18,700 matches
-
a membrului inferior este situată medial (aproape de linia mediană), în timp ce aria feței și capului este situată lateral. Aria membrului superior (inclusiv a mîinii) - cea mai bine reprezentată - este situată între aria membrului inferior și cea a feței. Ramuri ale arterei cerebrale medii furnizează cea mai mare parte a vascularizației arteriale a girusului precentral. Zona medială își primește vascularizția arterială prin intermediul unor ramuri ale arterei cerebrale anterioare. Leziuni ale girusului precentral au ca rezultat paralizii ale feței, trunchiului și membrelor, localizate de
Girusul precentral () [Corola-website/Science/298564_a_299893]
-
mai bine reprezentată - este situată între aria membrului inferior și cea a feței. Ramuri ale arterei cerebrale medii furnizează cea mai mare parte a vascularizației arteriale a girusului precentral. Zona medială își primește vascularizția arterială prin intermediul unor ramuri ale arterei cerebrale anterioare. Leziuni ale girusului precentral au ca rezultat paralizii ale feței, trunchiului și membrelor, localizate de partea opusă a corpului (pareză facială, monopareză a membrului superior sau inferior, hemipareză).
Girusul precentral () [Corola-website/Science/298564_a_299893]
-
opinie asupra modului de conducere al Ford Motor Company . În final, Edsel a murit de cancer de stomac în 1943, la vârsta de 49 de ani. În 1938 și din nou în 1941, Henry Ford a suferit de accidente vasculare cerebrale. La 7 aprilie 1947, la patru ani după moartea lui Edsel, Henry Ford a murit la vârsta de 83. Ford nu este de acord cu războiul pe care îl consideră o adevărată risipă. În contextul în care Primul Război Mondial
Henry Ford () [Corola-website/Science/298655_a_299984]
-
ama llulla, ama quella" (nu fură, nu minții, nu fi leneș)— urmau să trăiască în căldură Soarelui, celalți își petreceau eternitatea pe pănântul rece. Încă practicau și deformarea craniala prin înfășurarea strânsă a capului noilor-născuți, acest proces necauzând însă leziuni cerebrale. Religia Încă era politeista (zeul soarelui, zeița pământului, zeul porumbului ș.a.). Supușii imperiului aveau drepul să-și venereze zeii ancestrali atâta timp cât recunoșteau supremația lui Inti, zeul soare, care era cel mai important zeu venerat de conducerea Încă. Așadar ayllu (familiile
Imperiul Inca () [Corola-website/Science/298688_a_300017]
-
de a explica mecanismele de formare a nevrozelor, bazându-se pe conceptul lui I.Pavlov despre tipurile activității nervoase superioare. Astfel, prin nevroză se subînțelege dereglarea de lungă durată a activității nervoase superioare provocată de supraîncordarea proceselor nervoase din scoarța cerebrală sub acțiunea excitanților neadecvați ai mediului ambiant. Tipul activității nervoase superioare deține rolul de substrat care fie că predispune, fie că împiedică dezintegrarea proceselor nervoase (neurastenia apare la indivizii cu tipul slab dezechilibrat sau puternic; isteria - la indivizii cu prevalarea
Nevroză () [Corola-website/Science/298705_a_300034]
-
își găsește exprimare intr-o diversitate de forme clinice. Studiile neurofiziologice contemporane au permis aprofundarea concepțiilor lui I. Pavlov despre mecanismele patogenetice ale nevrozelor. Datorită lor a fost elucidat rolul formației reticulare în determinarea substratului morfologic al acțiunilor asupra scoarței cerebrale din partea regiunilor subcorticale, au fost explicate mecanismele corelației dintre dereglările activității nervoase superioare și tulburările vegetativ-endocrine. În patogenia nevrozelor un rol important îl dețin două mecanisme fiziopatologice: "activarea sistemelor aferente și eferente ale creierului" și "dezechilibrul activității integrative ale creierului
