18,258 matches
-
GLORIAE VENI"" (O, Rege al Gloriei, vino!) scrisă cu litere majuscule gotice, iar pe al doilea clopot stă scris cu minuscule gotice ""in honore sancti Nicolai benedictus sit huius campagne sanus in nomine patris filii et spiritus sancti amen!..."" În mijlocul așezării s-a construit o cetate fortificată cu palisade. E vorba de o cetate țărănească cu biserica în incintă, din secolul al XV-lea. Incinta are un traseu aproximativ circular și avea inițial trei turnuri. Turnul cel mare este turnul clopotniță
Biserica fortificată din Bazna () [Corola-website/Science/326695_a_328024]
-
nu se cunosc informații despre biserică despre care nu se știe dacă a fost reconstruită din temelii sau dacă au fost folosite structurile bisericii mai vechi din secolul al XIV-lea. Regele Sigismund de Luxemburg, în anul 1426, a acordat așezării privilegiul de a primi iobagi și coloniști, precum și de a ține târg săptămânal: Sigismund acordă în 1427 privilegiul de a ține iarmaroc de Sfântul Andrei. Privilegii se acordă și pe plan bisericesc, astfel episcopul Vlasie ("Blasius") de Timișoara acordă o
Biserica fortificată din Brădeni () [Corola-website/Science/326701_a_328030]
-
Biserica cnezilor Cândea se află la marginea satului hunedorean Suseni. A fost ridicată în secolul XIV și este monument istoric de importanță națională, . Are hramul „Duminica Tuturor Sfinților”. În extremitatea sudică a ultimei așezări de pe valea Râușorului, satul Suseni (comuna Râu de Mori), pe un pinten stâncos al Munților Retezat se înalță și astăzi ruinele celei mai mari cetăți cneziale din Transilvania, cetatea Colțului, leagăn și simbol al înfloririi celei mai puternice familii nobiliare
Biserica cnezilor Cândea din Suseni () [Corola-website/Science/326722_a_328051]
-
de seama, fiind cetate de apărare, școală pentru copii dornici să învețe psaltirea în vremurile de pace, locaș de rugaciune pentru capeteniii și marele ban al cetații]. Biserica a fost clădită pe malul stâng al unui braț dispărut al Jiului. Așezarea ei aici nu este întâmplătoare, după cum nu este întâmplătoarea așezarea multor biserici și mănăstiri din țara noastră. Aceasta avea rolul determinant în vechea apărare a Craiovei, fiind așezată la intersecția drumurilor care vin de la munte și dinspre Dunăre. La capătul
Catedrala Mitropolitană din Craiova () [Corola-website/Science/326718_a_328047]
-
să învețe psaltirea în vremurile de pace, locaș de rugaciune pentru capeteniii și marele ban al cetații]. Biserica a fost clădită pe malul stâng al unui braț dispărut al Jiului. Așezarea ei aici nu este întâmplătoare, după cum nu este întâmplătoarea așezarea multor biserici și mănăstiri din țara noastră. Aceasta avea rolul determinant în vechea apărare a Craiovei, fiind așezată la intersecția drumurilor care vin de la munte și dinspre Dunăre. La capătul acestor drumuri, pe dealul ce domina lunca Jiului, străjuia biserica
Catedrala Mitropolitană din Craiova () [Corola-website/Science/326718_a_328047]
-
politice care au existat concomitent, precum se știe că perioada timpurie Zhou a existat în același timp cu Shang. Deși înregistrările scrise găsite la Anyang confirmă existența dinastiei Shang, cercetătorii occidentali ezită de multe ori să asocieze dinastia Shang cu așezările care sunt contemporane cu Anyang. De exemplu, descoperirile arheologice de la Sanxingdui sugerua o civilizație avansată tehnologic și cultural, spre deosebire de Anyang. Dovezile sunt neconcludente pentru a dovedi cât de departe s-a extins domeniul Shang de Anyang. Ipoteza principală este că
Istoria Chinei () [Corola-website/Science/326725_a_328054]
-
