177,792 matches
-
duce d'Alençon și a Ducesei Sophie Charlotte de Bavaria, și a fost strănepotul regelui Louis-Philippe al Franței. Cuplul a avut patru copii: Henriette a fost o mare sportivă, și a fost adesea considerată cea mai bun trăgătoare din rândul femeilor regale. La un moment dat, ea a ucis un cerb care deja ucisese un altul, făcând-o foarte populară în cercurile sportive belgiene. Ea chiar și-a câștigat porecla de "Ducesa sportivă". În 1908, ea l-a însoțit pe soțul
Prințesa Henriette a Belgiei () [Corola-website/Science/329246_a_330575]
-
începutul logodnei. De cele mai multe ori are calitate de ritual, uneori implicând oferirea unui inel de logodnă și punerea unei întrebări formale, cum ar fi: „Te căsătorești cu mine?”. În multe dintre culturile occidentale, tradiția spune că bărbatul trebuie să ceară femeia în căsătorie. În Regatul Unit și Irlanda, se spune că pe 29 februarie într-un an bisect este data în care o femeie îl poate cere în căsătorie pe partenerul său. este și o farsă într-un act (cu doar
Cerere în căsătorie () [Corola-website/Science/329250_a_330579]
-
fi: „Te căsătorești cu mine?”. În multe dintre culturile occidentale, tradiția spune că bărbatul trebuie să ceară femeia în căsătorie. În Regatul Unit și Irlanda, se spune că pe 29 februarie într-un an bisect este data în care o femeie îl poate cere în căsătorie pe partenerul său. este și o farsă într-un act (cu doar 3 personaje) scrisă de Anton Pavlovici Cehov. Logodna este consimțirea celor doi parteneri de a-și uni destinele, fiind considerată perioada premergătoare nunții
Cerere în căsătorie () [Corola-website/Science/329250_a_330579]
-
perioada de logodnă este văzută ca o perioadă în care celor doi tineri le este permis să stea împreună o perioadă de timp până stabilesc când se vor căsători, având această intenție. Nu este strict necesar ca bărbatul să ceară femeia, de multe ori fiind exact contrariul, femeia cere bărbatul. Locul unde se face cererea diferă și el, ajungând să fie în cele mai extravagante și diverse moduri. Cererea de căsătorie primește caracterul oficial în fața ofițerului stării civile, când tinerii primesc
Cerere în căsătorie () [Corola-website/Science/329250_a_330579]
-
perioadă în care celor doi tineri le este permis să stea împreună o perioadă de timp până stabilesc când se vor căsători, având această intenție. Nu este strict necesar ca bărbatul să ceară femeia, de multe ori fiind exact contrariul, femeia cere bărbatul. Locul unde se face cererea diferă și el, ajungând să fie în cele mai extravagante și diverse moduri. Cererea de căsătorie primește caracterul oficial în fața ofițerului stării civile, când tinerii primesc certificatul de căsătorie fără de care nu se
Cerere în căsătorie () [Corola-website/Science/329250_a_330579]
-
relatează detaliile unei picturi despre "Calomnia": În dreapta șade un om cu urechi foarte mari, aproape ca ale lui Midas, ridicându-și mâna spre Calomnia când ea încă se află la distanță de el. Lângă el, pe o parte, stau două femei - Ignoranța și Suspiciunea. Pe partea cealaltă Calomnia se ridică, o femeie de o frumusețe dincolo de orice închipuire dar plină de o pasiune malignă și excitare, făcând dovada furiei și mâniei ducând în mâna stângă o torță aprinsă și cu mâna
Calomnia lui Apelles () [Corola-website/Science/329197_a_330526]
-