Nevroză () [Corola-website/Science/298705_a_300034]
-
patogenia nevrozelor un rol important îl dețin două mecanisme fiziopatologice: "activarea sistemelor aferente și eferente ale creierului" și "dezechilibrul activității integrative ale creierului", îndeosebi al complexului limbico-reticular, ce posibil determină tipul nevrozei. Astfel, patologia complexului hipotalamus - regiunea frontală a scoarței cerebrale induce nevroza isterică sau cea obsesivă, pe când disfuncția complexului hipocamp - amigdalar provoacă neurastenia. La baza formării "nevrozelor experimentale" drept factor patogenetic servește următoarea triadă „informațională”: E necesar de menționat, că nevrozele experimentale și cele clinice nu sunt identice - nevrozele experimentale
Nevroză () [Corola-website/Science/298705_a_300034]
-
în sânge, o tendință spre hipocaliemie, hipofosfatemie, hipernatriemie însoțită de eozinofilie, hipoholesterinemie, activarea peroxidării lipidelor, diminuarea proceselor anaerobe, însoțită de creșterea celor aerobe ale metabolismului energetic, ultima fiind considerată drept reacție de adaptare survenită în urma deminuării proceselor metabolice din scoarța cerebrală la indivizii cu nevroze. În nevroze se relevă tendința de creștere a concentrației bazale în plasmă a alfa- și gama-endorfinei, îndeosebi în neurastenie și nevroza obsesivă. În patogenia nevrozelor se proeminează o corelare bine determinată între starea funcțională a SNC
Nevroză () [Corola-website/Science/298705_a_300034]
-
cu dezechilibrul endocrin. Atât stările dr natură nevrotică, cât și cele de tip nevrotic sunt însoțite, de regulă, de manifestări secundare de insuficiență de atenție, memorie, de epuizarea psihică, toate fiind incitate de reducerea funcțiilor complexului limbico-reticular, ce activează scoarța cerebrală. Nevroza reprezintă o dereglare psihogenă a activității complexului limbico-reticular, care apare la dezintegrarea funcțiilor sferelor emotive, vegetative și endocrine. Această dereglare este mai accentuată în cazul, în care trauma psihică a fost precedată de boli, intoxicații sau pe teren genetic
Nevroză () [Corola-website/Science/298705_a_300034]
-
lați. Măselele carnasiere (ultimul premolar superior și primul molar inferior), în special cea inferioară, și-au pierdut caracterul de dinți tăietori, devenind tuberculate. Limba ursidelor este netedă, stomacul simplu, intestinul subțire puțin diferențiat de intestinul gros, iar cecul lipsește. Craniul cerebral al urșilor este alungit și prevăzut cu o creastă bine dezvoltată. Este o greșeală să se creadă că urșii se mișcă încet, greoi și neîndemânatic. În realitate, față de masivitatea evidentă a corpului, ei aleargă repede și sunt rezistenți, iar în
Urs () [Corola-website/Science/299725_a_301054]
-
perioadă măsurată în săptămâni sau luni, la cetoacidoză. Complicațiile de termen lung ("tardive") sunt de ordin vascular și neurologic. Problemele vasculare sunt de 2 tipuri: macrovasculare și microvasculare; cele macrovasculare sunt reprezentate de maladia cardiovasculară (infarct, angină) și accidentul vascular cerebral (AVC); problemele microvasculare sunt nefropatia diabetică (gravă maladie renală) și retinopatia diabetică (problemă care constă într-o alterare continuă și uneori brutală a retinei, fapt care poate conduce la orbire). Tot de natură microvasculară este și impotența provocată de diabetul
Diabet zaharat () [Corola-website/Science/299162_a_300491]
-
