175,406 matches
-
și cu generalul Kaledin, au fost justificate prin necesitatea de a achiziționa produse alimentare pentru a fi furnizate populației și militarilor, inclusiv din Rusia. La 31 decembrie/13 ianuarie 1918 după un ultimatum prin care își rezerva luarea de măsuri militare - mergând până la cele decisive, guvernul bolșevic a decis arestarea ministrului României la Petrograd și a membrilor ambasadei române, iar Tezaurul României a fost confiscat de către regim. La solicitarea reprezentanților tuturor ambasadelor străine din Petrograd, arestații însă au fost eliberați a
Intervenția Armatei Române în Basarabia în 1918 () [Corola-website/Science/337552_a_338881]
-
a fost confiscat de către regim. La solicitarea reprezentanților tuturor ambasadelor străine din Petrograd, arestații însă au fost eliberați a doua zi. La 2 ianuarie 1918, locotenentul-colonel Ion Antonescu, a înaintat un studiu privitor la dislocarea în Basarabia a unor formațiuni militare române. Scopul acestei dislocări ar fi urmat să fie asigurarea reaprovizionării trupelor care operau pe frontul român și a populației românești. Pentru aceasta ar fi urmat să se asigure circulația regulată a trenurilor de aprovizionare pe ruta Odesa - Socola, Iași
Intervenția Armatei Române în Basarabia în 1918 () [Corola-website/Science/337552_a_338881]
-
trupelor care trebuia trimise peste Prut, că acestea sunt detașate, explicând rațiunea acțiunii inițiate astfel: Conform ordinului de operații, o forță formată din 4 divizii române aflate la dispoziția Corpului VI Armată, trebuia să treacă Prutul: Însoțite de către comandantul Misiunii Militare Franceze franceze - generalul Henri Mathias Berthelot, diviziile au avansat peste Prut în baza unei înțelegeri între Aliați. Trecerea râului a fost asigurată de către Brigada 1 Grăniceri, care a asigurat celor 4 divizii ocuparea podurilor și a raioanelor cu vaduri și
Intervenția Armatei Române în Basarabia în 1918 () [Corola-website/Science/337552_a_338881]
-
(în , în ) este o regiune care, în timpul uniunii personale a Regatului Croației cu Regatul Ungariei, a fost constituită în 1583 ca parte a graniței militare, la inițiativa lui Ferdinand I, de-a lungul graniței Monarhiei Habsburgice cu Imperiul Otoman. A existat în diverse forme până în 1882, când teritoriul a fost încorporat în Regatul Croației și Slavoniei. Această parte a graniței militare cuprinde regiunile istorice Lika
Granița militară croată () [Corola-website/Science/337575_a_338904]
-
ca parte a graniței militare, la inițiativa lui Ferdinand I, de-a lungul graniței Monarhiei Habsburgice cu Imperiul Otoman. A existat în diverse forme până în 1882, când teritoriul a fost încorporat în Regatul Croației și Slavoniei. Această parte a graniței militare cuprinde regiunile istorice Lika, Kordun și Banija (Banovina) și se învecina la nivelul Mării Adriatice cu Republica Venețiană în sud, cu restul Croației habsburgice în vest și cu Imperiul Otoman în est. Se învecina și cu Granița Militară Slavonă aproape de
Granița militară croată () [Corola-website/Science/337575_a_338904]
-
a graniței militare cuprinde regiunile istorice Lika, Kordun și Banija (Banovina) și se învecina la nivelul Mării Adriatice cu Republica Venețiană în sud, cu restul Croației habsburgice în vest și cu Imperiul Otoman în est. Se învecina și cu Granița Militară Slavonă aproape de vărsarea râului Una în Sava. Precum restul graniței militare, granița militară croată a existat până la sfârșitul secolului al XIX-lea ca entitate politică. era compusă din trei părți: din ținutul de graniță al Varaždinului (Bilogora și Podravina), din
Granița militară croată () [Corola-website/Science/337575_a_338904]
-
