KorAP: Find »[drukola/base=rost & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...695 696 697 ...746 >

18,636 matches

Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430

contextul vieții acele elemente din care se poate constitui un nou univers, un nou context de viață. Μ și gândirea Își are pretențiile sau revoltele ei: pentru gândirea inteligentă/reflexivă, lucrurile și situațiile trebuie să aibă Întotdeauna un sens, un rost; pentru gândirea imaginativă, important este să existe Întotdeauna și posibilitatea unei negații a certitudinilor; pentru gândirea afectivă, esențială este pasiunea cunoașterii (pentru a nu ne poticni În amânări, contradicții sau răzvrătiri); pentru gândirea morală, trebuie să fie mereu o responsabilitate

[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
din jur i-ar putea numi lași. Μ Trecutul nu poate fi schimbat, dar un trecut urât poate fi ignorat, uitat sau iertat. Μ Pe moment, suntem tentați să credem că unele lucruri se produc la voia Întâmplării, fără vreun rost, dar pe urmă, după ce le-am cunoscut efectul, ne dăm seama că apariția lor În viața noastră și-a avut temeiul (de exemplu, descoperim că s-au conexat cu acele aspirații din trecutul nostru care, pe moment, nu s-au

[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639

noștri nu li se dă dreptul, Învățământul nejucând cu adevărat rolul de descarlaizare care ar trebui să-i aparțină, de a inventa cărțile. Paralizați de respectul datorat textelor și interdicției de a le modifica, forțați să le Învețe pe de rost sau să știe ce „conțin”, prea mulți studenți Își pierd din capacitatea lor interioară de evaziune și Își interzic să facă apel la imaginația lor, În ocazii În care ea le-ar fi, totuși, utilă. Să le arăți că o

[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752

numele scriitorilor sunt etichete, iar cărțile suportul de hârtie al unui text oarecare, fără legătură nici cu viața socială, nici cu viața formelor literare. În fapt, pentru acest tip de critică, literatura trebuie să fie un depozit de cărți, unde rostul istoricului literar e să scuture tomurile de praf și să facă ordine, fără sensibilitate și fără emoție"91. Eliminând orice posibilă raportare biografică în receptarea textului, critica autohtonă păstrează o voce conservatoare, reținându-se de la trasarea unei viziuni necanonice și neconforme

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
că "numai ceea ce nu există în planul vieții se realizează în planul artei", nu exclude rolul salvator pe care poezia îl joacă în fața vieții. Exponentă a generației sale, Ana Blandiana "respinge ideea de frivolitate și își asumă condiția prin înțelegerea rostului superior"54, păstrând fundamentul originar pe care să se sedimenteze evoluția. Cine ar putea să mă jignească?/ Măduva surâsului mi-e caldă/ Chiar și-atunci când înghețat pe buze/ Și-ntărit îmi fac din el unealtă.// Însă fericirea-i apă gravă,/ Și

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
întregul conținut abscons al poeziei. "Poezia pare să fie pentru, Ana Blandiana, taină, în sensul de ritual sacru, adică împărtășanie, comuniune. Superioară înțelegerii comune, ea va permite stăpânirea și descrierea unei lumi, în care ființa umană își caută, în permanență, rostul, iar viața îi devine sinonimă cu o cunoaștere parțială".81: "Mă uit în trecut și nu înțeleg/ urmele pașilor mei./ Privesc înghețată zăpada,/ Prin care picioarele mele desculțe/ (îmi amintesc), s-au năruit./ Dar urmele lor închipuie semne,/ În alfabetul

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
Nostalgia recompunerii vârstei tinereții devine oboseală, iar oboseala își găsește refugiul numai în interior, care poate fi uterul mamei: "Mamă, întâiul meu/ mormânt,/ Beznă fierbinte,/ Cu-atâta nerăbdare prostească părăsită,/ În timp ce fiecare bulgăre/ Al țărânei sale/ Se-mpotrivea plecării fără rost./ Îmi vei ierta vreodată învierea, Grăbita înviere ce mă rupea de tine/ Pentru ca, din lumină în lumină,/ Să mă apropie de-o altă moarte?/ E tot mai frig/ Strănătatea mă cuprinde". (Mamă). Iar "exilul acesta va oblige ființa să-și

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
o să mă fac" poet. Mă jucam în rime, înainte de a ști să scriu, și am învățat să scriu înainte de a merge la școală. Apoi, pe măsură ce citeam și descopeream și mă îndrăgosteam de diferiți poeți, pe care îi învățam pe de rost, încercam să scriu ca ei. Am trecut astfel așa cum în burta mamei embrionul trece prin toate stadiile dezvoltării speciilor până la om prin diversele stadii ale dezvoltării literare (ontogeneza repetă filogeneza nu numai în biologie), ultimul avatar de care a trebuit

