18,277 matches
-
Junta militară argentiniană, presupunând că britanicii vor încerca să întărească dispozitivul militar în Atlanticul de Sud, au ordonat ca invazia să înceapă în 2 aprilie. Inițial, Marea Britanie a fost luată prin surprindere de atacul argentinian, în ciuda avertizărilor repetate emise de căpitanul Nicholas Barker, dar și de alți ofițeri ai marinei britanice. Baker era convins că Secretarul Apărării John Nott, printr-un raport din 1981, în care afirma că Marea Britanie va păstra ca singură forță militară în Atlanticul de Sud, vasul de
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
vizibile că ar fi fost lovit. Pe 31 mai, trupele montane M&AWC au învins trupele speciale argentiniene în bătălia de la "Top Malo House". Un puternic detașament de trupe de comando argentiniene (13 militari, respectiv Prima secțiune de asalt a căpitanului José Vercesi și Compania 602 Comando) au fost blocate în casa unui cioban din zona numită Top Malo. Argentinienii au tras prin ferestre, dar asaltați de trupele britanice care au incendiat casa, au reușit să scape în albia râului din
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
de trupele britanice care au incendiat casa, au reușit să scape în albia râului din apropiere. Înconjurați din toate părțile, și cu muniția pe sfârșite, au decis să se predea celor 19 soldați britanici din trupele M&AWC sub comanda căpitanului Rod Boswell. Trei britanici au fost grav răniți. De partea argentiniană, au fost uciși locotenentul Ernesto Espinoza și sergentul Mateo Sbert, doar 5 argentinieni scăpând nevătămați. În acest timp, un alt detașament britanic se apropia, sub comanda locotenentului Fraser Haddow
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
de case, mărind suferințele populației și așa greu încercate de nenorocirile războiului. Numeroși săteni luptând pe spațiul vast din Caucaz până la Tatra și-au dat viața pentru întregirea hotarelor sfinte. Din Buciumi au pierit 49 de eroi între ei fiind: căpitanul Gheorghe Hilohi - în bătălia Odessei, locotenentul Dumitru Ciurea - la Cotul Donului, colonelul Ioan Palaghita în Corban, căpitanul Ioan Fatu la Paulis etc. În memoria lor în 1996 s-a ridicat în curtea școlii un monument de către Cristea Cornel și Gheorghe
Buciumi, Bacău () [Corola-website/Science/324588_a_325917]
-
vast din Caucaz până la Tatra și-au dat viața pentru întregirea hotarelor sfinte. Din Buciumi au pierit 49 de eroi între ei fiind: căpitanul Gheorghe Hilohi - în bătălia Odessei, locotenentul Dumitru Ciurea - la Cotul Donului, colonelul Ioan Palaghita în Corban, căpitanul Ioan Fatu la Paulis etc. În memoria lor în 1996 s-a ridicat în curtea școlii un monument de către Cristea Cornel și Gheorghe V. Manea, iar în anul 2010 un alt monument în fața Primăriei Buciumi. În primăvara anului 1944 au
Buciumi, Bacău () [Corola-website/Science/324588_a_325917]
-
de toponimie asupra Republicii Moldova, lucrare care s-a pierdut și nu a putut fi recuperată. Gheorge Năstase s-a implicat și în politică, manifestând un extraordinar spirit patriotic. A participat la Primul Război Mondial, ajungând la gradul de locotenent, apoi căpitan în rezervă în armata rusă. Revoluția Rusă a fost un prilej pentru ca Gheorghe Năstase să-și înceapă colaborarea cu ziarul "Cuvântul Moldovenesc", în care a publicat diverse articole pe teme naționale și agrare. Încercările de a trezi conștiința națională s-
Gheorghe I. Năstase () [Corola-website/Science/324676_a_326005]
-
