18,500 matches
-
acest element (de unde provin cele mai mari diferențe lingvistice dintre dialectul țipțer și dialectul săsesc transilvănean). Deși nu au înființat scaune proprii, a existat Universitatea Săsească din Zips, care era baza organizatorică a autonomiei țipserilor. Țipțerii au avut drepturi și privilegii colective asemănătoare sașilor transilvăneni, profitând de o autonomie largă în ceea ce privește administrația localităților, legislația, jurisdicția și organizarea bisericească. Prima diplomă regală care a garantat libertatea și privilegiile țipserilor a fost emisă de Ștefan al V-lea al Ungariei în 1274, privilegiile
Țipțeri () [Corola-website/Science/303051_a_304380]
-
din Zips, care era baza organizatorică a autonomiei țipserilor. Țipțerii au avut drepturi și privilegii colective asemănătoare sașilor transilvăneni, profitând de o autonomie largă în ceea ce privește administrația localităților, legislația, jurisdicția și organizarea bisericească. Prima diplomă regală care a garantat libertatea și privilegiile țipserilor a fost emisă de Ștefan al V-lea al Ungariei în 1274, privilegiile or colective fiind confirmate uterior și de Carol Robert de Anjou în 1312 și 1328. Legislația proprie a țipserilor a fost stabilită în scris pentru prima
Țipțeri () [Corola-website/Science/303051_a_304380]
-
privilegii colective asemănătoare sașilor transilvăneni, profitând de o autonomie largă în ceea ce privește administrația localităților, legislația, jurisdicția și organizarea bisericească. Prima diplomă regală care a garantat libertatea și privilegiile țipserilor a fost emisă de Ștefan al V-lea al Ungariei în 1274, privilegiile or colective fiind confirmate uterior și de Carol Robert de Anjou în 1312 și 1328. Legislația proprie a țipserilor a fost stabilită în scris pentru prima dată în 1370 în documentul întitulat "Zipser Willkühr", prima antologie completă a legilor țipțerilor
Țipțeri () [Corola-website/Science/303051_a_304380]
-
710 - Capitala este mutată la Nara (Heijokyo). Administrația încearcă să impună sistemul de taxe pe pământ al reformei Taika (care se va dovedi fără succes datorită privilegiilor acordate mănăstirilor și familiilor nobiliare). 712 - Este terminat "Kojiki" ("Povestea despre cele vechi"). "Kojiki" narează istoria Japoniei de la facerea lumii până în anul 628. Este alcatuită de ofițerul O no-Yasumaro la porunca împărătesei Gemmei, după informațiile primite de la un rapsod cu
Cronologia Perioadei Nara () [Corola-website/Science/303062_a_304391]
-
de orez din cauza populației permanente de la oraș, guvernul emite un ordin prin care se cerea ca 3 milioane de acri de pământ să fie desțeleniți și transformați în culturi de orez. Ca rasplată cei care fac aceste desțeleniri vor primi privilegii. Astfel familii puternice încep să acumuleze pământ și putere. 724 - Împărăteasa Gensho moare și Shomu devine imparat. (Pentru a reduce amenințarea la adresa tronului, datorată fracționării puternicelor familii de la curtea imperială din timpul domniei lui, Shomu inițiază obiceiul de a degrada
Cronologia Perioadei Nara () [Corola-website/Science/303062_a_304391]
-
lor. Forțele Taira sunt surprinse de un atac prin spate în timpul nopții din partea unui presupus aliat și se retrag. Minamoto Yoritomo nu îi urmărește dar rămâne și își întărește pozițiile. 1180 - Minamoto Yoritomo stabilește un minister care reglementează chestiunile militare - privilegiile, obligațiile, proprietățile și gradele. (Trebuie menționat că la începutul perioadei medievale, cuvântul "samurai" nu a fost termenul folosit pentru orice luptător, ci un rang înalt rezervat numai unor anumiți războinici.) Februarie 1181 - Forțele Taira înfrâng trupele conduse de Minamoto Yukiie
