17,897 matches
-
compromisul, iar din tragedie înveți ce se întâmplă când nu mai este loc pentru compromis. Teatrul și filmul permit această ucenicie de a învața prin experiență, sau prin puterea exemplului. Puterera artei stă în faptul că poate înlătura ceea ce îi desparte pe oameni și poate pune în valoare ceea ce au în comun: râsul și lacrimile, bucuria și tristețea, fericirile și spaimele. Azi încerc un sentiment de tristețe că vremea noastră se zbate neputincioasă între adevărul care nu ne satisface și speranțele
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
fundamentală a lumii, din punct de vedere timp, spațiu, ierarhie, cauzalitate; oamenii sunt supuși condiției pătimitoare între cer și pământ, între dragoste, moarte, ispășire. Avem în ficțiunea lui Caragiale raiul visat de Ion Nebunul, unde sălășluiește "Maica Domnului "care ne desparte de rele", iadul ocnei, bălțile negre unde stăpânește dracul, lumea morților, realitatea ei și cutumele cărora li se supunea Anca. Ca într-un ritual păgân, Anca este obligată să-l răzbune pe Dumitru, ucis pentru ea, dar creștinește, ea urmează
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
viața: viața individului, în cazul agresivității, și viața speciei, prin instinctul sexual. Din punct de vedere fiziologic, cele două pulsiuni își află lăcașul în hipotalamus, creierul nostru „vegetativ”. Controlul agresivității și cel al dorinței sexuale sunt plasate în vecinătate, fiind despărțite de o zonă îngustă care girează plăcerea (Ginger, 2007). Agresivitatea poate susține comportamente pozitive de autoapărare sau de autoafirmare și succes, mai ales în situații de competiție. Un mare efort încununat de succes are la bază și o doză de
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
Ea s-a învățat să fie fără apărare în fața lui. Din cauza sărăciei o bate. îl cicălește întruna până îl scoate din minți și-l face să o bată, altfel spus merită să fie bătută. Ei îi place, altminteri s-ar despărți, altfel spus femeile bătute sunt masochiste. Există puține cupluri în care se petrec scene de violență între parteneri. Violența există numai în cuplurile lipsite de educație. Bătaia este fără urmări, este un fenomen de moment cauzat de pierderea controlului. Este
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
de autocontrol. în acel timp în care trebuie să aștepte, să facă planuri și vise pentru a ajunge la realizarea dorințelor sale (care pot fi de la: obiecte, jucării, dulciuri până la momentul de reîntâlnire cu părintele iubit de care a fost despărțit!) copilul învață să se stăpânească, să se controleze și să cunoască astfel limitele libertății manifestărilor noastre printre ceilalți. A spune copilului: „acum trebuie să-l lași pe tata să se odihnească, că e obosit, dar mai târziu, după ce se odihnește
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
întâmplat cuiva pe care îl cunoști? 6. Pierderi ți-a murit cineva apropiat? Cum? ți-a murit un animal la care ai ținut? Cum? S-a întâmplat ca un bun prieten să se mute în altă parte și să vă despărțiți astfel? Ai pierdut vreodată ceva la care țineai foarte mult? Ce? Cum s-a întâmplat? Ai avut vreo relație cu un prieten/ă care s-a terminat? Cum s-a sfârșit? (întrebare pentru tineri) Lista factorilor de risc la copii
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
mersul lucrurilor pe malul Lacului Leman. Timpul trecea repede, ne reîntâlneam la faza a 3-a a Conferinței. Întrucât aceasta se desfășura la nivel înalt, nu prea aveam timp de foștii mei colegi. După 1 august 1975, drumurile noastre se despărțeau din nou, de această dată în mod definitiv. Pe unii dintre ei îi întâlneam ocazional; m-am bucurat când am aflat, mai târziu, că au făcut frumoase cariere în diplomație ambasadori în MAE sau în diferite capitale. De Valentin Lipatti
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
care a făcut-o din fair play, așa cum britanicii sunt în stare. I-am mulțumit, adăugând: "Am fost foarte încurajat de convorbirile noastre anterioare și de atmosfera deschisă din Comisie. Sper să fie de bun augur. Vă mulțumesc". Ne-am despărțit, strângându-ne cu căldură mâinile. Aceeași căldură a dominat și întrevederile noastre ulterioare. În drum spre ambasadă, colegul meu încă nu era convins că totul se încheiase. El se așteptase la o punere la zid a României, fiind surprins de
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
