19,897 matches
-
la 165.500 de kilograme de aur și 331 000 de kilograme de argint. Al Doilea Război Daco-Roman se încheie la Porolissum în vara 106. Regatul dac a fost desființat și pe cea mai mare parte a teritoriului este formată provincia română "Dacia". Din ordinul împăratului, a fost clădita o columna la Romă, în Forul lui Traian, în 113, basorelieful în formă de spirală comemorând victoria română în războiul cu dacii. Columna are o înălțime de 30 de metri și conține
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
ce au participat la lupte alături de Decebal. Românii au folosit doar piesele de artilerie pentru a rări rândurile catafracților îmbrăcați cu armuri din nenumărate plăcute metalice, prinse pe bucăți de piele tăbăcita, ceea ce le asigura un nivel de protecție nemaiîntâlnit. Provincia română Dacia cuprindea Transilvania (fără partea sud-estică dintre Olt și Carpați), Banatul și vestul Olteniei, restul teritoriilor ocupate fiind alipite Moesiei Inferioare. Nouă provincie era una imperiala, subordonată împăratului, fiind administrată de un guvernator numit de Senat și purta titlul
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
plăcute metalice, prinse pe bucăți de piele tăbăcita, ceea ce le asigura un nivel de protecție nemaiîntâlnit. Provincia română Dacia cuprindea Transilvania (fără partea sud-estică dintre Olt și Carpați), Banatul și vestul Olteniei, restul teritoriilor ocupate fiind alipite Moesiei Inferioare. Nouă provincie era una imperiala, subordonată împăratului, fiind administrată de un guvernator numit de Senat și purta titlul de "legatus Auguști pro praetore", fiind de rang consular. Capitala provinciei era Ulpia Traiana Sarmizegetusa, fondată în 108-110 din ordinul guvernatorului Daciei române, Decimus
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
Carpați), Banatul și vestul Olteniei, restul teritoriilor ocupate fiind alipite Moesiei Inferioare. Nouă provincie era una imperiala, subordonată împăratului, fiind administrată de un guvernator numit de Senat și purta titlul de "legatus Auguști pro praetore", fiind de rang consular. Capitala provinciei era Ulpia Traiana Sarmizegetusa, fondată în 108-110 din ordinul guvernatorului Daciei române, Decimus Terentius Scaurianus. După ce o revoltă autohtonă sprijinită de dacii liberi și sarmați a fost suprimata, împăratul Hadrian a abandonat sudul Moldovei și o parte din Muntenia pentru
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
în 108-110 din ordinul guvernatorului Daciei române, Decimus Terentius Scaurianus. După ce o revoltă autohtonă sprijinită de dacii liberi și sarmați a fost suprimata, împăratul Hadrian a abandonat sudul Moldovei și o parte din Muntenia pentru a se ocupat de reorganizarea provinciei. Din celelalte teritorii ce aparțineau provinciei Moesia Inferioară împreună cu vestul Olteniei, a format provincia Dacia Inferioară, pe când provincia organizată de Traian era denumită Dacia Superioară. În Dacia Superioară, guvernatorul senatorial era de rang pretorian căci trupele ce staționau erau mai
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
române, Decimus Terentius Scaurianus. După ce o revoltă autohtonă sprijinită de dacii liberi și sarmați a fost suprimata, împăratul Hadrian a abandonat sudul Moldovei și o parte din Muntenia pentru a se ocupat de reorganizarea provinciei. Din celelalte teritorii ce aparțineau provinciei Moesia Inferioară împreună cu vestul Olteniei, a format provincia Dacia Inferioară, pe când provincia organizată de Traian era denumită Dacia Superioară. În Dacia Superioară, guvernatorul senatorial era de rang pretorian căci trupele ce staționau erau mai putine numeric decât înainte. Legatul imperial
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
sprijinită de dacii liberi și sarmați a fost suprimata, împăratul Hadrian a abandonat sudul Moldovei și o parte din Muntenia pentru a se ocupat de reorganizarea provinciei. Din celelalte teritorii ce aparțineau provinciei Moesia Inferioară împreună cu vestul Olteniei, a format provincia Dacia Inferioară, pe când provincia organizată de Traian era denumită Dacia Superioară. În Dacia Superioară, guvernatorul senatorial era de rang pretorian căci trupele ce staționau erau mai putine numeric decât înainte. Legatul imperial era comandantul legiunii XIII Germina la Apulum, fiind
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
și sarmați a fost suprimata, împăratul Hadrian a abandonat sudul Moldovei și o parte din Muntenia pentru a se ocupat de reorganizarea provinciei. Din celelalte teritorii ce aparțineau provinciei Moesia Inferioară împreună cu vestul Olteniei, a format provincia Dacia Inferioară, pe când provincia organizată de Traian era denumită Dacia Superioară. În Dacia Superioară, guvernatorul senatorial era de rang pretorian căci trupele ce staționau erau mai putine numeric decât înainte. Legatul imperial era comandantul legiunii XIII Germina la Apulum, fiind ajutat de un procurator
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
