18,730 matches
-
în trecut, ca și la nivelul întregii țari, a fost precară. Frecvent se întâlneau în sat epilepticii, cretinii(gușații), surdomuții, tradiția orală consemnând în mod plastic adevărul potrivit căruia: ""Măi demult, aproape la fiecare casă era câte-un prost"". Primele mărturii directe despre starea sanitară a racovicenilor apar din timpul graniței militare când grănicerilor și familiilor lor li se acordau asistență medicală gratuită, prin intermediul personalului sanitar al companiei sau chiar al regimentului. La nivelul companiei, personalul sanitar era format dintr-un
Populația comunei Racovița () [Corola-website/Science/309983_a_311312]
-
din Coreea (aproximativ 80%), dar și din China și alte teritorii ocupate de japonezi. Femeile tinere din țările aflate sub controlul Imperiului Japonez au fost recrutate pentru a lucra în popote ale militarilor sau în fabrici, sau, după cum există unele mărturii au fost pur și simplu răpite de la casele lor. Există mai multe mărturii conform cărora, în mai multe cazuri, chiar militarii au fost cei care au participat la răpirea unor femei. Dimensiunile și natura sclaviei sexuale patronate de armata japoneză
Femei de reconfortare () [Corola-website/Science/309984_a_311313]
-
japonezi. Femeile tinere din țările aflate sub controlul Imperiului Japonez au fost recrutate pentru a lucra în popote ale militarilor sau în fabrici, sau, după cum există unele mărturii au fost pur și simplu răpite de la casele lor. Există mai multe mărturii conform cărora, în mai multe cazuri, chiar militarii au fost cei care au participat la răpirea unor femei. Dimensiunile și natura sclaviei sexuale patronate de armata japoneză în timpul celui de-al doilea război mondial este un subiect disputat, în special
Femei de reconfortare () [Corola-website/Science/309984_a_311313]
-
sexuale patronate de armata japoneză în timpul celui de-al doilea război mondial este un subiect disputat, în special în Japonia. Numeroase bordeluri militare erau conduse de persoane particulare supervizate de oficialități ale armatei. Mai mulți istorici japonezi, folosindu-se de mărturiile unor femei de reconfortare, au afirmat că Armata Imperială Niponă și Marina Imperială Niponă au fost implicați atât direct cât și indirect în constrângerea, înșelarea, ademenirea și uneori răpirea unor femei tinere din teritoriile aflate sub controlul imperial. Pe de
Femei de reconfortare () [Corola-website/Science/309984_a_311313]
-
coloniile olandeze din Asia au fost transformate în sclave sexuale. În conformitate cu aprecierile profesorului Hirofumi Hayashi de la Universitatea Kanto Gakuin, majoritatea femeilor de reconfortare proveneau din Japonia, Coreea și China. Până acum, o singură femeie de reconfortare japoneză și-a publicat mărturiile. Aceasta s-a întâmplat în 1971, când femeia, care fusese forțată să se prostitueze în Taiwan, și-a publicat amintirile sub pseudonimul Suzuko Shirota. Datorită bunei organizări și a caracterului deschis al prostituției din Japonia, a părut logic ca să se
Femei de reconfortare () [Corola-website/Science/309984_a_311313]
-
descoperirea a 30 de documente guvernamentale olandeze din arhiva Tribunalului din Tokyo, care dovedeau un incident din 1944 din Magelang, în timpul căruia foarte multe femei au fost transformate în scalve sexuale. În alte cazuri, alte victime din Timorul de Est au depus mărturii conform cărora au fost forțate să întrețină acte sexuale cu soldați japonezi pe când erau încă fetițe neajunse la pubertate. Ministerul Afacerilor Externe Japonez nu a mai acordat vize turistice pentru prostituatele japoneze, încercând să stopeze procesul de maculare a imaginii
Femei de reconfortare () [Corola-website/Science/309984_a_311313]
