17,770 matches
-
sistemul optic (în principal "obiectivul" și "ocularul"), montura și un trepied sau stativ. Un obiectiv este un sistem optic constituit dintr-un ansamblu de lentile optice simple sau compuse ("dublete" sau "triplete") din sticlă organică sau minerală care formează o succesiune de dioptrii sferice, asferice sau plane, care caracterizează primul element al unui instrument optic ce primește razele luminoase emanate de un obiect (de unde și originea etimologică a cuvântului). Razele luminoase, ieșite din acest obiect observat în depărtare traversează obiectivul și
Lunetă astronomică () [Corola-website/Science/330195_a_331524]
-
vreme si de climă pe care le determină, aceștia sunt: ciclonii mediteranieni, anticiclonul siberian, anticiclonul azoric și anticiclonul scandinav. Masele de aer care se deplasează între principalele centre barice ajung deasupra republicii cu caracteristici fizice modificate datorită transformării lor, determinând succesiunea stărilor de vreme din Republica Moldova. În concluzie, majoritatea tipurilor geografice de mase de aer ajung pe teritoriul republicii în bună parte uscate. Aceasta explică frecvența timpului secetos practic în toate anotimpurile. De aici rezultă și rolul deosebit pe care îl
Clima Republicii Moldova () [Corola-website/Science/330283_a_331612]
-
Cnidos. Farul, prevăzut în vârf cu două focuri, avea o înălțime de 180 de metri, a dăinuit 16 veacuri (din 285 î.e.n. până în 1300 e.n.) și a fost considerat una din cele șapte minuni ale antichității. Ptolemeu I nu lăsă succesiunea la voia întamplării: preferind, în locul fiului său cel mai mare, Ptolemeu Keraunos, îndepărtat de la curte, pe cel ce va deveni Ptolemeu al II-lea (Philadelphos), îl asociază pe acesta la domnie, în 285 î.e.n., iar, după doi ani, având vârsta
Ptolemeu I Soter () [Corola-website/Science/330372_a_331701]
-
lăsând în urmă 9000 morți. Asediul, în care d'Aubusson a fost rănit de trei ori, a sporit renumele său în întreaga Europă. Sultanul Mahomed a fost furios și ar fi atacat din nou insula, însă acesta moare în 1481. Succesiunea lui a fost disputată între fiii lui, Baiazid și Cem. Acesta din urmă, după înfrângerea sa de către Baiazid, a căutat refugiu la Rodos sub siguranța Marelui Maestru și Mănăstirea Generală a Ordinului. Rhodos nefiind considerată sigură, Cem cu propriul său
Pierre d'Aubusson () [Corola-website/Science/330407_a_331736]
-
Fraser. Siesta care urmează reprezintă cadrul inițial al filmului: un pătrat cu latura de 1 m, filmat în direcție verticală de deasupra, de la distanța de 1 m. Apoi aparatul de filmat se îndepărtează pe verticală, înregistrând în "zoom out" o succesiune de cadre, de dimensiuni crescânde, fiecare cu durata de 10 s. Apar pe rând parcul, cu mașinile circulând pe strada alăturată și cu ambarcațiunile din port; orașul Chicago; lacul Michigan în întregime; continentul nord-american; globul terestru. Când acesta dispare în
Powers of Ten () [Corola-website/Science/330427_a_331756]
-
Nu există nici un dubiu privind istoricitatea acestei desemnări, care se află la baza doctrinei sectei ismailite. Conflictul a apărut în contextul în care fiul, Isma'il, a decedat înaintea tatălui iar ceilalți frați au ridicat pretenții la revendicarea dreptului la succesiune, drept care nu le-a fost acordat în timpul vieții lui Ja'far as-Sadiq. După moartea acestuia, trei dintre ceilalți fii și-au cerut dreptul simultan, fapt care a dus la divizarea șiismului în șase grupuri, două dintre ele fiind identificate ca
