17,991 matches
-
i se nega acesteia, de către unii filosofi sau scriitori, puterea inteligenței sau capacitatea de a raționa în legătură cu marile probleme ale vieții și ale cunoașterii)122. Prin cartea sa Boccaccio oferă femeilor un fel de surogat pentru viața care le este furată, povestirile vor lua locul unei trăiri autentice pentru acelea care nu au posibilitatea de a experimenta nebănuitele și fascinantele evenimente ale unei vieți active. și, la fel ca și viața, nuvelele au un rol pedagogic, instructiv. „Procedeul dedicației cărții unui
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
fi o pildă pentru ceilalți, fie, surprinzător, atunci când a cunoscut toate aspectele vicioase și compromițătoare ale vieții, dar le recunoaște la bătrânețe inutilitatea sau deșertăciunea („Căci nu-i pândar mai bun într-o pădure/ Decât acela ce-a știut să fure/ și s-a lăsat de tâlhărit...”)132 Părinții devin responsabili de cursul firesc al vieții propriilor copii, trebuie să-l ocrotească, să-l ghideze într-o manieră decentă: „Voi mume și voi tați așijderea,/ Copii, chiar și o droaie de-
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
găsească chiar și o justificare logică, înscriindu-le în sfera omenescului căruia toate îi sunt permise sau nu trebuie să i rămână străine: „Femeia, dacă trăiește cu-n bărbat, păcătuiește prin aceasta, dar ăsta e păcat firesc; pe câtă vreme dacă-l fură, îl omoară sau îl izgonește, atunci păcatul ei purcede din răutatea minții.”206 Asistăm la o răsturnare a unui sistem de valori, eternul femininul nu-l mai conduce pe bărbat la pieire, adulterul este doar consecința unei incompatibilități vizibile, a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pe care a fost martirizat sfântul Laurențiu) și ipocrizia sfaturilor sau a predicilor, acapararea nejustificată a bunurilor străine și neaprecierea valorilor umane atunci când ele se fac vizibile la alți semeni, învoirea directă la fraudă (VII. 6 - un preot consimte să fure un porc) sau chiar profanarea de morminte (II. 5). Remarcăm însă și cazuri când prostia este cea reliefată în mod evident: un călugăr („greu de cap, sărmanul” 552 ), dând crezare vorbelor iscusit întocmite ale unei femei, devine un adevărat intermediar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ca și alte personaje feminine pozitive, obiectul râvnit de concupiscența și lăcomia masculină. Pentru a o avea aproape, conducătorul cetății, Apiu, uneltește un plan macabru: prin vorbele supusului său, Claudiu, o revendică pe fată, ca fiind o sclavă a acestuia, furată în copilărie, și nu fiica lui Virginius. Tatăl îndurerat se vede pus în situația nu doar de a-și ceda copila, ci de a îngădui pentru ea un destin rușinos, o pervertire a tot ceea ce reprezenta tânăra: puritate, fragilitate, inocență
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
descris. Gelozia nu face decât să le urâțească pe unele personaje feminine și să le înfățișeze într-o lumină ridicolă (III. 6 - Catella „de geloasă ce era până și de paserile cerului se temea nu care cumva să i-l fure”1011). Autentice donne demonicate sunt cele care au optat pentru viața monahală, pentru recluziune și abstinență, dar care, uitându 1006 Ibidem, p. 202. 1007 Ibidem, pp. 202-203. 1008 Ibidem, p. 203. 1009 Ibidem, p. 201. 1010 Ibidem, p. 204. (trad
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
la noi”; acesta, Alexandru Sihleanu, trebuie arătat ca „hoț literar” iar nu Mihai Eminescu: „Singur, maestrul maeștrilor, Eminescu a fost acela care și-a cântat simțirile și ideile. Și dacă s-au găsit unii să bârfească cum că ar fi furat din nemțește, sau că e un imitator al lui Nic. Lenau, apoi de aceia nici nu vorbesc, căci au fost împinși de o ură și invidie neagră și nici nu le-au fost bazate părerile, deoarece n-au adus nici o
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
numaidecât se înamorează de o engleză. Reîntors în țară, inteligența și voința cu totul stinse, dar „senzualitatea și vițiul se manifestară în el în plină lumină, fără grijă de nimeni și fără rușine. Se ținea după femei ordinare, înșela lumea, fura mici lucruri ca un copil, cerea bani” etc. În urmă, boala-și luă nou avânt și se termină cu moartea. La autopsie s-a aflat creierul ramolit, emisferul stâng cu 25 de grame mai greu decât celălalt, între cămașa creierului
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
