18,899 matches
-
1571-1575?) în Transilvania și "Tatăl nostru", scris de boierul moldovean Luca Stroici și tipărit în Polonia în 1593. La sfârșitul secolului al XVI-lea diaconul Coresi face primele încercări de standardizare a ortografiei. Prin cărțile pe care le-a tradus și tipărit în românește ("Întrebarea creștinească" în 1560, "Liturghierul" în 1570 etc.) el pune bazele unei limbi române literare și liturgice unitare. Dimitrie Eustatievici din Brașov este autorul celei mai vechi lucrări dedicate gramaticii limbii române care s-a păstrat (1757), în
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
Filmz au adaptat într-un film intitulat "Cookies" anecdota pe care Arthur Dent o spune despre biscuiți în "La revedere și mulțumesc pentru pește". Într-un discurs ținut în 2001, Adams a povestit incidentul real care a inspirat anecdota, lucru tipărit în culegerea postumă "The Salmon of Doubt". De asemenea, a istorisit evenimentul pe 19 iulie 1981 în cadrul programului radiofonic "It Makes Me Laugh". Între prima călătorie făcută de Adams în Madagascar în 1985 alături de Mark Carwardine și seria de călătorii
Douglas Adams () [Corola-website/Science/299732_a_301061]
-
1637, "a doua tipografie cunoscută din Țara Românească". Încă din primii ani de funcționare, de sub teascurile acestei tipografii vor cunoaște lumina tiparului "lucrări importante ale culturii medievale românești" precum "Psaltirea slavonească" la 1637-1638 și mai ales la 1640 prima lucrare tipărită în limba română "Pravila bisericească" cunoscută sub denumirea de "Pravila de la Govora", în traducerea călugărului Mihail Moxa. De altfel egumenul Meletie Macedoneanul, cel care a supravegheat și încurajat activitatea de tipărire, este unul dintre cei mai importanți stareți ai mănăstirii
Mănăstirea Govora () [Corola-website/Science/299065_a_300394]
-
formă de cotidian, cu titlul „Adevĕrul”. Acel „ĕ”, provenit de la latinescul "veritas", a fost păstrat de toți proprietarii ulteriori ai ziarului, chiar și după introducerea noilor reguli ortografice. Alex. V. Beldimanu ocupa funcția de „director politic“, „prim redactor“ al cotidianului, tipărit în format mic („No 6“) și în condiții tipografice slabe, fiind Grigore Ventura și principal colaborator-fiul acestuia, Constantin Ventura. Ziarul a apărut fără niciun capital, pe baza unui credit de câteva zile oferit de tipograful Grigore Luis, „cu o redacție
Adevărul () [Corola-website/Science/299084_a_300413]
-
anunțuri publicitare precum și toți banii din seif, după care a început să scoată alt ziar, cu același titlu, cu același format și cu același număr de ordine. După un timp în care au apărut paralel, iar „Adevĕrul“ lui Beldiman se tipărea în 32.000 de exemplare, cei doi au ajuns în fața unui „juriu arbitral“, care i-a recunoscut dreptatea lui Beldiman și l-a obligat pe Basilescu să iasă de pe piață. Ziarul apărea în două ediții, una dimineața și alta seara
Adevărul () [Corola-website/Science/299084_a_300413]
-
fost o gazetă politico-literară care a apărut bisăptămânal la Iași între 1 iunie 1829 - 3 ianuarie 1835 și 3 ianuarie 1837 - 2 ianuarie 1850. Proprietar și redactor Gh. Asachi. A publicat și suplimentul literar "Alăuta Românească". După "Courier de Moldavie", tipărit la Iași în limba franceză, "" este primul ziar în limba română din Moldova, care alături de "Curierul Românesc" redactat de I. Heliade Rădulescu, la București, și de "Gazeta de Transilvania" a lui G. Barițiu de la Brașov pune bazele presei periodice românești
Albina Românească () [Corola-website/Science/299108_a_300437]
-
uns”. Prenumele în limba română provine din limba slavonă "Їисоуса", care a fost preluat din limba greacă, unde la inițială este un hiat. Cea mai veche grafie în limba română cu caractere latine a fost "Jssus" ("Catehismul" lui George Buitul, tipărit în anul 1701 la Cluj). În limba română forma "Iisus Hristos", utilizată în prezent de Biserica Ortodoxă Română, Grafia "Iisus" este etimologică, ea reproducând sunetul "η" din "Ιησούς", care în latină a fost redat ca "e" ("Iesus"). Tendința de a
Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/299116_a_300445]
-
povestirea cunoaște o largă răspândire, păstrându-se circa 45 de manuscrise în limba română, care au circulat în toate provinciile românești, cele mai multe provenind din Moldova, iar cele mai vechi din Transilvania. Anton Pann este cel care a stilizat și a tipărit pentru prima oara povestirea în limba română în 1850 cu titlul: "Înțeleptul Archir cu nepotul său Anadam".