Cronologia Perioadei Heian () [Corola-website/Science/303063_a_304392]
-
Această ofertă a fost făcută de către nobilii din Malopolska, din mai multe motive. Aceștia doreau să neutralizeze pericolele Lituaniei și să asigure teritoriile fertile din Galiția-Volînia. Nobilii polonezi au văzut această ofertă ca pe o oportunitate de creștere a propriilor privilegii și pentru a evita influența austriacă, adusă de logodnicul anterior al fetei, William, Duce de Austria. La data de 14 august 1385, în Castelul Kreva, Vladislav și-a respectat promisiunile sale care includeau: adoptarea creștinismului, repatrierea teritoriilor luate din Polonia
Vladislav al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/303057_a_304386]
-
creeze mai mulți aliați pentru Lituania. În Uniunea Horodło, semnată la 2 octombrie 1413, Vladislav a declarat că statutul de Mare Duce al Lituaniei era legat de "Regatul nostru Polonia, permanent și ireversibil" și a acordat nobililor catolici din Lituania, privilegii egale cu cele ale polonezilor. Actul includea o cauză cărora le interzicea nobililor polonezi să aleagă un monarh fără consimțământul nobililor lituanieni, iar nobilii lituaniei nu aveau voie să aleagă Marele Duce fără consimțământul monarhiei poloneze. În 1414, a izbucnit
Vladislav al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/303057_a_304386]
-
Crimeii. Negocierile de pace au început în 1856, în Rusia fiind pe tron un nou țar, Alexandru al II-lea. Prin prevederile Tratatului de la Paris din 1856, „planul în patru puncte” propus în 1854 a fost substanțial dezvoltat. În principal, privilegiile speciale ale Rusiei în Principatele Dunărene au fost transferate către grupul Marilor Puteri. Astfel, Țările Române au intrat sub protecția aliaților, iar Moldova a primit înapoi sudul Basarabiei, ocupată de ruși încă din 1812. În plus, navelor de luptă ale
Războiul Crimeii () [Corola-website/Science/303095_a_304424]
-
însemnările sale târzii, rămase inedite vreme de câteva decenii, Nicolae își amintește cum Regele Ferdinand l-a chemat la el în cabinet înaintea Consiliului de Coroană din 14 august 1916 și i-a spus: „Dinastiile sunt ținute să respecte, în schimbul privilegiilor, un contract nescris, dar solemn și strict, încheiat de la sine cu popoarele peste care domnesc. Neglijența sau, și mai rău, refuzul Principilor sau al Regilor de a sluji corect un popor înseamnă un abuz de încredere și o călcare de
Nicolae, Principe al României () [Corola-website/Science/303134_a_304463]
-
sine). În universalism, cetățenii sunt egali în fața legii și a statului, având oportunități egale de a exercita puterea politică și de a fi luați în considerare la redistribuirea bunurilor. În schimb, în sistemele particulariste, cuvintele de ordine sunt statutul și privilegiul: cetățenii nu se așteaptă la un tratament egal din oficiu, ci cel mult egal cu tratamentul cetățenilor de același statut, determinat de apartenența sau non-apartenența la un grup sau o rețea de interese. Ea argumentează că în timp ce în relativ puținele
Alina Mungiu-Pippidi () [Corola-website/Science/303138_a_304467]
-