-
politică a celor trei tot” - ucide tot, arde tot, jefuiește tot), aplicată în special în regiunile Chinei în care populația civilă era considerată ostilă, a fost practicată și răpirea și violarea femeilor. Victima prostituției forțate Jan Ruff-O'Hearn a depus mărturie în fața Comitetului Camerei Reprezentanților a SUA: „S-au spus multe povești despre ororile, brutalitățile, suferințele și foametea îndurate de femeile olandeze din lagărele de prizonieri japoneze. Dar nu s-a spus niciodată o poveste, cea mai rușinoasă poveste a celui
Femei de reconfortare () [Corola-website/Science/309984_a_311313]
-
îndoliate și cea a arestaților. Ulterior, la acest boicot al revoluționarilor timișoreni a aderat și Laszlo Tokes. Vă mărturisesc scârba pe care mi-a provocat-o mass-media bucureșteană care îl ataca pe Laszlo Tokes pentru refuzul său de a depune mărturie în fața comisiei senatoriale, trecând complet sub tăcere boicotul declarat de revoluționarii timișoreni. Laszlo Tokes nu făcuse decât să adere la un boicot inițiat de alții. Văzând înjurăturile la care era supus Laszlo Tokes pe acest motiv, simțeam că nemernicii de
Marius Mioc () [Corola-website/Science/310080_a_311409]
-
petrecut următorii doi ani în captivitate la Constantinopole, cel mai probabil în închisoarea marinei otomane. Există și surse care pretind că Bogdan a fost sclav pe galerele otomane, în acest timp reușind să învețe și limba turcă. Nu există nicio mărturie privind modalitatea prin care Bogdan Hmelnițki a scăpat din prizonierat: ori a evadat, ori s-a plătit o răscumpărare pentru el. Istoricii se contrazic, presupunând că s-a plătit o răscumpărare de către mama sa, de către camarazi, de către regele polonez însuși
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
și baptiști (3,81%). Pentru 5,05% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Aici a mai fost descoperit un important tezaur, cu 300 monede romane, brățări, inele și alte obiecte din bronz. Este atestat documentar în anul 1278, iar mărturii istorice despre acestă așezare se regăsesc în Monografia lui Alexandru Märky 1332, conform căreia „Covăsânțul este la poalele muntelui Macra”. La 1333 este menționată Parohia și Biserica Ortodoxă a cărei ruină de turn s-a păstrat până astăzi. Localitatea Covăsânț
Comuna Covăsânț, Arad () [Corola-website/Science/310105_a_311434]
-
realele calități artistice ale acesteia, împlinindu-i valoarea de monument istoric prin excelență. A fost înălțată înainte de mijlocul secolului al XVIII-lea, fiind atestată de conscripția lui Bucow. Pereții monumentului înscriu tipul de plan trilobat cu abside poligonale, fiind prima mărturie a pătrunderii, din Moldova, a acestei forme tipologice. Structura acoperirii interioare respectă tradiția. În navă o boltă, semicilindrică, retrasă de la linia pereților pe bârne, rezemate pe console; bolta altarului este racordată la traseul pereților prin fâșii curbe; absidele laterale sunt
Biserica de lemn din Reghin () [Corola-website/Science/310135_a_311464]
-
decorat din întreaga Rusie. În anul 1906 el a devenit primul evreu din Armata Rusiei care a primit brevetul de ofițer în rezervă, într-o perioadă în care acest post era în mod normal strict interzis evreilor. Aceasta este o mărturie a impresiei puternice pe care o lăsase. El a urmat Facultatea de drept din Sankt Petersburg. A intrat în legătură cu un grup de tineri sioniști și în anul 1911 a emigrat împreună cu aceștia în Palestina, pe atunci parte a Imperiului Otoman
Iosef Trumpeldor () [Corola-website/Science/310224_a_311553]
-
