu vederea o asemenea răsu flătoare prin care nemernicii ar putea scăpa. — Fratele Ulrich are dreptate, spuse Conrad. Poate că tunelul a fost
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
a scos coiful pentru că se sufoca și atunci i-au retezat beregata, șopti Îngrozit careva. Cutremurat, Bodo Își uită slăbiciunea și răspunse tot În șoaptă: —Un singur om putea cuteza să facă asta... Adalbrecht nu și-ar fi dezvăluit oricui taina... Eglord, Eglord, ți-ai ucis ultimul prieten! Doamne Sfinte, strigă el Îngrozit, Înseamnă că Eglord a fugit. A scăpat. A fugit Înainte să ajungem noi aici. și și-a luat și prada cu el! Totul e pierdut, nu-l mai
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Numai că foaia s-ar putea să se și Întoarcă! Amadeus nu-și putuse ține gura, era evident despre cine vorbea când pomenise de vasali și suzerani. Fiecare știa că atât el, cât și Eglord erau ministeriali ai ducilor Zähringer. Taina Începea să capete contururi precise, pentru că unele lucruri erau deja cunoscute. În aceeași seară, mi s-a făcut deodată rău. Aveam dureri groznice În pântece și tremuram din toate Încheieturile. Medicul de la Curte m-a văzut de Îndată și mi-
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
a fost văzută Într-o chinovie din Provence, acolo unde odinioară Își dăduse obștescul sfârșit nefericita Bertranda de Montfort, mama lui Bodo. Dar nimeni n-a mai văzut-o vreodată pe Adelheid; ea și-a dus cu sine În mormânt taina. * * * Conrad ar fi vrut ca Simeon să rămână la Curte. Vom clădi aici o catedrală cum Încă n-a fost alta și vom avea nevoie de meșteri pricepuți. Rămâi și leagă-ți numele de orașul meu, Îi spuse cioplitorului În
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
doamna Sabina și de domnul Sandu erau acolo, unul lângă altul, și ne atrăgeau privirile exact cum atrage magnetul pilitura de fier. Mama, ca un bun psiholog ce era și având un acut simț al observației, a descifrat cu rapiditate taina privirilor noastre, dându-și seama că noi toți doream același lucru: desfacerea plaselor și prezentarea conținutului lor. Zis și făcut. Mama a scos din prima sacoșă un ziar și l-a așezat pe dușumea. Mircea și Lică s-au repezit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
s-a realizat manual. Iar antologia "Paradoxurile iubirii" s-a născut dintr-o viață în care am citit poezie, dintr-o viață în care poezia a fost mereu prezentă în viața mea, ca o "eminență cenușie", ca un sfetnic de taină. Nu știu încă ce proiecte vor mai fi, dacă vor mai fi, dar știu că sunt câțiva oameni de calitate în această editură cu care merită să fac echipă. Deși sunt, în genere, individualistă, îmi plac mult echipele de prieteni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
2011), fiind prima sinteză românească despre noua paradigmă culturală din debutul acestui mileniu, a provocat comentarii diverse, unele pertinente, declanșând o dezbatere în curs de derulare. La Chișinău, un medic și filosof, Petru Ababii (din păcate, nu stăpânește prea bine tainele limbii române), a scris o întreagă carte pe marginea sintezei mele. Recent, am descoperit că noul concept, pornind tot de la cartea mea, a produs o teză de doctorat (Antonio Sandu). Mai mult de atât, la Cluj-Napoca a apărut o mișcare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
acum. Iar dacă Heidegger are dreptate că limba este Casa Ființei, atunci primejdia este și mai mare. Limba română devine tot mai vulgarizată, locul de perdiție prin pornografie, scatofilie, înjurătură și pseudo-divertisment. Tinerii poeți nu mai au minima inițiere în tainele versului, nu mai știu ce este un iamb, un dactil, un mesomacru, un endecasilab sau o celulă cretică. De aceea, când vin să le citesc încercările, primul meu sfat e să învețe limba română și tainele versului. Poate că revistele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