tehnologic și cultural, spre deosebire de Anyang. Dovezile sunt neconcludente pentru a dovedi cât de departe s-a extins domeniul Shang de Anyang. Ipoteza principală este că Anyang, condus de același Shang din istoria oficială, a coexistat și comercializat cu numeroase alte așezări culturale diverse din zona care este acum menționată drept China propriu-zisă. Capitale : Xi'an și Luoyang Statul Zhou a fost dinastia cu cea mai lungă durată din istoria Chinei, de la 1066 î.Hr. până la aproximativ 256 î.Hr.. De la sfârsitul mileniului 2
Istoria Chinei () [Corola-website/Science/326725_a_328054]
-
dialectul săsesc "Malemkref, Malemkrox", în , în ) este o localitate în județul Sibiu, Transilvania, România. Istoria bisericii precum și a localității este strâns legată de nobilimea latifundiară transilvăneană, în principal prin numele familiei Apafi căreia regele Ungariei i-a atribuit acest teritoriu. Așezarea era în proprietatea comitatului de Alba, fiind aservită acestuia, ea formând în același timp o latifundie limitrofă scaunelor săsești de Cincu, Mediaș și Sighișoara. Astfel, primele mențiuni documentare despre Mălâncrav apar în acte juridice care reglementează diferenduri privind proprietatea unor
Biserica fortificată din Mălâncrav () [Corola-website/Science/326806_a_328135]
-
în 1359. Buzd a aparținut Capitulului Mediaș și a fost o comună liberă în Scaunul Mediașului. Conform conscripției din 1516, localitatea avea 30 de gospodării, un morar, un dascăl, doi păstori, iar în 1532 numărul caselor era de 61. Numele așezării în limba germană este de "Bussd", posibil ca o derivație etimologică nu tocmai adevarată din prenumele "Bozo". Biserica fortificată se află astăzi într-o avansată stare de degradare, turnul nord - estic este în ruine iar zidul de incintă este aproape
Biserica fortificată din Buzd () [Corola-website/Science/326815_a_328144]
-
mai vechi. Biserica figurează pe lista monumentelor istorice 2010, , cu următoarele obiective: Valchid, mai demult "Văltit" (în dialectul săsesc "Waldhâdjn, Vâldhädjn", în , în ) este o localitate în județul Sibiu, Transilvania, România. Situată pe cursul unui mic afluent al Târnavei Mari, așezarea din Valchid își datorează prima mențiune documentară unui conflict din anul 1345 în care țăranii din Valchid au fost interogați în procesul jefuirii greavilor sași din Curciu și din alte sate aparținând localităților vecine, Noul Săsesc și Roandola. Papa Bonifaciu
Biserica fortificată din Valchid () [Corola-website/Science/326838_a_328167]
-
acțiune necesară pentru adaptarea zidului la cursul sinuos al pârâului din apropiere. Zidurile au fost datate la începutul secolului al XVI-lea. Pentru construirea fortificațiilor s-au adus imense cantități de piatră din "Valea Lapes" ( Valea Lăpușului ), vale pentru care așezările Copșa Mare, Noul Săsesc și Mălâncrav au avut dispute nenumărate și care a fost atribuită adeseori când uneia când alteia dintre ele. Este o certitudine arheologic determinată că gresia folosită la ridicarea edificiului provine din această vale. Turnurile de strajă
Biserica fortificată din Valchid () [Corola-website/Science/326838_a_328167]
-
a secolului al XIV-lea. Figurează pe lista monumentelor istorice 2010, , cu următoarele obiective: Satul, aflat la o distanță de 48 km nord de Sibiu și 23 km vest de Mediaș, are o istorie bogat documentată și destul de lungă. Prima așezare datează din epoca bronzului, dar ea nu are nici o legătură cu așezarea din 1280 a sașilor. Numele pare a fi de origine slavă, de la "sol" (cuvântul slav pentru "sare"), și a fost atestat în 1311 drept "Salchelk". Între 1316 - 1322
Biserica fortificată din Șeica Mică () [Corola-website/Science/326888_a_328217]
-
