19,047 matches
-
filosofilor noștri, și din nenorocire încă maestrul lor remarca deja că subt accesul congestiilor cerebrale "mulți deveneau profeți, poeți și sibile: și că Marcu din Siracusa versifica foarte bine când judecata îi era rătăcită, pe când, același, odată vindecat, era incapabil. ... Taine zice în Istoria literaturei engleze: Acești oameni (geniile) zac răniți de măreția facultăților și de neastâmpărul dorințelor lor. Unii stânși în stupoare și beție, alții usați de plăceri sau de muncă; aceștia precipitați în nebunie sau sinucidere; ceilalți svârliți în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
te cuprinde somnul. Așa, ori în arșiță, ori, adesea în ploae, își duc vieața în corturi cei trei sute de ofițeri ai diviziei, și cei șapte sau opt mii de soldați, muncitori ai pământului. Câteodată noaptea lumina lunei umple văzduhul de taină, dă vieață tristelor dealuri și negrelor văi, și dă taberei, în pacea nopții și-n liniștea întinsă, o fantastică înfățișare, care te face să uiți clipa prezentului. Un cor de ofițeri cânta într-o noapte, așa, prin tabără; rătăceau printre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe care-l duce vânătorul în silă și-l sloboade asupra vânatului. De făgăduit făgăduiește prietenie ș-acuma. Dar n-a înțeles niciodată să facă legământ scris." La 1648 sosi logofătul Ștefan Gheorghiță cu recomandații și daruri. Lupul scrie în taină lui Racoți, să-i trimeată pe Kemeni, căruia are să-i spuie lucruri importante, pe care nici logofătului nu i le-a putut încredința. "Du-te, a zis Racoți lui Kemeni, dar îmi pare rău că te duci, deoarece mă tem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ameliora omul va râdica valorile sufletești și va forma o colectivitate mai harnică, mai puternică, mai conștientă. Cum vom ajunge din punct de vedere practic la soluțiile cele mai bune pentru a avea realizări fericite în toate domeniile? Iată o taină a viitorului. Soluțiile geometrice, statistice și cărturărești în genere, ne pun în față exemple de alte popoare: cooperația în Danemarca, mașinismul uman în America, forța mixtă a culturii și industriei în Franța. Dar tocmai varietatea soluțiilor oglindite în stări de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
parte, crede că a fost îndosită de El, spre a-i produce suferință. Asta o crede mai ales la sugestia mamei ei. Tatăl e un boer bărbos, liniștit și detreabă. Fetița petrece câteva zile în pădure, unde începe a învăța tainele naturii. Zăvod ajunge s-o descopere cu ajutorul omului sălbatic. Pescuit. Vânat braconaj. Eroul pictor neam de boer, om distins și cult, însă îndărătnic și cu destule curiozități, a luat din amor pe fata unui vecin prinț Ghica de care s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Armaș mare, peste închiși și osândiți la moarte, pedepsitor al tuturora. Agă peste dărăbani județ peste târgul Ieșilor. Logofăt al doilea, hotărâtor de ocini. Postelnic al doilea, slujitor al domnului din neam bun. Logofăt al treilea, cărturar, scriitor bun, în tainele domnului, ține cancelaria toată și pecetea domniei. Postelnici Spătari etc. La sfârșitul domniei lui Ștefan Vodă. Petrică comis de la 1492 și subt Bogdan Ion Frunteș stolnic dela 1489 Moghilă paharnic 1490 Cosma Șerpe postelnic 1502 Boldur vornic 1491 Isac visternic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cei trei tovarăși pleacă după Leși; după multe peripeții găsesc pe fete. Tânărul Jder moare și cea care l-a chinuit (și l-a iubit) acuma cade pe trupul lui... iar primăvara (în anotimpul când cea ce-l iubea în taină l-a chemat la munte), Bogdan înțelege că e iubit, cu o iubire întru care nu mai nădăjduia. Un nobil ungur și suita lui cari au luat parte la "judecata de pe hotar". O duce Ungurul în (Ceremuș) munți la Mazuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de rânduielile vechi. II. Comisoaia vrea numaidecât să așeze în căsnicie pe Ionuț, despre care lucru vorbește cu comisul cel mare, carele se împotrivește; unde starostele Căliman dovedește diplomație, nefiind nici pentru, nici contra; unde se dezvălue de cătră comisoaia taine ale curții dela Suceava și se dau lămuriri de cătră staroste despre războiul Radului Vodă. După care Comisul cel mare vrea să convingă pe Jder că breasla căsniciei e cea mai grea breaslă și îl îndeamnă să se ducă să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe care dealtminteri, după multe pipăiri, l-a găsit. Eugenia era entuziasmată de petrecerea la bunicii ei, de priveliște, de casă, de rugăciuni, de biblioteca bătrânului dintr-o ladă, pe care o deschidea din când în când, ca pe o taină, de toate, și credea și pe bătrâni fericiți, pe când ei abia își duceau viața, cu o pensie mizerabilă și abia așteptau să-și găsească și mama fetei un rost. În sfârșit un nou-îmbogățit cade în lațurile ei Columbaru. E un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