Antonius Pius a dus războaie cu dacii liberi de la hotarele nordice și estice în 143 și 157-158. Sub Marcus Aurelius, Dacia este din nou reorganizata. Determinat de războaiele cu marcomanii, împăratul a reorganizat Dacia în două rânduri: Toate cel trei provincii erau guvernate de un guvernator ce purta denumirea de "legatus auguști pro praetore Daciarum trium". Dacia Malvensis era condusă de un procurator presidial, iar Dacia Porolissensis era condusă de un guvernator fiscal. Guvernatorul din Dacia Apulensis îl înlocuia la nevoie
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
ridicând fortificații pentru a apăra Oltenia și teritoriul român din stanga Oltului, construind un val de pământ "limes Transalutanus" și un șanț, precum și o serie de castre și fortificații. Caracalla a dus războaie împotriva carpilor și a fortificat granițele nord-vestice ale provinciei. Sub Severus Alexandrus, a fost înființat conciliul reprezentativ al Daciei-"concilium Daciarum trium", din care făceau parte delegați ai orașelor și ai districtelor rurale. Conciliul își desfășura ședințele la metropola Sarmizegetusa, fiind prezidat de marele preot al cultului imperial "coronatus
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
conciliul reprezentativ al Daciei-"concilium Daciarum trium", din care făceau parte delegați ai orașelor și ai districtelor rurale. Conciliul își desfășura ședințele la metropola Sarmizegetusa, fiind prezidat de marele preot al cultului imperial "coronatus Daciarum trium", discutând problemele și nevoile provinciei și formulând plângeri împotriva dregătorilor abuzivi, aducând elogii guvernatorului în funcție și exprimându-și loialitatea față de împărat. Succesorii săi, printre care Maximian Tracus sau Aurelian s-au confruntat cu năvălirile dacilor liberi, sprijiniți de goți. Fostul guvernator al Moesiei și
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
exprimându-și loialitatea față de împărat. Succesorii săi, printre care Maximian Tracus sau Aurelian s-au confruntat cu năvălirile dacilor liberi, sprijiniți de goți. Fostul guvernator al Moesiei și împărat, Decius, a dus războaie cu carpii și goții și a reorganizat provincia, sprijinind orașele din Dacia după expedițiile de jaf ale goților conform inscripției descoperite la Apulum, prin care colonia îi mulțumea împăratului prin oferirea titlului de reîntemeietor al Daciilor. Pentru apărarea Daciei, erau necesare trupe numeroase. Conform surselor, armata Daciei era
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
română era alcătuită din legiunile următoare: Erau alcătuite din unități de infanterie de elită, recrutate numai din cetățeni români, și din trupe auxiliare, recrutate dintre provincialii care nu aveau cetățenie română: cohortele și cavaleria. Trupele auxiliare au staționat pe cuprinsul provinciei, fiind multietnice: britani, asturi, lusitanieini, bosporani, iturei, batavi, commageni, gali, ret, vindelici, numizi, mauri, antiohieni, ubi, panoni, bessi, traci. Din trupele auxiliare făceau parte numeri, gardă guvernatorului și alte detașamente. După terminarea serviciului român de 25 de ani, soldații trupelor
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
ret, vindelici, numizi, mauri, antiohieni, ubi, panoni, bessi, traci. Din trupele auxiliare făceau parte numeri, gardă guvernatorului și alte detașamente. După terminarea serviciului român de 25 de ani, soldații trupelor auxiliare dobândeau cetățenie română și primeau loturi de pământ în provincia în care servea, constituind un factor de romanizare. Dacia era apărată de castre care închideau căile de acces spre interiorul provinciei. Castrele erau tabere întărite permanent, având 1-2 șanțuri de apărare și un val de pământ sau un zid de
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
terminarea serviciului român de 25 de ani, soldații trupelor auxiliare dobândeau cetățenie română și primeau loturi de pământ în provincia în care servea, constituind un factor de romanizare. Dacia era apărată de castre care închideau căile de acces spre interiorul provinciei. Castrele erau tabere întărite permanent, având 1-2 șanțuri de apărare și un val de pământ sau un zid de piatră. În fața liniei castrelor se află o linie de turnuri, ca cel de la Messes, la hotarul nord-vestic al provinciei. Valul de
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
spre interiorul provinciei. Castrele erau tabere întărite permanent, având 1-2 șanțuri de apărare și un val de pământ sau un zid de piatră. În fața liniei castrelor se află o linie de turnuri, ca cel de la Messes, la hotarul nord-vestic al provinciei. Valul de pământ continuu există numai în stânga Oltului (limes Transalutanus) și în fața orașului Porolissum, pe o distanță de câteva zeci de km. Un val de pământ închidea accesul dinspre vest în Depresiunea Zarandului. Un val de pământ era alcătuit dintr-
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
pământ era alcătuit dintr-un șanț lat și adânc, al cărui pământ era așezat pe langă șanț și paralel cu el, forma un dublu obstacol pentru atacator. Valul avea și lucrări făcute din piatră. Erau castre române construite și în interiorul provinciei: Apulum, Potaissa, Acidava, Praetorium, Palendava, Buridava, Germisara. Erau dispuse castrele unor trupe auxiliare care supravegheau ordinea internă la Castra Nova, Islaz, Teregonva, Dichiseni, Listevea, Rusidava, Desa, Romula. Drumurile au constituit importante căi de comunicație, nefiind largi, fiind alcătuite dintr-un