urechi foarte mari, aproape ca ale lui Midas, ridicându-și mâna spre Calomnia când ea încă se află la distanță de el. Lângă el, pe o parte, stau două femei - Ignoranța și Suspiciunea. Pe partea cealaltă Calomnia se ridică, o femeie de o frumusețe dincolo de orice închipuire dar plină de o pasiune malignă și excitare, făcând dovada furiei și mâniei ducând în mâna stângă o torță aprinsă și cu mâna dreaptă trăgând de păr un tânăr care își îndreaptă mâinile spre
Calomnia lui Apelles () [Corola-website/Science/329197_a_330526]
-
mâinile spre cer și cere zeilor să fie martorii nevinovăției sale. Ea este condusă de un om urât și palid cu ochi pătrunzători și arătând ca și când ar fi fost epuizat după o boală lungă; el reprezintă invidia. Sunt încă două femei împreună cu Calomnia, una este Frauda iar cealaltă este Conspirația. Sunt urmate de o femeie îmbrăcată în doliu, având din cap până în picioare haine negre - ea reprezintă Pocăința. La toate evenimentele ea se întoarce cu lacrimi în ochi și schițând o
Calomnia lui Apelles () [Corola-website/Science/329197_a_330526]
-
de un om urât și palid cu ochi pătrunzători și arătând ca și când ar fi fost epuizat după o boală lungă; el reprezintă invidia. Sunt încă două femei împreună cu Calomnia, una este Frauda iar cealaltă este Conspirația. Sunt urmate de o femeie îmbrăcată în doliu, având din cap până în picioare haine negre - ea reprezintă Pocăința. La toate evenimentele ea se întoarce cu lacrimi în ochi și schițând o privire ascunsă, plină de rușine, spre Adevăr, care se apropie încet. Botticelli a reprodus
Calomnia lui Apelles () [Corola-website/Science/329197_a_330526]
-
toate evenimentele ea se întoarce cu lacrimi în ochi și schițând o privire ascunsă, plină de rușine, spre Adevăr, care se apropie încet. Botticelli a reprodus în detaliu această descriere până la urechile de măgar ale omului așezat în care vorbesc femeile de lângă el. Calomnia îmbrăcată într-o rochie bogată, părul ei fiind aranjat de femeile de lângă ea, este condusă de companionul ei slab și cu robă. Omul pe care îl trage, aproape nud și cu gleznele încrucișate ca și când ar urma să
Calomnia lui Apelles () [Corola-website/Science/329197_a_330526]
-
plină de rușine, spre Adevăr, care se apropie încet. Botticelli a reprodus în detaliu această descriere până la urechile de măgar ale omului așezat în care vorbesc femeile de lângă el. Calomnia îmbrăcată într-o rochie bogată, părul ei fiind aranjat de femeile de lângă ea, este condusă de companionul ei slab și cu robă. Omul pe care îl trage, aproape nud și cu gleznele încrucișate ca și când ar urma să fie răstingnit, își ridică mâinile în rugăciune. Femeia din spatele lui își întoarce capul pentru
Calomnia lui Apelles () [Corola-website/Science/329197_a_330526]
-
bogată, părul ei fiind aranjat de femeile de lângă ea, este condusă de companionul ei slab și cu robă. Omul pe care îl trage, aproape nud și cu gleznele încrucișate ca și când ar urma să fie răstingnit, își ridică mâinile în rugăciune. Femeia din spatele lui își întoarce capul pentru a privi la nudul palid ce arată spre ceruri. Fără o descriere a cadrului Botticelli a prezentat o cameră de tron elaborat decorată cu sculpturi și reliefuri cu eroi clasici și scene de luptă
Calomnia lui Apelles () [Corola-website/Science/329197_a_330526]
-
Scopul final este distrugerea conținutului lăzii aduse de aceștia, care poartă în ea cea mai teribilă armă de luptă împotriva vârcolacilor, pe care savanții încearcă să descopere cum să o folosească. Dacă la început Will nu i se poate opune femeii și își ucide foștii colegi, cu timpul el încearcă să treacă înapoi în tabăra oamenilor și să-l ajute pe ultimul supraviețuitor să lupte împotriva vârcolacilor. Tot efortul său este însă în zadar, deoarece Fiul așteptat al Nopții este chiar
