17,517 matches
-
lui Herrick, Greyfriars House, a rămas în posesia familiei sale până când strănepotul lui, Samuel, l-a vândut în anul 1711. Proprietatea a fost ulterior parcelată și vândută mai departe în anul 1740; trei ani mai târziu, peste partea vestică a sitului a fost construită artera New Street. Când s-au construit case noi de-a lungul acestei străzi, s-au descoperit numeroase morminte. Peste partea estică a sitului s-a construit în anul 1759 o casă nouă de oraș, cu adresa
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]
-
mai departe în anul 1740; trei ani mai târziu, peste partea vestică a sitului a fost construită artera New Street. Când s-au construit case noi de-a lungul acestei străzi, s-au descoperit numeroase morminte. Peste partea estică a sitului s-a construit în anul 1759 o casă nouă de oraș, cu adresa Friar Lane nr. 17, care încă se mai păstrează. În secolul al XIX-lea, în zonă s-au făcut din ce în ce mai multe construcții edilitare. În 1863, a construit
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]
-
casă nouă de oraș, cu adresa Friar Lane nr. 17, care încă se mai păstrează. În secolul al XIX-lea, în zonă s-au făcut din ce în ce mai multe construcții edilitare. În 1863, a construit săli de cursuri peste o parte a sitului. Vechiul conac al lui Herrick a fost demolat în anul 1871, actuala stradă Grey Friars fiind trasată prin zonă în 1873, construindu-se noi proiecte comerciale, inclusiv Leicester Trustee Savings Bank. În 1915, restul sitului a fost achiziționat de Consiliul
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]
-
cursuri peste o parte a sitului. Vechiul conac al lui Herrick a fost demolat în anul 1871, actuala stradă Grey Friars fiind trasată prin zonă în 1873, construindu-se noi proiecte comerciale, inclusiv Leicester Trustee Savings Bank. În 1915, restul sitului a fost achiziționat de Consiliul Comital Leicestershire, care a construit un nou sediu acolo în perioada anilor 1920 - 1940. Consiliul s-a mutat din acel sediu în 1965 într-unul nou, în locul lui mutându-se Consiliul Local Leicester. Restul sitului
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]
-
sitului a fost achiziționat de Consiliul Comital Leicestershire, care a construit un nou sediu acolo în perioada anilor 1920 - 1940. Consiliul s-a mutat din acel sediu în 1965 într-unul nou, în locul lui mutându-se Consiliul Local Leicester. Restul sitului, unde fusese odinioară grădina lui Herrick, a fost transformat pe la 1944 într-o parcare pentru angajați, dar acolo nu s-au făcut alte construcții. În 2007, pe strada Grey Friars a fost demolată o clădire fără etaje din anii 1950
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]
-
acceptând să suporte costurile săpăturilor, de 35.000 de lire. "Serviciul Arheologic al Universității din Leicester" — organism independent cu sediul în cadrul universității — a fost selectat drept executant al lucrărilor arheologice ale proiectului. În martie 2011, a început o evaluare a sitului Greyfriars pentru a identifica locul unde s-a aflat mănăstirea, și pentru a afla care este terenul cel mai propice săpăturilor. Mai întâi s-a efectuat o evaluare de birou pentru a determina viabilitatea arheologică a sitului, urmată de un
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]
-
o evaluare a sitului Greyfriars pentru a identifica locul unde s-a aflat mănăstirea, și pentru a afla care este terenul cel mai propice săpăturilor. Mai întâi s-a efectuat o evaluare de birou pentru a determina viabilitatea arheologică a sitului, urmată de un studiu topografic efectuat în august 2011 cu . Rezultatele georadarului au fost neconcludente; nu au fost identificate urme clare de clădiri din cauza unui strat de pământ răscolit și de resturi din demolări aflat chiar sub suprafață. Studiul topografic
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]
-
au fost neconcludente; nu au fost identificate urme clare de clădiri din cauza unui strat de pământ răscolit și de resturi din demolări aflat chiar sub suprafață. Studiul topografic a fost însă util prin aceea că a identificat utilitățile ce traversau situl, cum ar fi conducte și cabluri subterane. Au fost identificate trei posibile situri pentru săpături: parcarea pentru angajați a Serviciului Social de pe lângă Consiliul Local Leicester, locul de joacă neutilizat al fostei școli Alderman Newton și o parcare publică de pe New