Archirie și Anadan () [Corola-website/Science/299156_a_300485]
-
pentru înlăturarea iobăgiei, numărându-se în mod firesc printre autorii cunoscutului memoriu oficial numit Supplex din 1791. Autor de lucrări teologice și cuvântări, a tradus din Sfinții Părinți răsăriteni, a dat o nouă traducere a Bibliei, în 1795, a doua tipărită în românește, după Biblia de la București (cea a Episcopului Petru Pavel Aron, din 1760-1761, a rămas în manuscris până în anul 2005), și a fost unul din apărătorii vechilor rânduieli și tradiții răsăritene în cadrul Bisericii Române Unite cu Roma, ridicându-se
Samuil Micu () [Corola-website/Science/299160_a_300489]
-
fost numit egumen la Mănăstirea Snagov, unde a mutat tipografia, imprimând 15 cărți (7 grecești, 5 românești, una slavonă, una slavo-română, una greco-arabă), între care se pot menționa: Între 1701 și 1705 și-a reluat activitatea la București, unde a tipărit alte 15 cărți (11 grecești, 2 românesti, una slavo-română, una greco-arabă), între care: Pe data de 16 martie 1705 a fost ales episcop de Vâlcea, unde la tipografia de la Mănăstirea Govora, tipărește alte 9 cărți (3 românești, 3 slavo-române, 3
Antim Ivireanul () [Corola-website/Science/299157_a_300486]
-
și-a reluat activitatea la București, unde a tipărit alte 15 cărți (11 grecești, 2 românesti, una slavo-română, una greco-arabă), între care: Pe data de 16 martie 1705 a fost ales episcop de Vâlcea, unde la tipografia de la Mănăstirea Govora, tipărește alte 9 cărți (3 românești, 3 slavo-române, 3 grecești): La 28 ianuarie 1708 a fost ales mitropolit al Ungrovlahiei, fiind instalat în funcție pe 22 februarie al aceluiași an. În această calitate, înființează ca și la Râmnicu Vâlcea o tipografie
Antim Ivireanul () [Corola-website/Science/299157_a_300486]
-
românești, 3 slavo-române, 3 grecești): La 28 ianuarie 1708 a fost ales mitropolit al Ungrovlahiei, fiind instalat în funcție pe 22 februarie al aceluiași an. În această calitate, înființează ca și la Râmnicu Vâlcea o tipografie la Târgoviște, unde a tipărit un număr de 18 cărți (5 grecești, una slavo-română, una slavo-româno-greacă, 11 românești), între care se remarcă cele românești: În 1715 tipografia a fost mutată la București, unde a mai imprimat alte două cărți grecești. Prin tipografiile infiintate cu sprijinul
Antim Ivireanul () [Corola-website/Science/299157_a_300486]
-
astăzi. Prin activitatea sa tipografică, a sprijinit și alte popoare ortodoxe, imprimând cărți pentru slavi, greci și arabi (din Patriarhia Antiohiei). Este și autorul unei remarcabile opere tipografice multi-script, "Liturghierul greco-arab" din 1701, care a fost una dintre primele cărți tipărite cu litere mobile din lume având caractere arabe. În anul 1706, aceeași instalație tipografică cu caractere arabe a fost dăruită patriarhului Atanasie Dabas, care a instalat-o la Alep. In 1699 a trimis pe unul din cei mai buni ucenici
Antim Ivireanul () [Corola-website/Science/299157_a_300486]
-
1706, aceeași instalație tipografică cu caractere arabe a fost dăruită patriarhului Atanasie Dabas, care a instalat-o la Alep. In 1699 a trimis pe unul din cei mai buni ucenici ai săi, ipodiaconul Mihail Ștefan, la Alba Iulia, unde a tipărit o "Bucoavnă" și un "Chiriacodromion". Pe același Mihail Ștefan, l-a trimis în țara sa de origine, Georgia. Acolo, la Tbilisi, ipodiaconul a pus bazele primei tiparnițe cu caractere georgiene din țara natală a lui Antim, unde au fost tipărite