și se învecina la nivelul Mării Adriatice cu Republica Venețiană în sud, cu restul Croației habsburgice în vest și cu Imperiul Otoman în est. Se învecina și cu Granița Militară Slavonă aproape de vărsarea râului Una în Sava. Precum restul graniței militare, granița militară croată a existat până la sfârșitul secolului al XIX-lea ca entitate politică. era compusă din trei părți: din ținutul de graniță al Varaždinului (Bilogora și Podravina), din ținutul de graniță al Karlovacului (Lika și Kordun) și ținutul de
Granița militară croată () [Corola-website/Science/337575_a_338904]
-
învecina la nivelul Mării Adriatice cu Republica Venețiană în sud, cu restul Croației habsburgice în vest și cu Imperiul Otoman în est. Se învecina și cu Granița Militară Slavonă aproape de vărsarea râului Una în Sava. Precum restul graniței militare, granița militară croată a existat până la sfârșitul secolului al XIX-lea ca entitate politică. era compusă din trei părți: din ținutul de graniță al Varaždinului (Bilogora și Podravina), din ținutul de graniță al Karlovacului (Lika și Kordun) și ținutul de graniță al
Granița militară croată () [Corola-website/Science/337575_a_338904]
-
memorială a Holocaustului. Pe 9 mai 1995 a avut loc aici prima paradă a victoriei din perioada postsovietică, în prezența președintelui Federației Ruse, Boris Elțin, și a ministrului apărării, generalul de armată Pavel Graciov. Comandantul paradei a fost comandantul Regiunii Militare Moscova, general-colonel Leonid Kuznețov. Această paradă a fost, de asemenea, prima prezentare majoră a noilor uniforme militare din perioada postsovietică. Cu prilejul celei de-a 60-a aniversări a Zilei Victoriei, în 2005, președintele Vladimir Putin a inaugurat 15 coloane
Dealul Poklonnaia () [Corola-website/Science/337574_a_338903]
-
postsovietică, în prezența președintelui Federației Ruse, Boris Elțin, și a ministrului apărării, generalul de armată Pavel Graciov. Comandantul paradei a fost comandantul Regiunii Militare Moscova, general-colonel Leonid Kuznețov. Această paradă a fost, de asemenea, prima prezentare majoră a noilor uniforme militare din perioada postsovietică. Cu prilejul celei de-a 60-a aniversări a Zilei Victoriei, în 2005, președintele Vladimir Putin a inaugurat 15 coloane de bronz extravagante, simbolizând principalele fronturi și nave militare ale Armatei Roșii în cel de-al Doilea
Dealul Poklonnaia () [Corola-website/Science/337574_a_338903]
-
de asemenea, prima prezentare majoră a noilor uniforme militare din perioada postsovietică. Cu prilejul celei de-a 60-a aniversări a Zilei Victoriei, în 2005, președintele Vladimir Putin a inaugurat 15 coloane de bronz extravagante, simbolizând principalele fronturi și nave militare ale Armatei Roșii în cel de-al Doilea Război Mondial. Începând cu anii 1980 dealul include, de asemenea, un muzeu monumental dedicat victoriei sovietice în Marele Război pentru Apărarea Patriei. Clădirea principală a muzeului a fost construită între 1983 și
Dealul Poklonnaia () [Corola-website/Science/337574_a_338903]
-
1 ianuarie 2009 a fost promovată direct la distincția de Mare Ofițer al Legiunii de Onoare. Potrivit ziarului "Le Figaro", la cererea expresă făcută de Roselyne Bachelot și cu acordul lui Nicolas Sarkozy, "Codul Legiunii de Onoare și al Medaliei Militare" (în ) a fost modificat, cu câteva săptămâni înainte de promovarea Simonei Veil, pentru a i se permite accederea direct la această distincție fără să treacă prin gradele inferioare, distincție pe care o refuzase în anii 1990 din motive personale. Din 2009
Simone Veil () [Corola-website/Science/337569_a_338898]
-
