18,899 matches
-
motive ideologice, se foloseau Operele Complete ale lui V.I. Lenin, având în vedere că fuseseră traduse în toate limbile uniunii, dar și în principalele limbi ale secolului XX. Prima versiune românească a rugăciunii "Tatăl nostru", cu litere latine, avea să fie tipărită pentru prima dată nu în Țările Române, ci la Cracovia, într-o lucrare a polonezului Stanislau Sarnicki. „Rugăciunea domnească” fusese scrisă la cererea cărturarului polonez de logofătul Luca Stroici.
Tatăl nostru () [Corola-website/Science/299894_a_301223]
-
de la Paris, care a pus capăt războiului și în locul lui a fost numit un caimacam, până la numirea definitivă a lui Teodor Balș. A fost un adept al principiilor naționale, dar acționează și pentru emanciparea țiganilor, pentru libertatea presei, încurajează cultura (tipărește în 1853 Cronica lui Gheorghe Șincai), a introdus și telegraful și a fost cel care a promulgat legea privind reformarea corpului slujitorilor, în fapt prima lege a jandarmeriei române. Începuse să lupte chiar oficial pentru unire, rezervându-și toate forțele
Grigore Alexandru Ghica () [Corola-website/Science/299308_a_300637]
-
ocupa o poziție centrală în opera ulterioară a scriitorului. Aflat într-o situație financiară disperată, Dostoievski i se adresează editorului Feodor Stellovski, cunoscut pentru contractele nefavorabile pe care le impune. Stellovski îi oferă 3000 de ruble pentru dreptul de a tipări o ediție cu operele complete ale scriitorului. Mai mult, Dostoievski se angajează să îi furnizeze un nou roman de 160 de pagini până la 1 noiembrie 1866. În cazul nerespectării clauzelor, Stellovski este îndrituit să publice toate operele lui Dostoievski de
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
pe an. Conform istoricului Boris Ilizarov, Stalin a citit "Frații Karamazov" de mai multe ori. În semn de omagiu, două timbre cu chipul lui Dostoievski au fost puse în circulație în timpul Uniunii Sovietice: unul verde-măsliniu, din 1956, care s-a tipărit în 1000 de copii, iar altul verde-închis în 1971. În Sankt Petersburg, apartamentul în care Dostoievski a scris "Omul dedublat" (1846) și "Frații Karamazov" (1878 - 1880) s-a transformat în muzeu la 12 noiembrie 1971. Stația de metrou Dostoievskaia din
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
disciplinele studiate se număra teologia și filosofia. Din 1797 se studiază și dreptul, filologia și științele naturii. Guvernatorul Sámuel Teleki, în timpul petrecut la Viena, planifică dezvoltarea bibliotecii școlii ca mare bibliotecă europeană. Aici vor fi acumulate nenumărate cărți și materiale tipărite de pe moșiile de pe întrega Vale a Mureșului. În anul 1802, după ce fondul de carte a fost îndeajuns de bogat, biblioteca își deschide porțile în mod oficial și este declarată bibliotecă publică. La începutul secolului, biblioteca număra peste 38.000 de
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
după ce fondul de carte a fost îndeajuns de bogat, biblioteca își deschide porțile în mod oficial și este declarată bibliotecă publică. La începutul secolului, biblioteca număra peste 38.000 de volume. Printre materiale găzduite de bibliotecă se regăsesc "Catechismul românesc", tipărit în latină în anul 1648, precum și un manual de logică scris de János Apáczai Csere. În anul 2005 guvernul României condus de Călin Popescu Tăriceanu a restituit clădirea Eparhie Reformate. Învățământul superior este dominat de universitățile din Târgu Mureș. Universitatea
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
