19,447 matches
-
a Adriaticii erau calul de bătaie al acestor publiciști plătiți, al căror apetit se întindea pînă la insulele grecești, excepție făcînd Dodecanezul 246 "ocupat" deja și deținut în pofida angajamentelor internaționale. Populația nu era foarte intoxicată de aceste campanii nesăbuite. Bunul simț și o dorință sinceră de a trăi în pace cu toată lumea, care îl animă pe omul de rînd italian, erau încă mai puternice și în măsură să reziste chemărilor zgomotoase ale conducătorilor pe drumuri greșite. Dar după legile restrictive privind
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
aibă un succes și să primească și mai multe semne de favoare din partea lui Mussolini, contribuia mult la aceste proteste vehemente de patriotism dezlănțuit. Dar pentru ochii lumii, acest cor de voci indignate arăta că delegatul de la Geneva nu avea simțul onoarei italiene, că a avea un succes procedural și avocățesc în harababura de acte și vorbărie de la S.N. nu mai corespundea cu situația reală, iar Italia trebuia să-și afirme drepturile sale prin forță, cu sabia în mînă (mai cu
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
New York! Cel puțin românii nu riscă să-l supere pe Bin Laden. — Lasă-l păcatelor pe Bin Laden! Până la urmă americanii tot îi vin de hac. — Vrei argumente pentru a fi optimist? Tot balcanic ai rămas, tot mioritic... Nu ai simțul istoriei. Căci argumentele ți le aduce istoria. Istoria și comparația cu țările din jur. Uită-te puțin la ce s-a întâmplat în Iugoslavia cu vecinii noștri cei mai simpatici. Ce-a rămas din țara lui Tito, pe care o
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
mă înșel, la Câmpina -, toți ceilalți, inclusiv Manolescu, ne duceam cu trenul de două ori pe săptămână la Ploiești. În tren, veselie mare. Orice pretext era bun pentru a face bășcălie. Manolescu o fi având el alte calități... — Care? — Oricum, simțul umorului îi lipsește cu desăvârșire. Și în plus era și singur împotriva unui grup unit și pus pe glume. Bănulescu se apăra prin tăcere. Manolescu părăsea pur și simplu compartimentul. N-am reușit să punem pe picioare revista, cenzura ne-
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
se pot observa unele evoluții interesante. Semiologie și diagnostic Paranoia (tulburarea delirantă) este o afecțiune mintală cronică din grupul psihozelor - un întreg ansamblu de psihopatologii caracterizate prin existența episoadelor psihotice cu durată variabilă: idei delirante, halucinații, convingeri anormale, care alterează simțul realității și devin surse de noi și false sensuri. Caracteristică bolii este anosognoza, căci lipsește conștiința stării patologice. Paranoia este un termen generic căruia cu greutate i se atașează o definiție precisă, fără a avea în vedere ansamblul accepțiunilor curente
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
incert, semiliber și de la experiența sa de doi ani bătuți pe muchie în fotbal. Nu înainte de a preciza că dezalcoolizarea a început cu Cornel Dinu. Și de a nu-și da seama că lipsa de sens, de logică și de simț al măsurii începe și se termină cu el însuși, cu Marian Iancu. Nu mai avem fotbal, ci un mediu gălăgios, jilav, moale la pipăit, în care larve încă nematurizate se exprimă nepermis de liber și îngrozitor de indecent. Liță Dumitru e
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
sau Muncile și zilele 60-82) și Homer (Iliada XVIII, 548-49). Xenofan mergea însă și mai departe împotriva imaginilor senzoriale, relative, așadar infidele; gândirea, socotea el, ar fi prea neputincioasă pentru a da măsura realității, în timp ce Parmenide se îndoia de capacitatea simțurilor de a ne ajuta să o înțelegem (prologul poemului Despre natură). A refuza mărturia senzațiilor nu ducea însă la a descalifica imaginea; totodată, a-i accepta acesteia referința posibilă la realitate nu însemna că spiritul și-a pierdut luciditatea în
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
schimb fluid și armonios între corpuri. Viziunea, o "apariție" psihică în suflet, este datorată unei urme, unei amprente pe care o lasă forma percepută a obiectului "atins" de corpul nostru pneumatic, care astfel le cunoaște. Ea permite o înțelegere prin simțuri și chiar o corectă intepretare a obiectului senzației − ca în cazul "obiectelor" mitologice, nu externe, ci "realități" interne ale spiritului. Vom regăsi la romanii din perioada principatului − formă de guvernare marcată de gândirea stoică −, o interpretare asemănătoare a relației cu
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și-o pusese începând deja cu Parmenide, dar mai ales de la sofiști încoace și care nu va înceta să-i preocupe pe filosofi. (8) Pentru el [Platon, n.n.], imaginația este prin esență o facultate de reprezentare, iar imaginarul, rezultatul revărsării simțurilor în intelect. (9) Dacă este așa, iar această înțelegere se regăsește și mai târziu, se naște întrebarea cum anume influența imaginarul gândirea colectivă, spre exemplu la romani, în problema dublului unui corp defunct (așadar peste mai bine de trei secole