care îi cunoștea familia, l-a numit ofițer de ordonanță al regelui. Curând după ce a ajuns la palat, a devenit „favoritul” reginei-mamă Elena, la rândul ei grecoaică. Crezând că se poate baza pe protecția acesteia, a început să încalce disciplina militară, omițând să salute ofițerii superiori lui în grad, inclusiv pe generali, devenind arogant și încrezut. Ofițerii superiori, ofuscați de comportamentul său, l-au reclamat generalului Antonescu. Acesta a luat măsuri ferme, pe baza unui decret lege care îi obliga pe
Jacques Vergotti () [Corola-website/Science/337602_a_338931]
-
malului nordic al râului Neva, ultimul insulă din amonte a deltei Nevei. Construit în perioada Marelui Război al Nordului, în scopul de a proteja capitala propusă a imperiului în fața unui contraatac suedez, fortul nu și-a îndeplinit niciodată scopul său militar. Cetatea a fost completată cu șase bastioane din pământ și lemn în termen de un an și a fost reconstruită din piatră în perioada 1706-1740. Începând de prin anul 1720, fortul a servit ca bază a garnizoanei militare a orașului
Fortăreața Petru și Pavel () [Corola-website/Science/337604_a_338933]
-
scopul său militar. Cetatea a fost completată cu șase bastioane din pământ și lemn în termen de un an și a fost reconstruită din piatră în perioada 1706-1740. Începând de prin anul 1720, fortul a servit ca bază a garnizoanei militare a orașului, precum și ca închisoare pentru deținuții politici sau de rang înalt. Bastionul Trubețkoi, reconstruit în anii 1870, a devenit blocul principal al închisorii. Prima persoană care a evadat din închisoarea cetății a fost prințul anarhist Piotr Kropotkin în 1876
Fortăreața Petru și Pavel () [Corola-website/Science/337604_a_338933]
-
a reprezentat o convenție militară de armistițiu semnată între țările aliate câștigătoare în Primul Război Mondial - reprezentate de generalul Louis Franchet d'Esperey si guvernul ungar al contelui Mihály Károlyi. Aceasta a individualizat pentru Ungaria - în calitate de stat succesor al Austro-Ungariei, condițiile de armistițiu stabilite prin
Convenția militară de la Belgrad din 13 noiembrie 1918 () [Corola-website/Science/337640_a_338969]
-
armistițiu stabilite prin Armistițiul de la Villa Giusti din data de 3 noiembrie 1918. Dezmembrarea Imperiului Austro-Ungar s-a asociat cu o situație confuză din punct de vedere politic și administrativ, determinând ca expunerea și aplicarea clauzelor de încetare a ostilităților militare să se facă pe fundal nedefinit. În data de 18/31 octombrie 1918 Ungaria și-a proclamat independența și a devenit republică, emițând cu această ocazie pretenția unor noi negocieri de armistițiu, din perspectiva unei națiuni tinere. Solictarea ungară a
Convenția militară de la Belgrad din 13 noiembrie 1918 () [Corola-website/Science/337640_a_338969]
-
noiembrie între generalul d'Esperey - sosit de la Salonic și delegația maghiară condusă de contele Károlyi - venit la Balgrad, de pe poziții divergente: Suplimentar, frustrat de decizia Comandamentului Suprem Interaliat de a opri ofensiva contra Germanieie dinspre Balcani, d'Esperey prin asigurarea militară a căilor de comunicație ale fostului Imperiu, spera în reînvierea proiectului său personal de continuare a atacului. Oricât de tânăr ca stat a fost Ungaria, nu s-a putut debarasa însă de implicarea sa în conflict și de responsabilitatea războiului
Convenția militară de la Belgrad din 13 noiembrie 1918 () [Corola-website/Science/337640_a_338969]
-
învinse, iar generalul francez a acceptat ca maghiarii să vorbească numai în numele lor propriu și nu și al celorlalte naționalități ale statului ungar. Din viitoarea Convenție au fost eliminate toate chestiunile politice, aceasta urmând să fie expresia unui armistițiu eminamente militar, în baza capitulării Armatei Austro-Ungare. Deși mareșalul Mišić a solicitat substituirea în zona ocupată a funcționarilor statului ungar cu funcționari sârbi, această condiție nu s-a regăsit în documentul final. "„Articolul 1”" a stabilit o linie de demarcație de la sudul