următoarele obiective: Satul, aflat la o distanță de 48 km nord de Sibiu și 23 km vest de Mediaș, are o istorie bogat documentată și destul de lungă. Prima așezare datează din epoca bronzului, dar ea nu are nici o legătură cu așezarea din 1280 a sașilor. Numele pare a fi de origine slavă, de la "sol" (cuvântul slav pentru "sare"), și a fost atestat în 1311 drept "Salchelk". Între 1316 - 1322, Șeica Mică aparținea abației de Igriș ("Egrescher"), iar în 1318 Carol Robert
Biserica fortificată din Șeica Mică () [Corola-website/Science/326888_a_328217]
-
și va fi în slujba regelui. În Șeica Mică, Reforma a fost inițiată de către un anume Hangasius. În 1605 are loc atacul haiducilor lui Stephan Toeroek care fac ravagii în sat și o mulțime de locuitori sunt omorâți. În 1705 așezarea devine cartierul general al trupelor imperiale. Biserica, construită în secolul al XIV-lea și modificată în jurul anului 1500, poartă hramul "Sf. Ecaterina". Este o clădire masivă, bine conservată și apărată de două brâuri de ziduri, care susțin drumuri de strajă
Biserica fortificată din Șeica Mică () [Corola-website/Science/326888_a_328217]
-
Istriei, Dalmatiei, Macedonia și Tesalia. Iar în hartă geografului anonim de la Ravena (sec. VII) Iliricul e indicat vag între Dalmatia, Panonia, Mesia și Macedonia, pe când varianta a doua a hărții lipsește indicația pt Macedonia și Iliricul este învecinat cu Dalmatia. Așezarea sârbilor și a croaților că oaspeți în imperiul Bizantin în 641, pe linia vechii despărțiri între Iliricul răsăritean și apusean fac că împăratul Heraclius a ceară pentru ei misionari apuseni nu pentru că Iliricul ar fi aparținut Romei, ci pentru că era
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
2 localități pe teritoriul vechii capitale regale - Cetinje și Rijeka Crnojevića. Cetinje este divizat în 23 de organe administrative locale ("mjesne zajednice") în care cetățenii partipă la ședințele de interes locale. Territory vechii capitale regale este divizat în 94 de așezări. Din aceste 94 de așezări: Așezările urbane sunt Cetinje și Rijeka Crnojevića. Așezările rurale sunt: "Bajice, Barjamovica, Bijele Poljane, Bjeloši, Bobija, Boguti, Bokovo, Češljari, Čevo, Dide, Dobrska Župa, Dobrsko Selo, Dodoši, Donja Zaljut, Donje Selo, Dragomi Do, Drušići, Dubovik, Dubovo
Cetinje () [Corola-website/Science/325577_a_326906]
-
capitale regale - Cetinje și Rijeka Crnojevića. Cetinje este divizat în 23 de organe administrative locale ("mjesne zajednice") în care cetățenii partipă la ședințele de interes locale. Territory vechii capitale regale este divizat în 94 de așezări. Din aceste 94 de așezări: Așezările urbane sunt Cetinje și Rijeka Crnojevića. Așezările rurale sunt: "Bajice, Barjamovica, Bijele Poljane, Bjeloši, Bobija, Boguti, Bokovo, Češljari, Čevo, Dide, Dobrska Župa, Dobrsko Selo, Dodoši, Donja Zaljut, Donje Selo, Dragomi Do, Drušići, Dubovik, Dubovo, Dugi Do, Dujeva, Đalci, Đinovići
Cetinje () [Corola-website/Science/325577_a_326906]
-
regale - Cetinje și Rijeka Crnojevića. Cetinje este divizat în 23 de organe administrative locale ("mjesne zajednice") în care cetățenii partipă la ședințele de interes locale. Territory vechii capitale regale este divizat în 94 de așezări. Din aceste 94 de așezări: Așezările urbane sunt Cetinje și Rijeka Crnojevića. Așezările rurale sunt: "Bajice, Barjamovica, Bijele Poljane, Bjeloši, Bobija, Boguti, Bokovo, Češljari, Čevo, Dide, Dobrska Župa, Dobrsko Selo, Dodoši, Donja Zaljut, Donje Selo, Dragomi Do, Drušići, Dubovik, Dubovo, Dugi Do, Dujeva, Đalci, Đinovići, Erakovići
Cetinje () [Corola-website/Science/325577_a_326906]
-
divizat în 23 de organe administrative locale ("mjesne zajednice") în care cetățenii partipă la ședințele de interes locale. Territory vechii capitale regale este divizat în 94 de așezări. Din aceste 94 de așezări: Așezările urbane sunt Cetinje și Rijeka Crnojevića. Așezările rurale sunt: "Bajice, Barjamovica, Bijele Poljane, Bjeloši, Bobija, Boguti, Bokovo, Češljari, Čevo, Dide, Dobrska Župa, Dobrsko Selo, Dodoši, Donja Zaljut, Donje Selo, Dragomi Do, Drušići, Dubovik, Dubovo, Dugi Do, Dujeva, Đalci, Đinovići, Erakovići, Gađi, Gornja Zaljut, Gornji Ceklin, Grab, Gradina