nobili, tatăl sau Drusus fiind fiul Liviei, soția lui Augustus, iar mama sa , Antonia, era fiica lui Marc Antoniu. Era ținut de departe de ochii lumii, fiind infirm. Se mișcă spasmodic, vorbea cu dificultate și-i curgea salivă, având paralizie cerebrală, neafectandu-i facultățile mintale. A fost numit senator și consul de Caligula, fiind scos din obscuritate. Mama să îl caracteriza că fiind un monstru de om și nu-l iubea. Claudius se consola cu băutură, jocurile de noroc și femeile
Claudius () [Corola-website/Science/299856_a_301185]
-
unei anumite recunoașteri profesionale, este umbrită de diverse evenimente din viața personală. 1880 este din acest punct de vedere un an foarte greu pentru scriitor. Moartea lui Edmond Duranty, dar mai ales a lui Gustave Flaubert, răpus de un atac cerebral, îl întristează mult pe romancier. Aceste dispariții, care se adaugă pierderii mamei sale la finele aceluiași an, îl afundă pentru mult timp în depresie. În 1881, atingându-și autonomia financiară grație publicării regulate a volumelor din seria Rougon-Macquart, își întrerupe
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
putând să își plănuiască viitorul în literatură cu mai multă relaxare. Biograful intuiește însă inevitabilul sentiment al vinovăției: din cauza notelor slabe obținute la academie și a eșecului de a promova (veste care i-a provocat, de altfel, părintelui un atac cerebral parțial), din cauza egoismului cu care a extras ultimele resurse financiare ale unei moșii aflate în colaps, Dostoievski se simțea cu siguranță responsabil, într-o anumită măsură, de moartea tatălui și de exploatarea nemiloasă a iobagilor, văzută ca mobil al presupusului
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
anormal, persoanele cu aceste orientări se pot confrunta cu probleme sociale cauzate de lipsa de informare și prejudecățile societății. Pe baza studiilor volumetrice și funcționale (IRM volumetric, IRM funcțional, PET), cercetătorii au arătat că există diferențe semnificative între dimensiunile amigdalei cerebrale la persoanele homosexuale și heterosexuale. Astfel, creierul bărbaților homosexuali seamănă cu cel al femeilor heterosexuale și cel al femeilor homosexuale seamănă cu cel al bărbaților heterosexuali. Aceleași diferențe de mărime și corespondențe au fost constatate și pentru nucleul INAH 3
Orientare sexuală () [Corola-website/Science/299312_a_300641]
-
dintre sexe referitoare la capacitățile cognitive și limbaj, date care nu fac altceva decât să confirme capacitățile de exprimare superioare ale femeilor și bărbaților gay. Ivanka Savic și alți cercetători suedezi au evidențiat că asimetria anatomică dintre cele două emisfere cerebrale, specifică bărbatului heterosexual, nu se observă la bărbații homosexuali. Aceste studii arată că există diferențe între homosexuali și heterosexuali în zone ale creierului care nu sunt direct implicate în atracția sexuală. Studiile genetice au dus și ele la evidențierea unor
Orientare sexuală () [Corola-website/Science/299312_a_300641]
-
este o encefalopatie însoțită de degenerescența grasă a ficatului, hiperamoniemie, sindrom hemoragipar (poate fi indus de aspirină). - hepatită fulminantă si edem cerebral. Este precipitat la copii sub 4 ani tratați cu AAS ca antipiretic in infecții virale (gripă, varicelă, hepatită) Sindromul Reye este caracterizat din punct de vedere clinic prin: vomă și semne de leziuni progresive ale sistemului nervos central, semne de
Sindromul Reye () [Corola-website/Science/299349_a_300678]
-
și a timpului de protrombină, hipoglicemie, acidoză metabolică și niveluri ridicate de amoniac seric. Mortalitatea în Sindromul Reye este de aproximativ 50%. Terapia constă în infuzii cu glucoză 20% și plasmă proaspătă congelată și manitol intravenos pentru a reduce edemul cerebral. La supraviețuitori nu s-a detectat vreo suferință hepatică cronică.