folosit în lupta dintre opoziția de stânga și facțiunea Stalin-Buharin din perioada 1924 - 1927. Ca urmare a presiunilor opoziției, Stalin a fost obligat să citească din nou testamentul în iulie 1926 la întâlnirea Comitetului Central. O ediție cenzurată a fost tipărită în decembrie 1927 într-o ediție limitată pentru folosul delegaților la al XV-lea Congres al Partidului Comunist. Testamentul nu a fost adus la cunoștința publicul larg datorită consensului la care au ajuns membrii conducerii sovietice care considerau că documentul
Testamentul lui Lenin () [Corola-website/Science/299399_a_300728]
-
într-o ediție limitată pentru folosul delegaților la al XV-lea Congres al Partidului Comunist. Testamentul nu a fost adus la cunoștința publicul larg datorită consensului la care au ajuns membrii conducerii sovietice care considerau că documentul nu poate fi tipărit și publicat deoarece ar fi făcut rău întregului Partid. Textul testamentului ca și faptul că a fost interzis au devenit foarte repede cunoscute în occident, în mod special după ce faptl a fost descris de Max Eastman în "Since Lenin Died
Testamentul lui Lenin () [Corola-website/Science/299399_a_300728]
-
și intolerabil al injusteții sociale. Prin aceasta el reprezintă o noua etapă și fațetă a caracteristicii caricaturii moderne. Cu precădere caricaturile sale au fost gravuri în cupru și, dat fiind evoluția tehnologică a tiparului, de largă circulație. Desenele sale se tipăreau cu regularitate drept "Tours of Dr. Syntax". Acest lucru i-a adus de altfel și notorietatea. Anglia fiind prima țară larg industrializată, a creat și premisele apariției primelor racile ale societății moderne, iar Hogarth, Rowlandson și Cruikshank au fost caricaturiștii
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
și intolerabilă la adresa yankeilor și a rigidității conservatorismului anglican. Jurnalismul ia amploare și artiști caricaturiști precum James Akin, Elkanah Tisdale (care creează și publicația "Gerrymander") și Alexander Anderson devin exponenții de seamă ai genului caricatural. În acea perioadă, caricaturile erau tipărite cu precădere în formă de broșuri sau foi volante (flyere) și vândute ca atare în librării și magazine de artă sau în specifice almanahuri de gen. Abia în 1820 se petrece permutarea caricaturii spre hebdomadare datorită extinderii capacității tipografice și
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
după aceea, James Joyce, în vârstă de doar nouă ani, compune un poem intitulat "Et Tu, Healy" în care îl denunță pe Timothy Healy, un trădător al lui Parnell. John Stanislaus a rămas impresionat de poemul fiului său, l-a tipărit, l-a distribuit prietenilor și chiar l-a trimis, se spune, Bibliotecii din Vatican, însă nicio copie a acestei prime creații joyciene nu supraviețuit până astăzi. Pentru tatăl lui Joyce, decăderea politică a lui Parnell nu a însemnat doar o
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
unor Henry James, William Henry Hudson sau Joseph Conrad. Sub auspiciile lui Ezra Pound, romanul "Portret al artistului în tinerețe" apare într-o formă serializată în "The Egoist" începând cu 2 februarie 1914. În același an, "Oameni din Dublin" este tipărit de Grant Richards Ltd. Cele două publicații îl aduc pe Joyce în centrul scenei literare: Arthur Symons îi admiră realismul francez, implementat într-un mod original, tipic Irlandei, iar Gerald Gould îl consideră „un geniu”. O parte a presei, spre
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
ridica și până la 1500 de franci pe lună. Între timp, "Portret al artistului în tinerețe" apare pentru prima oară în volum la 29 decembrie 1916, în Statele Unite, sub îngrijirea lui B. W. Huebsch. Abia mai apoi, o ediție paralelă este tipărită și în Marea Britanie, la o editură (Egoist Press) înființată de Weaver special pentru această carte, pe care toți ceilalți editori păreau să o respingă. La începutul anului 1917, Joyce suferă un puternic atac de glaucom, care îl lasă fără vedere