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]
-
strat de pământ răscolit și de resturi din demolări aflat chiar sub suprafață. Studiul topografic a fost însă util prin aceea că a identificat utilitățile ce traversau situl, cum ar fi conducte și cabluri subterane. Au fost identificate trei posibile situri pentru săpături: parcarea pentru angajați a Serviciului Social de pe lângă Consiliul Local Leicester, locul de joacă neutilizat al fostei școli Alderman Newton și o parcare publică de pe New Street. S-a luat hotărârea de a deschide două șanțuri de săpături în
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]
-
și o parcare publică de pe New Street. S-a luat hotărârea de a deschide două șanțuri de săpături în parcarea Serviciului Social, cu opțiunea de a mai deschide un al treilea la locul de joacă. Deoarece peste mare parte din situl Greyfriars se făcuseră construcții de-a lungul anilor, doar șaptesprezece procente din fosta sa arie mai era disponibilă pentru excavațiuni; din cauza limitărilor financiare aria de investigat a fost limitată la doar 1% din sit. Propunerea de săpături a fost anunțată
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]
-
joacă. Deoarece peste mare parte din situl Greyfriars se făcuseră construcții de-a lungul anilor, doar șaptesprezece procente din fosta sa arie mai era disponibilă pentru excavațiuni; din cauza limitărilor financiare aria de investigat a fost limitată la doar 1% din sit. Propunerea de săpături a fost anunțată în numărul din iunie 2012 al revistei Societății Richard al III-lea, "Ricardian Bulletin", dar după o lună, principalii sponsori s-au retras, lăsând proiectul subfinanțat cu 10.000 de lire; s-a lansat
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]
-
o poziție neobișnuită, încrucișate peste șoldul drept, sugerând că la data înmormântării erau legate una de alta, deși acest fapt nu a putut fi stabilit cu certitudine. După exhumare, au continuat lucrările în șanțuri timp de o săptămână, după care situl a fost acoperit cu sol pentru a-l proteja de deteriorare, și apoi reasfaltat pentru a readuce parcarea și locul de joacă la starea anterioară. La 12 septembrie, Universitatea din Leicester a anunțat că rămășițele umane sunt un posibil candidat
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]
-
Societății Regale de Televiziune. Channel 4 a difuzat ulterior, la 27 februarie 2014, și un documentar-continuare, "Richard III: The Untold Story", care detalia analizele științifică și arheologică ce au dus la identificarea scheletului ca aparținând lui Richard al III-lea. Situl a fost redeschis în iulie 2013 pentru a afla mai multe despre biserica mănăstirii, înaintea unor lucrări de construcție la clădirea nefolosită a fostei școli de alături. Într-un proiect cofinanțat de Consiliul Local Leicester și de Universitatea din Leicester
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]
-
a fostei școli de alături. Într-un proiect cofinanțat de Consiliul Local Leicester și de Universitatea din Leicester, s-au efectuat săpături într-un singur șanț de o suprafață dublă față de cea din 2012. El a reușit să expună întreg situl prezbiteriului și corurilor de la Greyfriars, confirmând ipotezele anterioare ale arheologilor despre dispunerea capătului estic al bisericii. Trei morminte identificate, dar nu excavate în proiectul din 2012, au fost abordate de la zero. Într-un caz se folosise un sicriu de lemn
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]
-
este o zonă protejată (sit de importanță comunitară - SCI) situată în estul Moldovei, pe teritoriul județului Iași. Aria naturală se află în sud-estul județului Iași, pe teritoriile administrative ale comunelor Bârnova, Ciurea, Comarna, Dobrovăț, Grajduri, Mogoșești, Scânteia, Schitu Ducă și Tomești; și pe cel al
Pădurea Bârnova - Repedea () [Corola-website/Science/333987_a_335316]
-
Iași, pe teritoriile administrative ale comunelor Bârnova, Ciurea, Comarna, Dobrovăț, Grajduri, Mogoșești, Scânteia, Schitu Ducă și Tomești; și pe cel al municipiului Iași. Aceasta este străbătuta de drumul național DN24 care leagă municipiul Vaslui de Iași. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natură 2000 în România) și