oră 1850 40 -" 1893 58 -" 1905 103 -" Din nenorocire, și războiul e o artă adică arta funestă a uciderii și distrugerii. Meșteșug de a ațâța în sufletul semenilor tăi emoțiuni diverse și sentimentul frumosului. Arta: încarnația idealului (Toussenel) frumuseță concentrată (Taine). e în om ceeace e în Dumnezeu puterea de a crea (Lamennais) Arta e incarnația spiritului în lumea materială. ideal sensibilizat. Arta: omul plus natura. a da idealului toate aparențele realității. Natura interpretată de un suflet pentru alte suflete. Arta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
unde s-a clădit institutul biologului Pavlov. Coltuși. Un loc de retragere și liniște. Laboratoare și locuințe, ale tuturor celor care se devotează cercetărilor științifice. E un loc de pace. Totuși aici are loc un război neostenit pentru a cuceri tainele încă nepătrunse ale vieții. Bustul lui Pavlov. Statui ale cânilor sacrificați pentru știință. Casa lui Pavlov, rămasă nelocuită după moartea lui, cu tot ce cuprindea în două etaje, e de lemn. Vineri, 29.VI Din vremea însorită a Leningradului, revenim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
întâlni pe stradă... Un scriitor a făcut o carte, pornind cu o intenție și ajungând la alt sfârșit decât cel pe care îl imaginase la început. A clocit ca o pajură, însă din ou a ieșit un pui de curcă. Taine citează un autor care, vorbind de Spania, afirmă că națiunea spaniolă, prin torturi și prigoane a fost golită de liberi-cugetători, în proporție de o mie de persoane anual în trei secole. De la 1471 la 1781 au fost arși pe rug
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Altădată stilul suferea de groază de cuvântul propriu. Astăzi e principiu artistic în literatură. Cezar și primejdia sunt doi lei gemeni dintre care Cezar s-a născut întâi. Contrazicerea pentru unii oameni e ca roșul pentru tauri, și pentru curcani... (Taine). Cazurile de psihoză calificată nu pot alcătui material de studiu pentru romancieri ca pentru clinician. Degeneratul nu devine personagiu de dramă și agent responsabil; cu el scriitorul intră de obicei în neverosimil. Moralitatea, starea afectivă, e produsul sentimentelor, nu al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
i s-a pus nume creștinesc după rânduiala schimbării de nume în călugărie Constantin cu inițiala C (antemir). [DIVERSE]* Ciobanii și oile în bura de primăvară. Stăpânitorii cei mai buni au acordat poporului o "magna carta" a libertăților. Dar, în taină, și-au acordat și ei o cartă a libertăților lor: abuzul celui mai tare, jus primae noctis etc. Cartea mare a libertăților poporului era proclamată cu orice prilej, însă opera cartea mică a libertăților seniorului. Sandra mundra Sandu Mândru. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
poeții culți; dar nu se cuvine să alegem pentru bucuria prezentului decât lamura cea mai prețioasă a sufletului național. Mă adresez tinerilor care se îndeletnicesc cu asemenea prospecțiune. Dacă a greșit marele Alecsandri, și cu alții după el, neînțelegând deplin taina poetului anonim, cu atât cei care încearcă a o înfățișa astăzi sunt supuși greșalelor. Să ne mulțămim numai cu ceea ce e adevărat scump și fără scădere în opera marelui anonim. * Pe o femeie n-o dezonorează niciodată faptul că a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pasiuni și interese având deasupra sa lumina ideală a Binelui obștesc și a Justiției în sine. Discreția trebuie să cuprindă și semnele noastre tradiționale de recunoaștere; de asemenea și detaliile ritualului. De fapt, precum știți, nici aici nu e o taină. Și semne de recunoaștere și ritualul, de mult au fost divulgate. Împreună cu desemnele simbolurilor, le poate oricine găsi până și în dicționare enciclopedice. Asta nu însemnează că Masoneria e cunoscută. Câteva cuvinte și câteva gesturi, rudimente cu caracter material, neorganizate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
