17,682 matches
-
se numărau printre zeitățile destinatare ale jertfelor dinainte de nuntă: Zeus, ca și garant al ordinii, iar Hera, Întrucât era ocrotitoarea sferei feminine În care tânăra se pregătea să intre și era garantă a cuplului. Nu lipsea nici Afroditaxe "Afrodita", care domina dimensiunea sexualității pe care tânăra o descoperea prin nuntă. Darurile pe care soțul i le făcea soției după nuntă „pentru pierderea fecioriei” (ibidem, 3, 36) Încheiau acest complex rit de trecere care Începuse cu ofranda către Artemis. Deși private, riturile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
precizie de izvoare este „stilul de viață pitagoreic”, bios pythagòreios, sistematizat de norme precise și cu care, de altfel, orphikòs bios avea afinități. Platon (Republica, X, 600 A) Îl pusese explicit ca alternativă la „un mod de viață homeric” care dominase viața privată a grecilor până În epoca lui. Dacă prin acest stil se opunea regimului polisului, al cărui sacrificiu sângeros Îl refuza, pitagorismul năzuia totuși să „reeduce” cetatea, participând câteodată activ chiar la guvernare. Dimpotrivă, orficii rămâneau marginali și pribegi, rupți
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
panteonului și, În largă măsură, a practicilor cultuale. Pentru toată perioada arhaică și clasică, această imagerie, care decorează tot ceea ce posedă valori ideologice importante, de la obiectele de paradă sau pentru consumul de lux până la structura sculpturală a marilor sanctuare, este dominată, fără nici o excepție, de mitul grec, căruia clasa dominantă Îi Încredințează misiunea de a transmite marelui public propriile mesaje politice. Încă de la cele mai vechi monumente decorate cu scene mitice de origine greacă (secolul al VII-lea Î.Hr.), mitul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
raporturi Între puteri, sfere de intervenție și figuri divine, dar nu au acoperit În Întregime caracterul originar, adesea ambiguu al divinităților etrusce, oscilante, dacă nu pe plan sexual, cu siguranță mobile Între cer și pământ, Între diferitele puteri și spațiile dominate de ele. Toate aceste lucruri sunt favorizate de concepția magică etruscă și italică pe care noi o cunoaștem din disciplina augurală, a corespondenței Între templa, in caelo, in terris și sub terra, adică a analogiei existente În prezența zeilor În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Vegoiaxe "Vegoia" (Lachmann, ed. Gromatici Veteres, p. 350): este vorba despre profeția rostită de Lasa Vecuxe "Lasa Vecu" (latinizată În Nimfa Vegonia sau Begoe), culeasă de haruspiciul (perugin?) Arruns Velthymnus, În care sunt vestite, cu distincție Între cele rezervate pentru domini și cele prevăzute pentru servi, pedepse divine zguduitoare În cazul uzurpărilor de pământ și pedepse și mai Înspăimântătoare În cazul unor asemenea fapte din partea servitorilor cu complicitatea stăpânilor. Ne aflăm În prezența unei dezvoltări cu totul coerente a unei culturi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a lui Apollonius, care „a observat principii asemănătoare... și, Într-un chip divin, a știut mai mult decât Pitagora să se apropie de Înțelepciune și să se Înalțe deasupra tiranilor” (I, 2; Del Corno, 19882, p. 62). Gustul pentru miraculos domină Întreaga lucrare, de la nașterea miraculoasă a personajului la Întâmplările uimitoare ale formării sale culturale și religioase -, amândouă desăvârșite Într-o lungă ședere În sanctuarul lui Asclepiosxe "Asclepios" de la Aigai care, ca și Asclepeionul din Pergam, apare ca un cenaclu de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
filozofice grecești, ale aristotelismului În mod special, dar și ale stoicismului. Din acest fapt rezultă o densitate și o convergență de elemente care nu se concretizează, de altfel, Într-un amestec sincretic de aporturi disparate, ci Într-o sinteză fecundă, dominată de opțiunea specifică pentru metafizică; aceasta din urmă și-a Întipărit pecetea pe Întregul orizont ideologic. În conformitate cu postulatele platoniciene, Întărite mai apoi de aportul sevei pitagoreice, În autorii cu o astfel orientare de gândire apare destul de puternic, dacă nu prevalent
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
al zoroastrismului, absorbite de noua religie Într-o fază a dezvoltării sale caracterizată tocmai de un efort sintetizator, realizat de preoții zoroastrieni după perioada fondării profetice. S-a crezut din acest motiv că se poate reconstitui existența unor culte antice dominate de zeități precum Mithraxe "Mithra" (Mitraxe "Mitra" În India) și Vayuxe "Vayu" (V³yuxe "Va>yu" În India), care și-ar fi asumat, la rândul lor, trăsături și prerogative ale altor divinități ca, de exemplu, indo-iranianul Indraxe "Indra" și Zurvan, Timpul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
