18,500 matches
-
parte datorită dispariției liniei masculine a vechilor case domnitoare (la început dinastia Piaștilor, mai apoi cea a Jagiellonilor), și a alegerii regelui dintre urmașii pe linie maternă a regilor. Regii care s-au succedat pe tronul Respospolitei au oferit diferite privilegii nobilimii, privilegii specificate în așa numita pacta conventa, înțelegere convenită în momentul alegerii monarhului, în alte ocazii fiind privilegii oferite la schimb pentru acordarea permisiunii "ad hoc" de înființare a unei taxe extraordinare sau a unei acțiuni războinice ("pospolite ruszenie
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
dispariției liniei masculine a vechilor case domnitoare (la început dinastia Piaștilor, mai apoi cea a Jagiellonilor), și a alegerii regelui dintre urmașii pe linie maternă a regilor. Regii care s-au succedat pe tronul Respospolitei au oferit diferite privilegii nobilimii, privilegii specificate în așa numita pacta conventa, înțelegere convenită în momentul alegerii monarhului, în alte ocazii fiind privilegii oferite la schimb pentru acordarea permisiunii "ad hoc" de înființare a unei taxe extraordinare sau a unei acțiuni războinice ("pospolite ruszenie"). În acest
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
a alegerii regelui dintre urmașii pe linie maternă a regilor. Regii care s-au succedat pe tronul Respospolitei au oferit diferite privilegii nobilimii, privilegii specificate în așa numita pacta conventa, înțelegere convenită în momentul alegerii monarhului, în alte ocazii fiind privilegii oferite la schimb pentru acordarea permisiunii "ad hoc" de înființare a unei taxe extraordinare sau a unei acțiuni războinice ("pospolite ruszenie"). În acest fel, nobilimea poloneză a acumulat numeroase privilegii și imunități: În acele timpuri, "mișcarea pentru executarea legilor" ("egzekucja
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
înțelegere convenită în momentul alegerii monarhului, în alte ocazii fiind privilegii oferite la schimb pentru acordarea permisiunii "ad hoc" de înființare a unei taxe extraordinare sau a unei acțiuni războinice ("pospolite ruszenie"). În acest fel, nobilimea poloneză a acumulat numeroase privilegii și imunități: În acele timpuri, "mișcarea pentru executarea legilor" ("egzekucja praw") a început să se formeze. Membrii acestei mișcări au încercat să scadă puterea magnaților și Seimului și să întărească puterea regelui și a țării. În 1562, la ședința Seimului
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
ale monarhului în mâinile deputaților aleși ai șleahtei, întărind și mai mult puterea nobililor. În 1581, Tribunalul Coroanei a fost unit cu echivalentul lituanian, Tribunalul Lituaniei. De-a lungul secolelor, membrii puternici și bogați ai șleahtei au căutat să câștige privilegii legale superioare celor ale "egalilor" lor din șleahta măruntă. Puțini șleahtici erau suficenți de bogați și puternici pentru a intra în rândurile magnaților ("karmazyni" — cei "purpurii," numiți așa datorită culorii cărămizii a cizmelor lor). Un adevărat magnat trebuia să-și
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
puternică bază pentru puterea magnaților. Odată cu împărțirile Poloniei, magnații au obținut recunoașterea pozițiilor privilegiate pe care le doriseră atâta vreme. Egalitatea dintre șleahtici a dispărut, iar sistemul legal al împărțirii puterii a fost desfiintat, pentru a lăsa loc numai pentru privilegiile aristocrației, șleahta măruntă fiind tratată precum cetățenii de rând, iar în cazurile extreme, precum țărani. Toate privilegiile șleahtei au fost în cele din urmă abolite după al doilea război mondial în timpul regimului comunist din Republica Populară Polonia. Nobilimea poloneză diferea
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
