19,182 matches
-
său drept din contopirea aceasta împotriva căreia nu se putea opune un dat o poruncă din naștere se năștea întotdeauna un cuvînt nou găsindu-și firesc locul lîngă celelalte astfel că după spălarea de dimineață Cartea sîngera într-atît încît nici Stăpînul n-o mai putea citi de înțeles nu mai putea fi vorba uitată fiind mai repede decît crezuse (trădată mai repede decît s-ar fi crezut gîndi surprins și cu părere de rău Scribul) Ciocîrlia, melcul și copilul bătrîn copil
Poezii by Octavian Doclin () [Corola-website/Imaginative/3120_a_4445]
-
cu cuțitul de argint al copilăriei tulpina unei flori nenumite de atunci pe mînă i-a tot crescut o pată de sînge ceresc învăluindu-i-o cum o mănușă Cu o mînă uscată ...am scris răspunsul la întrebările incriminatoare ale Stăpînului meu își începu Scribul testamentul Poem minim cuvîntul Scribului către Stăpînul său - sabie cu două tăișuri (auzit numai în nopți cu lună nouă) O singură filă ajuns în locul unde au fost ridicate cîndva corturile care atunci păreau de necucerit de
Poezii by Octavian Doclin () [Corola-website/Imaginative/3120_a_4445]
-
atunci pe mînă i-a tot crescut o pată de sînge ceresc învăluindu-i-o cum o mănușă Cu o mînă uscată ...am scris răspunsul la întrebările incriminatoare ale Stăpînului meu își începu Scribul testamentul Poem minim cuvîntul Scribului către Stăpînul său - sabie cu două tăișuri (auzit numai în nopți cu lună nouă) O singură filă ajuns în locul unde au fost ridicate cîndva corturile care atunci păreau de necucerit de neînvins nu știa ce să creadă au fost dărîmate de vreun
Poezii by Octavian Doclin () [Corola-website/Imaginative/3120_a_4445]
-
o Grădină învinsă de bălării: brusturi enormi și costreie vulgară. Nu ajunge să spun că acul busolei nu arată nimic, stă pe loc, într-un echilibru ce înșeală realitatea? Gratii ce filtrează o lumină cenușie, aproape neagră, iată ce închipuie stăpânii, cei ce poartă felinarele și visează în marginea horoscopului. Iar tu, semenul și fratele meu, " tu, hypocrite lecteur" nu-ți amintești nimic: nici glasurile păsărilor, nici boala, nici agonia. și nici măcar ochii deschiși ai pădurii ori burta plină de nori
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-website/Imaginative/8599_a_9924]
-
nevoia de strămtoare, Să mă sihăstresc în ea. O chilie micușoară. Ea cochilie, eu melc - Lumea să rămînă-afară Și din minte să mi-o șterg. Naștere Ca mamă, și eu voi boci și l-oi plînge Pe Fiul unic și stăpîn ca un Tată; în piept, nu la pieptul de lapte l-oi strînge Atunci pentru prima și ultima dată. Bătrînă voi fi? - dar ce-nseamnă bătrînă? Iar sufletu-mi încă tot prunc nenăscut; Rupîndu-și placenta, să nu mai rămînă, L-
Poezie by Carolina Ilica () [Corola-website/Imaginative/8281_a_9606]
-
al meu undeva pe ultima scară în ultimul vagon dar va veni și poemul cu o singură trecere pe muchia zării poemul cu un singur locuitor poemul cu un singur fotoliu în casa transparentă de sticlă poemul cu un singur stăpîn și moartea rîde la orizont și poemul cu un singur locuitor strălucește la orizont știu că eu sunt poemul cu o singură trecere pe muchia zării știu că eu sînt singurul lui locuitor știu că eu sînt singurul lui stăpîn
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-website/Imaginative/8884_a_10209]
-
stăpîn și moartea rîde la orizont și poemul cu un singur locuitor strălucește la orizont știu că eu sunt poemul cu o singură trecere pe muchia zării știu că eu sînt singurul lui locuitor știu că eu sînt singurul lui stăpîn dar neliniștea din oasele mele și din mușchii mei este departe de a fi neînsemnată și trecătoare și-atunci îmi înmoi degetele în sîngele meu încă atît de roșu încă atît de viu și scriu pesemne că poemul care trece
