175,406 matches
-
a fost ofițer de stat-major în Războiul de Întregire a României (1916-1919). A contribuit la succesul apărării românești în Bătălia de la Jiu din 14/27 octombrie 1916, fiind participant apoi la luptele de la Mărășești (1917). A fost decorat cu Ordinul militar de război „Mihai Viteazul”. (prenume complet: Pârvu-Ion-Constantin) s-a născut la 22 martie 1888, în București, ca fiu al căpitanului (ulterior general de divizie) Constantin Z. Boerescu (1854-1915) și al Alexandrinei Boerescu, născută Socec (1868-1952). În 1917 se căsătorește cu
Pârvu Boerescu () [Corola-website/Science/337633_a_338962]
-
lt.-colonel și colonel în rezervă. După absolvirea clasei a 4-a liceale la Liceul „Gh. Lazăr” din București în 1902, a fost înscris până în anul 1905 la Școala Fiilor de Militari din Iași, după care a trecut în Școala militară de infanterie și cavalerie din București, pe care o absolvă în anul 1906, ca șef de promoție. În septembrie 1906 a fost trimis la un stagiu militar de specializare în Germania, în Regimentul 15 de dragoni al Cavaleriei Prusiene (la
Pârvu Boerescu () [Corola-website/Science/337633_a_338962]
-
la Școala Fiilor de Militari din Iași, după care a trecut în Școala militară de infanterie și cavalerie din București, pe care o absolvă în anul 1906, ca șef de promoție. În septembrie 1906 a fost trimis la un stagiu militar de specializare în Germania, în Regimentul 15 de dragoni al Cavaleriei Prusiene (la Haguenau), frecventând Școala de Război din Metz și Școala de Echitație din Paderborn. Întors în țară în 1910, este avansat locotenent în Regimentul 5 Călărași și apoi
Pârvu Boerescu () [Corola-website/Science/337633_a_338962]
-
s’a condus la 5 Septembrie 1916, în lupta de lângă pichetul Polatiște și la 14 octombrie 1916, în lupta de lângă Sâmbotinul, când a condus succesiv trei linii de trăgători, prin focul de baraj al artileriei bavareze, - Noi îi conferim Ordinul militar „Mihai Viteazul” clasa IIIa / Drept care îi dăm acest brevet subscris de Noi și învestit cu regescul Nostru sigiliu. / Dat în Iași, la 10 martie 1917. / L.S. (ss) Ferdinand / L.S. Ministru de Răsboi / (ss) Vintilă Brătianu / No 190. / Brevet No 101
Pârvu Boerescu () [Corola-website/Science/337633_a_338962]
-
și 1940 , apoi „Întreprinderile Pescărești Boerescu” (I.P.B.), între anii 1941 și 1944, la Jibrieni, lângă Vâlcov. Între 1931 și 1937 a condus filiala din jud. Târnava-Mică (Mediaș) a Partidului Liberal Gh. Brătianu. În anul 1969 i-au fost recunoscute meritele militare din timpul Războiului de Întregire, primind, ca și ceilalți foarte puțini ofițeri supraviețuitori decorați cu Ordinul „Mihai Viteazul” în anii 1916-1917, o pensie specială, mai decentă. [[Categorie:Ofițeri români]] [[Categorie:Militari români în Primul Război Mondial]] [[Categorie:Decorați cu „Ordinul
Pârvu Boerescu () [Corola-website/Science/337633_a_338962]
-
proteja nou-înființata republică împotriva rebeliunilor interne și a atacurilor externe. Ca urmare a stării de război, Comitetul - compus la început din nouă membri, iar mai târziu din doisprezece membri - a primit competențe largi de supraveghere a activităților legislative, judiciare și militare. El a fost format ca un organism administrativ cu rol de a supraveghea și de a accelera activitatea organelor de conducere ale Convenției și ale miniștrilor numiți de Convenție. Întrucât Comitetul a încercat să contracareze pericolul produs de coalizarea între
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
revolta thermidoriană deoarece căderea de la putere a lui Robespierre a avut loc în timpul lunii Thermidor din calendarul republican. Influența comitetului s-a diminuat, iar acesta a fost desființat în anul 1795. În 5 aprilie 1793 generalul Charles François Dumouriez, comandant militar francez și fost ministru de război, a fugit în Austria după ce a publicat o scrisoare incendiară în care amenința că va organiza un marș al armatei prin Paris, dacă Convenția Națională nu va fi pusă sub conducerea sa. Știrea dezertării
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
Sediul revistei a fost la München. Combinând conținutul politic îndrăzneț și agresiv cu un stil grafic luminos și surprinzător de modern, "Simplicissimus" a publicat operele unor scriitori ca Thomas Mann și Rainer Maria Rilke. Țintele principale ale caricaturilor sale erau militarii prusaci rigizi și deosebirile sociale și de clasă germane așa cum erau văzute din atmosfera liberală și mai relaxată a orașului München. Printre colaboratorii revistei s-au aflat Hermann Hesse, Gustav Meyrink, Fanny zu Reventlow, Jakob Wassermann, Frank Wedekind, Heinrich Kley
Simplicissimus () [Corola-website/Science/337652_a_338981]
-
