17,681 matches
-
se afirmă că Dacă vreunul dintre frați, îndemnat de dușman, ar săvârși păcat de moarte, pentru acele păcate pentru care va fi stabilit că trebuie să meargă pentru dezlegare numai la miniștrii provinciali, frații mai sus amintiți sunt obligați să alerge la ei cât mai grabnic, fără întârziere, ei se îndoiesc pe bună dreptate dacă prin acest lucru trebuie să se înțeleagă doar păcatele publice sau și cele private. Se răspunde, așadar, că amintitul capitol privește doar păcatele publice și cunoscute
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Regulii care afirmă: Dacă vreunul dintre frați, îndemnat de dușman, ar săvârși păcat de moarte, pentru acele păcate pentru care va fi stabilit că trebuie să meargă pentru dezlegare numai la miniștri provinciali, frații mai sus amintiți sunt obligați să alerge la ei cât mai grabnic, fără întârziere, cu privire doar la păcatele publice și cunoscute. Totuși, miniștrii, pentru a-i scuti pe frați de oboseală și călătorii periculoase, îi pot delega pe custozi și pe alți frați preoți chibzuiți să
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
unui mijlocaș de pe linia mediană, o namilă care avea talentul de a călca În picioare orice adversar, până ce echipa ajungea aproape de linia de marcare. În acel moment, urma să aplice o „furișare a fundașului”, joc ce-i permitea acestuia să alerge În spatele unui atacant pe o distanță scurtă. Adaptând un astfel de joc la linia de țintă, Swag marca toate punctele și primea uralele. Era o vedetă. Pe măsură ce Swag Înscria eseu după eseu, reputația sa creștea. Era aplaudat și aclamat de
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
Ele veneau deseori sub forma unei note scrise pe o hârtie de culoare portocalie, din rezerva sa personală. Cuvintele și punctuația erau deseori exagerate („Bravoooooo!!!”), pentru un efect spectaculos. Astfel de mesaje de Încurajare erau atât de prețuite, Încât angajații alergau pur și simplu spre birourile lor atunci când vedeau un bilet portocaliu În coșul de corespondență de pe masă. Criticile puteau fi dure, dar nu aveai de ales și acceptai și bunele, și relele, pentru că așa era corect. Pentru a primi Încurajări
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
viitorului lor. 5. Fiți un campion al schimbării, dar asigurați-vă că vă Îndepliniți propriile responsabilități pentru a face aceste schimbări să funcționeze. Nu vă purtați ca un jongler care aruncă mingile În aer și se așteaptă ca altul să alerge după ele și să le prindă. Nu uitați ingredientele-cheie ale managementului schimbării: definiți, informați, discutați și actualizați. Capcana nr. 15tc "Capcana nr. 15" Atunci când nu pricepi de ce oamenii se Împotrivesc schimbăriitc " Atunci când nu pricepi de ce oamenii se Împotrivesc schimbării" „În
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
moment, m-am trezit total nepregătit pentru o astfel de situație. Fiind din Vestul mijlociu al Statelor Unite, am fost Învățat cum să fac față unei tornade. Nici unul dintre cele două sfaturi care mi-au venit pe dată În minte Ă „aleargă către pivniță” și „Întotdeauna să ai la Îndemână baterii noi” Ă nu părea să se potrivească situației În care mă aflam. Așa că iată-mă, un om pregătit să se descurce În fața unei tornade confruntându-se cu un cutremur. A fost
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
Împreună primul avion din lume. Iar când a venit vremea să-l piloteze,au dat cu banul să vadă care dintre ei va fi primul. Atunci când Orville a decolat În acea zi friguroasă de decembrie din anul 1903, Wilbur a alergat pe lângă el, ținând aripa avionului fixă și Încurajându-și fratele. Dar totul s-a Întâmplat datorită amândurora. Principiu: Să-ți asumi cu bună-știință un risc (rezonabil). Orville și Wilbur Wright erau oameni precauți, nu riscau fără să aibă informații clare
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
nr. 32tc " Capcana nr. 32" Atunci când nu Înțelegi că „datul din coate” este o strategie viabilătc " Atunci când nu Înțelegi că „datul din coate” este o strategie viabilă" „În Africa, odată cu venirea zorilor, se trezește gazela. Ea știe că trebuie să alerge mai repede decât leul, altfel va fi ucisă. Tot atunci, se trezește și leul. El știe că trebuie să fie mai rapid decât cea mai Înceată gazelă, altfel va muri de foame. Orice ai fi, leu sau gazelă, de cum răsare
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