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
în 951 la Kaaba, din ordinul califului fatimid al-Mansur, sub pretextul: „Din poruncă am luat-o, la poruncă o dăm înapoi”. i au suferit a doua schismă majoră în anul 1094. la decesul lui Al-Mustansir, al VIII-lea calif fatimid, succesiunea imamatului său a fost disputată de către cei doi fii: Nizar, moștenitorul desemnat inițial și Al-Musta'li, care a fost instalat în scaunul califal fatimid de către puternicul vizir, al-Afdal. Astfel, „misiunea” și comunitatea ismailită au fost divizate în două ramuri rivale
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
două ramuri rivale, care vor fi cunoscute sub numele de nizarită și musta'ilită. Comunitățile din Cairo, Egipt, Yemen și vestul Indiei l-au recunoscut ca succesor pe al-Musta'li, în schimb, comunitatea din Persia și regiunile adiacente au recunoscut succesiunea de drept a lui Nizar, care s-a revoltat împotriva fratelui său dar a fost învins și ucis în 1095. Nizariții sunt cea de-a treia subsectă a ismailismului șiit, care s-a dezvoltat din susținătorii lui Nizar. Acesta a
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
a durat până în secolul XII. Acest secol marchează declinul importanței zaydite. Pe parcursul secolelor XV și XVI au fost, treptat, încorporați în ramura șiită duodecimană. Mișcarea zaydită în Yemen a apărut în 897 prin Yahya ibn al-Ḥusayn. În ciuda luptelor interne pentru succesiune și a atacurilor ismailite, statul yemenit și-a păstrat independența până în 1539 când a fost cucerit de otomani, devenind astfel o provincie otomană. În urma destrămării Imperiului Otoman imamul Yahya a rămas la putere în Yemen, până în anul 1948 când a
Zaidism () [Corola-website/Science/329060_a_330389]
-
comandantul Alphonse d'Ornano. În 1637, acesta îi transmite comandamentul fiului său François d'Ornano. La moartea acestuia, văduva sa vinde insulele marchizului François Molé (1625-1712), mare logofăt al regelui Franței Ludovic al XIV-lea. În 1707, în timpul războiului de succesiune a Spaniei, armata italiană a ducelui Vittorio-Amadeo II de Savoia ocupă insulele. În 1737, arhipelagul este cumpărat de la stat de familia Lenoncourt, care este expropriată la Revoluția franceză. Puțin după aceasta, familia Marquant din Hyères cumpără de la stat insulele, în
Insulele de Aur () [Corola-website/Science/329052_a_330381]
-
pe zi. La fel de importante au fost legile de compensare a lucrătorilor, ceea ce i-a făcut pe angajatori responsabili legal pentru leziunile suferite de către angajați la locul de muncă. Noile legi de venituri au fost de asemenea adoptate, care, prin impozitarea succesiunilor, au pus bazele impozitului federal pe venit . Theodore Roosevelt, un republican progresiv, renumit pentru "Square Deal"", a inițiat o politică de supraveghere federală care a inițiat punerea în aplicare a legilor antitrust (Standard Oil a lui John D. Rockefeller fiind
Istoria Statelor Unite (1918-1945) () [Corola-website/Science/329144_a_330473]
-
Sfântului Imperiu Roman, în ceea ce este acum nordul Italiei. Creat în 1395, incluzând douăzeci și șase de orașe și o zonă rurală largă situată între dealurile din Montferrat și laguna venețiană, ducatul a fost cucerit de austrieci în timpul războiului de succesiune spaniol, ca în 1714 Austriei să i se recunoască stăpânirea prin tratatul de la Baden. A rămas o posesie austriacă până în 1796, când este cucerit de o armată franceză condusă de Napoleon Bonaparte, și a încetat să existe un an mai
Ducatul Milanului () [Corola-website/Science/329249_a_330578]