îngrijească, lipsind de la călătoria fatală. Un alt jucător al echipei de tineret, Luigi Giuliano, care a jucat mai multe jocuri și a marcat 4 goluri în meciurile anterioare de campionat, nu a obținut pașaportul la timp și a supraviețuit. Fiul căpitanului Valentino Mazzola, Sandro, a devenit un fotbalist de faimă internațională la rândul său în anii '60 ai secolului al XX-lea, jucând la Inter Milan. Atât tatăl, cât și fiul, au purtat pe tricou numărul 10. La 26 mai 1949
Tragedia aeriană de la Superga () [Corola-website/Science/324700_a_326029]
-
în scenele de fotbal - Kevin Beattie pentru Michael Caine și Paul Cooper pentru Sylvester Stallone. Scenariul a fost scris de Yabo Yablonsky. Fotbalul joacă un rol central în film. O echipă de prizonieri de război aliați, antrenată și reprezentată de căpitanul englez John Colby (Michael Caine) (care a fost fotbalist profesionist la West Ham United, înainte de război), sunt de acord să joace un meci demonstrativ împotriva unei echipe germane, dar se trezesc implicați într-un tur de forță al propagandei germane
Drumul spre victorie () [Corola-website/Science/324712_a_326041]
-
Colby (Michael Caine) (care a fost fotbalist profesionist la West Ham United, înainte de război), sunt de acord să joace un meci demonstrativ împotriva unei echipe germane, dar se trezesc implicați într-un tur de forță al propagandei germane. Colby este căpitanul și antrenorul echipei și își alege, astfel, o echipă de jucători. Prizonierul de război american Hatch (Sylvester Stallone) nu este ales inițial, dar în cele din urmă reticentul Colby îl trece pe lista jucătorilor. Ofițerii superiori ai lui Colby încearcă
Drumul spre victorie () [Corola-website/Science/324712_a_326041]
-
fabricație a tancurilor. Un birou de proiectare, denumit "Allgemeines Kriegsdepartement, 7. Abteilung, Verkehrswesen" (Departamentul General de Război, Secția 7, Transporturi) a fost înființat în luna septembrie a anului 1916. Programul de dezvoltare al tancului german era condus de către Joseph Vollmer, căpitan în rezervă și inginer automobilist. Primul prototip al tancului a fost testat pe 30 aprilie 1917. Primul vehicul din preserie a fost fabricat în septembrie 1917, iar primul model de serie a fost construit în luna octombrie a aceluiași an
A7V () [Corola-website/Science/324719_a_326048]
-
și Dragnea din Vâlceni. Prin urmare se poate afirma că satul a existat înainte de această dată. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, la 1 iunie 1792 se află în hotar cu Mircești, moșia era a lui Panait, căpitan de lefegii. În 1855, o altă moșie (sat) aparținea Mănăstirii Sf. Gheorghe Nou din București. După această dată satul dispare, fiind decimat de ciumă. În anul 1926, satul s-a reînființat cu țărani din satele Botoroaga și Târnava, care au
Drăgănești-Vlașca, Teleorman () [Corola-website/Science/324744_a_326073]
-
concluzia că incendiul de miercuri constituie „un semnal deosebit de grav” și o dovadă că „nu s-a învățat nimic din precedentele erori”. Un pichet de pompieri a fost înființat cu aprobarea comandantului Corpului Pompierilor Militari, generalul de brigadă Vladimir Secară. Căpitanul Cătălin Eftene, șeful Biroului de presă al Brigăzii de Pompieri „Dealul Spirii” a spus: La mai bine de un an de la incendiul care a mistuit o parte importantă a Muzeului Satului, polițiștii bucureșteni au întocmit primul dosar penal. Fostul director
Al doilea incendiu de la Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” () [Corola-website/Science/324751_a_326080]
-