au minima inițiere în tainele versului, nu mai știu ce este un iamb, un dactil, un mesomacru, un endecasilab sau o celulă cretică. De aceea, când vin să le citesc încercările, primul meu sfat e să învețe limba română și tainele versului. Poate că revistele literare ar trebui să facă și ele ceva în acest sens. A face poezie doar din instinct sau prin imitație duce, în cel mai bun caz, la kitsch și improvizație. În ce privește revistele, ele sunt destule pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
un volum de versuri pe care nu l-am mai revăzut nici până în ziua de astăzi... A fost într-un final decizia mea să-l retrag și continui să consider violență acelui act față de memoria poetului un adevărat hybris o taină. Cu onestitate, aș vrea să spun totuși aici că, după 1993, tot mai obosit și mai tracasat de o groază de angarale care-i furau timpul vital (cineva îi băgase în cap că, fără un doctorat în litere și un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Țară Bascilor. Este foarte posibil că aceste miraje să mă scrie și să trăiască în poezia mea, de unde "răsufletul oceanic" identificat acolo de minunatul Barbu Cioculescu, el însuși un poet de excepționale fervori, degustător rafinat de esențe păstrate sub pecetea tainei. A.B.Cum arată o zi obișnuită din viața Dumneavoastră? Când nu ascult muzică astfel începe fiecare dimineață și nu citesc (mai multe cărți în același timp), încerc să scriu. Un act vital periculos, cu dese accelerări ale pulsului și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
oraș și pentru țară, la urma urmelor! Superbă rațiune de a fi... ! A.B.Felicitări pentru toate aceste reușite. În acest moment la ce lucrați? Prezentul devine prematur, trecut, asta durează cel mai mult, ca și viitorul îndepărtat... Lucrez în taină la o antologie Eminescu, încerc să mai fac ceva la Dicționarul imaginar cerut de marile edituri franceze, și mă gândesc la marele dicționar francez-român și român-francez, visul vieții mele, trebuie s-o recunosc. Sper să mai pot scrie și eu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Blaga lumina, stihialul, zariștea cosmică, misterul nepătruns, orizontul abisal și întoarcerea spre sine coincid surprinzător cu cele sadoveniene. De o parte, muntele sacru sadovenian și "țara de dincolo de negură"; de alta, la Blaga, muntele mitic, nu mai puțin impregnat de taine. La capătul vederii muntele era pentru mine o margine, marginá lumii... (Hronicul și cântecul vârstelor). Un Blaga interiorizat, "mut ca o lebădă", cultivă coborârea reculegere în inele mâhnit, atitudine nu mult diferită de muțenia-înțelepciune a lui Sadoveanu. Ce distanțe psihice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
între generații ar fi inactuale e o stupizenie care dovedește neînțelegerea firii adevărate a lucrurilor. Întotdeauna va fi o schimbare și întotdeauna vârstnicii vor rămâne cu un pas în urma celor tineri. Nu din refuz al sincronizării, ci din neputința înțelegerii. Taine avea dreptate, deși determinismul nu mai e la modă. Omul e, totuși, un produs al mediului, care înseamnă cultură, educație, regim politic, mai pe scurt, spirit al vremii. A.B.Care credeți că este soarta criticii de direcție? Există un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
crezi! - Cum sa întâmplat asta?! Când, măi, omule?! - În clipa în care interesul tău de cunoaștere s-a transformat dintr-o răutăcioasă curiozitate într-o dorință sinceră de înțelegere și trezire a acestei energii... - Dar chiar îmi doresc să cunosc tainele misterioasei energii! - ... energia ta a intrat în rezonanță cu a mea, s-a trezit și... a și urcat de-a lungul coloanei vertebrale! - Cum așa? Fără niciun efort?! Fără să știu și eu?! - Exact! A fost suficientă dorința ta sinceră
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
