18,794 matches
-
unui atac pe care-l conducea personal împotriva unui cuib de rezistență pe planeta Pământ. Enro explodă. - Tâmpitul! I-auzi, să conducă personal un atac! Se stăpâni cu greu. - Cu toate astea, domnilor, sunt foarte fericit că am auzit această dare de seamă. Concordă, cu anumite informații culese ulterior și cu anumite teorii personale. Acum când sunt deranjat chiar aici în palat de oameni care complotează împotriva mea în mod ridicol, aș vrea să-mi dați numele ofițerului care l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
se găsea o notă scrisă de mână: "Foarte ingenios." Gosseyn citi cele patru pagini cu un sentiment de dezamăgire. Se aștepta să găsească ceva care să completeze imaginea pe care și-o formase el însuși despre raporturile cu Discipolul, însă darea de seamă era prea scurtă și prea pozitivă. În partea de jos a celei de a patra pagini, se găsea nota: "Vezi Ashargin." Gosseyn luă dosarul lui Ashargin. Mai lung. Pe pri-mele pagini, naratorul examina în special viața lui Ashargin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Vara vizitează mănăstirile din nordul Moldovei care vor constitui obiect de inspirație pentru nuvela " Două fete ale aceluiași peisagiu". Noiembrie Anton Holban debutează în revista "Mișcarea literară", condusă de Liviu Rebreanu, cu articole despre monumentele de artă românească veche, recenzii, dări de seamă și "figurine" critice. 1925 ianuarie Anton Holban susține examenul de licență și în iunie se înscrie la examenul de bursă pentru Școala normală superioară din Paris. 1926 martie este cooptat în comitetul de redacție ca reprezentant al generației
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
vorbea astfel, prin el glăsuia Nobunaga. Parcă ar fi primit forma tatălui său, dar nu și substanța. Acest Hideyoshi n-are nimic de modestie. A uitat că a fost vasalul tatălui meu, iar acum, nu numai că-i jupoaie de dări pe vasalii rămași ai tatei și se grăbește să construiască un castel gigantic, dar și pe mine mă tratează de parcă aș fi o piedică în calea lui. În ultima vreme, nu mă mai consultă pentru nimic. Tăerea dintre cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
am primit nici un răspuns. Îmi va spune că a scos aparatul din priză. Cățeaua. Am început iar să citesc. La douăsprezece și patruzeci și cinci de minute trebuie să plec în oraș ca să iau prânzul cu Caduta Massi, la Cicero. Dare acum nu e decât unsprezece și cincisprezece. Am început iar să citesc - am citit tot timpul sau cel puțin mi s-a părut că am dat câteva pagini. Trebuie să recunosc că admir felul în care Orwell își începe propriu-zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nr. 2, Iași 1910, p.86) Inscripția de pe Liturghia slavonă a Sfântului Mitropolit Varlaam Moțoc din Sfânta Mănăstire Secu: „Cu voia tatălui, cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, scrisu-s-au această Sfântă și Dumnezeiască Liturghie, cu porunca și osârdia și darea Panului Theodor Ianovici Marelui logofăt, și au dăruit-o Preasfințitului părintelui său duhovniceasc chir Varlaam Archiepiscopul și Mitropolitul Sucevei și a toată țara Moldovei, în zilele binecredinciosului Domnului nostru Ion Vasile Voevod în aul 7151, luna Mai, 25 (1643).” La
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Vasile Moare promite să fie un prozator ade vărat. Îi recomand Însă alegerea cu grijă a subiectului și autocenzura, că nu poți să spui ce-ți trece prin cap În literatură. — De ce, domnul Nistea, a sărit Ionela, ce, literatura e dare de seamă? Nu avem voie să visăm? Nu visele fac viitorul? Nu visăm cu toții la o lume mai bună? Eu consider nuvela asta o capodoperă. — Stai, stai, domnișoară, Într-o lume mai bună nu te duci să te Îmbeți că
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
mă cauți la Inspectoratul de Cultură și vom avea noi o discuție lărgită. Și cu asta să Încheiem ședința, tovarășul Parolică mă așteaptă la o consfătuire. Ia uite, e deja opt și jumătate. Puiu Nistea vă va citi data viitoare darea mea de seamă. Să nu uiți, Vasile, să vii să mă cauți la inspectorat săptămâna care vine. Lasă că vorbesc eu cu Parolică ăla micu’, i-a șoptit Ionela. Dar Vasile tremura ca o frunză În fumul de Carpați care
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
vrei? Nu, tovarășul prim, ce naiba. S-a făcut. Să trăiți. De unde să scoată el, Rogoz, un adolescent instruit, care să știe să se descurce singur În fața lui Birică, vulpe bătrână, fără scrupule, care citea În suflețelul tău ca Într-o dare de seamă făcută anapoda? I-a stricat ziua neno rocitul ăsta de Parolică, ce mai, se vede că i-a cam trecut timpul, că Îl paște o „rotire a cadrelor“ de o să i meargă fulgii. Și ce vină are el
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