adoptat legea independenței Indiei, în martie 1947. Legea prevedea independența Indiei, predominant hindusă și crearea noului stat Pakistan, care avea să fie predominant musulman. Pakistanul avea să fie alcătuit din două teritorii separate: Pakistanul de Est și Pakistanul de Vest, despărțite de peste 1600 km de teritoriu Indian. Împărțirea, așa cum i s-a spus, a fost acceptată de Jinnah, de Nehru, conducătorul Partidului Congresului și, deși cu rețineri, de Ghandi. Termenul limită de retragere a Marii Britanii din India fusese stabilit în luna
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
practica judecătorească, a fost acela că bunurile dobândite de soți în perioada separației lor în fapt sunt bunuri comune și alcătuiesc obiectul dreptului lor de proprietate comună în devălmășie. Împrejurarea că o perioadă de timp soții au întrerupt conviețuirea, trăind despărțiți în fapt, între ei nemaiexistând niciun fel de relații, nu ridică prin ea însăși bunurilor dobândite de ei în această perioadă calitatea de bunuri comune, deoarece soții continuă totuși a fi căsătoriți. În consecință, aceste bunuri intră, deopotrivă, în regimul
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
27 septembrie Vizită de lucru în producție. Dată imediat pă post. Prima reacție-i de stupoare: cum e posibil ca, după o răsturnare ca cea din '89, să vedem iarăși scene bucățică-ruptă cu cele de care credeam că ne-am despărțit pentru totdeauna? Iată că-i posibil, ne zicem noi într-a doua reacție. Prezidenții de republică au cam aceleași gusturi, chiar dacă unul a tras la șaibă, altul a pingelit, al treilea s-a est-inginerit intensiv. Dacă nu e regizată sceneta
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
În fond, ce reprezintă cei doi protagoniști ai recentei deriziuni propuse de glumeața Academie (care, de altfel, stă ca un junghi în coasta reumatică a regimului), mai exact ce forțe stau în spatele discursului lor politic? Ca să înțelegem stilul ce-i desparte atît de tranșant pe "premiați". Dacă Iliescu ar fi ajuns, printr-un hazard prelungit după 1989, secretar general al partidului, ca predecesorul său, poate nu chiar ca acesta, dar oricum slujindu-se de canonul bolșevic, fie și în nuanța lui
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
trebuie să fi fost portar, pentru că D.S.A.P.C. era, mi se pare, institut de proiectare), Pui de la incubator (portretele puilor funtași?), Turnător fruntaș (cum dracu', existau și turnători codași?) etc. etc. Asta era situația pe tărîm. Dar să ne despărțim, vorba ăluia, de trecut, hlizind. Ce-ați spune, pentru că tot urmează "prezidențialele", să cîștige nu unul, ci trei: Vadim, Funar, Păunescu. Triumvirat ca în Roma antică. Să mori de rîs, nu? Dacă vrei. Aș putea și cita vreo cinci maeștri
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Traviată în iarnă. Oricît de ingenioasă ar fi speculația lui Ted Anton recentul exeget al lui Ioan Petru Culianu -, "decizia" lui are, mai degrabă, aerul unei stilistici aproape cinice: Cercetînd toată viața sa practicile magice, el a depășit hotarul care desparte jocul de realitate. El s-a jucat, dar ucigașii săi nu. Moartea lui Culianu a fost ultimul joc al minții, în care chiar și asasinii se pare că au pierdut din vedere distincția dintre realitate și ficțiune". În marginea unei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și-a lăsat surplusul nocturn cine știe ce necuviincioasă cioară. 29 mai Din unghiul prezentului, chiar și un episod urît colorat dintr-o "la belle époque" ducă-se pe pustii, mi se pare suportabil în sensul că trebuie, vorba ăluia, să ne despărțim de trecut hlizindu-ne. Printr-un bizar concurs de împrejurări, ocupam, în anii șaptezeci, un indefinit post de desenator la singurul "organ" local. Vă dați seama al cui era "organul". Ei bine, îmi revenea, prin destin pictoricesc, să fac și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
din deceniile trecute. Ai zice, văzînd abnegația cu care se stă la ea, că ne aflăm nu în 2000, ci în 1950, 60, 70, 80. Atît de bine seamănă totul cu imaginea de coșmar de care credeam că ne-am despărțit. Mai ales că, în mare, cei ce fac zilnic această coadă seamănă și ei ruptă bucățică cu veteranii cozilor din epoca de aur (de n-or fi chiar aceiași). Pe ușa cu pricina stă scris: pîine la vatră. Aha, deci
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
consumate în confruntarea cu natura, par să reproducă, la scară mică, istoria mare. În sensul aceleiași implacabile indolențe. Deopotrivă a structurilor instituționale, dar și a indivizilor/micilor colectivități. Sîntem parcă blestemați, așa cum nu putem, nu avem înțelepciunea de a ne despărți radical de comunism, de perfidele lui forme reziduale, tot așa, să nu fim în stare a preveni dezastrele naturale (dar și cele datorate indolenței noastre). Cînd credeam că, în sfîrșit abia ieșiți din niște dezonorante monitorizări europene putem dialoga cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
