18,106 matches
-
în vigoare până la desființarea Imperiului Romano-German, în 1806146. Împăratul era suzeran al tuturor provinciilor și păstra puterea judecătorească supremă. Teritoriile principilor electori erau declarate indivizibile. Reformarea vieții publice nu a avantajat însă prinții de rang inferior, care nu au obținut privilegii, și nici orașele, împotriva cărora s-a luat măsura interdicției de a forma confederații. Rezultatul a fost declanșarea unui "război al orașelor", în alianță cu cavalerii (1388). Situația se va menține în aceste limite, cu mici fluctuații, până la sfârșitul secolului
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
războaielor religioase. Între 1547 și 1552, Carol Quintul 157 a încercat să reformeze Imperiul în sistemul predecesorului său și să instaureze monarhia absolută. Dar Dieta de la Worms, din 12 ianuarie 1521, a marcat încă o treaptă în creșterea puterii și privilegiilor principilor. Înainte de alegere, principii electori au pus condiții care vor fi încorporate în legile Imperiului. Pe această bază se reorganiza Reichsregiment-ul și Tribunalul imperial (Curtea), iar pacea interprovincială (Landfriede) era întărită, Carol Quintul încercând astfel să împiedice limitarea absolută a
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
principilor. Înainte de alegere, principii electori au pus condiții care vor fi încorporate în legile Imperiului. Pe această bază se reorganiza Reichsregiment-ul și Tribunalul imperial (Curtea), iar pacea interprovincială (Landfriede) era întărită, Carol Quintul încercând astfel să împiedice limitarea absolută a privilegiilor sale imperiale. De aceste măsuri s-au bucurat în cele din urmă tot stările privilegiate, care atunci când nu le-au mai considerat profitabile le-au desființat, iar diviziunea politică a Germaniei s-a accentuat. Dieta de la Worms reflectă lupta egoistă
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
care își disputau supremația în zonă166. Împotriva acestor orașe în care se respira un aer de libertate 167 -, limitând proliferarea și pretențiile lor, s-au ridicat marii baroni teritoriali (Landesherren), în demersul de a simplifica spre profitul lor Carta de privilegii. În tot cursul secolului al XIV-lea, aproximativ 20 de "case", unele mai puternice și mai ambițioase decât altele, au făcut efortul de a se transforma în suveranități coerente, exercitând asupra întregii părți din teritoriu totalitatea drepturilor agregate de care
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
exercitând asupra întregii părți din teritoriu totalitatea drepturilor agregate de care urmau să se bucure cândva. Stopând ascensiunea micii nobilimi la limitele unor drepturi feudale inferioare, limitând ambițiile orașelor și ținând sub un control sever așezările rurale, cucerind față de Imperiu privilegiul (immédiateté), ele sunt în curs de a constitui mici state teritoriale, pe baza unei administrații din ce în ce mai expansive și centralizate. Această ofensivă s-a lovit însă de numeroase obstacole. Supunându-se ele însele unei discipline severe, ele vor accepta puțin câte
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
izbucnea Revoluția franceză 283: forțele burgheze elimină ordinea feudală; separația puterilor și drepturile omului devin garanțiile libertății și egalității tuturor cetățenilor. Revoluția franceză nu s-a extins în Germania. Dacă s-au desfășurat mișcări sporadice, care au vizat reducerea discrepanței privilegiilor dintre nobilime și burghezie, dacă marile spirite ale epocii au văzut în Revoluția franceză zorii unei ere noi, a lipsit totuși scânteia care să pună "focul pe praful de pușcă". Atunci când centralismul francez s-a pregătit pentru reîntoarcerea la monarhie
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
de Napoleon după plecarea lui Murat, și regatul Westfaliei, lipsit în 1810 de țărmurile sale de la Marea Nordului. În cel din urmă, introducerea sistemului napoleonian a fost complet, constituind pentru Germania un fel de "stat model". Nobilimea era nemulțumită din cauza pierderii privilegiilor, dar se consola acceptând funcții și onoruri. Burghezia a fost, ca și în alte locuri, marea beneficiară a transformărilor. Napoleon nu era decât protectorul celorlalte state ale Confederației, care au suferit anumite transformări, fără a le fi afectat regimul politic
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
46-49. 86 J. Fleckenstein, Istoria Germaniei, p. 27. 87 Față de realitatea noii ordini feudale, Fr. Tezner a formulat o teorie a "precarității" poziției stărilor pentru statele germane: monarhul avea în realitate deplinătatea dreptului, stările dispunând de acesta numai în limita privilegiilor, reînnoite la fiecare schimbare de domnie. Observația lui Tezner se poate raporta însă la o perioadă târzie, a absolutismului monarhic, când regele este deja considerat "deasupra legii" (princeps legibus solutus). Teoria lui a deschis o aprinsă polemică, în care a
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