Sindromul Reye () [Corola-website/Science/299349_a_300678]
-
1910 participă la cea de-a IX-a Bienală din Veneția, unde obține un uriaș succes. În 1917, este numit membru de onoare al Academiilor din Viena și München. Câteva luni mai târziu, la începutul anului 1918, suferă un atac cerebral. Moare la 6 februarie la Wien-Neubau, fiind înmormântat în cimitirul "Hietzinger" din Viena. Tabloul "Portretul Adelei Bloch-Bauer" s-a vândut la 19 iunie 2006 pentru suma record de 135 Milioane US Dollar. Cumpărător este miliardarul american Ronald Lauder din New York
Gustav Klimt () [Corola-website/Science/299357_a_300686]
-
ai lui în Bătălia de la Crécy din august 1346, Carol însuși fiind rănit în bătălie. Totuși, războiul civil din Germania a fost împiedicat când Ludovic al IV-lea a murit la 11 octombrie 1347, după ce a suferit un accident vascular cerebral în timpul unei vânători de urși. La 2 septembrie 1347 Carol a fost încoronat rege al Boemiei sub numele de Carol I. În ianuarie 1349 partizanii Casei de Wittelsbach au încercat să obțină alegerea lui Günther von Schwarzburg ca rege, însă
Carol al IV-lea al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/299368_a_300697]
-
Stalin din funcția de Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Lenin a dorit ca testamentul său să fie citit la al XII-lea Congres al Partidului Comunist care fusese convocat pentru aprilie 1923. Însă, după al treilea atac cerebral al lui Lenin din martie 1923 care-l lăsase pe liderul bolșevic paralizat și incapabil să mai vorbească, testamentul a fost ținut secret de către soția sa, Nadejda Krupskaia, care spera ca soțul său se va însănătoși. Deabia după moartea lui
Testamentul lui Lenin () [Corola-website/Science/299399_a_300728]
-
soldatul german a tras asupra fugarului. Stalin era convins că fiul său nu va scăpa cu viața din prizonierat. Când, la sfârșitul anului 1943, a aflat despre moartea lui Iakov, Stalin a avut o criză de spasm al vaselor sanguine cerebrale. În mod paradoxal, Stalin a dat ordin ca nora sa, Iulia Merțer să fie judecată și condamnată ca "membră a familiei unui trădător". Iulia a fost închisă doi ani într-o închisoare din Samara. În 1977, Sovietul Suprem al Uniunii
Iakov Djugașvili () [Corola-website/Science/298890_a_300219]
-
participat la Arad (în Sala de Cultură a Sindicatelor) la o adunare populară cu caracter religios/ecumenic împreună cu cosmonautul Charles M. Duke jr. (membru al echipajului Apolo 16). În timpul discursului pe care l-a ținut aici a suferit un accident cerebral. Și-a încheiat cuvântarea cu următoarele cuvinte: „Să dea Dumnezeu ca în România să se schimbe de astăzi înainte mai mult și să avem martori să mărturisim pe Isus Hristos fiecare acolo unde suntem! Dumnezeu să Binecuvânteze America, care ne trimite
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
Epilepsiei de tip petit mal" la Congresul mondial de Neurologie din Bruxelles/Belgia). Dintre cărțile publicate mai sunt de menționat: "Anatomo-fiziologia clinică a Sistemului nervos central", 1957 (împreună cu Vlad Voiculescu), "Physiologie et Pathophysiologie du Cervelet", 1958 (împreună cu Mircea Steriade), "Infarctul cerebral și Hemoragia cerebrală", 1972, "Afazia" 1973 (împreună cu Alexandru Fradis), "Neurologie clinică", 1976 (împreună cu Vlad Voiculescu). În ultimii ani ai vieții a tradus în limba română, fără a publica, o parte din tragediile lui Shakespeare. A murit în București la 28
Arthur Kreindler () [Corola-website/Science/297772_a_299101]
-
petit mal" la Congresul mondial de Neurologie din Bruxelles/Belgia). Dintre cărțile publicate mai sunt de menționat: "Anatomo-fiziologia clinică a Sistemului nervos central", 1957 (împreună cu Vlad Voiculescu), "Physiologie et Pathophysiologie du Cervelet", 1958 (împreună cu Mircea Steriade), "Infarctul cerebral și Hemoragia cerebrală", 1972, "Afazia" 1973 (împreună cu Alexandru Fradis), "Neurologie clinică", 1976 (împreună cu Vlad Voiculescu). În ultimii ani ai vieții a tradus în limba română, fără a publica, o parte din tragediile lui Shakespeare. A murit în București la 28 mai 1988.
Arthur Kreindler () [Corola-website/Science/297772_a_299101]