KorAP: Find »[drukola/base=rost & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...696 697 698 ...746 >

18,636 matches

Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782

bloc oamenii se văd, se întîlnesc... La unii le știi pînă și mersul... sau ce boli au, ce mîncare preferă, cînd sînt veseli sau triști... și alte chestii personale... fără să vrei... Mihai: Bine... să zicem... și totuși nu înțeleg rostul acestei vizite.... mă scuzați dar nu v-a invitat nimeni aici... Vecin 1: Nu ne-ați invitat, e adevărat, deși dacă ne-ați invitat sau nu, mai poate fi discutat, dar noi am considerat că v-ar face plăcere... tocmai

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
dacă nu plecați, eu nu știu ce fac! Nu mai suport. Decît așa, mai bine... Vecin 1: Ce să facem! Ați văzut doar... Eram ca și plecați... Mihai: Totuși, trebuie să lichidăm situația asta. Vecin 1: Bineînțeles. Vedem noi cum. N-are rost să ne enervăm. Tinere, ghitara aia e pe acord rusesc? Alex: Da. Vecin 1: Ia dă-o puțin încoace. (face cîteva acorduri; cîntă din gură acompaniindu-se) Mai trece vremea... (după cîteva măsuri de tango) Ce-ar fi să dansăm

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
uitați-vă ce, vecinul meu (arată spre Vecin 2) mi-a mărturisit că are două păcate: filosofia și pictura. Și că amîndouă se trag dintr-un al treilea: femeia... Vecin 2: Nu-i chiar așa, da'... Vecin 1: N-are rost să vă spun amănunte, dar vecinul o place foarte mult pe frumoasa vecină... Ce să-i faci, e om și el! Mihai: Da... și ce legătură are asta cu rezolvarea plecării dumneavoastră? Vecin 1: Are, are. Uitați-vă: eu cînt

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
El 1: întotdeauna scriu poezia de care am nevoie. Ea 2: Și de poezii de dragoste cînd ai nevoie? El 1: Mereu. Ea 2: Da! Înseamnă că mă iubești mult... Și mereu. El 1: (știe că explicația n-are nici un rost și totuși...) Nu-i vorba de tine. Ea 2: Nu? Da' atunci de cine?! El 1: De nimeni. Ea 2: (venindu-i în față, prea în față) Cum așa! Și atunci scrii poezii de dragoste pentru nimeni?! El 1: Exact

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
interesul artei? (pauză) Păi atunci de ce nu le-ai vorbit cheferiștilor, cheferistelor, despre minciuna în artă, în poezie? Poate c-ar fi avut ceva de învățat. El 1: Dar ce ai în seara asta! Ce e toată flecăreala asta fără rost?! Ea 2: Întîi și-ntîi nu e nici o flecăreală. Apoi are rost pentru că, măcar uneori, și flecăreala duce la adevăr. Deci, să recapitulăm flecăreala: unde ai fost în seara asta? La ce club spuneai? El 1: La Clubul C.F.R. Ea 2

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
cheferistelor, despre minciuna în artă, în poezie? Poate c-ar fi avut ceva de învățat. El 1: Dar ce ai în seara asta! Ce e toată flecăreala asta fără rost?! Ea 2: Întîi și-ntîi nu e nici o flecăreală. Apoi are rost pentru că, măcar uneori, și flecăreala duce la adevăr. Deci, să recapitulăm flecăreala: unde ai fost în seara asta? La ce club spuneai? El 1: La Clubul C.F.R. Ea 2: Minți. El 1: De ce crezi că mint? Ea 2: Pentru că minți

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
criză de gelozie? Ea 2: Fac o criză de demnitate. Dacă mai știi ce poate să însemne asta. Și să știi că nu trece ca toate crizele. Deci, unde ai fost în seara asta? El 1: Nu cred că are rost să-ți spun. Ea 2: Bine. Am să-ți spun eu. De fapt, tu ai s-o spui. (pune în funcțiune radiocasetofonul aflat undeva în apropiere de telefon; "... ai ajuns acasă? Bine. Și mie mi-e dor. Te iubesc. Da

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
ce activitate obștească are, dacă-și plătește cotizația, ce-i sînt părinții, rudele... El n: Nu rîde. Privești prea ușor oamenii și relațiile cu ei. Îîncearcă să-i controlezi și-ai să vezi că am dreptate. El 1: N-are rost. Ea mă iubește. El n: Că te iubește nu înseamnă că o cunoști. El 1: Mi-e destul că, iubind-o, mă cunosc pe mine. El n: Crezi? Și la ce-ți folosește că te cunoști! Probleme inutile. El 1