-
francezi. Acest lucru a dus repede la înlăturarea sa, dar a reușit să-și păstreze puterea în diferite orașe din ducat, fiind reînscăunat la Milano după pacea încheiată la Cambrai în 1529. În 1535, Francesco a murit fără moștenitori, problema succesiunii a apărut din nou, dar și împăratul și regele Franței doreau ducatul, ceea ce duce la mai multe războaie. Ducatul de Parma a fost fondat în 1545 din teritoriul milanez situat la sud de râul Po, ca un fief pentru fiul
Ducatul Milanului () [Corola-website/Science/329249_a_330578]
-
Împăratul a preluat ducatul în cele din urmă, investindu-l pe fiul său Filip. Ducatul intră în posesia Spaniei, francezii recunoscând conducerea spaniolă prin tratatul de la Cateau-Cambrésis din 1559. Ducatul de Milano a rămas sub administrație spaniolă până la Războiul de succesiune spaniol din secolul al XVIII-lea. După moartea lui Carol al II-lea, posesiunile sale erau moștenite de Filip de Anjou, căruia i s-a opus arhiducele Carol de Austria, care avea, de asemenea, pretenții la coroana spaniolă. Pe 26
Ducatul Milanului () [Corola-website/Science/329249_a_330578]
-
a fost tratatul ce a încheat ostilitățile dintre Franța și Sfântul Imperiu Roman din cadrul Războiului de succesiune spaniol. A fost semnat pe 7 septembrie 1714 în Baden, Elveția, completând tratatele de la Utrecht și Rastatt. În tratatul de la Baden, termenii de pace dintre Franța și Sfântul Imperiu Roman au fost acceptați, astfel încheindu-se ultimul mare conflict din cadrul
Tratatul de la Baden () [Corola-website/Science/329252_a_330581]
-
fost semnat pe 7 septembrie 1714 în Baden, Elveția, completând tratatele de la Utrecht și Rastatt. În tratatul de la Baden, termenii de pace dintre Franța și Sfântul Imperiu Roman au fost acceptați, astfel încheindu-se ultimul mare conflict din cadrul Războiului de succesiune spaniol. A fost primul agrement internațional semnat pe teritoriul Elveției. Spre sfârșitul conferinței, semnatarii au încheiat în secret o uniune catolică care să intervină în favoarea cantoanelor catolice învinse în 1711 la Villmergen.
Tratatul de la Baden () [Corola-website/Science/329252_a_330581]
-
francez decisivă din punct de vedere tactic, aceasta nu i-a împiedicat pe aliați să conducă lupta de eliberare a sudului Italiei. Regele Carol al VIII-lea a invadat Italia în 1494, în încercarea de a-și apăra cererea de succesiune la tronul regatului Neapolelui la moartea lui Ferdinand I. Succesorul lui Ferdinand a fost fiul său, Alfonso al II-lea de Napoli, care în curând a abdicat de teama invaziei franceze, numindu-l succesor pe fiul său, Ferdinand al II
Bătălia de la Seminara (1495) () [Corola-website/Science/329275_a_330604]
-
italiene. A deținut comanda în Italia de două ori, câștigând titlul de Mare căpitanului. Războaiele italiene au început cu invazia franceză a regelui Carol al VIII-lea al Franței în Italia cu 40.000 de oameni pentru a-și asigura succesiunea dinastică la tronul napolitan. În 1495, monarhii catolici au decis să-l susțină pe regele Ferdinand împotriva lui Carol, Gonzalo a fost ales pentru a comanda expediția spaniolă a 5,000 de oameni. A comandat infanterie ușoară și cavaleria împotriva
Gonzalo Fernández de Córdoba () [Corola-website/Science/329281_a_330610]
-
și Sicilia de la Austria. Franța a fost garantul pentru Pragmatica Sancțiune prin care Maria Terezia a Austriei, fiica lui Carol al VI-lea avea să moștenească tronul Austriei. Horia C. Matei, București, 2006: "Enciclopedie ilustrată de istorie universală" Războiul pentru Succesiunea la Tronul Poloniei