doriseră atâta vreme. Egalitatea dintre șleahtici a dispărut, iar sistemul legal al împărțirii puterii a fost desfiintat, pentru a lăsa loc numai pentru privilegiile aristocrației, șleahta măruntă fiind tratată precum cetățenii de rând, iar în cazurile extreme, precum țărani. Toate privilegiile șleahtei au fost în cele din urmă abolite după al doilea război mondial în timpul regimului comunist din Republica Populară Polonia. Nobilimea poloneză diferea în multe aspecte de nobilimea din alte țări. Cea mai importantă diferență era aceea că, în timp ce în
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
catolicizare, sprijiniți fiind puternic de către papalitate, totuși au fost nevoiți să renunțe la ideea de principat. Acest lucru ni-l demonstrează menționarea în 1176 a lui „Leustachius Voyevoda", voievodul Transilvaniei, vasal al regelui Ungariei. Voievodul, ajutat de vicevoievod, avea largi privilegii și o mare autonomie față de Coroana maghiară. Cu scopul de a apăra granițele și de a stimula dezvoltarea economică, regalitatea maghiară i-a colonizat în secolele XII-XIII, pe secui și pe sași în regiunile de graniță ale Transilvaniei. Aceștia se
Cucerirea Transilvaniei de către maghiari () [Corola-website/Science/302174_a_303503]
-
scaune. În secolul al XIII-lea, voievozii Transilvaniei profită de problemele din Ungaria pentru a încerca să se îndepărteze de aceasta. Pentru aceasta, Roland Borșa (1282,1284-1285,1288-1293) convoacă în 1288, prima Adunare obștească (Congregația generală), numește comiți și acordă privilegii. Ladislau Kan (1294-1315), în schimb, a fost un adevărat arbitru al situației din regat care, își constituie la Deva, o adevărată curte, de unde își exercită atributele de șef al unui stat autonom și încheie înțelegeri cu țări de sine stătătoare
Cucerirea Transilvaniei de către maghiari () [Corola-website/Science/302174_a_303503]
-
de conducerea de atunci, se enerva când se oprea lumina... "“Știam însă că va cădea regimul și le spuneam acasă : «Nu-i nimic, nu mai ține mult»“". Știa că acea schimbare nu e departe, și nu din intuiție. "“Am avut privilegiul să urmăresc la fața locului evoluția evenimentelor. Am acoperit evenimentele din Germania - când s-au stabilit relațiile diplomatice - invazia din Cehoslovacia, evenimentele din Polonia, am fost la Varșovia, la Gdansk, și transmiteam pentru Agerpress. Am urmărit tot fenomenul declanșat de
Dumitru Tinu () [Corola-website/Science/302183_a_303512]
-
teritoriu a fost returnat Novgorodului. Pentru a face fată presiunilor Moscovei, Novgorodul a căutat să închege o alianță cu Lituania, devenind astfel un obstacol în campania de eliminare a diviziunilor feudale ale rusilor. Boierii novgorodeni au încercat să-și păstreze privilegiile incorporând Republica în Marele Ducat al Lituaniei și mai apoi în noua uniune polono-lituaniană. Partizanii acestei uniri a fost un grup de boieri cunoscuți cu numele de "Partidul Lituanian". La inițiativa acestui partid, conducătorii orașului l-au invitat pe prințul
Republica Novgorodului () [Corola-website/Science/302211_a_303540]
-
această casă s-a născut, în 27 martie 1443," "Matia cel Drept," "fiul lui Ioan de Hunedoara și al Elisabetei Szilagyi." "Grația marelui rege" "a scutit casa natală de orice împovărare." "Principele Transilvaniei, Gheorghe Rakoczi al II-lea" "a întărit privilegiile acestei case." "Regele nostru apostolic, Francisc Iosif I," "a onorat-o cu vizita sa în 23 septembrie 1887" "și, cu o donație mărinimoasă, a avut grijă," "să fie însemnată pentru veșnica pomenire." "Vestitoare a pioșeniei și stimei, această placă comemorativă
Casa Matia din Cluj () [Corola-website/Science/302574_a_303903]
-