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-website/Imaginative/8884_a_10209]
-
și forme, un snop de impulsuri nervoase desprinse din molozul senzațiilor. În alambicuri, spațiul și timpul, zborul și pricina nașterii ordonează totul în imagini și serii, ca niște cărți în rafturile bibliotecii. Dorința alege și trimite. Înțeles, scop și putere. Stăpânul decide. Luna pentru noi e doar ideea noastră pură. Dar în noi e un soare ascuns, amintirea celor în care odată am fost, dar am căzut și ne-am întrupat. Impuritatea ne face să uităm. și luna nu e decât
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-website/Imaginative/8748_a_10073]
-
UV, - să selecteze în EID datele care trebuie descărcate și să trimită solicitarea la UV, - să încheie sesiunea de descărcare. 2.2. Protocolul de descărcare a datelor Protocolul este structurat pe baza unei relații stăpân-sclav, unde EID are rolul de stăpân și UV are rolul de sclav. Structura, tipurile și fluxul mesajului se bazează în principal pe Protocolul cu cuvinte cheie 2000 (PCC) (ISO 14230-2 Vehicule rutiere - Sisteme de diagnosticare - Protocol cu cuvinte cheie 2000 - Partea 2: Stratul de legătură între
jrc5803as2002 by Guvernul României () [Corola-website/Law/90975_a_91762]
-
legate de agricultură, gospodărești și construcții au contribuit la despădurire. În sistemul economic al secolului al XVIII-lea, produsele pădurii au cunoscut o largă utilizare meșteșugărească. Inițiativa localnicilor de a tăia pădurea pentru a face ogor, a fost încurajată de către stăpânii moșiilor și de ocârmuire. Până la 1900 au dispărut vechile păduri dintre Craiova, Caracal și Olteț cuprinse în harta lui Specht (1790) și harta rusească din 1835. Harta din 1864 înfățișează doar câteva insule care au mai rămas din pădurea din jurul
Caracal () [Corola-website/Science/296952_a_298281]
-
Callatis" a fost o colonie a cetății grecești "Heraclea Pontica" (azi Ereğli în Turcia) din secolul al VI-lea înaintea erei noastre. Portul și jumătate din orașul din antichitate sunt acum acoperite de ape. În ciuda inevitabilelor războaie și schimbări de stăpâni, orașul a prosperat timp de 1200 de ani, uneori liber, alteori sub stăpânirile succesive ale perșilor, ale macedonenilor, ale dacilor, și ale romanilor, deveniți bizantini prin creștinare (timpurie aici, cum o dovedesc cercetările arheologice, începute în 1915 de Vasile Pârvan
Mangalia () [Corola-website/Science/296976_a_298305]
-
de pescari. Este parțial reclădită în secolul al XI-lea odată cu reintrarea Dobrogei sub stăpânirea bizantină, dar este distrusă din nou în 1225, arsă de data aceasta de tătari, care își stabilesc aici tabăra, cresc cai și oi și sunt stăpânii unui mic grup de pescari greci care pescuiesc pentru ei (după cronicarul Geoffrey de Villehardouin, el însuși relatând după unele instrucțiuni navale genoveze, limanul Mangaliei fiind pentru aceștia un adăpost). Se pare că nici regatul valaho-bulgar, nici despotatul Dobrogei, nici
Mangalia () [Corola-website/Science/296976_a_298305]
-
în fața poporului pe misionarii italieni. Se spune, zic ei, că biserica veche a catolicilor de la Onești a fost dincolo de apa Cașinului... Lăbășeștii, a fost un sat pe teritoriul actual al orașului Onești (cartierul Malu), așezat pe cursul inferior al Cașinului. Stăpânul de demult al Oneștiului, Andrieș Slujascul, din documentul de atestare al localității din anul 1458, este evocat de poetul Gheorghe Izbășescu: „Cu lanterna în mână umblu noaptea pe străzi ridicând pleoapa strălucitoare-a țărânii (documentul atestării orașului meu din 14
Onești () [Corola-website/Science/296971_a_298300]
-