popoarelor avea, se știe, o mînă ciungă. O fi fost oare chiar mîna cu care indica viitorul de aur al omenirii? Nu știm. Pentru că în capodoperele artiștilor poporului de-atunci, generalissimul le-avea pe-amîndouă egale. Mde... realism socialist. Moment medical. Despărțindu-mă, odată, după o consultație, de eminentul medic H. Ț. a cărui hiperdelicată statură îmi vine cam pînă la omușor am vrut, cu sinceră gratitudine, să-i sărut mîna. Mi-a întins-o pentru salut, dar cînd a văzut ce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
venețian, multiplicate demențial-ubicuu, înseamnă Veneția. Gondola, ca emblemă a cetății de unde, încă de la anul o mie, dogele Orseolo cutreiera cu corăbiile sale coasta Dalmației, dînd lumii primul semn că Veneția există. Pe de altă parte, gondola venețiană nu poate fi despărțită simbolic de soarta cetății. Obiectul acesta e atît de bizar în eleganța lui plutitoare, încît a-l lua drept simplu vehicul fie și unul de plăcere înseamnă a-l anula. (Mai întîi, o paranteză: nu există moment de pauză al
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-ntorc în Bermude, se numea volumul meu de proze scurte de-acum un an. Titlul pleca de la mica poveste a unei ființe foarte asemănătoare cu cea descrisă deja. Era chiar replica ei, șuie mi se păruse în seara în care, despărțindu-se de mine, se instala, goală, spre stupefacția străzii, în prima vitrină. Determinînd, evident, chemarea Salvării și internarea ei acolo, sus, la... După atîta vreme scursă, știind-o încă sub tratament, bănuiam o afecțiune mult mai gravă decît cea "jucată
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
jumătate serios. Și ca întrebarea să aibă și-un moț, urmează, de fapt, schepsisul ei: ești în criză de subiecte? nu mai poți picta? N-am nimic cu Iliescu, răspund, cu omul Iliescu, deși, fie vorba între noi, nu pot despărți total ființa din carne și oase de faptele ei (intervine imediat determinismul meu de serviciu). Numai făptura asta putea face ce face. Dar nu omul acesta, ca individ în masa indistinctă românească, mă/ ne interesează, ci exponențialitatea lui în răstimpul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
casei părintești. În care aș fi vrut să-mi regăsesc, o clipă, zbenguita copilărie. Nici o mirare: fosta "Carmen Sylva" se cheamă acum, se putea!, "Republicii". Iar elegantul liceu de fete "Regina Maria" e fabrică de neglijeuri. Oscar Wilde: "... două țări despărțite de o limbă comună". De urmărit, în momentul ăsta incendiat de nenorocirea americană, trișeria dizgrațios-interesată a administrației criptocomuniste. Divulgînd strategia pasului mărunt și vătuit al pifanului cu petliță roșie (DEX: petliță, s.f., din rus.). Dacă vrei să-i afli tîlcul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
spiritul parcă vrea ceva frumos, ceva un pic mai frumos, or, a merge, iată, la senectute, tot pe mîna social-democraților noștri de peste noapte mi se pare... inestetic. Pauză. Am mai dat un timp șuturi ușoare castanelor, după care ne-am despărțit. Ne revedem tot mai rar, nu fără a ocoli vechile noastre tentații. Din ce în ce mai anemiate însă. Și ca întîlnirile să nu cadă în posac, apelez, histrionic, la argumentul... estetic. Uite ce, mă retează H., cînd aud de... esteticul ăsta al tău
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
gură: ... să tragi cu mitraliera, nu? De la schimbarea partenerului de dans la cea a partenerului de viață nu-i decît un pas, un pas de deux. Îl detaliază magistral-ironic David Lodge în Schimb de dame. Doi magiștri ai campusurilor universitare, despărțiți de ocean, dar amici, trec unul pe lîngă altul, în zbor de avion, fiecare propunîndu-și să ia locul celuilalt, beneficiind de generozitatea soțiilor care abia așteaptă tentanta schimbare. Parșivul romancier își pune în lucrare întreg arsenalul scriptural, pentru a nuanța
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
e, cumva, carență de caracter, atunci sigur e una de virilitate. A spus-o mai pe șleau fudulul Gauguin avînd în vedere chiar fuduliile. Superba Nicole Kidman (pe care, fascinat, am văzut-o săptămîna trecută în lejerul musical "Moulin Rouge"), despărțită de Tom Cruise, își contraria amicii cu schimbarea (nu neapărat intimă) a partenerilor. Cum era văzută la brațul unui bărbat, cum se vorbea de o nouă legătură: "Nicole, o avertizau prietenii, știi ceva, n-am chef să mă bag în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]