mai mult un fel de independență a celui slab protejat de cel tare, în schimbul a cîtorva îndatoriri precise. Se va zice poate că în limbajul Porții otomane, la acea epocă, Valahia și Moldova formau parte din Imperiul otoman cu toate privilegiile și imunitățile lor. Este adevărat. Dar nu trebuie a se uita că atunci padișahul lua titlul de împărat al împăraților și considera tot pămîntul cunoscut ca fiind proprietatea sa, cel puțin în drept dacă nu în fapt. Oricum, în 1812
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
răspîndească și botinele respective". Ia apărarea conservatorilor și reformelor realizate de ei, acuzați incorect de "Românul" și foile aliate de a fi reacționari. Or, votul conservatorilor a fost hotărîtor pentru Unire, în alegerea Domnului, la secularizarea averilor mănăstirești, în abrogarea privilegiilor și legiferarea egalității civile, a instrucției publice, nu mai puțin Constituția, în totul liberală. În Cu o stăruință..., articolul apărut în "Timpul", numărul din 17 mai 1880, dă pe larg împrejurările în care s-au votat compensațiile acordate Iașului, ca
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
îl ascultă, chiar trecînd peste parlament. Alcătuirea unor asemenea mașinării înseamnă, cu alte cuvinte, introducerea democrației plebiscitare. Aderenții partidului, în special angajații partidului și "întreprinzătorii" de partid, se așteaptă, bineînțeles, în caz că șeful lor iese învingător, la recompense: posturi sau alte privilegii. Lucrul hotărîtor este că ei așteaptă asta din partea lui, și nu din partea parlamentarilor, sau nu doar din partea lor. Ei se așteaptă înainte de toate ca efectul demagogic al personalității conducătorului să aducă partidului, în lupta electorală, voturi și mandate, deci putere
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
această titulatură pentru că, deh, "secretar general" nu putea fi decât Ceaușescu!). În această nobilă calitate, pe lângă fabuloasa experiență a lucrului cu tipografii și a uceniciei mele într-ale zețăriei (aventuri care ar merita un volum de sine stătător!) am avut privilegiul de a avea cheile fostului sediu, inutilizabil și nefuncțional, alcătuit dintr-o sală lungă, umedă și întunecoasă la parterul cladirii de peste drum de Universitate (astăzi sediul serviciilor financiare) unde, pe lângă mai multe mașini de scris delabrate, am găsit teancuri de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
diverse servicii electorale (unele oneste, altele mârșave) este o practică curentă în lumea noastră. De altfel, cu un pic de atenție, pot fi ușor identificate mobilurile reale și mizele scandalurilor publice declașate de scriitori prin intermediul mass-mediei: accesul la resurse și privilegii. E amuzant doar că, de cele mai multe ori, insul care este teleportat într-o funcție publică, pentru care nu are nici studiile, nici experiența, nici capacitatea managerială necesare, dar care primește o astfel de sincură doar pentru serviciile politice prestate, ne
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
cum în societatea noastră se aleg apele: pe de o parte discursul isteric antimonarhic al celor care-și simțeau, pe bună dreptate, legitimitatea politică pusă în discuție și care și-au găsit o nesperată susținere în intelectualii dezabuzați, nostalgici după privilegiile de mai an, deveniți înfocați susținători ai "republicii de la Ploiești", iar, pe de altă parte, o categorie stranie de activiști ai monarhiei, bătrânei paseiști sau tineri anarhiști reciclați (de masa de manevră a poporului îndobitocit de televiziunea iliescană nici nu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
umană și intelectuală), cu maniere impecabile și cu excelente abilități de comunicare (firești pentru un om care a iubit scena), imaginea din oglinda mass-media este șocant de contorsionată și de nedreaptă. Admit că diverși comentatori care s-au înfruptat din privilegiile vechiului regim, obișnuiți să cânte osanale activiștilor "luminați", au naturale pulsiuni poporane și se simt iritați de distincția distantă a celor cu "sânge albastru". De la Revoluția Franceză încoace, gloata dezlănțuită și-a impus supremația circului - deghizată în populism și democrație
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
își prezintă demisia, salvându-i elegant, de la coresponsabilitate, pe șefii ei de la Învățământ și de la Ministerul Tineretului. Țap ispășitor pentru jurnaliștii însetați de sânge de profesor, precum și pentru demnitarii formați în timpul dictaturii ceaușiste, cărora democrația le-a adus funcții cu privilegii, dar fără răspundere (am văzut în ultimii douăzeci de ani că, invariabil, doar subordonații sunt pedepsiți, miniștrii sau directorii cu onoare, capabili de demisie, fiind specii dispărute), rămânând doar biata profesoară de chimie, deja "condamnată" de presă pentru un halucinant
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