bază. Dar nu și Rose. El și-a aruncat bâta deoparte și a luat-o la fugă spre prima bază, de parcă rezultatul jocului ar fi depins de cât de repede parcurgea el distanța cu pricina. După prima repriză, Rose a alergat către poziția lui din terenul exterior cu aceeași viteză. Spre sfârșitul jocului, Rose și-a folosit tactica pentru a face dintr-o lovitură single 1 una double 2. La următoarea rundă, a Înscris datorită unui joc făcut cu greu la
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
fructele care se aflau pe ramurile de jos ale copacilor. Cei care veneau din urmă erau nevoiți să-și ia cu ei scara pentru a putea ajunge la fructele de pe ramurile de mai sus. Aceștia Îi numeau pe cei care alergau Înaintea lor „creamers” și aveau o metodă unică de a-i pune la punct. Cei prinși făcând așa ceva erau aduși Înaintea tuturor și obligați să-și bage picioarele Într-o fiertură care le făcea tălpile albastre. Ulterior, când aceștia Încercau
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
de apă. La Început a crezut că este un miraj, deoarece căldura din deșert Îl face pe cel Însetat să aibă vedenii. Dar, apropiindu-se, a văzut că ochii nu-l Înșelaseră. Desert Pete, Însetat și sleit de puteri, a alergat cu puțina vlagă care-i mai rămăsese până a căzut lângă pompă. Acolo a zărit un vas mare cu capac, plin cu apă limpede și rece. A luat vasul și a dat să ridice capacul, când a văzut un indicator
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
a înstrăinat de tatăl ei Cadmus, pentru că a pierit datorită ambiției rugăciunilor sale? Nici ție concluzionează Ovidiu pentru că eu sunt lovit de fulgerele nemiloase (saevis ignibus) ale lui Jupiter, roșeața purpurie să nu-ți invadeze dulcele chip, ci, mai degrabă, aleargă să mă protejezi, fii pentru mine exemplul soției bune și împlinește-ți cu virtute trista ta datorie" (v. 63-73). Exemplele mitologice și legendare la care se referă poetul sunt în măsură să ne sugereze și natura cauzei exilului ovidian. Acestea
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
tot mîngîiere, Dulceață și plăcere.” Intrarea În foc este o decizie individuală. Plăcerea nu vine din afară, plăcerea este opera curajului de a te jerfi pe rug. Alecu este mîndru de hotărîrea lui de a se pîrjoli În eternitate: „Singur alerg de voie, În foc fără nevoie! .......................................... A ochilor tăi rază Îmi place să mă arză! În focu-ți cînd mă prigonesc, Atunci Îmi pare că trăiesc! Atunci mă știu cu viață, Altminteri sînt de gheață”... Îndrăgostitul urmează neabătut o lege morală
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
filomela, ruinele unei cetăți faimoase etc. Acestea constituie În cea mai complexă compoziție a sa, Primăvara Amorului, peisajul intim, figurat prin„căscioara” așezată pe vîrful unui deal lin, nu departe de o „gîrliță”, deasupra unei vîlcele Înflorite, unde mieii „pasc, alerg, se joc, șăd”. Este peisajul clasicei pastorale. Iancu Îi adaugă bucuria muncii agricole, plăcerile cinegetice, pescuitul, lectura, satisfacțiile gastronomice și, element nou În poezia meditația asupra făpturii care Învârte totul de sus: „Muncă, luptă, călărie, Jocuri, umblete pe jos, Mă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de noțiuni din sfere diferite. Există În poem un mic proiect În această direcție: „Ochiului s-arăt grămadă Turnuri, case, vii, grădini, Munți verzi, munți de o zăpadă Lucitoare fiind plini”, Însă proiectul nu este dus pînă la capăt: ochiul aleargă prea repede de la „mii de mii de stele” (capătul cosmic al acestui mic univers literar) la stomahul mulțumit de bunurile pămîntului. În locul unei grămezi de obiecte materiale definite prin Însușirile și forța lor de a provoca sensibilitatea lirică, apare o
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
jeluirea profetică. Ea se instalează de la Început În tonurile joase ale melancoliei, ale tristeții „dulce”, Învăluitoare și caută un obiect-ocrotitor. Ruinurile, natura, istoria sînt locuri de evaziune și de adăpost: „Ș’Întocmai cum păstorul, ce umblă pre cîmpii, La adăpost aleargă, cînd vede vijălii; Așa și eu acuma, În viscol de dureri, La voi spre ușurință cu triste vin păreri, Nici muzelor, cîntare, nici milă voi din cer O Patrie a plînge cu multă jale cer. La voi, la voi nădejde
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
urmă, Înainte, În dreapta sau În stînga, cînd sus, cînd iar (ăși) jos, Ș’oriunde priviri multe a desfăta fierbinte Și inimă și suflet găsesc mai cu prisos. CÎnd o cîmpie plină de iarbă mi s-arată, Pe care ostenește vederea alergînd, Ș’a căria văzută de flori Împestrițată Se’ntunecă cu noaptea pe caru-i ’naintînd.” Odată cu căderea nopții, glasul nehotărît pînă acum, sedus de un peisaj euforic, intră și el În „negru mîhnirii”. Echilibrul precar: zi-noapte corespunde unui armistițiu interior fragil