Silaghi (în ), (n. 1410? - d. 1483, Tata, Ungaria) a fost mamă a regelui Matia Corvin (Rege al Ungariei, Rege al Cehiei, Principe al Austriei), contesă de Horogszeg din renumita familie nobilă Silaghi (în ), supranumită și "mulier heroica". A fost fiica căpitanului László Szilágyi de Horogszeg al cetății de la "Bradics", sora lui Mihai Szilágyi, voievod al Transilvaniei, regent al Regatului Ungariei și soția lui Ioan de Hunedoara. Elisabeta Szilagyi s-a născut în 1410, într-o familie nobilă și influentă din Transilvania
Elisabeta Szilágyi () [Corola-website/Science/324749_a_326078]
-
de la "Bradics", sora lui Mihai Szilágyi, voievod al Transilvaniei, regent al Regatului Ungariei și soția lui Ioan de Hunedoara. Elisabeta Szilagyi s-a născut în 1410, într-o familie nobilă și influentă din Transilvania. Elisabeta era fiica lui Ladislau Szilagyi, căpitanul cetății de la Srebrenik (Bosnia Herțegovina), și sora lui Mihai Szilagyi, voievod transilvănean și regent al Regatului Ungariei, pentru o scurtă perioadă. Familia Szilágyi își avea originea în zona Sălajului și a vechiului comitat Solnocul de mijloc din Transilvania. La vârsta
Elisabeta Szilágyi () [Corola-website/Science/324749_a_326078]
-
unul în "The Shadow", ca și Jade în "Jonny Quest". Comediana Phyllis Diller a interpretat un rol pe scenă care includea folosirea unui portțigaret lung din care pretindea că fumează (deși ea a fost nefumătoare în viața reală). Personajul ficțional Căpitanul Hook din filmele cu "Peter Pan" deține un portțigaret dublu unic, ceea ce-i permite să fumeze două trabucuri (nu țigarete) în același timp. Dușmanul lui Batman, Pinguinul, folosește și el un portțigaret în benzi desenate și în serialul de televiziune
Portțigaret () [Corola-website/Science/324807_a_326136]
-
pretins că ar fi servitoarea lui, aplicându-i și o "corecție" la un moment dat, iar cei doi se iau la harță. Însă pe planetă este interzis orice scandal, așa încât cei doi sfârșesc în închisoarea imperială. Aici sunt interogați de căpitanul-șef Grammel, care descoperă și confiscă fragmentul de cristal și armele lui Luke, pe care le trimite guvernatorului regional, Bin Essada. Luke și Leia sunt închiși într-o celulă de maximă securitate, alături de doi yuzzemi bețivi și prietenoși, Hin și
Ochiul minții () [Corola-website/Science/324795_a_326124]
-
de un trib al cărui prizonier deveniseră între timp Halla și grupul ei. Pentru a-și elibera prietenii, Luke trebuie să-l învingă pe campionul tribului, dar orașul subteran este atacat de trupele imperiale conduse de Darth Vader și de căpitanul-șef Grammel. Tribul respinge atacul imperial, iar Luke și prietenii săi pornesc spre templul lui Pomojema, unde găsesc cristalul Kaiburr. Grupul este atacat de un monstru și singura modalitate de a scăpa de el o reprezintă distrugerea coloanelor templului, prăbușind
Ochiul minții () [Corola-website/Science/324795_a_326124]
-
uitat-o pe Babă Visa și i-a dăruit ei, feciorilor și nepoților acesteia pământ dincolo de pădure, ctitorind așezare nouă, Vișina. Pe hărți mai vechi localitatea se numește Babă Visa. A doua versiune susține că numele vine de la unul dintre căpitanii lui Mihai Viteazul, pe nume Ka Vișan. Prima atestare documentara a Vișinei apare în ianuarie 1576. În anul 1614 se emite un document de răscumpărare a satului Hanurile în care sunt menționați că vecini în vest, megieșii vișineni. În hrisovul
Vișina, Dâmbovița () [Corola-website/Science/324835_a_326164]
-
Palatino. Odată ajunși în Grecia, cei doi agenți și-au început activitatea: au vizitat regiunea litoralului apusean al Greciei, munții din sudul Albaniei, Peninsula Mani. În timpul misiunii lor, cei doi au întâlnit mai mulți greci dispuși să îi ajute, precum căpitanul de vas Ghiorghios Mavromihailos și latifundiarul Panaiotos Benakisos. În timpul misiunii lor, cei doi emisari au strâns informații cu privire la starea de spirit a grecilor și șansele ca supușii creștini ai sultanului să se ridice la luptă împotriva otomanilor. După ce s-a