jos, subcapitolul 2.6); dimpotrivă, inscripțiile ahemenide din timpul lui Darius I (522-486 Î.Hr.) oferă un cadru cu tendințe monoteiste, caracterizat de un dualism etic evident, urmat apoi de politeism, mai ales În timpul lui Artaxerxes II (405-359 Î.Hr.), dominat, pur și simplu, de figura lui Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>", al cărui nume adevărat va reapărea În forma compusă Ahuramazd³xe "Ahuramazda>", care stă la originea lui Øromasd¶s al grecilor și al lui Ohrmazdxe "Ohrmazd" din faza medo-persană); În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este, cu siguranță, cel al ritului, cultului și jertfei. Acesta se potrivește bine cu natura eminamente ritualistă a religiei vedice și a lumii religioase În care mesajul lui Zoroastruxe "Zoroastru" s-a afirmat ca o reacție clară Împotriva unei societăți dominate de o aristocrație războinică ce recurgea la serviciile unor categorii de preoți sacrificatori cu scopul de a mări puterea, bogăția și prestigiul ambelor clase. Ritualul trebuia mărginit doar la sfera privată și realizat pentru interesele individului care Încredința, după posibilități
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
stadiu inițial, a unei existențe paradisiace nu era străină mentalității indo-iraniene primare, chiar dacă aceasta nu era foarte marcată de valori propriu-zis morale. O existență fericită după moarte era probabil rezervată unei elite de preoți și războinici; Însă, În cadrul escatologiei individuale, domina credința Într-o supraviețuire cenușie, de umbră, a spiritelor ajunse Într-o locuință subterană; aici erau „căile părinților”, adică drumurile parcurse de strămoșii defuncți (Oldenberg, 1917, pp. 546 sq.). Această existență de umbră, nici frumoasă, nici urâtă, nici bună, nici
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
India și Iran, totuși valoarea specifică și puternic abstractizată a noțiunilor gathice iese la iveală cu o forță aparte, În toată originalitatea sa, transferându-se dintr-un plan cosmic și ritual Într-un plan cu precădere, deși nu exclusiv, etic, dominat de conceptul alegerii (cf. mai jos, subcapitolul 2.6). Pornind de aici, apar interconexiunile cu alte concepte abstracte, care dau substanță diverselor experiențe ale divinului și umanului, constituind, prin Împletirea lor și a relațiilor reciproce, rețeaua În care se desfășoară
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
un ritualism nou, opus celui vechi, nu ar fi supraviețuit, decât, probabil, timp de una sau două generații. Inovația gathică a opus vechiului mod de concepere a divinului și a actului cultual o nouă viziune a omului și a lumii, dominată de dualismul Bine-Rău și de alegerea În consecință care se impune oricărui om În timpul existenței sale pământene. Tocmai ideea alegerii Între Bine și Rău (vahy½ ak¶må³: cf., mai jos, subcapitolul 2.6) este cea care conferă noii Învățături, Înrădăcinate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cuceririlor arabă și mongolă, a hegemoniilor locale ale stăpânitorilor islamici turci și persani, până la comunitățile zoroastriene din Iranul modern și India, mai Întâi colonială și apoi independentă. 2. Teologia: panteonul și pandemoniultc "2. Teologia \: panteonul și pandemoniul" Teologia zoroastriană este dominată de figura lui Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>" (În limba pahlavi, Ohrmazdxe "Ohrmazd"), zeul suprem, unic În G³th³, creator a tot ceea ce există În viața materială, cauza ultimă a victoriei Binelui asupra Răului. Este transcendent oricărei puteri spirituale, chiar și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
prin faptul că este și creatorul unor divinități minore, pentru care calificativul divin nu este folosit, În Iranul antic, În sens strict, ci mai degrabă ca baga, „zeu” În Iranul antic (Boyce, 1975a, p. 196). În Avesta târzie, Ahura Mazd³ domină un fel de panteon bogat și complex, compus dintr-un grup de entități demne de cult (yazataxe "yazata"), care au un statut oarecum intermediar Între cel de divinități autentice ( În unele cazuri este vorba despre divinități ale unui așa-zis
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Cu excepția divinităților Sraoșa și Da¶n³, toate entitățile menționate mai sus Își au rădăcinile În religia prezoroastriană: zoroastrismul, În funcție de caz, le-a adaptat noii sale etici și viziuni asupra lumii. Da¶n³, Ași, Arșt³t, Druv³sp³ sunt entități feminine. Pandemoniul este dominat de figura lui Angra Mainyuxe "Angra Mainyu", oponentul lui Spenta Mainyuxe "Spenta Mainyu" și al lui Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>" Însuși, unul dintre prototipurile Adversarului. Împreună cu acoliții săi - entități masculine și feminine - el nu numai că ocupă o jumătate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
