17,957 matches
-
mărturisirea de credință în dumnezeirea lui Hristos și mărturisirea păcatelor prin recunoașterea păcătoșeniei și cererea de iertare a păcatelor. Din aceste două mărturisiri izvorăște aproape firesc rugăciunea propriu-zisă. A treia parte a rugăciunii lui Iisus este cererea pentru mântuirea noastră rostind: „miluiește-mă”. Mărturisirea credinței în Hristos este legată de mărturisirea neputinței noastre de a fi mântuiți doar prin puterea noastră. Aceasta spune totul. Astfel, „Rugăciunea lui Iisus” exprimă și sintetizează, în câteva cuvinte toată învățătura Bisericii noastre ortodoxe. Prin rugăciunea
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Rugăciunea lui Iisus” noi cunoaștem și mărturisim puterea lui Hristos, ca și propria noastră slăbiciune. Atingem, în acest fel, starea binecuvântată a smereniei, iar unde este smerenie, este și harul lui Hristos și acest har este împărăția cerurilor. Orbii au rostit cuvintele „Iisuse Fiul lui David ai milă de noi” și le-a fost redată vederea. Leproșii au spus la fel și s-au vindecat de lepră. Ființa noastră este închinată Sfintei Treimi, credința noastră în Sfânta Treime a fost puterea
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
noastre. în numele Sfintei Treimi noi săvârșim Taina Sf. Botez, în numele ei primim „toată darea cea bună și tot darul desăvârșit”. în numele ei creștem duhovnicește, ne sfințim prin har și moștenim viața veșnică. Prin rugăciunea Sfintei Treimi mărturisim întreaga noastră credință. Rostind Rugăciunea lui Iisus „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă pe mine păcătosul!”, îl recunoaștem pe Dumnezeu Tatăl, și ne supunem lui. Mai mult, simțim lucrarea și împărtășirea Duhului Sfânt. Sfinții Părinți fiind luminați de Sfântul Duh, ne-au spus că „Tatăl
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
a arăta cum trebuie să ne judecăm faptele, să depășim egoisul din noi și să ne îndreptăm către aproapele nostru spre a-l sluji. Dragostea ne apropie de el și îl slujim prin cuvânt și faptă, într-o responsabilitate deplină. Rostind rugăciunea „dă-mi să văd greșalele mele și să nu osândesc pe aproapele meu” să ne gândim la semnificația și sensul fiecărui cuvânt, să ne adâncim în noi înșine pentru a ne analiza prin prisma rugăciunii, știind că Dumnezeu este
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
cum să rezolve această problemă, care Îl chinuia. Într-o zi, făcând baie, a constatat că apa se ridică În momentul În care el intră În baie, iar picioarele Îi devin mai ușoare. Așa a descoperit răspunsul la Întrebarea chinuitoare, rostind faimosul strigăt: „Evrika!” („Am găsit, am descoperit!”). Un alt exemplu. Inginerul român George (Gogu) Constantinescu este recunoscut drept creatorul sonicității (știința care studiază transmiterea puterii prin vibrații În medii solide și lichide). Pe baza acestei teorii, inginerul român a pus
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
ghilimelele alcătuite dintr-un fel de virgule, plasate la „umărul” cuvintelor (”...”), În timp ce germanii au ales o altă formă grafică („...”), acest model generalizându-se și În cultura română. Semnele citării sau ghilimelele se folosesc atunci când reproducem Întocmai un text scris sau rostit de cineva: „Cineva mă luă de mână și-mi zise, sărutându-mă pe amândoi obrajii: «Iorgule, Iorgule, plângi, Iorgule, pe acela care nu se va mai Întoarce!»” (B.Șt. Delavrancea). Uneori, semnele citării pot exprima ironia: „Prietenii țin să afle pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Închisoare corecțională pe trei luni și la o amendă de 500 de lei În folosul statului și 10000 de lei daune către Caragiale. De reținut este faptul că avocatul lui Caragiale la proces a fost Barbu Ștefănescu Delavrancea, care a rostit atunci o celebră pledoarie. Caion va reveni cu noi acuzații, avându-l ca aliat pe protectorul său, Macedonski, acuzându-l pe Caragiale că ar fi plagiat O scrisoare pierdută după piesa lui Victorien Sardou, Rabagas. De altfel, Macedonski, sub pseudonimul