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
lui din timpul principatului, să impună o schemă majoră de gândire colectivă? Dacă ținem cont că imaginarul medieval se dezvoltă în jurul relației împăratului creștin cu divinitatea și cu lumea supusă lui, am putea vedea în acea "revărsare în intelect a simțurilor", așa cum apărea imaginarul în filosofia platoniciană, albia în care ritualul imperial roman va așeza modelul suprem al memorării colective a trecutului, cu divus drept figură centrală? Imaginația are un rol activ în comunicarea dintre corporal și psihic - un alt aspect
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
făcut mai târziu cu imaginația, ancorată în inteligibil), dată de căutarea obligatorie a adevărului, a ideilor și de o mult râvnită cunoaștere a principiilor divine. Ținând cont că la Aristotel memoria nu mai este legată intrinsec de gândire, ci de simțuri, și că ea își pierde funcția mitică, ceea ce regăsim în ceremonialul roman trimite mai degrabă la accepțiunea tradițională preclasică din cetatea greacă, reluată de Platon: memoria integrează intelectul și mitul, trecutul legitimant și posibilitatea pătrunderii într-un plan divin. Rămasă
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
cetățenilor ei). Pentru aceasta, el combină inspirația divină − opinia dreaptă despre frumos, justețe și bine − cu judecata umană; obține astfel o corectă politică socială. (Toate cele patru virtuți pe care conducătorul cetății le sădește în spiritul cetățenilor săi − înțelepciunea, cumpătarea, simțul justiției și curajul − reapar în vocabularul politic creștin.) Proiectul educativ inclus în modelul cetății ideale și arta măsurii în acțiunea politică pot fi induse și cu ajutorul operelor poetice ale lui Hesiod sau Homer, spre exemplu, dar nu mai mult decât
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
ludice sau artistice. Aceste observații susțin teoretizarea imaginarului, pentru că, așa cum poate fi el înțeles, este o lume interioară a memoriei, o proiecție ordonată în mentalul colectiv, în baza principiului de unificare și a celui de diferențiere de care dă dovadă "simțul comun" identificat de Aristotel; el enunță (discursivitatea), gândește (raționalitatea) și simte (perceptibilitatea). Senzația, condamnată la Platon, este și la Aristotel o alterare a cunoașterii raționale, dar pozitivă, care actualizează astfel o "putere" ("potență"). În perceperea culorii și a luminii, ființa
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
se adaugă și timpul (Della memoria e della reminiscentia. Opere 4. 451a17 și 452b7-9). Dar, spre diferență de predecesorul său, Aristotel realizează o hermeneutică a senzației și, corelativ, a imaginației. Conferă importanță rolului mediului prin care o senzație se exercită, simțului comun și relației sale cu fiecare simț în parte, specializat. La baza percepției prin simțuri stă mișcarea; și cum natura însăși e principiul mișcării, iar viața face parte din natură, Aristotel deduce că există o sensibilitate primară care afectează toate
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
della reminiscentia. Opere 4. 451a17 și 452b7-9). Dar, spre diferență de predecesorul său, Aristotel realizează o hermeneutică a senzației și, corelativ, a imaginației. Conferă importanță rolului mediului prin care o senzație se exercită, simțului comun și relației sale cu fiecare simț în parte, specializat. La baza percepției prin simțuri stă mișcarea; și cum natura însăși e principiul mișcării, iar viața face parte din natură, Aristotel deduce că există o sensibilitate primară care afectează toate simțurile. Cu precizarea că acțiunile respective coincid
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
spre diferență de predecesorul său, Aristotel realizează o hermeneutică a senzației și, corelativ, a imaginației. Conferă importanță rolului mediului prin care o senzație se exercită, simțului comun și relației sale cu fiecare simț în parte, specializat. La baza percepției prin simțuri stă mișcarea; și cum natura însăși e principiul mișcării, iar viața face parte din natură, Aristotel deduce că există o sensibilitate primară care afectează toate simțurile. Cu precizarea că acțiunile respective coincid total doar într-o situație ideală, se poate
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
comun și relației sale cu fiecare simț în parte, specializat. La baza percepției prin simțuri stă mișcarea; și cum natura însăși e principiul mișcării, iar viața face parte din natură, Aristotel deduce că există o sensibilitate primară care afectează toate simțurile. Cu precizarea că acțiunile respective coincid total doar într-o situație ideală, se poate extrage de aici una din trăsăturile fundamentale ale sistemului imaginarului: datorită capacității "simțului comun", de unificare și de diferențiere simultană a percepțiilor, dar și datorită principiului