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
care... mai și sufocă... El 1: (zîmbetul omului uimit) Dar ești fantastică! N-are nici o legătură nici cu tine, nici cu ea! Ea 2: Dar cu cine, cu Maica Domnului?! El 1: (realizînd că orice explicație este inutilă) N-are rost să mai discutăm. Ca să înțelegi ce-ar trebui să-ți spun e nevoie să mai treacă vreun secol, două... Pot să-ți spun numai că ai mai făcut încă un pas spre începutul sfîrșitului. Atît. Ea 2: Pașii ăștia îi

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
să-mi spui nimic. Știu că n-ai ce-mi spune. Ea 1: O să aleg eu. El 1: Mișcă-te, nu sta pe loc, poate că-s pe-aproape. Ea 1: (reîncepe mișcarea) O să aleg eu. El 1: N-are rost, poți pleca din oraș, din țară, poți pleca din lume, dar nu și din mine... Nu există plecare... Nu te opri! Ea 1: E urît ce facem. El 1: Așa e. Ea 1: Și dezgustător, și absurd! El 1: Deocamdată

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
avem ce face. Ea 1: (plîngînd) Nu te mai iubesc! El 1: Nu asta-i soluția. Gîndește-te la altceva. Mă iubești. Ea 1: N-o să te mai văd niciodată! El 1: Pentru asta așteaptă să murim. Ea 1: N-are rost să continuăm. Nu vezi ce-am ajuns? Mi-e rușine. Îți fac numai rău. El 1: Ești cel mai bun rău din viața mea. Ea 1: Vorbe! El 1: Mîine plec la Slobozia. Ea 1: Pentru ce?! El 1: Să

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
pare rău de felul cum m-am comportat. N-am putut, n-am știut altfel. Mă întreb ce se mai poate face. El 1: Nimic. Ea 2: Nu mă gîndesc la noi doi, ci la voi... El 1: N-are rost. Și să-ți spun de ce. (Ea 2, așezată fotoliu, El 1, în genunchi lîngă ea) Dacă tot ai întredeschis poarta adevărului, atunci eu o deschid larg și-ți spun: primele linii din schema nefericirii noastre sînt, sigur, cele între care

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
În fond, voi aveți nevoie de o schimbare. De o schimbare a stilului, a ritmului de viață, a ambianței....! Orice primenire e bine venită... o mobilă nouă... o perdea... o haină... un covor... care, oricît ar părea de neînsemnate, au rostul lor, reface, consolidează. Credeți-mă! (cei doi l-au ascultat țintuiți, fascinați parcă; se privesc unul pe altul, adevărul la care ajunseseră pare clătinat; El n plusează) Ascultați-mă, ați trecut printr-un moment greu, dar există șansa de a

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-mă! (cei doi l-au ascultat țintuiți, fascinați parcă; se privesc unul pe altul, adevărul la care ajunseseră pare clătinat; El n plusează) Ascultați-mă, ați trecut printr-un moment greu, dar există șansa de a fi depășit. N-are rost să gîndiți altfel. (după o mică pauză) Nici nu se poate altfel. Ea 2: (mai dezechilibrată de discursul lui El n; îl privește întrebătoare pe El 1) Tu ce zici? Crezi că...? El 1: (înțelegînd exact valoarea schimbărilor propuse de

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
nume... și nici prieteni n-aveai... Tu n-aveai încredere în ei, ei n-aveau încredere în tine..., ție îți era frică să le vorbești, lor le era frică să te asculte... Te-ai zbuciumat o viață întreagă să faci rost de o bucată de salam, de brînză, de ouă, de săpun, de cafea, de-o boarfă refuzată la export... N-ai avut niciodată de toate, cum spui, pentru că niciodată nici n-ai știut ce înseamnă de toate... Crede-mă, te-

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
mai important... Marieta: Cu trei ani de filologie?! Ce post important?! Octav: Păi... măcar șef de un partid acolo... Marieta: Tu pe mine să nu mă iei așa...! Auzi! Octav: Stai, nu te enerva, că de postul ăsta îmi fac rost singur... Înființez un partid și gata! Să zicem... partidul șchiopilor! Partidul șchiopilor de piciorul drept...! Pe urmă înființez aripa șchiopilor de piciorul stîng... Și neapărat unul al șchiopilor de centru...! Ce zici? Marieta: D-apoi că nu m-ar mira

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
nume... și nici prieteni n-aveai... Tu n-aveai încredere în ei, ei n-aveau încredere în tine..., ție îți era frică să le vorbești, lor le era frică să te asculte... Te-ai zbuciumat o viață întreagă să faci rost de o bucată de salam, de brînză, de ouă, de săpun, de cafea, de o boarfă refuzată la export... N-ai avut niciodată de toate, cum spui pentru că niciodată nici n-ai știut ce înseamnă de toate... Crede-mă, te-