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
să fie ironic? Face pauze semnificative Înaintea unor cuvinte-cheie. Se adresează unui public numeros, În condiții auditive improprii? Articulează cuvintele individual, răspică mai atent sintagmele, Își modifică inflexiunile vocii. Însuși ritmul discursului suferă modificări substanțiale, În raport cu Împrejurările În care este rostit (p. 193). Așa a luat naștere arta de a vorbi În public, despre care s-au scris tratate În toată regula. Limba scrisă nu posedă un asemenea arsenal de mijloace. Semnele de punctuație, punerea În pagină, precum și alte procedee grafice
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
de a ne autojustifica, de a da explicații; • retragerea totală, clasarea, abandonul. În același timp, autorii recomandă: • a avea ca obiectiv central intenția de a câștiga respectul; • a ne menține pe poziție, de a nu da înapoi; • a întrerupe atacul, rostindu-le numele până se opresc; • a nu accepta să vorbim cu ei în aceste condiții, ci doar dacă se calmează și-și întrerup atacurile verbale; • a-i lăsa să aibă ultimul cuvânt și a le da de înțeles că vom
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
tehnicilor discursive, prin exersare vezi ultima secțiune a lucrării de față). * * * Comunicarea didactică/educațională presupune, de asemenea, asumarea anumitor roluri 39; în multe lucrări de specialitate, profesorul este asimilat actorului "care pune în valoare mesajul prin modul în care îl rostește, având însă în atenție tot timpul publicul și așteptările sale" (Sălăvăstru, 2000-2001, p. 104), dar și într-o "metaforă a dansului" coregrafului (care proiectează secvența instructiv-educativă), regizorului (care organizează grupul, stabilește cadrul/regulile desfășurării activității, rolurile participanților etc.), dansatorului participant
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
tău să-ți dezvăluie exact atât cât dorește" (Fine, 2008, p. 53). 7 Considerate, în unele lucrări, întrebări neutre Popescu, 1998, pp. 127-129. 8 Opinie relevantă în acest sens: "întreabă-i pe oameni cum le place să li se spună" "rostind numele oamenilor așa cum doresc aceștia, le arăți că îți pasă de ei" (Fine, 2008, pp. 40-41). 9 De evitat, în acest sens, "pseudo-dialogul" (Leroy, 1974, p. 68), reperabil în unele situații de comunicare didactică/educațională, dar și în cele de
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
dea interlocutorului posibilitatea de a se exprima sau, pur și simplu, se dovedește a fi distras de un factor perturbator din situația de comunicare respectivă (Birkenbihl, 1999, pp. 189-190), respectiv pauzele retorice/de efect care subliniază cuvintele care au fost rostite sau introduc idei importante, pauzele-invitații la adresa interlocutorului, pentru a se exprima și pauzele-modalități de control al rezultatului (impactul mesajului asupra publicului) Nuță, 2004, p. 26. Pentru pauza dramatică, folosită ca strategie a profesorului, vezi Grant & Grant Hennings, 1977, pp. 84-85
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
când ediția românească a revistei americane Arborele lumii publică o hartă a teritoriului românesc în secolul al XIX‐lea peste care scrie „Hungary”, „când prestigioasa publicație Național Geographie editată în zece milioane de exemplare, o hartă a limbilor care se rostesc p e pământ și scrie că în Transilvania se vorbește exclusiv limba maghiară” naționalismul profesorului, a pașoptistului Ion Popescu 4 - stabilit pe veci la Bârlad - își găsește întreaga justificare a 4 Vezi și volumul 2 din „Istoria Europei” De la Imperiul