Bayer (Ludovic Bavarezul) au asediat în zadar orașul. Totuși mânăstirea Klarenthal și vecinătățile ei au fost jefuite și distruse. În 1525, în timpul războaielor țărănești, locuitorii Wiesbadenului s-au angajat în război, dar, după ce au fost învinși, și-au pierdut toate privilegiile. Ei și le-au recâștigat abia în 1566. Reformarea luterană s-a realizat în Wiesbaden la 1543 - prin numirea lui Wolf Denthener ca preot evanghelic-luteran. Între 1609 și 1610 s-a construit în Wiesbaden "Primăria Veche" (Altes Rathaus) - cea mai
Wiesbaden () [Corola-website/Science/302563_a_303892]
-
jurisdicția Episcopiei Transilvaniei. Exempțiunea dădea dreptul abatelui de a strânge dijmele pentru sine, de a numi preoții de pe domeniile mănăstirii și de a purta însemne episcopale. Între satele cele mai însemnate ale mănăstirii se număra Apahida ("Podul Abatelui"). Din cauza acestor privilegii mănăstirea a intrat în conflict armat cu Episcopia Transilvaniei, mai întâi în timpul episcopului Adrian (1189-1203), care a pricinuit mari pagube mănăstirii, apoi cu episcopul Wilhelm (1204-1221), care într-una din incursiunile sale a reușit să ardă privilegiile papale doveditoare ale
Biserica Calvaria de la Cluj-Mănăștur () [Corola-website/Science/302612_a_303941]
-
Abatelui"). Din cauza acestor privilegii mănăstirea a intrat în conflict armat cu Episcopia Transilvaniei, mai întâi în timpul episcopului Adrian (1189-1203), care a pricinuit mari pagube mănăstirii, apoi cu episcopul Wilhelm (1204-1221), care într-una din incursiunile sale a reușit să ardă privilegiile papale doveditoare ale exempțiunii, iar pe cele regale a reușit să le arunce în Someș. În anul 1225, la insistența regelui Andrei al II-lea, papa Honorius al III-lea a reînnoit privilegiile mănăstirii și a acordat abatelui dreptul de
Biserica Calvaria de la Cluj-Mănăștur () [Corola-website/Science/302612_a_303941]
-
din incursiunile sale a reușit să ardă privilegiile papale doveditoare ale exempțiunii, iar pe cele regale a reușit să le arunce în Someș. În anul 1225, la insistența regelui Andrei al II-lea, papa Honorius al III-lea a reînnoit privilegiile mănăstirii și a acordat abatelui dreptul de a purta însemne episcopale (inel și mitră). Marea invazie tătară din 1241 a provocat mănăstirii distrugeri atât de mari, încât a adus-o în pragul desființării. În anul 1263 mănăstirea a fost reconstruită
Biserica Calvaria de la Cluj-Mănăștur () [Corola-website/Science/302612_a_303941]
-
Petru al II-lea al Moldovei. Eșecul asediului a fost urmat de un eșec în confruntarea militară de la hotarele Țării Românești. Doar în ianuarie 1465 Ștefan a reușit să ocupe Chilia, cu ajutorul târgoveților din cetate, care au fost răsplătiți cu privilegii. Relațiile cu regele Ungariei s-au acutizat în jurul anului 1467. Pretendentul la tron, Petru Aron, era adăpostit de câțiva ani în Ungaria, unde se refugiase după jurământul de vasalitate prestat de Ștefan față de Polonia. Poziția regelui Matia față de Ștefan era
Politica externă a lui Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/302618_a_303947]
-
polon. Acordul maghiaro-polon prevedea, printre altele, delimitarea sferelor de influență. Țara Românească a rămas în sfera de influență a lui Sigismund. Recunoașterea suzeranității de către Mircea este dovedită de primirea cetății Bran la scurt timp după înțelegerile polono-maghiare și de confirmarea privilegiilor comerciale ale brașovenilor. În cazul Moldovei, acordul dintre cei doi regi a fost mult mai drastic. Practic s-a instaurat un condominium asupra Moldovei. Domnul Moldovei era obligat să articipe la campaniile antiotomane, iar în caz de refuz țara urma
Politica externă a lui Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/302617_a_303946]
-
Iulianus), cetățenia romană. Cel de-al treilea text, datând din 6 iulie 177 este un “commentarius de ciuitate Romana donatorum”. Se pare că Iulianii pomeniți în Tabula Banasitana nu au fost afectați vreunui trib roman, ei primind o dată cu cetățenia romană privilegii jurisdicționale, fiind de atunci încolo tratați de magistrații romani ca niște romani pe terenul dreptului privat; în același timp, garantarea drepturilor locale, ius gentis, le permitea să trăiască în cadrele societății lor berbere conform dreptului local. Dacă încă în timpul lui