puțin de la buget decât dau și, evident, vor autonomie și descentralizare. La polul opus, Vasluiul, un județ fără niciun fel de resurse naturale, ar sucomba fără sprijinul bugetului central. Apoi e chestiunea creării regiunilor, care e insolubilă, pentru că înseamnă pierderea privilegiilor funcționarilor județeni, provocând un scandal uriaș legat de orgoliile locale care ar duce la linșarea politicienilor județeni vinovați de mutarea centrului regional în altă parte. La intersecția acestor două probleme e rezolvarea dilemei. Ce să descentralizezi? Tot, spun cei care
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
care autorii privilegiați rareori le mai înapoiau. O simplă trecere în revistă a averilor foștilor nomenclaturiști culturali sau a datoriilor la Fond din anul 1989 ar pune rapid în evidență colaboraționiștii cu regimul criminal comunist din acele vremuri. După aceste privilegii se tânguie astăzi scriitorii, artiștii, compozitorii. După vremurile bune când să fii șef la scriitori îți asigura accesul la masa demnitarilor care feliază ciolanul, fie măcar la coada mesei, în rol de bufon sau mim. De aceea, în virtutea perpetuării acestor
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
în 2010), i-aș dona cu drag, și cu simțul datoriei patriotice care mă caracterizează, pentru retehnologizarea spionilor noștri interni. Mai ales că ajutorul de șomaj ar putea fi mai consistent decât salariul de bugetar. Deși instituțiile cu pricina, în ciuda privilegiilor de care beneficiază și a salariilor de necomentat de alți amărâți de bugetari, au, se pare, niște probleme. A apărut așa, finuț, insinuarea că, de fapt, ar fi "ciripit" un angajat al lor. N-ar fi prima oară; îmi aduc
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
prețuiți și exigenți. O exigență caldă, a celor care iubeau fără rest și care nu înghit ipocrizia și compromisul. "Veneau Mironii de la Freiburg!" Era ceva absolut de necrezut pentru mine să-i văd pe acești oameni, care mi-au oferit privilegiul de a mă primi de nenumărate ori în casa lor ca pe un membru al familiei, rasați, perfect occidentali, cu un impecabil savoir vivre, cu firescul și naturalețea adevăraților aristocrați, "izmenindu-se", pentru prima și ultima oară, așa. Atunci am
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
la care eu, nefiind un om așa important în această urbe, nu am binemeritat o invitație, domnul primar a citit un frumos discurs (după stil, părea a fi scris de profesorul Cătălin Turliuc, mi-au spus cei care au avut privilegiul de a fi prezenți acolo) în care Gheorghe Nichita își devoala, în sfârșit, marea sa iubire pentru cultură și învățământ superior. (Cum poate nu este destul de evident, voi spune eu apăsat că mă străduiesc acum din răsputeri să scriu și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
nu știe că Harry Tavitian e unic. Așa cum sunt sau cum vor rămâne și toți ceilalți evocați mai sus. Pe scenă, Harry e o stihie magnetizantă, imprevizibil, ludic, scurtcircuitând alene, ca un fulger cald și efervescent. Numai cine a avut privilegiul de a-l cunoaște știe că el este de fapt de o bunătate care ar trebui să-i facă să roșească pe schimnici, de o candoare îngerească și de o curățenie sufletească asemeni unui copil neîncercat încă de valurile toxice
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
membrii acestui strat fetid al istoriei recente, cei care l-au dat jos pe Ceaușescu nu pentru a moderniza țara, ci pentru a o jefui eficient și pentru a se bucura, măcar în interstiții pretins democratice, de putere și de privilegii. Și de sentimentul agresiv afișat al impunității. Dacă despre rețelele nomenclaturiștilor de partid, vechi sau create și reproduse în postcomunism, s-a mai vorbit pe ici, pe colo, despre tentaculele subterane ale spionajului ceaușist nu s-a scris decât în
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ar fi rămas, în ciuda regimului său autoritar, a desființării democrației parlamentare, a catastrofei politice, economice și morale pe care a girat-o, drept, totuși, un om abil care a avut inspirația genială de a-și subordona intelectualii prin prebende și privilegii, prin ambițiosul și fecundul program de subvenții culturale al Fundațiilor Regale. Despre- Nicolae Ceaușescu aproape că nici nu mai are rost să amintim în contextul în care o majoritate prolixă și de diverse extracții sociale psalmodiază, în cor, ce figură
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
fără îndoială, debutul unei noi ere în diplomația contemporană, fiecare deceniu punându-și amprenta asupra mijloacelor specifice de manifestare. Contextul creat de Războiului Rece, în anii '50, a jucat un rol semnificativ în momentele inițiale ale procesului de codificare a privilegiilor și imunităților diplomatice, deși acest topic, inițial (în 1949) n-a reprezentat o prioritate pentru Comisia de Drept Internațional; în 1952, cu prilejul celei de-a șaptea sesiuni a Adunării Generale a ONU, Comisia de Drept Internațional alături de reprezentantul Iugoslaviei
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]