Mai întunecat decât crezi () [Corola-website/Science/329277_a_330606]
-
trei formând așa zisul „Grup al celor trei doamne” care s-a dorit o contrapondere al „Grupului celor patru”, reprezentat de Oscar Han, Tonitza, Sirato și Ștefan Dimitrescu. În 1916, alături de Olga Greceanu și Cecilia Cuțescu-Storck, artista a înființat „Asociația femeilor pictore și sculptore”, asociație prin intermediul căreia se organizau expoziții care promovau numeroase femei ce au reușit să-și expună public lucrările în perioada interbelică. Asociația era patronată de către Casă Regală a României prin Regina Elisabeta și mai apoi de către Regina
Nina Arbore () [Corola-website/Science/329297_a_330626]
-
o contrapondere al „Grupului celor patru”, reprezentat de Oscar Han, Tonitza, Sirato și Ștefan Dimitrescu. În 1916, alături de Olga Greceanu și Cecilia Cuțescu-Storck, artista a înființat „Asociația femeilor pictore și sculptore”, asociație prin intermediul căreia se organizau expoziții care promovau numeroase femei ce au reușit să-și expună public lucrările în perioada interbelică. Asociația era patronată de către Casă Regală a României prin Regina Elisabeta și mai apoi de către Regina Maria. După reînregistrarea societății artiștilor plastici din Basarabia - Societatea de Belle Arte din
Nina Arbore () [Corola-website/Science/329297_a_330626]
-
matematica la o școală de fete. Un timp a lucrat la un spital pentru copii orfani din București. A pledat în favoarea organizării medicinei preventive de masă, în special împotriva tuberculozei din rândurile muncitorilor. A scris și a militat pentru condiția femeii în câmpul muncii, igiena muncii în industrie, statistica medico-socială a tuberculozei, combaterea epidemiilor. De asemenea, a organizat unele din primele creșe românești, căutând soluții în problema copiilor orfani și „găsiți”. A întreprins o serie de anchete sociale în mediul muncitoresc
Ecaterina Arbore () [Corola-website/Science/329298_a_330627]
-
în anul 1641, și conțineau o serie de previziuni mai ales regionale, iar două versete profetice erau despre sfârșitul lumii, niciunul îndeplinit. Una dintre cele mai notabile ediții cu profețiile sale a fost publicată în 1684.. Acesta ediție menționa că femeia s-a născut în Knaresborough, Yorkshire, într-o peșteră acum cunoscută sub numele de Peștera Mamei Shipton, care este în prezent o atracție turistică. Ea a avut reputația de a fi o femeie hidoasă și urâtă. Cartea, de asemenea, susține
Maica Shipton () [Corola-website/Science/329308_a_330637]
-
publicată în 1684.. Acesta ediție menționa că femeia s-a născut în Knaresborough, Yorkshire, într-o peșteră acum cunoscută sub numele de Peștera Mamei Shipton, care este în prezent o atracție turistică. Ea a avut reputația de a fi o femeie hidoasă și urâtă. Cartea, de asemenea, susține că s-a căsătorit cu Toby Shipton, un tâmplar local, aproape de York în 1512 și a că a făcut avere cu predicțiile realizate de-a lungul vieții sale. Este trecut în jurnalele lui
Maica Shipton () [Corola-website/Science/329308_a_330637]
-
1950. Cu ocazia Expoziției Speciale de Pictură și Sculptură din 27 mai - 27 iunie 1897, pictorul Teodor Axentowicz a proiectat un poster pe care a trecut numele tuturor participanților și a pus în prim-plan o imagine de cap de femeie înscris într-un cerc și cuvântul „Sztuka” înscris pe diagonală. Acest cap și inscripția a devenit emblema Societății artiștilor polonezi Sztuka. Cu ocazia Adunării Generale din data de 27 octombrie 1897, s-a ales președintele Societății în persoana lui pictorului
