18,899 matches
-
întristat). În Germania traduce în italiană "Elegiile romane" ale lui Goethe și compune "Elegiile renane". În 1892 se întoarce în Italia și din 1893 se stabilește la Roma, an în care scrie primul roman, "L'esclusa" (Exclusa) ce va fi tipărit abia în 1908.În 1894 publică primul volum de nuvele "Amori senza amore" (Iubiri fără iubire). Tot în 1894 se căsătorește cu Maria Antonietta Postulano, fiica unui asociat al tatălui său, cu care va avea trei copii. Colaborează la numeroase
Luigi Pirandello () [Corola-website/Science/298882_a_300211]
-
înainte publicase prima sa carte de proză, "Capcana. Nuvele și schițe", primită bine de critica literară. În 1930 publică, în foileton, în ziarul "Dimineața", primul său roman, "Sfântul Părere", apărut în același an și la Editura Cartea românească. În 1932 tipărește, la invitația lui Nicolae Iorga, în cadrul Editurii "Datina românească" din Vălenii de Munte, prima sa piesă, "Ioana d'Arc", înscrisă mai târziu în repertoriul Naționalului clujean. În anul 1936 apare, în Editura "Vremea", romanul " Invitația la vals", care înregistrează, de-
Mihail Drumeș () [Corola-website/Science/298886_a_300215]
-
Dramaturgie. A luat premii ale Uniunii Scriitorilor, Academiei Române, Asociației Scriitorilor din București, Ministerului Culturii ș.a. A scos volume de eseuri și proză satirică scurtă (“Sedința balerinelor”, “Funigei peste Alpi”) După schimbarea de regim politic din decembrie 1989 i s-au tipărit trei volume de teatru incluzând zece piese noi, romanul “ Câteva feluri de dragoste”, volumul de nuvele “ Câteva feluri de moarte”, volumul de poezii “Poeme crepusculare”, eseuri social-politice ca “Reacționarul” și “Mai are România vreo șansă?”, eseul filozofic “Breviar despre lume
Paul Everac () [Corola-website/Science/298913_a_300242]
-
Brașov, Covasna și Harghita. Teologică 1. Tradiție și libertate în spiritualitatea ortodoxă - Lucrarea vrednicului de amintire Mitropolit Antonie Plămădeală, se constituie în zece capitole, o prefată a Pr. Prof. Acad. Dumitru Stăniloae și un cuvânt înainte al autorului. Cartea este tipărită în două ediții: prima la editura Axios 1995, la București, și a II-a la editura Reîntregirea, 2005. Titlul lucrării este unul foarte inspirat și cuprinzător, întru început dorind doar a face precizarea că „și”-ul din titlu „Tradiție și
Antonie Plămădeală () [Corola-website/Science/298927_a_300256]
-
lăudat contribuțiile aduse astronomiei. Primele lucrări ale lui Galileo descriu instrumente științifice și printre ele se numără tratatul din 1586 intitulat "Mica balanță" ("La Billancetta") care descrie o balanță precisă pentru cântărit obiecte în aer sau în apă și manualul tipărit în 1606 "Le Operazioni del Compasso Geometrico et Militare" despre funcționarea unei busole militare și geometrice. Primele sale lucrări în domeniul dinamicii, știința mișcării și mecanică au fost "De Motu" ("Despre mișcare") publicată în 1590 la Pisa și "Le Meccaniche
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