Cetinje () [Corola-website/Science/325577_a_326906]
-
pe lângă fostul sat Kölyköd) își schimbă brusc direcția, curgând pe traseul său mijlociu și inferior spre sud-est, până la vărsarea în Arieș. După Balázs Orbán pe platoul din partea dreaptă a văii a existat (până la distrugere prin năvala tătară din 1285) o așezare a curtenilor regali cu numele "Udvarnoktelek" ("Moșia Curteanului"), precum și o biserică romanică cu hramul Sf.Ioan (Szent János), ale căror urme vagi se mai puteau observa în teren în secolul al XIX-lea. Între izvor și vărsarea în Arieș valea
Râul Valea Sărată, Arieș () [Corola-website/Science/325599_a_326928]
-
XIX-lea. Între izvor și vărsarea în Arieș valea are o lungime totală de cca 7 km. Apa văii este sărată. Înainte de vărsare, valea străbate cartierul (fostul cătun) "Sfântu Ion" ("Sân Ion"), care a preluat vechiul nume medieval al bisericii așezării. În anul 2008 proprietarul unei balastiere de pe cursul mijlociu al Văii Sărate a distrus din neglijență un sit arheologic roman și medieval (necunoscut până atunci), în cursul lucrărilor de excavare cu buldozerul a unei suprafețe de 400 mp, pe o
Râul Valea Sărată, Arieș () [Corola-website/Science/325599_a_326928]
-
Joel Headley, care povestește vederea de către autor a unui schelet zidit în peretele unei biserici din Italia. Povestea lui Headley include detalii foarte similare cu „Balerca de Amontillado”; în plus față de zidirea unui inamic într-o nișă ascunsă, povestirea detaliază așezarea cu grijă a cărămizilor, motivul răzbunării și gemetele agonizante ale victimei. Poe ar fi putut lua temele similare din „Le Grande Bretêche” ("Democratic Review", noiembrie 1843) a lui Honoré de Balzac sau din "The Quaker City; or The Monks of
Balerca de Amontillado () [Corola-website/Science/325714_a_327043]
-
strigătul "tekeli-li" din roman. RPG-ul "Beyond the Mountains of Madness" lansat de Chaosium în 1999 este o continuare a nuvelei lui Lovecraft și include un „final lipsă” al romanului lui Poe, în care Pym întâlnește câteva creaturi lovecraftiene în așezarea lor antarctică. Pictura "Not to be Reproduced" (1937) a lui Rene Magritte prezintă o copie a cărții lui Poe în partea dreaptă jos. O altă continuare franțuzească a fost "La Conquête de l'Eternel" (1947) de Dominique André. Romanul "A
Aventurile lui Arthur Gordon Pym () [Corola-website/Science/325705_a_327034]
-
(de la cuvântul francez "L'Anse aux Méduses", "grota meduzelor") este un monument istoric și arheologic situat pe teritoriul provinciei canadiene Newfoundland și Labrador, aici potrivit săpăturilor efectuate, a existat prima așezare europeană din America de Nord și Emisfera de vest, care a aparținut vikingilor, aproximativ spre începutul secolului al XI-lea, fiind totodată cea mai vestică așezare a acestora. Înainte ca așezarea să fie fost descoperită, exploratorul norvegian Helge Ingstad, dea-lungul mai multor
L'Anse aux Meadows () [Corola-website/Science/325753_a_327082]
-
arheologic situat pe teritoriul provinciei canadiene Newfoundland și Labrador, aici potrivit săpăturilor efectuate, a existat prima așezare europeană din America de Nord și Emisfera de vest, care a aparținut vikingilor, aproximativ spre începutul secolului al XI-lea, fiind totodată cea mai vestică așezare a acestora. Înainte ca așezarea să fie fost descoperită, exploratorul norvegian Helge Ingstad, dea-lungul mai multor ani a încercat să găsească pământul care a fost enumerat în Saga, cunoscut ca "Vinland". Ingstad spera să găsească așezarea pe o distanță mare
L'Anse aux Meadows () [Corola-website/Science/325753_a_327082]