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
tradiționaliști ai șaizecismului, din care și Ana Blandiana, oricât am încerca să negăm acest aspect, face parte. Deși Alina-Iuliana Popescu a ezitat între a avea sau nu o secțiune de anexe, credem că, în cele din urmă, aceasta își are rostul ei în ansamblul cărții și întregește, într-un mod aparte, portretul unei autoare complexe. Anexele etalează ceea ce, de obicei, rămâne "cu un pas în urmă", dincolo de creația în sine, ceea ce suntem tentați să trecem într-un fișier secund: curiozitățile, textele

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782

unei halucinații care nu face decît să îți schimbe semnul, ei se aruncă de pe un parapet într-o apă... care nu există. Un salt în himeră, adică în neant, pecetluind niște sărmane vieți care, pierzîndu-și înțelesurile, și-au prăpădit și rostul. Florin Faifer Drama de a nu fi Mi-amintesc de o frumoasă vorbă a lui Gorki: "Sînt oameni care putrezesc și oameni care ard". Lumea se împarte în cei care realizează plenar sensul umanului și cei care îl ruinează prin

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
el îmi dă nume, pricepi? Și pentru asta îi sînt recunoscătoare. Îmi dă un sens. Vera: (încercînd să amelioreze tonalitatea) Ba eu cred că-ți dă mai multe sensuri... Unul spre bucătărie, unul spre cada cu rufe... Mina: Ăsta-i rostul femeii pe lume: să aibă grijă de casă, de copii, de bărbat... Nu să se cațere pe scara tramvaiului la cinci și jumătate dimineața și să se întoarcă la patru după-amiaza ca o murătură strivită. Am un bărbat care muncește

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
Și tu m-ai făcut să renunț la multe din ceea ce credeam. Am renunțat și eu... mereu, mereu pînă ajungeam să nu mai cred... Ilie: (cu sentimentul vinovăției, părînd penibil) Trebuia mi fi spus! Mina: N ar fi avut nici un rost. Ilie: (mai impetuos) În schimb are rost să mă contrazici tot timpul, să-mi dai peste cap toate hotărîrile și planurile... Să mă ridiculizezi! Asta are rost, nu? Mina: (cuminte, dar stupefiată) Doar nu vrei să-mi spui că povestea

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
la multe din ceea ce credeam. Am renunțat și eu... mereu, mereu pînă ajungeam să nu mai cred... Ilie: (cu sentimentul vinovăției, părînd penibil) Trebuia mi fi spus! Mina: N ar fi avut nici un rost. Ilie: (mai impetuos) În schimb are rost să mă contrazici tot timpul, să-mi dai peste cap toate hotărîrile și planurile... Să mă ridiculizezi! Asta are rost, nu? Mina: (cuminte, dar stupefiată) Doar nu vrei să-mi spui că povestea cu cavoul e un plan care... Ilie

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
vinovăției, părînd penibil) Trebuia mi fi spus! Mina: N ar fi avut nici un rost. Ilie: (mai impetuos) În schimb are rost să mă contrazici tot timpul, să-mi dai peste cap toate hotărîrile și planurile... Să mă ridiculizezi! Asta are rost, nu? Mina: (cuminte, dar stupefiată) Doar nu vrei să-mi spui că povestea cu cavoul e un plan care... Ilie: (violent) E un plan și încă unul foarte serios, la care m-am gîndit mult și în care cred. Să

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
gîndit bine și am renunțat la cavou... (pauză mare în care cei doi se privesc cu surpriză, uimire și neîncredere) Mina: (cu oarecare teamă) Din cauza mea? (greoi) Ilie: Nu știu... poate... dar am ajuns la concluzia că n-are nici un rost... zău așa. Mai întîi că e mult prea devreme pentru noi ca să ne gîndim la... Bani închiși... bani zidiți... Și-apoi, vorba lui Ștefan, mai bine facem o excursie în străinătate. Ne mai deșteptăm un pic... Chiar am să mă

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
clar! Eu măcar știu precis că n-am. (rîde) Sînt în avantaj! Mina: (extrem de tristă) Mă întreb de ce nu mori? Ilie: Crezi că nu m-am gîndit la asta! Ehe, de cîte ori nu m-am gîndit! Dar nu are rost! M-am simțit de atîtea ori mort, încît n-are rost să-mi curm zilele. Dar tu te-ai gîndit? Nu! încă un avantaj față de tine. Mina: Mie mi-e rău! Ilie: (tot el e în... avantaj) Ție ți-e