și observațiile sale telescopice din 1610 despre fazele lui Venus, și descoperirea ciudatelor „alungiri” ale lui Saturn și a și mai ciudatei lor dispariții. În 1615 Galileo a pregătit un manuscris intitulat "Scrisoare Marii Ducese Christina" care nu a fost tipărit decât după 1636. Această scrisoare era o versiune revizuită a "Scrisorii către Castelli", care a fost denunțată de Inchiziție pentru că susținea copernicanismul ca adevărat și consistent cu Scriptura. În 1616, după ordinul Inchiziției de a nu mai susține sau apăra
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
și a poemului Zaire a lui Voltaire. A scris „Păstorul întristat”, poezie publicată în "Curierul Românesc" (la 8 mai 1830) de I. Heliade Rădulescu (va fi pusă pe muzică, la 8 mai 1850, de Anton Pann). 1828 - Scrie „Ruinurile Târgoviștei”, tipărită la 20 martie 1830, în aceeași gazetă, cu o prezentare a lui Heliade Rădulescu, care îi menea un strălucit viitor literar: „geniul său cel poetic făgăduiește mult pentru limba românească, cea atât de frumoasă subt pana lui.” 1828 - Scrie poezia
Vasile Cârlova () [Corola-website/Science/297751_a_299080]
-
al oștirii române moderne. 6 iulie 1830 - E al treizecișitreilea dintre voluntarii angajați în miliția națională, unde va servi cu gradul de sublocotenent. 1831 - Scrie „Marșul românilor” sau „Odă oștirei române cu ocazia înălțării steagului național”, versuri ce au circulat tipărite pe foi volante (cenzura a făcut să nu poată fi tipărite decât postum, în 1839, în "Curierul Românesc"). 18 septembrie 1831 - Vasile Cârlova a murit la Craiova, în urma unei boli infecțioase. A fost îngropat în curtea bisericii Madona Dudu.
Vasile Cârlova () [Corola-website/Science/297751_a_299080]
-
voluntarii angajați în miliția națională, unde va servi cu gradul de sublocotenent. 1831 - Scrie „Marșul românilor” sau „Odă oștirei române cu ocazia înălțării steagului național”, versuri ce au circulat tipărite pe foi volante (cenzura a făcut să nu poată fi tipărite decât postum, în 1839, în "Curierul Românesc"). 18 septembrie 1831 - Vasile Cârlova a murit la Craiova, în urma unei boli infecțioase. A fost îngropat în curtea bisericii Madona Dudu.
Vasile Cârlova () [Corola-website/Science/297751_a_299080]
-
latine din toate scrierile și cărțile și să introducă în locul lor, pe cele slavone”." Scrierea cu alfabetul chirilic a fost în uz pe teritoriul României de astăzi până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În Transilvania, primele texte tipărite în limba română cu alfabet latin datează din secolul al XVIII-lea, generalizarea scrierii cu litere latine făcându-se în secolul al XIX-lea. În Țara Românească și în Moldova, trecerea de la alfabetul chirilic la alfabetul latin s-a realizat
Alfabetul limbii române () [Corola-website/Science/297846_a_299175]
-
era folosit în Republica Sovietică Socialistă Autonomă Moldovenească (RASSM) începând cu anii 1920 și, ulterior, în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (RSSM) și, în continuare, în Transnistria. Acesta este de fapt o adaptare a alfabetului chirilic rusesc. Una dintre primele publicații tipărite cu acest alfabet a fost Plugarul Roșu.