mă așteptam la lucruri neașteptate, lăsam să se întâmple... neîntâmplatele... Recunosc: plecasem cu gândul să-mi notez zilnic toate trăirile, cât mai amănunțit, să nu pierd absolut nimic din viața indiană, să vizitez, să vorbesc cu oamenii, să le pătrund tainele sufletului, să le înțeleg psihologia, să fotografiez, poate... chiar să încerc un eseu... Repede mi-am dat seama că nu erau decât proiecte mentale, vânturam baloane... egocentrice! Mă saturam de impresii, de informații, de imagini, mă bucuram, mă întristam și
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
împartă bunurile și serviciile pentru binele întregii colectivități. În ashram, fiecare membru trebuie să se facă util după posibilitățile și capacitățile sale. Căutător - denumire generică atribuită tuturor celor ce-și caută împlinirea prin Spirit, a celor ce vor să pătrundă tainele cele mai profunde ale existenței în Univers. Cele trei mari mantre - sunt mantrele Sahasrarei. Chakră - centru energetic. Corp energetic - Una din formele de manifestare ale Creației. Corpul energetic al fiecărei ființe, plante etc. este format, în principiu, din trei canale
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
aceste poezii au fost traduse în limba românească de Coșbuc și publicate în Minerva, 1906, sub titlul Valuri alinate. Trebuie să mai existe traduceri din poeziile Carmen Sylvei și de alții, căci de exemplu, eu cunosc poezia Cina cea de taină în două versiuni românești, una de Coșbuc și una de A.Toma. Dramele: Ulranda, Vârful cu dor, Curaj femeiesc și Meșterul Manole; aceasta din urmă a fost reprezentată cu mult succes la Burgteatru din Viena și la Leipzig. Pentru completare
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
talent atât de venerabil” și prezenta și dovada, publicându-i întâia poezie „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” pe care o redăm în întregime: Eu nu strivesc corola de minuni a lumii 112 Și nu ucid Cu mintea tainele ce le-ntâlnesc În calea mea În flori, în ochi, pe buze ori morminte... Lumina altora Sugrumă vraja Nepătrunsului ascuns În adâncimi de întuneric, Dar eu, Eu cu lumina mea sporesc a lumii taine Șintocmai cum cu razele ei albe
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
112 Și nu ucid Cu mintea tainele ce le-ntâlnesc În calea mea În flori, în ochi, pe buze ori morminte... Lumina altora Sugrumă vraja Nepătrunsului ascuns În adâncimi de întuneric, Dar eu, Eu cu lumina mea sporesc a lumii taine Șintocmai cum cu razele ei albe luna - Nu micșorează, ci tremurătoare Mărește și mai tare taina n spații. Așa îmbogățesc și eu întunecata zare Cu largi flori de sfânt mister, Și tot ce-i nențeles Se schimbăn nențelesuri și mai
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
ochi, pe buze ori morminte... Lumina altora Sugrumă vraja Nepătrunsului ascuns În adâncimi de întuneric, Dar eu, Eu cu lumina mea sporesc a lumii taine Șintocmai cum cu razele ei albe luna - Nu micșorează, ci tremurătoare Mărește și mai tare taina n spații. Așa îmbogățesc și eu întunecata zare Cu largi flori de sfânt mister, Și tot ce-i nențeles Se schimbăn nențelesuri și mai mari Sub ochii mei... Căci eu iubesc - Și flori și ochi și buze și morminte... Au
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Legenda, Izvorul nopții, Scoica, Martie, La mare..., Zamolxe, Ecourile, Dorul, Ghimpii dar și Cugetări... dintr-un viitor volum. După care în numărul 143, Nicolae Iorga scria despre poetul Lucian Blaga: ... E aici un tânăr care întinde brațe de energie către tainele lumii. Tainele nu se prind niciodată, căci avem un singur chip de a le prinde - să le trăim. Dar avântul acestor brațe, drept și nobil întinse, trebuie prețuit și el ca și distincția de o așa de naturală grație, a
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]