Convenția militară de la Belgrad din 13 noiembrie 1918 () [Corola-website/Science/337640_a_338969]
-
în ) este o instituție de învățământ superior de stat cu sediul în Sankt Petersburg. Este cea mai veche și una dintre cele mai mari universități din Rusia. Ea este alcătuită din 24 de facultăți și institute specialitate, Facultatea de Studii Militare, Gimnaziul Academic, Colegiul Medical, Colegiul de Educație Fizică și Sport, Economie și Tehnologie și Departamentul de Educație Fizică și Sport. Universitatea are două campusuri principale: unul pe insula Vasilievski, iar celălalt la Peterhof. În perioada sovietică a fost cunoscută sub
Universitatea de Stat din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/337643_a_338972]
-
(numită in istoriografia comunistă și "Proclamarea Republicii Populare Române", "Ziua Republicii" sau "abdicarea Regelui") reprezintă acțiunea ilegală, de forță, petrecută în perioada 30 decembrie 1947 - 3 ianuarie 1948 prin care comuniștii români, sprijiniți de ocupanții militari sovietici, au impus Regelui Mihai, prin șantaj și amenințare, semnarea unui act de abdicare, au proclamat Republica Populară Română (prin încălcarea Constituției în vigoare la acea dată) și au silit Familia Regală să părăsească țara într-un exil forțat care
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
care fuseseră oficial dizolvate sub regimul Antonescu). Respectarea condițiilor de armistițiu era supravegheată de Comisia Aliată de Control (cea sovietică, cu sediul la București), din care făceau parte câte un reprezentant american, britanic și sovietic. Cu toate acestea, din cauza ocupării militare a țării de către sovietici și a Acordului de procentaj (despre care România nu avea cunoștință la acea dată), voința delegatului rus în Comisie a predominat, iar viața politică a degenerat rapid spre abuzuri și dictatură, după modelul stalinist. La 6
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
avea cunoștință la acea dată), voința delegatului rus în Comisie a predominat, iar viața politică a degenerat rapid spre abuzuri și dictatură, după modelul stalinist. La 6 martie 1945, reprezentantul sovietic Andrei Vîșinski a impus Regelui, prin amenințare cu forța militară, înlocuirea guvernului condus de generalul anticomunist Nicolae Rădescu cu un guvern-marionetă, dominat de comuniști și pro-sovietic, condus de „boierul roșu” Petru Groza. În august 1945, din cauza numeroaselor abuzuri ale guvernului Groza, Regele a cerut demisia acestuia. Pentru prima dată în
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
fi putut fi îndreptată, fiindcă Regele se bucura de o uriașă susținere populară și întreaga națiune ar fi știut că actul de abdicare a fost smuls prin forță. Informații parvenite ulterior au arătat că, în înțelegere cu comuniștii români, ocupanții militari sovietici mișcau pe străzile Bucureștiului tancuri destinate să înspăimânte populația și, pe stadionul aflat lângă Arcul de Triumf, fusese amplasată chiar și o baterie de artilerie ațintită asupra Palatului Elisabeta. Revenit în salon, Regele refuza, în continuare, să semneze actul
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
însoțitorii ei au mers la tren printre două șiruri de militari ce fuseseră instruiți să stea cu spatele la Rege, pentru a evita contactul vizual. La plecare, ușile și ferestrele Trenului Regal au fost închise (cu obloane, fără vizibilitate), sub strictă pază militară a autorităților comuniste. În tren, chiar și pâinea și fructele ce se găseau pe masa din vagonul destinat Reginei Elena au fost tăiate în bucăți, pentru a nu ascunde eventuale bijuterii sau alte obiecte personale de valoare. Bill Lawrence, corespondentul
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]