Antim Ivireanul () [Corola-website/Science/299157_a_300486]
-
tipărit o "Bucoavnă" și un "Chiriacodromion". Pe același Mihail Ștefan, l-a trimis în țara sa de origine, Georgia. Acolo, la Tbilisi, ipodiaconul a pus bazele primei tiparnițe cu caractere georgiene din țara natală a lui Antim, unde au fost tipărite mai multe cărți în limba georgiană. Pe lângă lucrările tipărite, au rămas de la el și câteva manuscrise: Analiza cărților originale publicate, dar și a celor două manuscrise duce la constatarea că Antim Ivireanul avea nu numai o frumoasă cultură teologică, ci
Antim Ivireanul () [Corola-website/Science/299157_a_300486]
-
lui Nicolae Țincu, poet și scriitor) și al medicului , fratele Matildei Cugler-Poni, o poetă de la cenaclul Junimea, condus de Titu Maiorescu. Ștefan Baciu, sub titlul "Apunake (autobiografie)", în volumul "Vi-l prezint pe Țeavă", finanțat de poetul Nicolae Petra și tipărit în 1975 la Madrid, pentru Editura Limite (prețul unui exemplar: 5 dolari), i-a rezumat astfel biografia: „"Toată încurcătura a început în ziua de 7 Aprilie 1903 (stil vechi), într-un mic sătuleț numit Roznov, de lângă Piatra Neamț. Atunci și acolo
Grigore Cugler () [Corola-website/Science/299146_a_300475]
-
steregoaioe", "Curcan cu surdină", "Costițe sultanine", "Țipar cu mătănii" și altele. Aici în Peru, l-au descoperit și vizitat principalii agitatori și suporteri internaționali ai literaturii sale: Ștefan Baciu, "editorul" din Honolulu, Mircea Popescu, secretarul general al Revistei Scriitorilor Români, (tipărită în exil, la Roma) venit din Italia să se convingă că omul există, sau poetul Nicolae Petra, din Mexic, hotărît să-i editeze întreaga operă. "Cartea de bucate" a fost republicată în Revista Scriitorilor Români. Amintirile primilor doi, publicate în
Grigore Cugler () [Corola-website/Science/299146_a_300475]
-
occidentală prin două cărți care descriu experiența avută în închisorile comuniste. Opera Lenei Constante nu este doar o mărturisire, ea este un act estetic. Își publică prima carte la Paris în 1990 cu titlul "L'Évasion silencieuse". În 1992 este tipărită și la București în traducere proprie: "Evadarea tăcută". "Evadarea tăcută" a fost denumită de Ruxandra Cesereanu „iadul singurătății” pentru că autoarea prezintă cele „3000 de zile singură în închisorile din România”. Perioada singurătății și a torturii îi aduce gânduri de sinucidere
Lena Constante () [Corola-website/Science/299206_a_300535]
-
Galați) - și poetei Adina Sas-Simoniak, din Chicago, cu volumul „Perpendiculară pe un colț de nemurire“, apărut la editura „Multimedia” din Arad, în 2002. Tot la Chicago, suburbia Niles, a prefațat cărțile poetului Dumitru Buhai, „Bucuria mântuirii” și „Pași spre fericire”, tipărite la editura locală "Center Focus Publishing", în 2007. În anul 1971, împreună cu ufologul Călin Turcu, a înființat "Univers-Clubul" de pe lângă "Casa de cultură a sindicatelor" din Ploiești. Clubul devenise faimos în toată țara, prin studierea amănunțită a fenomenelor OZN și paranormale
Cristian Petru Bălan () [Corola-website/Science/299220_a_300549]
-