facă să credem că lucrurile ce le scoate la iveală s-au ivit din nimic. Ei! Ex nihilo nil fit. Din nimic, nimic iese. ["DE CE ROMÎNII SUNT VIGUROȘI? 2275B De ce sunt bogați armenii din Gherla, încît nu mai plătește nimeni dări și comuna se întreține din fondul comunității armenești? 82 {EminescuOpXV 83} Pentru că armenii se sting. Masa de averi capitalizate din trecut se repărțește tot asupra a mai puțini și mai puțini, partea fiecăruia e din ce în ce mai mare și deci se reproduce
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
reocupată, peste la K. Armata turcilor a operat în K. Turcii au fost învinși. Pozițiile ocupate. Ținta principală. Către comandantul lor *** [LIMBA ROMÎNEASCĂ... "] (p. 488) Limba românească e la sine acasă o împărăteasă * bogată căreia multe popoare, i-au plătit dare în metal aur pe când ea pare a nu fi dat nimărui nimica. A o desbrăca * 175 de averile pe care ea [h]arnică * și mlădioasî le-au adunat m veci de mai bine de o mie de ani, însemnează a
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
în mână. Și toți tresăriră când, pe neașteptate, el aminti că testamentul lui Tiberius fusese declarat nevalabil; pe oamenii aceia înarmați și nemișcați care se simțeau stăpânii Romei îi anunță senin că, deoarece testamentul nu era valabil, erau anulate și dările în bani pe care Tiberius le lăsase pretorienilor și membrilor legiunilor. Inocent, aminti și cifrele donațiilor pierdute: două sute cincizeci și, respectiv, treizeci de denarii pro capite. În timp ce vorbea, observă un freamăt în rândul lor - îl văzu pe Macro crispându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ce anume erau documentele acelea...“ Dar el, schimbând tonul, îi anunță că existau multe probleme de rezolvat. Descoperise că cheltuielile publice fuseseră, în mare parte, o afacere secretă a împăratului; declară că de atunci încolo avea să se publice o dare de seamă severă. Zise că jugul puterii centrale apăsa greu asupra provinciilor, aflându-se adesea în mâna unor funcționari rapace sau corupți; mărturisi că spera în ajutorul senatorilor pentru a-l ușura și aminti întreprinderile tatălui său, Germanicus. Spuse că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
comentator postsimbolist din perioada imediat anterioară Primului Război Mondial: foarte tînărul Ion Vinea. Adversar al criticii „profesorale”, adolescentul Ion-Eugen Iovanache își afirmă dintru început calitatea de recenzent neconstrîns de canoane: „nu sînt critic, nu fac critică, și ca atare fac o fugară dare de seamă asupra cărților apărute, și-mi împărtășesc cititorilor impresiile”. Pentru recenzent, actul critic reprezintă „o atitudine și nu o metodă”. Primul său text publicistic (în toamna anului 1913 devenise colaborator la revistele Rampa și Facla, cu concursul „mentorului” său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și exigent cu afinii, drastic cu adversarii. Un comentariu despre volumul Les blés mouvants al lui Emile Verhaeren (Facla, an V, nr. 133, 20 februarie 1914, semnat Crișan) anunță intențiile de popularizare a poeziei noi („Voi publica o serie de dări de seamă asupra poeților francezi contemporani, ca să se poată vedea mai bine tendințele poeziei moderne”). Simplitatea rustică, naturală a imaginilor și „claritatea clasică” sînt apreciate ca „un aspect nou și nebănuit al multiplului poet”: „În aceste poeme nu ni se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
primul, că n am tras? Fii liniștit. O să-ți vină, poate, la următoarea ieșire. Și dacă nu vine nici la aia? O să-ți vină, poate, la aialaltă.Și dacă... Hai, lasă-mă, că, uite, vine un iepure... La adunarea de dare de seamă a biroului executiv al consiliului popular... că era membru în acest organism. Ai văzut, ce-au făcut, cei din opoziție? Nu. De ce? Pentru că nu mă interesează. Te înțeleg, dar, așa, ca de o curiozitate: au făcut bine, oare
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
constănțene să se mute în casă nouă. Sfecla roșie, ajunsă sub numele de Vasile Pavăl primar de Vaslui, a găsit cea mai potrivită rezolvare a crizei la nivelul acestui cel mai sărac județ al țării și a propus pentru 2011 darea în folosință a unui nou cimitir(!!!). Vă dați seama ce mândrie de curat edil al vremurilor noi, va fi pe capul său când va tăia în cadru festiv ornat cu popi, colivă și bocitoare, panglica inaugurală a noului cimitir, odată cu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
se pare că mai aproape de adevăr, a fost evanghelistul Matei, care deși la modul peiorativ, totuși amintește că ar fi fost „un fel de erou”, al Iudeii. Ce putea să-i opună Hristos, unui asemenea erou al poporului. În privința împovărătoarelor dări către imperiul roman, El spunea „Dați Cezarului ce-i al Cezarului, (adică dați asupritorului străin, paralele câștigate cu sudoare) și lui Dumnezeu, ce-i a lui Dumnezeu (adică roagă-te boule și bate mătănii până crapă, ori fruntea, ori dușumeaua