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
oamenilor politici față cu meseriile și comerțul din județul Tutova” de Ioan Martinescu, profesor; „Din depărtările albastre - introducerea conferinței tinerilor din 18 decembrie 1911 în folosul elevilor săraci” de I.I. Răianu, profesor; „Muzee econom ice” de Victor A Puiu; * „Cuvântarea rostită cu prilejul jubileului de 50 de ani ai Universității din Iași” de Benedetto de Luca; „Câteva cuvinte despre Holeră” de dr. N. G. Cădere; Dări de sea mă și înștiințări; un tabel pe două pagini cu membrii Ligei Cultur ale
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Departamentul Relații Interetnice, și Academiei Române, în colaborare cu Institutul de Cercetare a Calității Vieții, Uniunea Democrată Turcă din România, Asociația Italienilor din România RO.AS.IT, s-a desfășurat simpozionul „Diversitate etnică și integrare europeană”. Cuvântul de deschidere a fost rostit de prof. univ. dr. Cătălin Zamfir, membru corespondent al Academiei Române, care a avut cuvinte de apreciere pentru inițiativa de a organiza un astfel de simpozion, pentru participanții din toate regiunile țării. Problematica tratată în cadrul simpozionului a fost destul de complexă și
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
pronunță: o noapte furtunoasă, care a dat titlul piesei, oribilă tragedie, la care se adaugă sintagma ce de peripețiuni. Cea dintâi formulare face referire la un fenomen natural, furtuna; cel din urmă semnalează bogăția întâmplărilor. În fine, cea din mijloc rostește esențialul, denumirea unei categorii estetice: tragedia și caracterizarea ei - oribilă. Abia mai târziu povestitorul acestor întâmplări evocă inspirația, un alt factor important: O inspirațiune... - eu ca poet am totdeauna inspirațiuni! Dintre toate povestirile de natură dramatică din teatrul lui Caragiale
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
cuvântul, Caragiale profesează principiul de bază al artei realiste: adică unitatea organică desăvârșită și insolubilă dintre conținut și formă. 5.13. CIOCULESCU, ȘERBAN: „Caragialiana“, Editura Albatros, București, 2003, p. 381-382. Încheiem această lucrare citând cuvintele pe care Nicolae Iorga le rostește la moartea lui Caragiale și pe care Șerban Cioculescu le reproduce în studiul său: „Urmașii cari n-au văzut și auzit omul, n-o vor înțelege (atitudinea lui!) la acest om cu ochii în cari fugiau flăcări ciudate, de ironie
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
din toate părțile morți-vii în costume dungate. Bărbați și femei. După plecarea torționarilor, prizonierii se tîrăsc, fiecare cum poate, către ieșirea din lagăr. Mulți sunt ajutați de un vecin de captivitate, un prieten sau necunoscutul de lîngă ei. Nu se rostește nici o vorbă. Zgomotul e unul și același: scîrțîitul papucilor tîrșîiți pe pămînt. În scurt timp, peste curtea părăsită a lagărului se așterne iarăși liniștea. Un dulap metalic, lipit de peretele curții. O mînuță nesigură se strecoară prin fanta asemănătoare cu
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
că sunt esențiale pentru performanța de vârf, dar în realitate nu adaugă nimic probabilității lor de succes. Unii jucători de baseball aruncă în aer mingea de câteva ori înainte de o lovitură liberă; alții nu o aruncă deloc. Karl Malone își rostește mantra înainte de fiecare lovitură liberă. Unii jucători de golf simulează aruncarea mingii, alții nu. Unii batter-i rotesc bâta înainte de serviciu, alții o țin nemișcată. Multe dintre comportamentele lor nu contribuie cu nimic la succesul pe care îl au, iar în
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