Tabula Banasitana () [Corola-website/Science/302687_a_304016]
-
de religie calvină, prezenți și ei atunci la Viena. Hotărârea imperială, luată la 16 aprilie 1698 și comunicată guvernului ardelean la 28 mai, ținând cont și de dorințele calviniștilor, dar și de cele ale Românilor, împărtășește pe preoții români de privilegiile și drepturile preoților cultului cu care se vor uni. În fața acestei hotărâri, la rândul lor calviniștii, dorind și ei să-și asigure unirea românilor, le făgăduiră aceleași privilegii. Dar, pentru majoritatea Românilor, împotriva Unirii cu calviniștii pledau nu numai Instrucțiunile
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
calviniștilor, dar și de cele ale Românilor, împărtășește pe preoții români de privilegiile și drepturile preoților cultului cu care se vor uni. În fața acestei hotărâri, la rândul lor calviniștii, dorind și ei să-și asigure unirea românilor, le făgăduiră aceleași privilegii. Dar, pentru majoritatea Românilor, împotriva Unirii cu calviniștii pledau nu numai Instrucțiunile date de Patriarhul Dosithei, ci și trecutul atât de recent de umilințe și de prozelitism care tindea să stârpească ortodoxia (și, odată cu ea, românismul) din Transilvania. În scopul
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
mai mare trebuie a fi decât toate, din buna noastră voie ne unim cu Biserica Romei cea catolicească și ne mărturisim a fi mădulările acestei Biserici sfinte, catolicească a Romei prin această CARTE DE MĂRTURIE a noastră și cu acelea privilegiuri voim să trăim cu care trăiesc mădularele și popii acelei Biserici sfinte, precum înălțimea sa și încoronatul craiul nostru în milostenia decretului înălțimii sale ne face părtași... S-a dat în Bălgrad în anii Domnului 1698 în 7 zile a
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
fi mădularele ei, toate primindu-le, mărturisindu-le și crezându-le, câte le primește, le mărturisește și le crede dânsa și mai ales acele patru puncturi, în carele ne vedem până acuma a fi osebiți...” După ce arată că așteaptă aceleași privilegiuri de care se bucură “cei de ritul latinesc, după Sfintele Canoane și privilegiurile de fericiți răposații crai ai Ungariei date”, “Manifestul” a fost semnat de episcopul Athanasiu și de 54 protopopi reprezentanți a 1640 preoți (după episcopul Ioan Inocențiu Micu-Clain
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
primește, le mărturisește și le crede dânsa și mai ales acele patru puncturi, în carele ne vedem până acuma a fi osebiți...” După ce arată că așteaptă aceleași privilegiuri de care se bucură “cei de ritul latinesc, după Sfintele Canoane și privilegiurile de fericiți răposații crai ai Ungariei date”, “Manifestul” a fost semnat de episcopul Athanasiu și de 54 protopopi reprezentanți a 1640 preoți (după episcopul Ioan Inocențiu Micu-Clain, iar după cronicarul Nilles, 1563). Printre ei și Ioan din Hunedoara cu cei
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
mai existau câțiva insulari care pretindeau că știu să descifreze cpnținutul inscripțiilor, dar orice încercare în acest sens a eșuat în cele din urmă. Conform tradiției, doar o mică parte din populatie a fost alfabetizata în decursul timpului, rongorongo fiind privilegiul preoțimii și claselor conducătoare. Acest lucru a dus la pierderea totală a cunoștințelor legate de scrierea rongorongo în urmă raidurilor vânătorilor de sclavi din anii 60 ai secolului XIX atunci cand elită insulei a fost decimata precum și în urmă epidemiilor care
Insula Paștelui () [Corola-website/Science/302679_a_304008]