Alfabetul limbii române () [Corola-website/Science/297846_a_299175]
-
XII-lea ale lui Chiril din Turaŭ. Până în secolul al XVI-lea, Francysk Skaryna din Poloțk a tradus Biblia în belarusă. Această traducere a fost publicată la Praga și la Vilnius în anii 1517 și 1525, ea devenind prima carte tipărită în Belarus și chiar în toată Europa de Est. Era modernă a literaturii belaruse a început la sfârșitul secolului al XIX-lea; un scriitor proeminent a fost Janka Kupała. Mulți scriitori belaruși ai vremii, cum ar fi Uładzimir Žyłka, Kazimir Svajak, Yakub
Belarus () [Corola-website/Science/297847_a_299176]
-
au edițiile cu versuri (antume și postume). Poeziile au fost publicate in revista familia. Pe data de 24 ianuarie 1866, moare Aron Pumnul, profesorul său de literatură la Colegiul din Cernăuți unde învăța elevul Mihai. Cu această împrejurare șapte gimnaziști tipăresc o broșură cu "Lăcrimioare... la mormântul prea-iubitului lor profesoriu". A doua din aceste poezii este semnată: "M. Eminoviciu, privatist". Pe 25 februarie/9 martie revista Familia din Pesta îi publică poezia "De-aș avea". Iosif Vulcan, directorul revistei, i-a
Opera poetică a lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/297926_a_299255]
-
va scrie din nou o scrisoare lui Iacob Negruzzi rugându-l sa publice în "Convorbiri literare" notița ce-i trimite, "asupra proiectatei întruniri la mormântul lui Ștefan cel Mare la Putna". Tot atunci trimite povestea "Făt-Frumos din lacrimă", care se tipărește în "Convorbiri literare", în numerele de la 1 si 15 noiembrie. În 1871, dintre numeroasele proiecte literare, în acest an probabil ia o formă inițială "Proletarul", sub impresia lecturilor poetului despre evenimentele Comunei din Paris. Poemul va fi continuat și desăvârșit
Opera poetică a lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/297926_a_299255]
-
Toma Micheru, pentru un concert al acestuia. Pe data de 7 septembrie, Mihai Eminescu citește în ședința "Junimii" două poezii: "" și "Floare albastră". Pe data de 1 octombrie, poezia "Egipetul" apare în "Convorbiri literare". Pe data de 1 decembrie se tipărește în revista "Convorbiri literare" nuvela "Sărmanul Dionis". În 1873 poetul începe să prelucreze literatură folclorică, începe să lucreze la primele versiuni la "Călin (file din poveste)" și "Luceafărul". Pentru a-și putea asigura o existență modestă este nevoit să accepte
Opera poetică a lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/297926_a_299255]
-
care a citit-o de mai multe ori la "Junimea" bucureșteană. Pe 28 martie, seara, Titu Maiorescu citește "Scrisoarea III" în cenaclul "Junimii", la Iași. Pe 1 aprilie criticul publică "Scrisoarea II" în "Convorbiri literare", iar pe 1 mai, se tipărește "Scrisoarea III". Pe data de 1 septembrie, se încheie ciclul "Scrisorilor" cu publicarea în "Convorbiri literare" a poeziei "Scrisoarea IV". Pe 8 octombrie 1882, poetul citește și corectează poemul „Luceafărul” împreună cu Maiorescu, pe care îl prezintă șlefuit la "Junimea". Pe
Opera poetică a lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/297926_a_299255]
-
în calitate de corespondent al ziarului la serbarea dezvelirii statuii lui Ștefan cel Mare. Își regăsește vechii prieteni, I. Creangă și Miron Pompiliu. Cu această ocazie citește junimiștilor din Iași, strânși în casa lui Iacob Negruzzi, poezia "Doină". Pe 1 iulie se tipărește în "Convorbiri literare" poezia "Doină". În luna august, revista "Convorbiri literare" reproduce poezia "Luceafărul" tipărită inițial în Almanahul de la Viena. Pe data de 14 octombrie - Alecsandri citește la Ateneul Român piesa "Fântâna Blanduziei". Fondurile strânse din vânzarea biletelor, în valoare
Opera poetică a lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/297926_a_299255]
-
în valoare de 2,000 lei, sunt adăugate contribuției amicilor pentru plecarea lui Eminescu. În 21 decembrie 1883 îi apare la Socec volumul "Poezii", cu o prefață și cu texte selectate de Titu Maiorescu, și portretul autorului (e singurul volum tipărit în timpul vieții lui Eminescu). Volumul cuprinde și 26 de poezii inedite. În 1884 , revista "Convorbiri literare" în numerele din lunile ianuarie și februarie îi publică douăzeci și una din cele douăzeci și șase de poezii, publicate ca inedite în volumul de la Socec
Opera poetică a lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/297926_a_299255]
-
curat românești și una bulgăreasca). Această regiune revine pentru o scurtă perioadă în componență Bulgariei între 1941 și 1947. La recensământul bulgăresc din 1924 au fost numărați 42.184 români în regiunea Vidin. Comunitățiile române din Șerbia au continuat să tipărească însă ziarul "Vorba Noastră", la Zăiecar (dar acesta a fost interzis începând cu anul 1948, la fel ca ziarul bilingv "Bilten" din Pojarevăț). În aceași perioadă, în recensământurile oficiale, comunitatea română scade, în mod inexplicabil, în importantă de la 93.444
Timoc () [Corola-website/Science/297955_a_299284]
-
Franceză, enciclopedie editată de către Jean Baptiste le Rond d'Alembert și Denis Diderot, fiind terminată în 1772, având 28 de volume, 71.818 articole și 2.885 de ilustrații. Astăzi, o sumedenie de enciclopedii bazate pe multe subiecte au fost tipărite. Acestea există și în format pentru copii, având nume ca "mica enciclopedie a copiilor" sau "prima mea enciclopedie".