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
Ezra Pound, de revista new-yorkeză "The Little Review" în martie 1918. Când a citit primele fraze din capitolul "Proteu", editorul publicației, Margaret Anderson, ar fi strigat: „Acesta este cel mai frumos lucru pe care-l vom avea vreodată. Îl vom tipări, chiar de ar fi ultimul efort al vieții noastre.” Unii cititori, adepți ai unui conservatorism rigid, au considerat însă romanul vulgar și subversiv. Din acest motiv, "The Little Review" este atent supravegheat de "Societatea newyorkeză pentru suprimarea viciului" ("New York Society
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
moderniste, procesul intentat revistei "The Little Review" este pierdut, iar Anderson și Heap sunt amendate și li se ia dreptul de a mai publica "Ulise" în Statele Unite. În acest context, Sylvia Beach, fondatorul librăriei Shakespeare and Company se oferă să tipărească romanul la Paris, cu toate că, până atunci, nu mai publicase cărți niciodată. În 1921, Joyce termină ultimele capitole, dar procesul publicării nu este lipsit de peripeții: la 8 aprilie 1921, doamna Harrison, o dactilografă angajată de Sylvia Beach, dezvăluie într-o
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
se vor mai folosi în liturgică, timp de câteva secole. Datorită limbii liturgice slave, mulți termeni slavi vor intra în limba liturgică, în timp ce termenii romani - probabil galici - din popor se pierd încet, cu trecerea timpului. Diaconul Coresi a tradus și tipărit românește câteva cărți liturgice, precum "Liturghierul" (1570), "Psaltirea" (1570, 1577), însă acestea nu aveau dreptul de a fi folosite în cult. Îndeosebi psaltirea sa slavo-română ajuta citeții să înțeleagă sensul cuvintelor pe care le recitau în slavonă. Totuși, în a
Româna liturgică () [Corola-website/Science/298740_a_300069]
-
veac mai târziu. Totuși, dat fiind faptul că Ardealul a fost primul a fi săvârșit slujbele în limba română, aici s-a oprit pierderea termenilor vechi romani și înlocuirea lor cu termeni slavi. Din această cauză, "Liturghierul" ortodox din 1950, tipărit de patriarhul Iustinian Marina, are uneori termenii slavi, urmați între paranteze de termenii romani. Iată o listă cu termeni diferiți. Cei din stânga semnului egal sunt fie de origine străbună, fie împrumutați din limbile vecine geografic, și se folosesc mai cu
Româna liturgică () [Corola-website/Science/298740_a_300069]
-
rostește troparele punerii lui Iisus Christos în mormânt. ul se făcea pe vremuri din pânză de in, pe care se întipărea imaginea cu vopsea neagră; astăzi se coase de obicei antimisul dintr-o pânză de poliester pe care imaginea este tipărită în culori, din fabricație. Pe verso se află un buzunăraș, în care episcopul bagă moaște. Acest buzunăraș se află de obicei sub cedula "I.N.R.I." de la crucea întipărită. Antimisul e sfințit și semnat de episcop. Semnătura se pune dedesubtul imaginii cu
Antimis () [Corola-website/Science/298757_a_300086]
-
dar și cu influențe puternice melkite. În Ardeal, cu precădere înainte de 1990 - iar în prezent încă în anumite parohii și mănăstiri regional-conservatoare - uzurile liturgice erau cu mult mai diferite, dar despre acestea vom trata în subcapitolul următor. Cărțile de slujbă tipărite la București sau în Moldova sunt traduse din slavonă. Îndreptările de la o edițiune la cealaltă se fac în acord cu anumite uzajuri împământenite. Totuși, în ciuda textelor slave, glasurile - tonurile sau viersurile muzicale - din ce în ce mai folosite sunt cele bizantine grecești: muzica psaltică