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
luna blînd, C-un pas ușor pătrunde din ce În ce eterul; Și stînca se-nvelește sub umbre, negurînd. Îmbălsămitul aer ce cîmpul răspîndește, Cu aerul de mare s-amestecă plăcut; Sub malul singuratic un val abia mugește; Zefirii dulci aleargă și undele sărut”, În acest decor sincretic („eden al lumii”) pare a se situa spațiul securizant al lui Bolintineanu. În „fundu-acestui cadru” care unește parfumurile și culorile pămîntului și ale apei, simțurile ating pragul de sus al beției, iar poezia
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de călătorie În Italia, superb roman de dragoste romantică, e dominat de obsesia timpului capricios. Îndrăgostiții sînt urmăriți de piaza rea a vremii, din Italia pleacă În Germania, din Germania fug la Paris ca să scape de timpul nesănătos, de aici aleargă spre sud, la mare și la soare, dar ghinion, la Neapole este frig asemănător (s-a văzut din scrisoarea către Zulnia) cu acela din Moldova, pe mare clima devine insuportabilă... Teroarea de frig se complică, În Jurnal, cu teama de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Să cităm cîteva fragmente din Serile de la Mircești: „Perdelele-s lăsate și lampele aprinse, În sobă arde focul, tovarăș mîngîios Și cadrele-aurite, ce de pereți sînt prinse, Sub palida lumină, apar misterios. Afară plouă, ninge! afară-i vijelie, Și crivățul aleargă pe cîmpul Înnegrit; Iar eu, retras În pace, aștept din cer să vie O zînă drăgălașă, cu glasul aurit. Pe jilțu-mi, lîngă masă, avînd condeiul-n mînă, CÎnd scriu o strofă dulce pe care-o prind din zbor, .......................................................................... O! farmec
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ale hibernării, iar dacă ținem seama și de peisajul interior (cabinetul poetului), trei. Cel dintîi sugerează, printr-un șir de tablouri aspre, Încremenirea universului material, colosala amorțire a lucrurilor, stingerea proceselor vitale. În modul lui poetic, Alecsandri lasă privirea să alerge slobod pe astfel de vaste Întinderi: „Crivățul din meazănoapte vîjie prin vijelie, Spulberînd zăpada-n ceruri de pe deal, de pe cîmpie, Valuri albe trec În zare, se așază-n lung troian, Ca nisipurile dese din pustiul african. Viscolul frămîntă lumea!... Lupii
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
vaste Întinderi: „Crivățul din meazănoapte vîjie prin vijelie, Spulberînd zăpada-n ceruri de pe deal, de pe cîmpie, Valuri albe trec În zare, se așază-n lung troian, Ca nisipurile dese din pustiul african. Viscolul frămîntă lumea!... Lupii suri ies după pradă, Alergînd, urlînd În urmă-i prin potopul de zăpadă. Turmele tremură; corbii zbor vîrtej, răpiți de vînt, Și răchițile se-ndoaie lovindu-se de pămînt. Zberăt, răget, țipet, vaiet, mii de glasuri spăimîntate, Se ridică de prin codri, de pe dealuri, de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
SÎnt și alte presimțiri ale sorții, În stilul mentalității medievale, În stilul, totodată, al romanticilor care detectează sunetele misterului cosmic. Un trăsnet „bubuiește” În ceruri și-n cortul regal pătrunde, pedepsitor, furtuna, masa se răstoarnă, iar pe cîmpuri, sub fulgere, „aleargă o nălucă”. Năluca pare a fi Stropski, bufon din seria nebunilor shakespearieni. Cu privirea rătăcită, acesta avertizase pe Albert: „Deșartă-ți cupa gios, Albert! de soarte rele ți-e cupa otrăvită”... Însă deasupra acestor semne, teze și antiteze, desfășurări ample
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cin-a priimi/aceste flori de la mine”... O fețișoară căuta, În acest timp, o mioară rătăcită și, Întîlnind „prin pustiuri” copilașul viclean, cedează rugăminților lui și-l ia În brațe. Ce urmează se poate prevede: fețișoarei i se aprinde sufletul, aleargă pe dealuri, plînge, se vaită și invocă moartea: „Moartea fără prelungire Să vie să mă ia, Căci alt chip de mîntuire Nu am la durerea mea”... Victima este aici o copilă (o nymphet, cum zice Denis de Rougemont), În tradiția
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Poemul ce sugerează această dulce violență se cheamă Mergînd către preaiubită și merită a fi citat ca document de curaj erotic Într-o epocă În care curajul este să păstrezi tăcere asupra lucrurilor delicate. Conachi nu-și mai ascunde impaciența: „Aleargă, suflet’, aleargă, La soțîia ta cea dragă, Căci te-așteaptă cu dor mare, Ca să-i duci a mea suflare. GÎndule, mergi și-i vestește Că iubitul ei sosăște, Spune-i să se descernească Și să nu mă mai bocească. Du
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]