este evocat de poetul Gheorghe Izbășescu: „Cu lanterna în mână umblu noaptea pe străzi ridicând pleoapa strălucitoare-a țărânii (documentul atestării orașului meu din 14 decembrie 1458) să dau de piatra ocultă pe care și-a zgâriat umbra Andrieș Slujascul, stăpânul de demult al Oneștiului, lângă apa Cașinului, sub maluri surpate.” Actul original nu se păstrează, fiind foarte uzat. El a fost transcris din slavonă la începutul secolului XX. Se păstrează numai copiile. După istoricul Ion Bogdan (1864-1919), din cele patru
Onești () [Corola-website/Science/296971_a_298300]
-
parte din Negoiești, Onești, Costești, Pătrășcani și Rădeana, se aflau în stăpânirea particulară a lui Ștefan cel Mare. Domnul, pe baza dreptului de „dominium eminens” (termen latin denumind dreptul suprem de stăpânire asupra pământului țării, exercitat de domn), era considerat stăpân pe teritoriul întregii țări, având la dispoziția sa, atât domeniul public, cât și proprietatea personală, moștenită sau cumpărată. În anul 1950 satul Cerchezești-Lahovari, de lângă satul Borzești, cu 59 de locuitori la recensământul din 1941, a fost înglobat în satul Borzești
Onești () [Corola-website/Science/296971_a_298300]
-
populație bogată de origine sârbă au pătruns în zona Balșului după căderea Smederevei, oraș cetate din apropiere de Belgrad. Numele așezării Balș este dat deci de cnezii sârbi. Iorgu Iordan, arată că "“satele își trag numele în majoritatea cazurilor de la stăpânul satului (cneazul de pe vremuri)”". Așezările, originile orașului Balș de astăzi ce s-au putut certifica de-a lungul istoriei dovedesc faptul că în epoca feudală localitatea s-a format ca și târg. Aici exista curtea boiereasca a neamului cnezilor Balș
Balș () [Corola-website/Science/297000_a_298329]
-
fraților Buzești.(...) Simbioza româno-prototurcică și mongolă a lăsat urme în toponimie, precum Balș”" (Pandrea, 2008 p. 12) Într-un document din secolul al XVIII-lea, din timpul ocupației austriece, Balșul este menționat ca fiind un sat de “megieși” (țărani liberi, stăpâni de pământ), având 55 de familii mari. Balșul a fost una dintre așezările omenești mari și importante din Țara Românească în perioada medievală. Odată cu începutul secolului al XIX-lea, se remarcă o dezvoltare a Balșului, care până la acea dată era
Balș () [Corola-website/Science/297000_a_298329]
-
comerțul aducător de bunăstare fiind dificil din cauza poziției geografice și a faptului că au stăpânit-o într-o succesiune permanentă, când regii Ungariei, când voivozii din Muntenia. La fel era și cu cele trei biserici medievale existente, care, odată cu schimbarea stăpânilor, își schimbau închinarea confesională devenind romano-catolice sau ortodoxe în funcție de momentul respectiv. În 1301 este pomenit ban de Severin Teodor Voitici, care, împreună cu fiul său Ioan, profitând de stingerea dinastiei arpadiene, cu ajutorul despotului de Vidin, Mihail Șișman, refuză autoritatea noului suveran
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
a municipiului Blaj este râul Sebeș. Prima atestare documentară referitoare la Blaj datează din 1252, an în care contele Herbord a cumpărat domeniul "de la întâlnirea Târnavelor", domeniu denumit în continuare ""villa Herbordi"". În 1313, fiul lui Herbord, Blasius, a devenit stăpân al moșiei respective. Denumirea Blajului provine de la numele proprietarului, "Blasius". De-a lungul timpului, Blajul a fost menționat în limba latină ca "villa Blasii", iar mai apoi în traducere maghiară ca "Balázsfalva" (satul lui Blasiu), respectiv în germană "Blasendorf", nume
Blaj () [Corola-website/Science/297009_a_298338]
-