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
său. Salieri și Mozart au compus chiar și o cantată pentru voce și pian intitulată " Per la ricuperata salute di Ophelia", care sărbătorea fericita reîntoarcere pe scenă a faimoasei cântărețe Nancy Storace. Aceasta cantată s-a pierdut, deși a fost tipărită de Joseph von Kurzböck în 1785. "Davidde penitente" K.469 (1785) a lui Mozart, concertul său pentru pian în Mi bemol major K.482 (1785), cvintetul pentru clarinet K.581 (1789), și marea simfonie în Sol minor K.550, au
Antonio Salieri () [Corola-website/Science/298766_a_300095]
-
origini; -Petru Maior, la sfîrșitul "Istoriei pentru începutul românilor în Dachia", include o "Disertație pentru începutul limbii române", în care afirmă că limba română provine din latina populară. În anul 1750 a apărut la Blaj prima carte românească întocmită și tipărită de Școala Ardeleană. Este vorba de opusculul intitulat „Floarea adevărului”, carte din care se cunosc doar două exemplare: unul la Biblioteca Națională a României și unul la Országos Szécsényi Könyvtár (Biblioteca Națională Szécsényi) din Budapesta. Ea este opera colectivă a
Școala Ardeleană () [Corola-website/Science/298832_a_300161]
-
publicat la Paris, în 1885, lucrarea "O enigmă istorică. Românii în Evul Mediu". Sunt demonstrații veridice privind temeinicia, pe baza criticii moderne, a autohtoniei și continuității românilor în spațiul românesc tradițional, carpato-danubiano-pontic. În perioada 1888 - 1893, Alexandru D. Xenopol a tipărit la Iași opera sa fundamentală, "Istoria Românilor din Dacia Traiană", având șase volume și totalizând aproape 4000 de pagini. Este prima prezentare sistematizată, analitică și complexă a istoriei românilor, din toate provinciile tradiționale, începând tratarea problematicii din cele mai vechi
Alexandru D. Xenopol () [Corola-website/Science/298825_a_300154]
-
se extinsese mult, prin intermediul rutenilor și ucrainenilor uniți din Polonia. Aceștia au fost folosiți de Roma și ca misionari pentru rutenii, românii și ucrainenii din Slovacia și Maramureș. În anul 1750 a apărut la Blaj prima carte românească întocmită și tipărită de Școala Ardeleană. Este vorba de opusculul intitulat « Floarea adevărului », carte din care se păstrează un singur exemplar, și acela în străinătate. Ea este opera colectivă a „cuvioșilor ieromonași” de la Blaj, respectiv a tuturor călugărilor greco-catolici, în frunte cu călugărul-episcop
Biserici greco-catolice () [Corola-website/Science/298840_a_300169]
-
echidistant, modern, unul dintre cele mai importante publicații slovace. "Ukrayinska Pravda" (în limba ucraineană: "Українська правда, Adevărul Ucrainean") este o organizație liberală de știri ucraineană. "Pravda" a fost o publicație de propagandă editată de Grupul de Armate Nord al Wehrmacht, tipărită după declanșarea războiului împotriva URSS. Macheta acestei publicații săptămânale era identică cu cea a ziarului sovietic "Pravda", organ al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice.
Pravda () [Corola-website/Science/298846_a_300175]
-
fost înregistrați 191.556 de greco-catolici, dintre care 160.896 etnici români, 19.645 maghiari, 6.148 romi, 1.721 ucrainieni, 1.542 germani etc. Aceste rezultate sunt contestate de Biserica Română Unită, care acuză faptul că în formulare era tipărită deja confesiunea ortodoxă și a susținut că autoritățile au făcut presiuni asupra celor recenzați să nu se declare greco-catolici. Independent de Biserica Română Unită, în România există de asemenea șase episcopii (dieceze) romano-catolice (de rit latin), care formează Biserica Romano-Catolică
Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică () [Corola-website/Science/298828_a_300157]