la elaborarea în 1891 a „Replicii” junimii academice române către studenții maghiari ca răspuns la „Memoriul” studenților maghiari de la universitățile din Budapesta și Cluj. „Replica” s-a bucurat de succes în rândul opiniei publice internaționale, iar în 1892 a fost tipărită în cinci limbi de circulație europeană. Prin acest document, bazat pe legile și datele statistice oficiale ale statului maghiar erau evocate autonomia națională, federalismul și separarea românilor și a ungurilor din punct de vedere politic, astfel încât fiecare să aibă propriul
Alexandru Vaida-Voevod () [Corola-website/Science/299269_a_300598]
-
alte realități din Biserica Apusului. Denunțat ca eretic, Luther s-a adresat națiunii germane, în anul 1520, prin trei scrieri-program, din cele 30 câte a scris în acel an. Prima: Către nobilimea creștină de națiune germană despre îndreptarea stării creștine, tipărită în august 1520, susținea că dacă papalitatea și clerul nu voiau ca reforma cerută de sute de ani, precum și satisfacerea doleanțelor poporului german, atât de crunt exploatat de lăcomia lor, atunci s-o facă poporul. Iarăși tiparul a ajutat enorm
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
ascuns, la Wartburg, Luther, cunoscut sub numele de cavalerul Jorg, a tradus Noul Testament, după originalul grecesc al lui Erasmus de Rotterdam. Ceva mai târziu, în 1534 avea să traducă și Vechiul Testament, după originalul ebraic, ca, mai apoi, în 1535 să tipărească întreaga Scriptură în limba germană, punând bazele limbii literare germane. Au urmat alte ediții, încât toți germanii aveau Scriptura lor. Mai amintim că Luther nu a fost statornic în cele stabilite în programul său de reformă, căci, demolând o instituție
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
cu talent și lejeritate, într-o formă ușor de publicat în presă. Povestirile apar prima oară în "La Revue du Mois", revista literară și artistică a lui Géry Legrand, cu care Zola a fost colaborator la presa din Lille. Volumul, tipărit de editorul Pierre-Jules Hetzel, a apărut în o mie cinci sute de exemplare în noiembrie 1864. Câștigând mai degrabă respect de sine decât avantaje materiale, Zola reușește totuși să își joace bine cartea relațiilor și obține mai mult de o
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
Bisericii Albe o biserică nouă cu hramul Stratenia (Întâmpinarea Domnului), care a preluat rolul de catedrală mitropolitană. În anul 1680, mitropolitul Dosoftei Barilă (1671-1674, 1675-1686) a instalat o tiparniță într-o clădire din incinta mănăstirii „Sf. Nicolae Domnesc”, aici fiind tipărite mai multe cărți în limba română, printre care: "Molitălvnic de-nțeles" (1680); Viața și petrecerea sfinților" în patru volume (1682-1686); "Parimiile preste an" (1683); "Dumnezeiasca Liturghie" (ed. a II-a, 1683) și "Octoihul" (1683). Cronicarul Ion Neculce consemnează niște reparații
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
dus în Moldova mașina tipografică, iar mitropolitul Dosoftei a instalat-o într-o clădire din incinta mănăstirii „Sf. Nicolae Domnesc”. În această tipografie au apărut cărți în limba română, printre care: Între anii 1687 și 1693 nu s-a mai tipărit aici nicio carte, dar în 1697 a apărut "Tâlcuirea evangheliei", în traducere românească realizată de Ieremia Cacavella, profesorul lui Dimitrie Cantemir. Abia în anul 1753, mitropolitul Iacov Putneanul (1750-1760) a reînființat tipografia mitropolitană, dar nu în incinta Mănăstirii „Sf. Nicolae
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]