este atestată prin producțiile anilor șaptezeci, când nu a reprezentat altceva decât un surogat pentru a numi „muzica rock” (a cărei denumire a fost evitată pe cât posibil de la primele sale încercări românești, la începutul anilor șaizeci, până la căderea regimului). O mărturie reprezentativă a acestui fapt este seria de discuri cu muzică rock „Formații rock”, ale cărei prime apariții au fost numite din prudență „formații de muzică pop”. Chiar și după schimbarea regimului politic în România, ceea ce era numit înainte „muzică ușoară
Muzică pop () [Corola-website/Science/310294_a_311623]
-
Municipiul Ploiești este reședința județului Prahova. Istoria orașului este bogată, iar o parte din ea va fi prezentată aici. Cu privire la data înființării și la primii locuitori ai unei localități cu numele Ploiești există puține mărturii scrise. Din punct de vedere istoric, apariția actualei așezări nu este atestată în niciun izvor. Istoricii și arheologii au scos la iveală o serie de mărturii semnificative care atestă o locuire neîntreruptă a acestor meleaguri, strâns legate de întreaga arie
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
data înființării și la primii locuitori ai unei localități cu numele Ploiești există puține mărturii scrise. Din punct de vedere istoric, apariția actualei așezări nu este atestată în niciun izvor. Istoricii și arheologii au scos la iveală o serie de mărturii semnificative care atestă o locuire neîntreruptă a acestor meleaguri, strâns legate de întreaga arie a civilizațiilor traco-geto-dace. Săpăturile arheologice au pus în evidență unele vestigii mezolitice în zona Ploiești-Vest și a unor așezări neolitice în zona Ploiești-Nord. Deasemeni s-au
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
din Sălaj revin frații László și Gábór Szinte în 1913, în revista de prestigiu a Muzeului Național din Budapesta: ""Értesítöje"". Seriozitatea acestora se poate remarca din releveele și fotografiile pe care le-au făcut pe teren. Materialele publicate sunt astăzi mărturii documentare unice privitoare la bisericile de lemn dispărute din Fildu de Jos, Fildu de Mijloc și Mesteacănu. Intelectualul sălăjan Leontin Ghergariu este cel care pornește cercetarea în perioada interbelică, în arhiva sa personală adunând fotografii, schițe și însemnări din numeroase
Biserici de lemn din Sălaj () [Corola-website/Science/308989_a_310318]
-
de academicianul Camil Mureșanu. Cartea cuprinde o selectie de fragmente din lucrarea lui Stephan Ludwig Roth, "Lupta pentru limba în Transilvania (1842)" și o selecție de documente ale vremii privind situația social-politică din această provincie istorică, precum și unele aprecieri și mărturii despre personalitatea lui Stephan Ludwig Roth. Traducere Cristina Teodorescu, îngrijire și note dr. Constantin Vlăduț. O serie de personalități și-au exprimat impresii despre Stephan Ludwig Roth:
Stephan Ludwig Roth () [Corola-website/Science/309022_a_310351]
-
Ajutători. La sfârșitul secolului al XV-lea călugărul flamand Jan de Wackerzeele a îmbogățit legenda Barbarei cu o sumedenie de descrieri a miracolelor înfăptuite de sfântă. La finele Evului Mediu Barbara devenise importantă ca patroană a muribunzilor. Cele mai vechi mărturii ale venerării sfintei s-au găsit în Edessa, în bazilica copților din Cairo și pe teritoriul Imperiului Bizantin. Se spune că împăratul Iustinian ar fi transferat relicvele Barbarei din Cairo la Constantinopol. În anul 1000 moaștele sfintei au fost aduse
Sfânta Barbara () [Corola-website/Science/309149_a_310478]
-
fi transferat relicvele Barbarei din Cairo la Constantinopol. În anul 1000 moaștele sfintei au fost aduse în bazilica San Marco din Veneția și sunt păstrate din 1909 în Mănăstirea S. Giovanni Evangelista din Torcello, în apropierea Veneției. Cea mai veche mărturie a venerării Barbarei în occident este reprezentarea pe un pilastru din Santa Maria Antiqua de la Roma, datând din secolul al VIII-lea. Se pare însă că sfânta era cunoscută în Italia prin intermediul bizantin încă din secolul al VI-lea. În