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
sfințit steagul elen într-o mănăstire locală. Tot aici, voluntarii greci au jurat credință Rusiei. Acești voluntari au fost împărțiți în două „legiuni spartane” (estică și vestică), care au intrat imediat în luptă. Legiunea răsăriteană a fost pusă sub comanda căpitanului G. M. Barkov și a locotenentului A. K. Psaro. Cei aproximativ 1.000 de membri ai legiunii au fost recrutați din rândul locuitorilor insulei Mikonos . Alături de ei mai luptau încă 10 soldați ruși. Legiunea a plecat pe 22 februarie spre
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
pentru colonie. Williams s-a reântors în America în 1654 și a fost imediat ales președintele coloniei. El va servi ulterior în multe oficii în oraș și guvernale ale coloniei, și în anii săi de 70 el a fost ales căpitanul miliției în Providence în timpul războiului Regelui Philip din 1676. Un efort notabil a „Plantațiilor Providence“ (Providence și Warwick) în perioada timpului când Coddington a separat „Rhode Island“ (Newport și Portsmouth) de continent a fost pe 18 mai 1652, când ei
Roger Williams () [Corola-website/Science/326083_a_327412]
-
(n. 13 februarie 1837 - d. 27 aprilie 1918) nepot al profesorului Costache Moroiu de la Colegiul Național „Sfântul Sava” din București, pionier al învățământului național, a fost un ofițer al Armatei Regale, cu gradul de căpitan. A participat la Războiul Ruso-Turc împotriva Imperiului Otoman. A fost unul dintre cei mai de seamă masoni din România și de asemenea un foarte activ filatelist. a marcat istoria modernă a României și a Masoneriei Naționale, fiind părintele și fondatorul
Constantin Moroiu () [Corola-website/Science/326109_a_327438]
-
ce dăinuie azi în cimitirul satului, a înlocuit o biserică de lemn mai veche, cu hramul dintâi al „Sfântului Nicolae”. O însemnare de carte amintește de vechea biserică de lemn: "„Această sfântă și dumnezeiască evanghelie s-au cumpărat de dumnealui căpitan Stan și s-au dat sf[in]tei biserici unde să prăznuește hram sfăntlu și erarhului Nicolae în satul ce să numește Greci, ca să fie pomenire la tot neamul dumnealui în veci și nestrămutat de la această sf[â]ntă bise
Biserica de lemn din Moșteni-Greci () [Corola-website/Science/326120_a_327449]
-
s-au dat sf[in]tei biserici unde să prăznuește hram sfăntlu și erarhului Nicolae în satul ce să numește Greci, ca să fie pomenire la tot neamul dumnealui în veci și nestrămutat de la această sf[â]ntă bise[rică]. Stan Căpitanul 1781.”" Momentul ridicării acestui lăcaș, ctitorii și faptele a fost consemnate într-o pisanie peste intrare: "„Această S[fântă] și Du[m]nezeiască biserică cu hram[ul] Adormiri[i] M[aicii] D[omnului], S[fântul] Nicolae, S[fânta] Para[schiva
Biserica de lemn din Moșteni-Greci () [Corola-website/Science/326120_a_327449]
-
aproximativ 500 metri de Blocurile de calcar de la Bădila. Reprezintă interes atât prin catena de sare care aici, arată o fereastră geologică, cât și prin arbustul de cătina albă care vegetează pe excesul salin și substratul mineral excesiv. Ctitorie a Căpitanului Dragomir la sfârșitul secolului al XVI-lea, deține o colecție de artă veche bisericească. Se află pe stingă Buzăului pe versantul situat între acesta și porțiunea finală a Sărățelului. Se află la Pârscov, în satul în care s-a născut
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]