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
parte din natură, Aristotel deduce că există o sensibilitate primară care afectează toate simțurile. Cu precizarea că acțiunile respective coincid total doar într-o situație ideală, se poate extrage de aici una din trăsăturile fundamentale ale sistemului imaginarului: datorită capacității "simțului comun", de unificare și de diferențiere simultană a percepțiilor, dar și datorită principiului său de funcționare, ce poate realiza cele trei acțiuni concomitent, se poate ivi întrebarea dacă acest principiu nu poate fi regăsit și la nivelul unei identități colective
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și rolul și participă afectiv la ceea ce privește, înțelege și memorează. Imaginarul nu poate fi despărțit sau tratat complet diferit de existent. Cele trei acțiuni presupun deopotrivă concretul și abstractul, practica și teoria. Dacă funcțiile lor sunt date împreună de simțul comun, atunci și relația lor este de prim ordin, iar ierarhizarea lor nu mai are relevanță, din moment ce pot fi simultane și interconectate. Următorul pas pe care îl putem face constă în interpretarea noțiunii de limită dintre cele două "substanțe", realul
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
mai are relevanță, din moment ce pot fi simultane și interconectate. Următorul pas pe care îl putem face constă în interpretarea noțiunii de limită dintre cele două "substanțe", realul și imaginarul. În tratatul Despre suflet, limita (în general) este legată de funcția simțului comun de unificare și de diferențiere: pentru că granița este privită din două direcții, sunt judecate două lucruri separate, printr-o facultate care este și ea, în consecință, scindabilă; în schimb, când se tratează ca fiind doar una, se judecă două
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
de contact sau de confluență între real și imaginar, dar și faptul că niciodată substanțele nu sunt confundate una cu cealaltă. Aș spune mai curând că această zonă de întâlnire a realului și a imaginarului colectiv este ordonată de chiar "simțul comun", care se manifestă concomitent prin acțiunile derivate din principiul său de bază, în ambele direcții, pe care le "provoacă" și pe care apoi continuă să le medieze. Din perspectiva integrării noțiunii în discuția asupra imaginarului, nu mai este ambiguu
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
bază, în ambele direcții, pe care le "provoacă" și pe care apoi continuă să le medieze. Din perspectiva integrării noțiunii în discuția asupra imaginarului, nu mai este ambiguu ceea ce comentatorii textului lui Aristotel îi reproșează teoriei sale, și anume că simțul comun e, ca rezultat al senzației, și legat de ea, și autonom față de ea, în măsura în care el sintetizează și diferențiază ceea ce fiecare senzație în parte îi oferă într-o formă primară (Védrine 36). Simțul comun acționează în lumea sensibilă la nivelul
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
îi reproșează teoriei sale, și anume că simțul comun e, ca rezultat al senzației, și legat de ea, și autonom față de ea, în măsura în care el sintetizează și diferențiază ceea ce fiecare senzație în parte îi oferă într-o formă primară (Védrine 36). Simțul comun acționează în lumea sensibilă la nivelul percepției, ordonând existența în relație cu ea; relativ independent față de fenomenul perceptiv i-mediat, sintetizează datele a ceea ce a perceput și transmite rezultatul în "memorie", în imaginar, orientat și controlat, conform unei subtile
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
senzație și de datul sensibil - de gândirea abstractă, care încorporează într-o mare măsură imaginea. Phantasía are însă și o latură negativă: poate să provoace căderea într-un joc mult prea liber al imaginilor: imaginația este o afecțiune (páthos) a simțului comun sau poate provoca erori în judecată (Despre suflet 428a16-17). Pe de altă parte, gândirea abstractă nu este posibilă fără imagini. În consecință, formele sunt reprezentate toate, și ele, prin imagini. Imaginația devine legătura dintre diversele funcții ale sufletului, între
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
instituțională, care privea, de fapt, înțelesul acordat puterii, dar, implicit, și manifestărilor ei publice, inclusiv prin intermediul imaginii (Mondzain 13). Iconodulii, reprezentați dogmatic de către Ioan Damaschinul, apărau o teologie "vizuală", inteligibilă prin medierea limbajului figural, care poate traduce divinitatea inaccesibilă altcumva simțurilor. Tradiția la care s-a făcut apel a fost din nou cea a idealismului neoplatonic; icoana, al cărei prototip a fost imaginea lui Dumnezeu întrupată și astfel vizibilă, este de fapt o imagine vie, proiectată și reprodusă pe vălul cu
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]