III-lea și Chasseloup-Laubat modernizează marina militară și reușesc să tripleze posesiunile coloniale. Noua Caledonie este anexată în 1853, urmându-i coasta Gabonului în 1862. Madagascarul este supus unui regim de protectorat comercial. Alături de Regatul Unit, Franța obține noi porturi cu privilegii speciale în China în iunie 1858, apoi invadează Beijingul în octombrie 1860. În 1863 se consfințește cucerirea Vietnamului, prin tratatul de la Hué, cât și protectoratul asupra Cambogiei. O Comisie a Coloniilor este înființată în mai 1854, reorganizând Imperiul colonial pe
Al Doilea Imperiu Francez () [Corola-website/Science/303149_a_304478]
-
care dă dovadă în a doua parte a domniei este una pe care puține regimuri din istorie au reușit să o atingă, mai ales cele monarhice. De regulă, un regim devine autoritar, apoi încearcă să își mențină și eventual mărească privilegiile dobândite, dezvoltând eventual și un cult al personalității în jurul conducătorului. Din contră, al doilea Imperiu Francez este remarcabil ca perioadă în istoria Franței și a Europei ca un rarisim exemplu unde un suveran autoritar renunță la o parte din prerogativele
Al Doilea Imperiu Francez () [Corola-website/Science/303149_a_304478]
-
ucidă cu pietre. Din mâna acestora a fost salvat de tribunul roman Claudiu Lisias, care, însă, a dat ordin să-l încătușeze și să-l flageleze, această a doua parte a poruncii nu va fi executată întrucât Pavel a revendicat privilegiul său de cetățean roman (cf Fap 22,25). A doua zi, a fost dus în fața sinedriului, dar n-a putut să se țină nici o judecată din pricina neînțelegerii - provocată de Pavel - între saduchei și farisei (cf. Fap 22,30; 23,10
Pavel (apostol) () [Corola-website/Science/303165_a_304494]
-
6 decembrie 1883 cvartalul de clădiri unde se aflau magazinele Harrod a fost mistuit de un cutremur. Familia Harrod a profitat de această nenorocire pentru a achiziționa întreg cvartalul și pentru a construi magazinul universal actual. Magazinului i se acordase privilegiul de furnizor al Reginei Elisabeta II, al prințului Philip, ducele de Edinburgh și al prințului Charles de Wales. Aceasta îndreptățea firma să prezinte pe fațadă blazoanele celor trei persoane regale. Magazinul Harrods a fost achiziționat în 1985 de magnatul egiptean
Centru comercial () [Corola-website/Science/303178_a_304507]
-
compromisul Missouri din 1820, împărțind teritoriile în teritorii cu sclavi și teritorii libere, contrar platformei republicane pe doctrina „pământul liber”. Lincoln a respins ideea, afirmând: „mai degrabă mor decât să consimt ... la orice concesiune sau compromis care arată ca și cum cumpăr privilegiul de a prelua această guvernare la care avem un drept constituțional.” Lincoln a susținut însă tacit propunerea la Constituție, care fusese adoptată de Congres înainte ca Lincoln să preia mandatul și aștepta ratificarea de către state. Această propunere de amendment ar
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
i-au înfrânt. Armata nobiliară comandată de Desideriu de Losoncz a asediat orașul Cluj, care se alăturase răsculaților, pe care l-au cucerit la 9 ianuarie 1438. Conducătorii răscoalei au fost executați la Turda, iar Clujului i s-au retras privilegiile de oraș, locuitorii săi fiind declarați țărani. Pe 2 februarie a fost reînnoită alianța de la Căpâlna, cunoscută ulterior ca alianța celor trei națiuni (Unio Trium Nationum) prin care s-a reglementat situația socială în Transilvania în următoarele secole.