Societatea artiștilor polonezi Sztuka () [Corola-website/Science/329310_a_330639]
-
La prima sa expoziție publică a atras atenția și a dat naștere la controverse. A fost distrusă de autorul său, dar, ulterior, a fost renovată, iar în prezent este păstrată la Muzeul Național din Cracovia. Pictura prezintă o femeie goală, roșcată, călărind un cal frenetic, negru. Calul își dezvăluie dinții, limba îi atârnă din gură, nările sunt dilatate, iar din gură îi curge spumă. Femeia este agățată de gâtul calului cu ambele brațe cu ochii închiși, părul ei zburlit
Extazul () [Corola-website/Science/329312_a_330641]
-
renovată, iar în prezent este păstrată la Muzeul Național din Cracovia. Pictura prezintă o femeie goală, roșcată, călărind un cal frenetic, negru. Calul își dezvăluie dinții, limba îi atârnă din gură, nările sunt dilatate, iar din gură îi curge spumă. Femeia este agățată de gâtul calului cu ambele brațe cu ochii închiși, părul ei zburlit împletindu-se cu coama calului. Pânza are peste 3 metri în înălțime, rezultând figuri în mărime naturală. Se spune că acest tablou descrie orgasmul feminin. Gama
Extazul () [Corola-website/Science/329312_a_330641]
-
deschiderea expoziției și chiar înainte de sfârșitul planificat al acestei, Podkowiński a venit la expoziție și a tăiat pictura cu un cuțit. Motivele acestui gest au rămas neclare. Actul de profanare al lui Podkowiński a întărit zvonurile că imaginea portretiza o femeie pentru care artistul nutrea o afecțiune neîmplinită. Deteriorarea picturii și moartea lui Podkowiński curând după aceea au alimentat speculațiile că moartea sa a fost prin sinucidere. La baza acestor speculații ar fi faptul că urmele de tăieturi pe pânză afectează
Extazul () [Corola-website/Science/329312_a_330641]
-
artistul nutrea o afecțiune neîmplinită. Deteriorarea picturii și moartea lui Podkowiński curând după aceea au alimentat speculațiile că moartea sa a fost prin sinucidere. La baza acestor speculații ar fi faptul că urmele de tăieturi pe pânză afectează doar imaginea femeii. Obiectul sentimentelor artistului ar putea fi Ewa Kotarbińska, pe care a întâlnit-o în timpul șederii sale de vară într-un palat lângă Varșovia. Deși ea era o femeie brunetă, unele surse susțin că familia ei a văzut o asemănare între
Extazul () [Corola-website/Science/329312_a_330641]
-
ar fi faptul că urmele de tăieturi pe pânză afectează doar imaginea femeii. Obiectul sentimentelor artistului ar putea fi Ewa Kotarbińska, pe care a întâlnit-o în timpul șederii sale de vară într-un palat lângă Varșovia. Deși ea era o femeie brunetă, unele surse susțin că familia ei a văzut o asemănare între ea și femeia din tablou condamnându-l aspru pe artist. După moartea lui Podkowiński pictura a fost restaurată de Wiktor Urbański. Lucrarea restaurată a fost împrumutată altor expoziții
Extazul () [Corola-website/Science/329312_a_330641]
-
artistului ar putea fi Ewa Kotarbińska, pe care a întâlnit-o în timpul șederii sale de vară într-un palat lângă Varșovia. Deși ea era o femeie brunetă, unele surse susțin că familia ei a văzut o asemănare între ea și femeia din tablou condamnându-l aspru pe artist. După moartea lui Podkowiński pictura a fost restaurată de Wiktor Urbański. Lucrarea restaurată a fost împrumutată altor expoziții din Łódź, Cracovia, Moscova și Sankt Petersburg. În cele din urmă, pânza a fost achiziționată
Extazul () [Corola-website/Science/329312_a_330641]