poezii care nu se regăsesc în manuscrisele actuale din Biblioteca Academiei. „(Lai Iași, în 1885 1886)...senzualitatea și vițiul se manifestară în el în plină lumină, fără grijă de nimeni și fără rușine. Se ținea după femei ordinare, înșăla lumea, fura mici lucruri ca un copil, cerea bani și, în rare momente lucide, se simțea umilit de ceea ce făcuse mai înainte.” (motivele cunoscute pentru care a fost arestat la Iași, pe 8 noiembrie 1886, și dus la Mânăstirea Neamț) etc. Parafrazarea
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
masa / Lui N.N. / Și de la toți căsenii / S-o dau (copilului meu)290. O altă credință din Bucovina spune că nu e bine să se dea "foc" din casa în care se află un copil mic pentru că i se poate fura somnul, iar dacă se dă totuși, cel care ia focul trebuie să arunce îndărăt, peste prag, un cărbune "pentru a înturna somnul copilului nou-născut" 291. Tot pentru "recâștigarea odihnei" copilului nou-născut, în Transilvania, se înfundă hornul (când nu e foc
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
fiind leac pentru diferitele boli (durere de cap, ochi etc.).374 În Duminica Floriile, mai precis, în seara de dinainte, în ajun, pe la miezul nopții, este obiceiul ca să se fiarbă apă cu busuioc și cu fire de la canafurile de la prapuri, furate de la înmormântarea unei fete, și să se spele cu această apă pe cap, pentru a avea păr frumos care "să strălucească ca firele de la prapuri și să fie plăcute ca și cum se bat flăcăii după busuioc. După spălarea părului, această apă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de lună" (în Macedonia, dar și în Bucovina, mama copilului se împrietenește cu luna, pentru a-l feri de strălucirea ei nefastă): "Lună, lună, / Gărgăună / Ce-nserezi / În toate serile / Nu vezi / Cum șade Domnul pe pat / Și mănâncă pâne de furat? / Și se roagă rugului / Și se-nchină cucului? Cere cal de călărie, / Să purceadă la domnie / C-a auzit / C-a făcut / Sora sa / Trei fețe / Logofețe: / Una o pierit, / Una o murit, / Una pe munți o fugit. / Munții s-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
dă fân cu floricele / Și-l adapă-n covățele, / Și ia-n mână două mere / Vin-la mama de mă cere.../ de m-a da, de nu m-a da, / Scrie-n carte că-s a ta.../ Pe fereastră mi-i fura / Și-oi veni la dumneata, / Și-om fugi-n Moldova mică, / Mămuța n-a ști nemică. / Și-om fugi-n Moldova mare / Mămuța nu ne-a cătare. După ce ne-om depărta / La soar-ne-om încredința, / La lună ne-om cununa. Este
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cosmos: " Măi bădiță, Ioniță, / Leagă calul la portiță / Și-i dă fân cu floricele, / Vin` la mama de mă cere. / De m-a da, de nu m-a da, / Scrie-n carte că-s a ta, / Pe fereastră mi-i fura / Și-oi veni cu dumneata, / Toată lumea vom umbla, / Numai noi și dragostea. / Și-om trăi cu nopțile, / Ne-or îndrăgi stelele; / Și-om trăi cu zilele, / Ne-o îndrăgi și soarele."107 Paralelismul explicativ, care pune în relație de corespondență
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ce să grăim, / Numai pistoale țintim / Și cu dânsele grăim, / Noi, cu toții, / Voi, cu toții, / Ne-om grăi cu graiu morții, / C-așa-i scris în cartea sorții. / Și de moare haiducia, / Crește-n urmă sărăcia / Și se-ntinde boieria, / Ne fură nouă moșia. / Dare-ar dumnezeu, să dea, / Și-a mai fi și voia mea, / Ș-ar să piară potera, / Ș-ar să crească dreptatea / Cum crește-n codru frunza."223 Personificarea momentelor esențiale ale vieții constituie o modalitate de sublimare
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
lumii căzute, de la solstițiul de iarnă; se poate observa mai întâi, raptul cunoașterii binelui și răului, dar și al misterului divin, cunoașterea fiind ipostaziată de măr: " La mărul lui Dumnezeu, / Florile dalbe, / Nu știu ce s-o înjitat / Că merele le-o furat, / Dumnezeu straj-o mânat / Să măsoare pământul, / Tot pământul cu cotu` / Și ceriu cu stânjenu`, / Peste munții cei înalți, / Cu zăbrele răzimați. / La zăbreaua cea mai mică / Scrisă-i Sfânta Duminică, / Nu-i bine-a lucra nimică. La zăbreaua cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
137 Pe de altă parte, mărul este un simbol solar. Potrivit unei legende mitice arhetipale, soarele a fost creat împreună cu luna, luceferii, stelele și cometele ca fructe ale Arborelui Cosmic. Astfel, într-o colindă bucovineană, soarele împreună cu celelalte astre este "furat" din rai de Iuda, tocmai pentru a face posibilă apariția noului soare, renăscut din cenușa bătrânului soare: "Sculați, sculați, boieri mari, / Florile dalbe! Că vă vin colindători, / Florile dalbe! / Noaptea pe la cântători. / Sculați, sculați, nu adormiți, / Sculați și vă-mpodobiți