Răscoala de la Bobâlna () [Corola-website/Science/302372_a_303701]
-
altă dată, anul 1728, în “Cronica Episcopiei Râmnicului”, fila 15 (recto), doc.1, unde se menționează construirea schitului de către Climent și frații săi, împreună cu “casele de piatră” de aici, înzestrând-o cu moșie și vii și dobândind pentru ea unele privilegii de la domni, așa cum se precizează în “Cronica Episcopiei Râmnicului”, fila 16, scv. in Biserica Ortodoxă Română, III, pag.II. Al doilea monument pe care îl prezentăm este o biserică din lemn, care, datorită vechimii ei, și-a pierdut și hramul
Comuna Pietrari, Vâlcea () [Corola-website/Science/302038_a_303367]
-
poloneze. Istoricii lituanieni, pe de altă parte, sunt mai critici la adresa unirii, subliniind că partea lituaniană a ajuns să fie dominată de Polonia. Tratatul a fost precedat de multe dezbateri, magnații lituanieni temându-se să piardă o mare parte din privilegiile lor, din moment ce Uniunea avea să egalizeze statutul lor juridic cu cel al numeroasei nobilimi poloneze inferioare. Cu toate acestea Lituania se afla pe o poziție defavorabilă în războiul cu rușii moscoviți, iar la sfârșitul secolului al XVI-lea era pe cale
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
toleranță religioasă și pacifism, (în condițiile în care Seimul vota de obicei împotriva planurilor regale de război). Acest sistem unic își avea rădăcinile în victoriile șleahticilor în luptele sociale și cu monarhia. De-a lungul timpului, șleahta a cumulat suficiente privilegii, (așa cum erau cel stabilite de Actul Nihil novi din 1505), încât nici un rege nu putea spera să înfrângă puterea nobililor. Sistemul politic al federației nu poate fi încadrat cu ușurință într-o categorie, dar poate fi descris ca un amestec
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
chihlimbarului, și-au pierdut importanța, noi drumuri fiind deschise. Importanța Poloniei ca punte de legătură între Asia și Europa s-a diminuat, apărând drumuri noi între Polonia și Rusia. Deviza națională era złotyul cu moneda divizionară grosz. Orașul Gdańsk avea privilegiul de a-și bate propria monedă. Ideologia predominantă a șlehtei a devenit "Sarmatismul", numită după numele poporului Sarmaților, pretinșii strămoși ai nobililor polonezi. Acestă credință era o parte importantă a culturii șleahticilor. Sarmatismul se regăsea în egalitatea între șleahtici, în
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
aveau parte, ci doar zeii. Cu toate acestea, omul va aspira mereu spre nemurire, după cum se relatează în multe dintre legendele diferitelor mitologii. La grecii antici exista totuși o modalitate de a atinge nemurirea, dar sub alte forme, iar acest privilegiu nu era acordat decât marilor eroi, care erau transformați în stele pe cer după ce mureau vitejește în luptă. De exemplu, după moarte, Perseu și Andromeda devin constelații, la fel și Orion, singura iubire a zeiței Artemis. Aceeași soartă o au
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
s-a format pe la sfârșitul evului mediu și a continuat să existe până în secolul al XIX-lea. Șleahticii erau în mod tradițional proprietarii principali ai pământurilor cultivabile, a marilor moșii cunoscute cu numele de folwark. Șleahticii s-au bucurau de privilegii importante fără egal în epocă, până la dispariția statului polono-lituanian la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Clasa nobililor a fost în mod oficial abolită în timpul celei de-a doua republici poloneze de constituția din 1921. Totuși, continuă să existe pretențiile diferitelor
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
pe parcursul existenței sale să rezolve prin intermediul a diferite decrete această problemă spinoasă, dar fără succes. Nobilimea poloneză se bucura de numeroase drepturi care nu erau accesibile aristocraților din alte țări și fiecare nou rege ales le oferea noi și noi privilegii. Aceste privilegii au devenit fundamentul pentru Libertatea de Aur. În ciuda faptului că țara era condusă de un rege, Polonia era considerată o republică nobiliară (Rzeczpospolita) datorită faptului că monarhul era ales de toți membrii nobilimii, Polonia fiind considerată ca proprietate
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
sale să rezolve prin intermediul a diferite decrete această problemă spinoasă, dar fără succes. Nobilimea poloneză se bucura de numeroase drepturi care nu erau accesibile aristocraților din alte țări și fiecare nou rege ales le oferea noi și noi privilegii. Aceste privilegii au devenit fundamentul pentru Libertatea de Aur. În ciuda faptului că țara era condusă de un rege, Polonia era considerată o republică nobiliară (Rzeczpospolita) datorită faptului că monarhul era ales de toți membrii nobilimii, Polonia fiind considerată ca proprietate a nobililor
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]