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
în ciment, iar deasupra erau plăcile de piatră de dimensiuni mari, legate bine între ele. De asemenea, erau construite drumuri cu un strat de prundiș, sau erau simple șleauri, apoi erau utilizate și drumurile naturale. Drumul principal care străbătea întreaga provincie pornea de la Lederata, traversând Banatul, Culoarul depresionar de la Poarta de Fier a Transilvaniei, trecând prin Ulpia Traiana, Apulum, Potaissa, Napoca și ajungea la Porolissum. Un alt drum pornea de la Valea Mureșului, ducea la Târnave, Oltul transilvănean și ajungea la Augustiae
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
la un moment dat capitala Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica. Dacii "liberi" erau geți din Muntenia, carpi în Moldova, costoboci din Carpații Nordici și dacii "mari" din nord-vest ce nu se aflau sub stăpânire română și nu intrau în componență provinciei române Dacia. Dar s-au aflat în diferite sisteme de dependență față de Imperiul Român, fiind regate clientelare ce întrețineau relații dinamice cu Dacia română și imperiul, precum și cu celelalte populații vecine că sarmați, goți și vandali, asimilând elemente de cultura
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
Român, fiind regate clientelare ce întrețineau relații dinamice cu Dacia română și imperiul, precum și cu celelalte populații vecine că sarmați, goți și vandali, asimilând elemente de cultura română provinciala. O mare parte trăiau dincolo de limesul nordic, răsăritean și vestic al provinciei române: geto-dacii și tracii liberi septentrionali că biefii, arsietai, carpii și costobocii. Erau cunoscuți pentru acțiunile lor războinice. Dacii din vest sunt atestați în zona Crișanei, Maramureș, până în Slovacia. După anexarea regatului dacic, așezările fortificate de la vest și nord de
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
române: geto-dacii și tracii liberi septentrionali că biefii, arsietai, carpii și costobocii. Erau cunoscuți pentru acțiunile lor războinice. Dacii din vest sunt atestați în zona Crișanei, Maramureș, până în Slovacia. După anexarea regatului dacic, așezările fortificate de la vest și nord de provincia română sunt abandonate și dacii "liberi" se stabilesc în zona colinara și de câmpie. Dacii de vest erau strâmtorați de sarmați, de vandali și de români. Sunt menționați în discursul rostit de retorul Aelius Aruistides, Polyaion și în lucrurile Oracula
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
adus sub ascultare 12 000 de daci din vecinătate, fiind alungați din țara lor de baștină, făgăduindu-le că le va oferi pământ în Dacia. Dio Cassius amintește că Dacia a fost amenințată cu invazia în timpul lui Caracalla și Macrinus, provincia fiind pustiita, precum și în timpul lui Maximus Tracul ce a purtat războaie cu dacii. Decius, Gallienus și Aurelian au primit titlul de "dacicus" în anumite inscripții. În Historia Augusta scrie că în cursul reprimării răscoalei monetarilor, împăratul a pierdut 7000 de
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
atacă ținutul dintre Dunăre și Marea Neagră în 242. Împăratul Gordian III se întoarce din Persia și îi confruntă pe năvălitori. În 245, carpii atacă din nou și Filip Arabul îi înfrunta, preluând titulatura de "Carpicus". Abandonează Muntenia și retrage granița provinciei la Olt. Carpii îi sprijină pe goți ce sunt respinși de Decius, ce pierde lupta de la Abrritus și este ucis. În timpul lui Gallus, goții, boranii, urugunzii și carpii jefuiesc ținutul în 253. După înfrângerea de la Naissus a goților în 268
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
creșterea animalelor, meșteșuguri precum confecționarea ceramicii, prelucrarea lemnului, metalurgia fierului. Au fost găsite obiecte din metal și ceramică de uz curent de import, monede române. Așezarea de la Chilia și celelalte aparțineau culturii situate între Olt și limesul transalutanus, ce aparținuse provinciei Dacia Malvensis după secolul III. Dacii din vestul Munteniei erau incluși printre locuitorii autohtoni ai Daciei Române, locuind în teritoriul militar al castrelor și fiind obligați să plătească dijma și să presteze corvezi pentru garnizoanele române de pe limes. Dacii au
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
Traian, unele fiind recrutate în secolul III. Chiar au fost daci ce au ocupat funcții în armată și în administrație, ca Regalianus, un dac romanizat ce a fost general și guvernator al Illyricumului în timpul lui Gallienus. În inscripțiile latine din provincie apar nume traco-getice, aparținând autohtonilor, însă în număr mic: 2% din umele proprii atestate epigrafic, asta pentru că populația dacica ce locuia în zona rurală nu era foarte alfabetizata. Dacii din elită aristocratica au primit cetățenie română și au primit nume
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]