Enciclopedie () [Corola-website/Science/296513_a_297842]
-
a vocalelor”, de răspândirea prestigiosului dialect sud-estic la Curte, în administrație și în viața academică, și de efectul uniformizator al imprimării. În anul 1476, William Caxton a introdus tiparul în Anglia, iar până în anul 1640 erau 20.000 de scrieri tipărite în limba engleză. Aceast lucru a avut o mare importanță în răspândirea unei engleze standardizate, uniformizate, pe tot teritoriul Angliei. Renașterea, Shakespeare, creșterea Angliei ca forță la nivel mondial și epoca de aur a coloniilor engleze în lume, dezvoltarea modalităților
Limba engleză () [Corola-website/Science/296521_a_297850]
-
domeniu în care a avut succes, fiind numit tipograf oficial al Pennsylvaniei, mai târziu fiind și al statelor New Jersey și Delaware. În 1731, Benjamin Franklin a fost inițiat francmason în loja Sf. Ioan din Philadelphia. Un an mai târziu, tipărește cea mai cunoscută publicație a lui, “Poor Richard’s Almanack”. Acest almanah era un calendar în care scria predicții meteorologice pentru acel an, povestioare amuzante, glume și proverbe. După câțiva ani a ajuns la un tiraj de peste 10.000 de
Benjamin Franklin () [Corola-website/Science/296535_a_297864]
-
a lui, “Poor Richard’s Almanack”. Acest almanah era un calendar în care scria predicții meteorologice pentru acel an, povestioare amuzante, glume și proverbe. După câțiva ani a ajuns la un tiraj de peste 10.000 de exemplare. În anul 1734 tipărește prima ediție americană a Constituțiilor lui Anderson din 1723. În același an, 1734, devine Mare Maestru Provincial de Pennsylvania. În acest timp a învățat câteva limbi, și studia cărți științifice în engleză, franceză și germană. De asemenea a înființat și
Benjamin Franklin () [Corola-website/Science/296535_a_297864]
-
trage de la acel fiu al lui Gebel-ul Himme din tribul Beni-Kureis, anume Ebu-Karis, de aici Bukris - București. În 1781 istoricul elvețian Franz Josef Sulzer considera că numele vine de la "bucuria, bucuros, a bucura”. Trei decenii mai tarziu, într-o carte tipărită la Viena, se consemna că denumirea se trage de la pădurile de fag ce se numesc "Bukovie". Istoricul Adrian Majuru amintește că în limba albaneză „bukureshti” înseamnă „frumos este”. Prima mențiune scrisă despre Bucur ca întemeietor, figurează în însemnările consulului Angliei
București () [Corola-website/Science/296542_a_297871]
-
a început să se formeze în prima jumătate a secolului XIX, când capitala Țării Românești a devenit un centru al inițiativelor culturale ale unor intelectuali precum Dora d'Istria, Naim Frashëri, Jani Vreto și Naum Veqilharxhi (autorul primului abecedar albanez, tipărit la București în 1844). Aleksander Stavre Drenova a conceput versurile imnului național albanez Hymni i Flamurit pe vremea când locuia în București. Cei mai mulți dintre acești intelectuali se refugiaseră în România din calea opreliștei otomane. În 1920 trăiau în București aproape
București () [Corola-website/Science/296542_a_297871]