Sfânta Barbara () [Corola-website/Science/309149_a_310478]
-
mult situația tensionată din țară. A izbucnit răscoala care s-a încheiat cu moartea suveranului Ahșeri. Ualli, cel care i-a urmat la tron, a trecut de partea asirilor și Manna a fost alături de asiri în lupta împotriva midienilor. Ultima mărturie despre Manna din cunoscuta „"Cronică Ghedda"” se referă la anul 616 î.e..n. Extinzându-și puterea asupra teritoriilor cucerite, aceștia au introdus limba lor în rândul populației locale. Acest proces a fost însoțit de modificări în modul de viață
Manna () [Corola-website/Science/309167_a_310496]
-
Acest proces a fost însoțit de modificări în modul de viață, în arta militară, structura socială, instituțiile politice și religia aborigenilor. Acest proces s-a intensificat in deosebi odată cu cucerirea teritoriului Manna de către medieni. Uniunea tribală a medienilor, judecând după mărturiile scrise asirieni, începând cu a doua jumătate a sec. IX î.e.n., s-a amplasat în principal în afara granițelor teritoriului din Azerbaidjanul de Sud. Numai o parte neînsemnată a acestuia era ocupată de regiunile din ținuturile estice din partea de sud a
Manna () [Corola-website/Science/309167_a_310496]
-
acționeze, în anul 1610, regele Matia al II-lea l-a desemnat pe György Thurzó, palatinul Ungariei, să investigheze cazul. Thurzó a ordonat notarilor să colecteze probe iar la sfârșitul anului 1610, notarii au reușit să colecteze peste 300 de mărturii. Au fost chestionați preoți, nobili, personalul castelului Sárvár, cât și oameni obișnuiți. Potrivit mărturiilor, multe dintre victimele contesei au fost fete adolescente ale țăranilor locali, care au fost atrase la Csejte ca sclave, promițându-le o ofertă de muncă bine
Elisabeta Báthory () [Corola-website/Science/309161_a_310490]
-
Thurzó, palatinul Ungariei, să investigheze cazul. Thurzó a ordonat notarilor să colecteze probe iar la sfârșitul anului 1610, notarii au reușit să colecteze peste 300 de mărturii. Au fost chestionați preoți, nobili, personalul castelului Sárvár, cât și oameni obișnuiți. Potrivit mărturiilor, multe dintre victimele contesei au fost fete adolescente ale țăranilor locali, care au fost atrase la Csejte ca sclave, promițându-le o ofertă de muncă bine plătită. Mai târziu, Elisabeta începuse să omoare fiicele din mica nobilime care fuseseră trimise
Elisabeta Báthory () [Corola-website/Science/309161_a_310490]
-
țăranilor locali, care au fost atrase la Csejte ca sclave, promițându-le o ofertă de muncă bine plătită. Mai târziu, Elisabeta începuse să omoare fiicele din mica nobilime care fuseseră trimise de părinții lor pentru a învața eticheta curții. Conform mărturiilor, au avut loc și răpiri. Atrocitățile descrise de martori includeau bătăile grave, arsurile, mutilările mâinilor, mușcarea cărnii de pe față, mâini și alte părți ale corpului, înghețarea sau moartea prin înfometare. Unii martori au numit rude ale contesei care i-au
Elisabeta Báthory () [Corola-website/Science/309161_a_310490]
-
drept victime. Alții au declarat că au văzut urme de tortură pe cadavre. Cu toate acestea, doi martori, Benedikt Deseo și Jakob Szilvassy, au declarat cum au văzut-o cu ochii lor pe contesă torturând și asasinând tinerele servitoare. Conform mărturiei celor doi, Elisabeta a torturat și omorat victimele sale, nu numai în castelul Csejte dar și pe proprietățile sale din Sarvar, Németkeresztúr, Bratislava și Viena. Martorii au numit câteva persoane care îi furnizau tinerele fete, contesei. Numărul exact al femeilor
Elisabeta Báthory () [Corola-website/Science/309161_a_310490]