Pădurea Bârnova - Repedea () [Corola-website/Science/333987_a_335316]
-
străbătuta de drumul național DN24 care leagă municipiul Vaslui de Iași. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natură 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 12.216 hectare. Situl se suprapune ariei de protecție specială avifaunistică Pădurea Bârnova și include rezervațiile naturale: Locul fosilifer
Pădurea Bârnova - Repedea () [Corola-website/Science/333987_a_335316]
-
Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natură 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 12.216 hectare. Situl se suprapune ariei de protecție specială avifaunistică Pădurea Bârnova și include rezervațiile naturale: Locul fosilifer Dealul Repedea, Poiana cu Schit, Poieni - Cărbunăriei și Pădurea Pietrosu. Situl reprezintă o arie naturală (păduri de foioase, păduri în tranziție, pășuni, pajiști, terenuri arabile
Pădurea Bârnova - Repedea () [Corola-website/Science/333987_a_335316]
-
Natură 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 12.216 hectare. Situl se suprapune ariei de protecție specială avifaunistică Pădurea Bârnova și include rezervațiile naturale: Locul fosilifer Dealul Repedea, Poiana cu Schit, Poieni - Cărbunăriei și Pădurea Pietrosu. Situl reprezintă o arie naturală (păduri de foioase, păduri în tranziție, pășuni, pajiști, terenuri arabile, pâraie tributare văii Bârladului) încadrată în bioregiunea continentală a Podișului Central Moldovenesc; ce adăpostește și conserva o gamă diversă de floră spontană și fauna sălbatică. Aria
Pădurea Bârnova - Repedea () [Corola-website/Science/333987_a_335316]
-
de habitate naturale ("Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum" și "Păduri dacice de stejar și carpen") ce asigură condiții de hrană și viețuire mai multor specii de mamifere mici, păsări și insecte și protejează elemente floristice rare. La baza desemnării sitului se află câteva specii faunistice (mamifere, reptile, amfibieni, păsări, insecte); dintre care unele enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de fauna și floră
Pădurea Bârnova - Repedea () [Corola-website/Science/333987_a_335316]
-
Asarum europaeum"), plămânărica ("Pulmonaria officinalis"), leurda ("Allium ursinum"), coada-calului ("Equisetum arvense"), dumbăț ("Teucrium chamaedrys"), pieptănarița ("Cynosorus cristatus"), sulițica ("Dorycnium herbaceum"), iarba-câmpului ("Agrostis stolinifera"), iarbă vântului ("Nardus strictă") sau păiușuri din speciile "Festuca strictă", "Festuca ruoicola" și "Festuca valesiaca". În vecinătatea sitului se află numeroase obiective de interes istoric, cultural și turistic (lăcașuri de cult, monumente de arhitectură, situri arheologice); astfel:
Pădurea Bârnova - Repedea () [Corola-website/Science/333987_a_335316]
-
sulițica ("Dorycnium herbaceum"), iarba-câmpului ("Agrostis stolinifera"), iarbă vântului ("Nardus strictă") sau păiușuri din speciile "Festuca strictă", "Festuca ruoicola" și "Festuca valesiaca". În vecinătatea sitului se află numeroase obiective de interes istoric, cultural și turistic (lăcașuri de cult, monumente de arhitectură, situri arheologice); astfel:
Pădurea Bârnova - Repedea () [Corola-website/Science/333987_a_335316]
-
este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în Transilvania
Lacul Știucilor - Sic - Puini - Bonțida () [Corola-website/Science/333999_a_335328]
-
naturală se întinde în estul județului Cluj, pe teritoriile administrative ale comunelor Bonțida, Căianu, Fizeșu Gherlii, Jucu, Pălatca, Sic și Țaga și este străbătută de drumul județean (DJ109D) care leagă localitatea Jucu de Sus de Nicula. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și
Lacul Știucilor - Sic - Puini - Bonțida () [Corola-website/Science/333999_a_335328]
-
drumul județean (DJ109D) care leagă localitatea Jucu de Sus de Nicula. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 3.798 hectare. Situl se suprapune ariei de protecție specială avifaunistică Bazinul Fizeșului și include rezervațiile naturale: Lacul Știucilor
Lacul Știucilor - Sic - Puini - Bonțida () [Corola-website/Science/333999_a_335328]