acestui spectacol (12 mai 1983), etnologul Vasile Vetișanu scria în revista "Flacăra" despre acest ansamblu: Deși documentele sunt confuze, se pare că pe vechiul amplasament și păstrând construcția inițială a mănăstirii ridicate de Ianache Caradja la câțiva ani după ce devenise stăpânul satului, Matei Basarab a înălțat, în jurul anului 1634, mănăstirea cu hramul Sfinții Voievozi, înconjurând-o cu un puternic zid de incintă și adăugând, probabil, clădirile mănăstirești. Din vechea ctitorie se mai păstrează turnul clopotniței - partea inferioară - și zidul înconjurător, mănăstirea
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
împăratul bizantin era adevăratul împărat roman și continuator al politicii imperiale romane, titulatura fiind menținută până la sfârșitul Imperiului Bizantin. Din secolul X își adaugă titlul de Autokrator după ce țarul Bulgariei s-a proclamat basileu în 927. Împăratul arată că era stăpânul absolut al imperiului și că nu depindea de nimeni pe plan extern, fiind singurul reprezentant al lui Dumnezeu. La mijlocul sec IX, Bizanțul își adaptează teoria politică la noile realități, cu precizarea că Imperiul Bizantin renunță la universalism. Din contră, se
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
justifică de acum înainte acțiunile de recucerire ale imperiului, fiind obligația împăraților bizantini să își extindă stăpânirea la nivelul întregului pământ. Principiul „Constantinian” era cel care stătea la baza afirmării superiorității împăratului bizantin, care era privit de supușii săi drept stăpânul întregii lumi. Acest principiu este expus de același împărat, Constantin VII în lucrarea "Despre administrarea imperiului", făcând referire la însemnele primului împărat creștin ( aceste însemne nu trebuiau lăsate în seama nimănui). Puteau fi realizate căsătorii cu francii, având în vedere
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
și încălcau prevederile edictului pentru a diminua inflația. Dioclețian a desființat instituțiile Principatului. Imperiul înceta să mai fie o confederație de cetăți și devine un stat riguros centralizat, condus de la Constantinopol și populat de "douloi" (supuși), conduși de un "despot" (stăpân). Această influență orientală a mărit distanța dintre împărat și supușii săi. Locuitorii imperiului continuau să fie, cel puțin în surse, prezentați ca "politai" (cetățeni), mergând pe filiera romană. Împăratul devine un personaj sacru. Este adorat după modelul despoților orientali. La
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
a poporului roman", scriind că împăratul Constantin conștientizase că creștinismul, prin dogmele sale fundamentale, era o credință într-un zeu unic. Constantin era determinat să favorizeze păgânismul și creștinismul pentru a menține unitatea și stabilitatea. Cu perspicacitatea diabolică a unui stăpân universal, a înțeles importanța alianței cu biserica. Ceea ce l-a determinat să se convertească nu pare să fie din rațiuni politice, întru-cât creștinii erau o minoritate atunci, ci din convingere. Fusese influențat de de exemplul bisericii zoroastiene din Persia. Deși
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
proprietăți imense cu venituri anuale de 500-600 livre de aur . În lipsa mâinii de lucru servile, terenurile erau arendate și astfel au dobândit mari averi. Magnus din Siria, fost comandant militar, administrator vamal și administrator a două case divine, a devenit stăpânul unor domenii care îi aduceau venituri anual de 1000 de livre de aur. Din familia Appion din Egipt erau membrii care dețineau poziții înalte în administrația imperială . Teodosie Ioan Appion I era guvernator al provinciei Arcadia, perfect al pretoriului. Fiul
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]