au născut cu anume daruri. Constatarea asta nu ne dă dreptul, celor care avem iluzia că suntem maiștri să cădem în păcatul suficienței: căci suntem ceeace suntem în împrejurări în afară de noi: c'est l'affaire de nos parents, cum spunea Taine, vorbind de talent. Disciplina aceasta a discreției și a tăcerii obliga pe vechii Masoni să lase totdeauna fără răspuns calomniile care se debitau pe socoteala lor. Erau încredințați că lumina nu poate fi veștezită și că adevărul până la urmă rămâne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ne îndeplinim datoria, lăsând o picătură de ameliorare generației care urmează. Maiștri români ai generațiilor trecute și-au făcut datoria lor cu inimă dreaptă. Alți oameni vrednici ai acestui pământ, în dureri și furtuni, au păstrat sufletul acestui popor și taina menirii lui, care urma să se vădească abia în zilele noastre. Între cei mai vechi lucrători de bine ai acestui pământ și între noi, este o legătură firească. Lucrând pentru binele neamului, noi cei vii urmăm poruncii celor morți. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cuprins-o până la Halici. După patru ani, starostele de Halici, Micolai Halitchi (Nicolae de Chodecz) l-a învins pe boierul lui Ștefan și acesta s-a refugiat la Cetatea Albă. Domnul a trimis după el și l-a adus în taină la Suceava, iar după un an, l-a trimis iarăși în țara Rusiei. Polonii l-au prins într-un sat, lângă Colomeea, și l-au decapitat. În unele surse, acest boier e numit Muha (quidam Muha de Valachia), în timp ce Liborius
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
era important ca el să nu se alinieze la politica fratelui său, Ioan Albert. Dar, pentru a-l convinge pe duce cât de importantă era o alianță cu el, Ștefan a trimis un corp de oaste care a atacat, în taină, Brațlavul (Bratclaw) pe Bug. Proaspăt căsătorit cu fiica lui Ivan al III-lea, cu care încheiase pacea, Alexandru se plângea socrului său, în primăvara anului 1495, că „Ștefan, Voievodul Moldovei, anul trecut fără nici o pricină ne-a făcut nouă pagubă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
căsătorit cu fiica lui Ivan al III-lea, cu care încheiase pacea, Alexandru se plângea socrului său, în primăvara anului 1495, că „Ștefan, Voievodul Moldovei, anul trecut fără nici o pricină ne-a făcut nouă pagubă foarte mare: trimițându-și în taină oamenii săi, a ars orașul nostru Brațlav și pe mulți oameni i-a mânat în robie, și le-a luat averea, și alte multe pagube ne-a pricinuit”. Incidentul a fost plasat în 1495, iar, potrivit unei alte interpretări, el
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
unde au prădat orașele Opatov și Kunov. Starostele de Lipoviec i-a adus cardinalului Frederic răspunsurile domnului Moldovei. Cardinalul îl va informa pe rege în legătură cu nenorocirile care s-au abătut asupra regatului. Dușmanii au năvălit în regat, „au trecut în taină și liniște nu pe drumul obișnuit, ci împotriva obiceiului, prin păduri, fiind conduși de aceia pe care... i-a dat moldoveanul, încât suntem de părere că însăși această incursiune a lor a fost înfăptuită cu instigarea și participarea lui”. Se
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pentru stăpânirea unei moșii, fiind vorba de boieri care se judecau pentru trei sau patru sate. Am v[yut mai sus că cel care pierde procesul este Crasnăș postelnicul, adică un dregător din Sfatul Domnesc, care deține o dregătorie de taină, de poliție, cum ar fi azi, și din 1458 el figurase în Sfatul Domnesc tot într-o dregătorie de mare încredere, aceea de ceasnic (paharnic), cel care gusta din băutura domnului, să nu fie cumva otrăvită. În ciuda faptului că era
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de la Popăuți reprezintă o îmbinare a schemelor folosite la bisericile zugrăvite înainte de 1494 cu elemente introduse de ieromonahul Gavril de la Bălinești, înseamnă că biserica a fost zugrăvită după înălțarea ei, în 1496. Simpla comparare a scenei, înfățișând Cina cea de Taină de la Voroneț cu cea de la Popăuți ne arată că, din felul în care zugravul își imagina scena, există o deosebire netă, că ne aflăm într-o altă fază din evoluția picturii moldovenești. Cronologia stabilită de Sorin Ulea și confirmată de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de aur. Mâna evocă ideea de activitate și putere, iar voinicul hibrid poartă semnul și conștiința naturii excepționale, a eroului civilizator. „Culoarea sau natura aurie sunt specifice zeilor, morților și inițiaților. Pentru a dovedi că este într-adevăr inițiat în tainele divinităților, Pitagora susține că anumite părți ale trupului său sunt de aur, arătându-și din când în când șoldul de aur”. Feciorul din basmul românesc poartă, precum Crăciuneasa, marca gestului mitic și a permisiunii de a intra în contact cu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]