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
avantaj! Mina: (extrem de tristă) Mă întreb de ce nu mori? Ilie: Crezi că nu m-am gîndit la asta! Ehe, de cîte ori nu m-am gîndit! Dar nu are rost! M-am simțit de atîtea ori mort, încît n-are rost să-mi curm zilele. Dar tu te-ai gîndit? Nu! încă un avantaj față de tine. Mina: Mie mi-e rău! Ilie: (tot el e în... avantaj) Ție ți-e rău, dar eu mor! Știi de cîte ori am murit în

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
anume de ce? Ilie: Îngrozitor! Mina: (zgîlțîindu-l) Ce e îngrozitor? Ilie: Nu trebuia să ajungem aici! Toată povestea asta cu... Mina: Povestea! Și ce dacă-i poveste! Las-o să fie! Am jurat și mă țin de jurămînt! Ilie: N-are rost. Ne face rău. Mina: Nu-mi face nici un rău. (e pe punctul de-a plînge) Ilie: Mina, iartă-mă. Mina: (cu vigoare, totuși) Ce importanță are dacă-i poveste? Pune altceva în locul ei! Să vedem ce poți să pui! Ce-

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-l să iubească iar! Mina: Cred că e cam tîrziu... Vera: Păi, pentru voi totul e atît de tîrziu de parcă ați morți de-a binelea! (Mina o privește cu putere pe Vera care simte că e puțin descumpănită; nu înțelege rostul acestei priviri) Ei, ho, am zis și eu așa... Mina: Mă tem că ai zis bine... Vera: Știi ce v-ar trebuie vouă? O nenorocire adevărată. Una care să vă scuture de toate mofturile astea ofticoase! Mina: De, poate că

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
ai să pricepi nimic și-i mai bine să încheiem discuția asta. Vera: Stai, dragă, puțin. Ce să nu pricep? Mina: Chestia cu calul... Vera: Păi ce să nu pricep! Ce e de priceput aici?! Mina: Vezi că n-are rost să mai discutăm?! A avut dreptate Ilie. Nu trebuia să-ți spun. Vera: Ce să nu-mi spui? Mina: (incomodată) Ei, povestea cu calul lui... Vera: Mina, e ceva serios în aiureala asta cu... (Mina tace) Stai așa, că mă

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
halucinația! Cred deși știu că nu-i adevărat. Dar ține locul... Ștefan: Măi, cumnate, eu îți iau calul! Ilie: (marșînd) Da?! Și ce-o să faci cu el? Ștefan: Îl iau cu mine... îl uit într-un tramvai... Ilie: N-are rost să te obosești. Vine înapoi. Ștefan: Omoară-l. Ilie: Ar trebui s-o iau de la început. Ștefan: (ca un doctor) Auzi, nu-l mai primești... închizi ușile, geamurile... să vedem ce face? Ce poate să facă? Ilie: Mă găsește, n-

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
întremăm și pe oftigita asta de Scilla bifolia... (Alex o privește uluit) Adică violetă. Alex: (îmbrățișînd-o) Bunică, bunică, m-ai dat gata! Va să zică nu te-am învățat în zadar! Bunica: Nu-i nimic în zadar, bunică. Nimic. Totul are un rost. Și mai cu seamă învățătura. Alex: Așa o fi, bunică. Dar eu, ca să-ți spun drept, tot la teatru mi-ar place să dau, ca Irina. Dar tata spune că doi actori într-o casă îs prea mulți... Dar pînă

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
pămîntul ăsta e plin de o lume în blugi și-n teniși. Și regina Angliei poartă blugi. Maria: Pe mine nu mă interesează ce fac reginele și regii. Ei au morala lor, noi o avem pe-a noastră. N-are rost să le amestecăm. Alex: (îmbrăcat regulamentar) Unde-i bunica? Irina: S-a dus să se îmbrace în costum național. Dar văd că și tu ești bun de ginere! Ia vino, vino-ncoace! Ce, nu te poți mișca? Săracul de el

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
poți orice. M-ai făcut să cred asta. M-ai condamnat să cred în tine. Și-acum! Mihai: (refuzînd să înțeleagă ceea ce înțelege) Bine, uite, dacă e atît de important pentru tine, am să învăț să patinez. Alex: N-are rost. Nu mai are nici un rost. N-am chef să te văd cum te clatini și dai cu fundul de pămînt. Ca orice om... Deși poate ar fi timpul să vezi cum îți stă... Val: Alex, cred că ești nedrept... (știe

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
să cred asta. M-ai condamnat să cred în tine. Și-acum! Mihai: (refuzînd să înțeleagă ceea ce înțelege) Bine, uite, dacă e atît de important pentru tine, am să învăț să patinez. Alex: N-are rost. Nu mai are nici un rost. N-am chef să te văd cum te clatini și dai cu fundul de pămînt. Ca orice om... Deși poate ar fi timpul să vezi cum îți stă... Val: Alex, cred că ești nedrept... (știe unde dă) Îl împovărezi pe

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]