ninsoare, în fulgii / Acoperindu-ți umerii - semne de întrebare” (Hibernală). Nostalgia și hieratismul domină peisajul hiperboreean, e „o pace deplină, cum n-a mai fost” (Elice). Și în placheta următoare, Ora crepusculară (1993), pendularea între amintire și banalitatea cotidiană este rostită pe un ton temperat, cu nuanțe livrești, creând o ambianță proprie. Autorul găsește surse poetice ilustre în Nichita Stănescu („Trecuse iarna - / Cu oasele ei albe, prelungi”) sau în G. Bacovia („Și iată, azi ca și ieri”). Obsesia mitică a Nordului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289539_a_290868]
-
se înstăpânesc: „Îmbătrânisem absurd, dintr-o dată, / Ca o frunză prelungă de nuc” (Cotidian). Poetul nu pare preocupat de originalitatea limbajului, ci obține performanțe în linia discursului șaizecist: „Un bulgăre, / Un meteorit, ciudat, de oseminte, / Plesnind pe scoarța pământului”. El se rostește în termeni esențiali, grav și împăcat cu destinul. SCRIERI: Cercuri de aur, Timișoara, 1986; Ora crepusculară, București, 1993; Rouă medievală, Cluj-Napoca, 1996; Țărmul himerei, Oradea, 1998; A doua paranteză, Iași, 1999; Gheorghe Grigurcu, Dialoguri crude și insolite realizate de Grigore
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289539_a_290868]
-
și Avram Iancu transportă un întreg arsenal de locuri și situații comune parafate politic. V. supralicitează acțiunea, deschide multiple planuri de argumentare privind „rolul istoric”. Totodată ecranează partitura protagonistului, redus la o voce prestatoare de aserțiuni, stilistic rizibile, însă întotdeauna rostite cu patos: „Lupta noastră a fost ca o vacă neagră... Întunecată de durere. Dar n-a fost stearpă” (Avram Iancu sau Calvarul biruinței). În alte piese, Adio, majestate! (în centrul scenei: N.D. Cocea și Miron Radu Paraschivescu - luptătorul de stânga
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290636_a_291965]
-
atitudinii sau dorinței locutorului 81. Pentru fiecare dintre aceste tipuri de fraze corespund numeroase acte de vorbire. În cadrul Școlii filozofice de la Oxford s-a dezvoltat însă o teorie deosebită în legătură cu actele de vorbire, considerate ca acte efectuate atunci cînd se rostesc cuvintele. După filozoful John Langshaw A u s t i n82, distincțiile observabile din lumea înconjurătoare pot fi înțelese pe baza distincțiilor conținute de limba naturală sau de limba istorică. Actul complex de rostire a unor cuvinte într-o limbă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în acest context, trebuie determinate apropierile și diferențele dintre rostirea poetică și rostirea gînditoare (a savanților). Dar, gîndirea (activitatea gînditorului) și creația poetică sînt apropiate numai în măsura în care rămîn mereu, prin propriul lor fel de rostire, diferite una de alta ("Gînditorul rostește ființa. Poetul numește sacrul"). Calea urmată de gîndire prin actul rostirii este explicarea (prin cauze) a ceea ce a fost deja gîndit, avînd în vedere ceea ce n-a fost încă gîndit. În acest proces intervine semnul (cuvîntul), în care ceea ce a
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
parte, un produs al imaginației, ce eludează realitatea lingvistică. Nu se pot accepta susținerile sale expuse prin extazierile în fața limbii române care ar subclasa alte limbi europene sub multe aspecte. La fel, atribuirea prea multor corespondente latine pentru cuvintele a rosti, rost, rostire (în traducerea lucrării De magistro a Sfîntului Augustin) nu reflectă numaidecît o virtute, ci, mai degrabă, o scădere, chiar în cazul în care aceste corespondențe ar fi nimerite, căci folosirea aceluiași element lexical cu prea multe desemnări și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]