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
ca prin somn! În loc să-i spui și tu ceva... ca un tată... să termine cu spiritismele astea... să facă, să muncească ceva... să-și cîștige existența... că nici măcar șomer nu e... el e doar erou! Mona: Doamnă Marieta, n-are rost... așa faceți mai mult rău... credeți-mă... Marieta: Bine, atunci faceți voi ceva ca să fie bine! Păi spune și tu dacă e normal așa! Se pune de-a bățu' cu toată lumea, în schimb are relații cu fantomele, Doamne iartă-mă

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
fii așa cum ești... Marieta: Știi ce? N-o mai fă pe deșteptul cu mine, termină cu țigănia asta de-aici și du-te de-ți cîștigă pîinea... Da, da! Că dacă tot ai renunțat la facultate, pentru că "nu mai are rost, e inutilă", fă ceva, domnule, că doar n-am să vin o viață cu sufertașul, ca la spital! Eu am plecat. (către Costache) Tu mai stai? Stai, că tot degeaba. (pleacă) (în tăcerea care se instalează, din direcția spărturii din

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
totuși, aș vrea să plec... Văd că ești cam aglomerat azi... Octav: Păi azi e zi de vizită... Mai rămîi... te rog. Nu-l deranjezi pe tata... Nici el pe noi... El nu deranjează pe nimeni, niciodată... Costache: N-are rost să te porți așa... Eu știu că n-am opinie... Octav: Așa e, tata, n-ai... Asta e. Infirmități și infirmități... Costache: Tu n-ai apucat să fii infirm... de aceea ai și ieșit în stradă... Eu n-am ieșit

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
dureri... de bîlbîieli... de convingeri încrucișate... și nu știu cum să rezolv jocul... nici pe orizontală... nici pe verticală... De asta îl chem pe Ovidiu... Costache: Ce să-ți facă Ovidiu... Mai mult te tulbură... te dezechilibrează... Octav: Păi ăsta e și rostul lui Ovidiu... Să mă dezechilibreze... Mona: Deci ai trecut la rubrica paradoxuri... Octav: Nu, iubito, sîntem la rubrica "banalități lustruite". Oare e așa de greu de înțeles că numai șocul, numai o zgîlțîire, cît de mică, ne poate salva de

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
înseamnă că da... e da... și nu e nu...! Groparul: (sesizînd că dialectica preotului n-a convins) Părinte, prietenul meu ar vrea, să zicem, să întrebe, și să aibă un răspuns clar, dacă revoluția a avut sau n-a avut rost... Octav: Nu, părinte, nu asta mă-ntreb! Mă-ntreb dacă ce s-a întîmplat după revoluție este ceea ce ar fi trebuit să fie sau nu... Preotul: (după un moment de dificultate) Păi eu zic așa: tot ce există... și tot

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
am simțit deloc că am murit...! Era ăla șmecher, dar nici eu nu eram proastă. Îi spuneam chestii pentru care n-avea ce să-ți facă... Baliverne... Știam eu ce fac...! Costache:...Și el știa ce face... Acuma n-are rost să... Marieta: Ei, asta-i acum! Eu am și uitat demult! Costache: Eu nu... Marieta: Lasă-mă, domnule, cu mustrările astea de conștiință! Trebuia să fi rămas pe locurile noastre... Ce-o fi fost în capul tău cînd ți-ai

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
bună... Uite, am vorbit și cu maică-ta, și cu taică-tu... deci, m-am gîndit să pornim o afacere... oleacă de comerț acolo... Octav: Da, matale, după cîte știu eu, ai deja un magazinuț... Chiar cum de-ai făcut rost de spațiu? Că doar nu ești nici fost persecutat politic... nici revoluționar... Matei: Ba, domnule, am fost și eu revoluționar... Mi-am dat foc la carnetul de partid... Păi! Domnule, și nu voia să ardă! Știi ce rău m-am

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
dă-mi o porție de tranchilizant de ăsta... Și să-mi cer voie de la părinți... Mamă, mi dai voie să fiu patron? Tată, ești de acord să ies pe piața liberă? (rîde dezlănțuit) Marieta: Decît să stai aici... fără nici un rost... Măcar să cîștigi și tu ceva... Octav: Săru' mîna mamă... Gata! Semnat, parafat! Tata, ca de obicei, n-a spus nimic, adică e și nu e dea cord..., așa că... săru' mîna tată, încă un păhărel, Nea Matei, și... pe cai! Pe

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]