Războiul pentru succesiunea poloneză () [Corola-website/Science/329293_a_330622]
-
de structură internă a mulțimii valorilor mărimii derivate (relații de echivalență, ordonare, legi de compunere, etc.) procedeul de măsurare și unitatea de măsură rezultând implicit din formula de definiție în funcție de procedeele și unitățile de măsură ale mărimilor de referință. În succesiunea operațiilor de definire a mărimilor de referință cu ajutorul altor mărimi de referință, treptat scade numărul mărimilor nedefinite. În final, se ajunge la un număr de mărimi care nu mai pot fi definite pe baza altor mărimi; cu alte cuvinte, pentru
Mărimi fizice primitive și derivate () [Corola-website/Science/329289_a_330618]
-
Pământurile sale au fost confiscate, însă el a refuzat să le abandoneze și s-a baricadat la Durfost, în aval de Maastricht. Reprezentanții lui Carol, Zwentibold și ai împăratului Arnulf s-au întâlnit la Sankt Goar și au decis ca succesiunea să treacă asupra lui Ludovic Copilul. Zwentibold a fost ucis de către rebeli într-o bătălie din august 900. La început, noul rege Ludovic a părut să fie adversar față de Reginar, atunci când l-a numit pe Gebhard ca reprezentant al său
Reginar de Lorena () [Corola-website/Science/328523_a_329852]
-
suveranul pontif a amânat îndeplinirea acestei cerințe. Nici nobilii normanzi din sudul Italiei nu ar fi agreat impunerea unui rege din familia de Hohenstaufen. Guillaume i-a făcut pe nobili și pe oamenii importanți de la curtea sa să promită recunoașterea succesiunii Constanței, dacă el ar fi murit fără moștenitori direcți. Însă după moartea sa neașteptată din 1189, vărul său (și totodată nepot al Constanței) Tancred de Lecce a preluat tronul. Tancred era fiu ilegitim al lui Roger al III-lea, duce
Constanța de Sicilia () [Corola-website/Science/328569_a_329898]
-
din Carol cel Mare, devenit duce al Lotharingiei Inferioare din 977 până la 991. Carol era fiul regelui Ludovic al IV-lea al Franței cu Gerberga de Saxonia și fratele mai tânăr al viitorului rege Lothar. Carol a fost exclus de la succesiunea pentru tronul Franței, iar împăratul romano-german Otto al II-lea l-a numit duce de Lotharingia în 977. Este probabil ca tatăl său să îi fi acordat lui Carol puterile regale pentru Regatul de Arles (Burgundia), însă Lothar i le-
Carol de Lotharingia Inferioară () [Corola-website/Science/328579_a_329908]
-
cererea împăratului Aurelian, Constantius urmează o carieră militară și o ia cu el pe Eilan (devenită Elena). După câtva timp, Elena rămâne însărcinată și dă naștere unui băiat, care va ajunge cunoscut în istorie sub numele de Constantin cel Mare. Succesiunea imperială devine tot mai complicată, iar Dioclețian instaurează Tetrarhia: puterea este împărțită de doi auguști și doi cezari. Constantius este numit Cezar, dar este nevoit să se despartă de Elena și să se căsătorească cu Teodora, fiica augustului Maximian. Douăzeci
Preoteasa din Avalon () [Corola-website/Science/328592_a_329921]
-
Tot lipsit de urmași, el a repudiat-o pe Agnet în 1184, însă s-a îmbolnăvit grav, după care a plecat după ea. În septembrie 1186, li s-a născut o fiică, Ermesinda. Această naștere a repus pe tapet chestiunea succesiunii, dat fiind că Henric a considerat din acel moment promisiunea făcută lui Balduin de Hainaut ca fiind nulă și neavenită. Henric, ajuns la vârsta de 76 de ani, a făgăduit să o dea pe fiica sa în căsătorie contelui Henric
Henric al IV-lea de Luxemburg () [Corola-website/Science/328589_a_329918]