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
lui funcționărești, cenușii dar presante, de la secția financiară, dând uitării celelalte griji. Cu o abnegație benedictină, care întrecea cu mult măsura obișnuită, el se apucă să lucreze din zori și până noaptea, ca să ducă la bun capăt bilanțul și celelalte dări de seamă ori situații anuale. Fără să abuzeze de șefia lui la serviciul buget, el reuși și de astă dată să-și pună toți colaboratorii și subordonații la treabă, dar nu oricum, ci metodic și organizat. Nici Tanța Trandafir, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Faria, zis Joao de Deus, vindecă boli, asemenea lui Jorges A. Jorges, eroul ce poate deveni "Îngerul exterminator" citat. Scriitoare pe deplin formată, sunt sigur că Roxana Pavnotescu va deveni un nume de rezonanță în literatura română. Dumitru Micu Scurtă dare de seamă (Prolog) Cu spatele la audiență, Charlot pășește lateral, frenetic, vioi și împiedicat pe un drum fără început și sfârșit, pălăria și bastonul sunt singurii lui tovarăși; imagine emblematică cu care se încheie mai toate scurt metrajele lui Chaplin. Totul începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
rudelor apropiate și depărtate, ba chiar tot acolo mai și dormea sporadic, scurt și rar, când îl răzbea oboseala. Somnul sosea deodată, năprasnic, când te așteptai cel mai puțin, se anunța cu un sughiț înecăcios, urmat la scurtă vreme de darea ochilor peste cap și un sforăit vibratil și leneș, ca un tors de pisică. Cum de nu-și dăduse atâta vreme seama că mirosul emanat de hârtiile astea blestemate este același cu cel degajat de patul străbunicului?! Sunt cincizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în casa părinților și a bunicilor. Am nevoie de o schimbare. Nu mai sunt același, pentru că am cedat o parte importantă din mine. Am făcut un pact. Așa. Ăsta trebuie să fie mersul lucrurilor. Îngerul avea dreptate! Din nou îngerul. Darea de seamă Am ajuns seara cu ultima cursă regională. La intrarea în sat, m-a întâmpinat îngerul. Purta o șubă ciobănească și cizme foarte mici, negre, de cauciuc, de copil, în care-și ascundea picioarele de capră. L-am recunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
vreme. Peste câteva zile, a dat peste articolul tăiat de ea din ziar despre Ouro Prieto. A remarcat poza lui Jorges, care o privea intens din chenarul paginii, la fel de intens și cu aceeași căutătură ca cea a omului din vis. Darea de seamă Într-o zi, a întâlnit în parc un tânăr frumos. A întrebat-o dacă se poate așeza pe bancă lângă ea. Parcul era gol, dar ea nu a simțit nicio teamă sau dorință de respingere, cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mai jalnic și mai mic. Îl recompun bucată cu bucată și-l reașez la locul lui, în scobitura pieptului, rotundă ca o lingură. E mai bine așa. În fond, așa e mult mai bine! New-York 2008 Cuprins Prefață ............................................................................ 5 Scurtă dare de seamă (Prolog) ............................... 13 Ciclul Animus ............................................................ 17 Sub semnul Aspidei ..................................................... 19 Okurina ........................................................................... 61 Triogamie ....................................................................... 70 Fotografia ....................................................................... 101 Pulcheria și Îngerul ....................................................... 107 Împărătița Furnică ........................................................ 125 Confesiunile maimuței Makonde .............................. 133 Fereastra ......................................................................... 143 "El"-ul ............................................................................. 155 Ciclul Anima .............................................................. 163 Darurile mării ................................................................ 165 Îngerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nu rezidă în acestea, și nici în subiectivitatea care constituie esența lor, deoarece adevărul este un adevăr universal și ca atare obiectiv. Aici începe să se contureze cea de-a doua semnificație, semnificația puternică a eliminării vieții. Ceea ce motivează această dare deoparte, ceea ce o subîntinde nu este nimic altceva decât o presupoziție fundamentală chiar dacă deocamdată implicită, este credința potrivit căreia adevărul este străin sferei ontologice a subiectivității vii și aparține, dimpotrivă, și aceasta în mod principial și prin urmare exclusiv, celei
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]