spune și despre numele altor doi saoșyant, care constituie Împreună cu Astvat-ereta, un fel de triadă mântuitoare. Aceste nume, care pot fi explicate În interiorul unei frazeologii cu o valoare tehnică evidentă, sunt, așadar, nume teologice și de cult. O schemă trinitară domină Întreaga viață a creației: bundahișn, gum¶zișn, și wizarșșn (cf. supra, subcapitolul 2.2) și marile perioade caracterizate de venirea Primului Omxe " Om", a lui Zoroastruxe "Zoroastru" și a Salvatorului final (cf. Molé, 1963, pp. 484. sq.); așa cum oricare ciclu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fiecare mileniu, Începând cu mileniul al X-lea și până la cel de-al XII-lea. Fiecare dintre cele trei milenii finale Începe pozitiv, pentru a se degrada mai apoi În situații negative, până la Începutul procesului de mântuire; Între figurile care domină această perioadă trebuie amintite, cu numele lor În limba pahlavi, următoarele: Kay Wișt³spxe "Kay Wișta>sp", Vișt³spaxe "Vișta>spa", protectorul lui Zoroastru și propovăduitor al credinței, Preș½tan (Zand ș Wahman Yasn VII, 19-20, 28; Marele Bundahișn XXXIII, 28; Riv³yat În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
puternică valoare religioasă (Gnoli, 1993). Așadar, zoroastrismul a fost un factor esențial În dezvoltarea istorică a iranismului: din religia arhaică a unei societăți de păstori-culegători (după cum reiese din documentația cea mai veche), aceasta devine doctrina principală a unui popor care domină un imperiu universal, moștenitor ale marilor tradiții politice ale Orientului Apropiat (secolele VI-IV Î.Hr.). Acesta a intrat deci În contact cu diferite culturi evoluate, cu o bogată experiență milenară, inclusiv În domeniul gândirii științifice, dar și cu unele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
să fi cântărit decisiv mai Întâi elementele mesopotamiene și apoi cele elenistice. Acest mit relevă un tip de determinism, fatalism și pesimism În confruntările din această existență, cel puțin În ceea ce privește eonul prezent: răul este conceput ca un principiu activ care domină creația princeps huius mundi (Gnoli, 1984b, 135). Tulburarea spirituală și filozofică pe care acesta o exprimă este, În unele aspecte, analoagă cu aceea a gnosticismului și a diferitelor sale forme de dualism. Pe de altă parte, este dificil să ne
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care este cu totul acoperit cu aur, poporul venerează statuile a trei zei: cel mai puternic dintre ei, Thorrxe "Thorr", Își are tronul În centrul sălii, iar alături de el stau Wodan și Friccus. Funcția lor este următoarea: „Thorr - spun aceștia - domină cerul și stăpânește tunetul, fulgerul, vânturile și ploaia, vremea senină și secerișul. Celălalt, Wodan, care Înseamnă mânie, stăpânește peste război și oferă omului forță Împotriva dușmanilor. Celxe "Cel" de-al treilea este Friccus, cel care oferă oamenilor pace și plăcere
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de-a lungul Întregii sale existențe s-a confruntat cu o adevărată zguduire a profunzimilor lui, neconștiente, dar nu mai puțin reale. Toate reperele au fost clătinate, creațiile arhaice Înlocuite cu improvizații străine naturii sale; trecerea bruscă de la spațiul agricol dominat de „frunza verde” la un spațiu dominat de sirena de fabrică; contestarea puternică a credinței la un popor trăitor Într-o credință care era nu percepută, ci temeinic asumată, ca banal cotidian de familie; un popor care, lipsit de cadrele
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
a confruntat cu o adevărată zguduire a profunzimilor lui, neconștiente, dar nu mai puțin reale. Toate reperele au fost clătinate, creațiile arhaice Înlocuite cu improvizații străine naturii sale; trecerea bruscă de la spațiul agricol dominat de „frunza verde” la un spațiu dominat de sirena de fabrică; contestarea puternică a credinței la un popor trăitor Într-o credință care era nu percepută, ci temeinic asumată, ca banal cotidian de familie; un popor care, lipsit de cadrele impunătoare, nu resimțea nevoia templului purtând biserica
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
este credibilă sau nu. I. Istoria antică și lumea televiziunii Această întrebare echivalează astăzi cu a pune în discuție una dintre atitudinile noastre cele mai obișnuite și automate față de realitate și față de reprezentările realității. Mijloacele de comunicare, în special televiziunea, domină lumea noastră. Acestea creează iluzia - e vorba de o adevărată iluzie - că e posibil să realizăm imagini fidele ale realității. Ceea ce vedem în televiziune ar fi - după opinia generală - o fotografie a lumii reale. Această fotografie poate fi parțială, poate
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
explice mai bine fenomenul din punct de vedere religios. Ce fel de liant ar fi putut să unească, înainte de monarhie, diferitele triburi într-un singur popor? Numai credința într-un unic Dumnezeu, diferit de cel adorat de populația cananeeană care domina țara prin cetățile sale fortificate. Această teorie, propusă de exegeții din Statele Unite, George Mendenhall și Norman K. Gottwald, introduce în demonstrație argumente de factură sociologică. Reiau, sintetizând caracteristicile generale ale ipotezei așa cum s-a dezvoltat în monumentala operă a lui
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]