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
populară, soarele și luna au dreptul de a judeca legăturile pământești: "Păsăruică albă-n pene, / Mergi la maica de mă cere. / De m-a da, de nu m-a da, / Eu pe laiță m-oi culca, / Pe fereastră mi-i fura, / La lună ne-om cununa, / Soarele ne-a judeca!"206 Luna tăinuiește trăirile sufletești ale omului și participă la zbuciumul lăuntric: "Frunză verde măr domnesc, / Of, împărate ceresc, / Mai dă-mi zile să trăiesc; / Cu puica să mă-ntâlnesc. Două
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pice, / Corbii carnea ț-o mănânce, / Că bine mi-ai cântat mie / Să-mi trăiesc fără soție, / Să lucru fără simbrie!"284 În creația populară, cucul apare antropomorfizat ca argat, îndrăgostit de o fată de împărat, slugă, ca tâlhar care fură caii lui Sfântul Petru, haiduc, părinte, soț care pedepsește infidelitatea soției, blestemând-o să-l caute și să-l strige între Blagoviștenie și Sânziene, amant sau este descris ca o pasăre cu pene de aur, simbolizând soarele.285 Drama nenuntirii
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
vara, / Și nu cânți în codru seara?"292 Enunțurile descriptive, diminutivale, retorica explicită, construită pe baza personalizării verbale și nominale, transformă discursul monologat în discurs dialogic, făcând posibilă prezentarea directă, anaforică: "Cuculeț cu pene sure, / Ce lași lenea să te fure, / Ce nu cânți colea pe cracă / De urât ca să-ți mai treacă. / Ai vreun dor, ai vreo durere, / N-ai ce inima îți cere? N-ai destulă pană-aleasă / Ori vreo jale te apasă? / N-m nici dor și nici durere
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
trebuie spus totuși că, oricît de perspicace ai fi, nu poți să anticipezi Întotdeauna toate motivele sau strategiile de acțiune ale celui cu care te confrunți la un moment dat. Rămîne Însă valabilă sentința ironică din proverbul: „Cel care te fură o singură dată, să fie blestemat iar cel care te fură de două ori, să fie binecuvîntat”. * „Începutul este jumătatea Întregului” (Pitagora) Sau altfel spus: „Cine Începe are jumătatea Înfăptuită” (Horațiu). Explicația constă În faptul că În lumea umană prima
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
să anticipezi Întotdeauna toate motivele sau strategiile de acțiune ale celui cu care te confrunți la un moment dat. Rămîne Însă valabilă sentința ironică din proverbul: „Cel care te fură o singură dată, să fie blestemat iar cel care te fură de două ori, să fie binecuvîntat”. * „Începutul este jumătatea Întregului” (Pitagora) Sau altfel spus: „Cine Începe are jumătatea Înfăptuită” (Horațiu). Explicația constă În faptul că În lumea umană prima jumătate din Întregul unei acțiuni este reprezentată de efortul de anticipare
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
apariția unei tendințe egoiste de a considera că ai numai drepturi, nu și datorii În comunitatea În care trăiești. * „Mă plictisește să citesc cărți ca să știu ce voi spune despre ele! Asta nu mai Înseamnă să citești, să te lași furat de lectură; Înseamnă să reacționezi, să citești În tine mai mult decît În autor.” (Fr. Sarcey) Fără Îndoială, lectura se particularizează În funcție de genul de operă abordat (ex. opere epice, lirice sau dramatice), Însă ea (lectura) ar trebui să aibă În
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
plăcere de a gîndi, de a trăi surpriza unei emoții, de a empatiza fără să vrei cu stările sufletești ale personajelor sau ale eului liric, și de a vedea că le Înțelegi etc. Plăcerea lecturii este atunci cînd ea ne fură, ne sugestionează, ne pasionează, Îmbogățindu-ne pe nesimțite sufletul cu gînduri și simțiri noi. O lectură care Îți place te face să trăiești mai intens ca de obicei. * În filosofia de viață a lui Lev N. Tolstoi, existența nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
simplă dorință și sfîrșește ca un exces: „Tot făcîndu-și cruce, și-a scos un ochi” (proverb) - cel cuprins de un zel nestăpînit În obținerea credinței celei mai Înalte devine bigot, gîndirea sa nemaiputîndu-se desprinde din dogme și prejudecăți”. * „Hoții care fură de la particulari Își duc viața În lanțuri; pe cînd tîlharii poporului trăiesc În aur și-n purpură.” (Cato) Pentru că aceștia din urmă dețin, din păcate, și controlul „puterii”. „Numai vezi să nu faci rău, În timp ce vrei să fii de folos
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]