Cimitirul militar român Soultzmatt este un cimitir construit în anul 1922 în localitatea Soultzmatt, Franța ce adăpostește osemintele a 687 prizonieri români din cei 2400 morți în perioada 1917-1919 în lagărul Soultzmatt și din regiune. Deportați în iarna 1916-1917, majoritatea au pierit
Cimitirul militar român de la Soultzmatt () [Corola-website/Science/337660_a_338989]
-
comune. Cimitirul a fost inaugurat în anul 1922 de către Ferdinand I al României. Este localizat în mijlocul unei păduri aparținând comunei Soultzmatt, chiar pe terenul unui fost lagăr, în punctul numit "Val du Pâtre." Este singura și cea mai mare necropola militară românească din Franța. În fiecare an, în primă duminică după Înălțare (Ziua Eroilor) se desfasoara ceremonii oficiale cu depuneri de coroane, la care participă în general românii naturalizați în Franța, Germania și Elveția. Cimitirul militar român este situat într-o
Cimitirul militar român de la Soultzmatt () [Corola-website/Science/337660_a_338989]
-
și cea mai mare necropola militară românească din Franța. În fiecare an, în primă duminică după Înălțare (Ziua Eroilor) se desfasoara ceremonii oficiale cu depuneri de coroane, la care participă în general românii naturalizați în Franța, Germania și Elveția. Cimitirul militar român este situat într-o zonă muntoasă, împădurita, din munții Vosgi, în imediata apropiere de orașul Soultzmatt din Alsacia. La cimitir se ajunge, venind, din Franța, pe Autostradă A4 dinspre Colmar sau din direcția opusă, dinspre Belfort, până la vest de
Cimitirul militar român de la Soultzmatt () [Corola-website/Science/337660_a_338989]
-
1919, orașul Soultzmatt a dăruit României platoul de la "Val du Pâtre" (Valea Păstorului), pe care odinioară fusese amplasat lagărul prizonierilor români, în care aceștia au cunoscut privațiuni, torturi, frig și foame, si pe care a fost amenajat ulterior actualul cimitir militar român. Se spune, ca în privința alegerii locului s-a ținut seama și de recomandarea lui Max Dellfus - un elvețian din Vevey, Elveția. Dellfus a făcut parte din "Comisia pentru soarta prizonierilor de război," cu reședința la Geneva și va fi
Cimitirul militar român de la Soultzmatt () [Corola-website/Science/337660_a_338989]
-
al doilea cel mai mic rang de ofițer. Pentru a fi promovat în acest rang OF1b ofițerii trebuie să urmeze un curs de șase luni de studii în liceu (până în August 2008 opt termeni) cu 180 ECTS puncte la Academia Militară Tereziană din Wiener Neustadt. Studiile sunt axate pe „Comandă militară și Control” (C2) și academia-absolvent absolvent de Licență. Cariera în Miliție este structurată într-un mod diferit. Educația modulară cuprinde așa-numitul an de voluntariat (în germană: "Einjährig-Freiwilliger" [EF]), precum și
Leutnant () [Corola-website/Science/337666_a_338995]
-
fi promovat în acest rang OF1b ofițerii trebuie să urmeze un curs de șase luni de studii în liceu (până în August 2008 opt termeni) cu 180 ECTS puncte la Academia Militară Tereziană din Wiener Neustadt. Studiile sunt axate pe „Comandă militară și Control” (C2) și academia-absolvent absolvent de Licență. Cariera în Miliție este structurată într-un mod diferit. Educația modulară cuprinde așa-numitul an de voluntariat (în germană: "Einjährig-Freiwilliger" [EF]), precum și mai multe cursuri, seminarii și exerciții cu un test final
Leutnant () [Corola-website/Science/337666_a_338995]
-
prin planul operațional "Fall Gelb", de către generalul Erich von Manstein. Străpungerea germană prin Ardeni fusese programată pentru 15 mai, la cinci zile după atacul executat de Wehrmacht în Olanda și Belgia. Această diferență de cinci zile între cele două lovituri militare fusese concepută pentru inducerea în eroare a aliaților, care ar fi trebuit să creadă eronat că atacul principal urma să fie dat prin Belgia și mai apoi spre sud în Franța, o reeditarea a conform planului „Schlieffen” din timpul Primului Război Mondial
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
până la vărsarea în Meuse. Exista astfel un coridor natural favorabil acțiunii forțelor blindate.. 3e DLM fusese desemnată să apere un front de 17 km, dintre care doar 11 erau parțial acoperiți cu obstacole antitanc. Prioux a interpretat greșit prevederile regulamentelor militare franceze. Manualul cavaleriei franceze din 1939 (unul dintre autorii acestuia, generalul Langlois, era comandantul Diviziei a 3-a de infanterie mecanizată) avea reguli clare pentru cazul în care o divizie mecanizată trebuia să apere o breșă în front până la venirea
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
de maxim 10-15 km în teren obișnuit. În cazul în care frontul care trebuia acoperit depășea această limită, sau dacă obstacolele antitanc lipseau, sau inamicul avea o superioritate numerică și tehinică zdrobitoare, era autorizată efectuarea unei retrageri mai ample. Doctrina militară franceză sublinia că în cazul unui front foarte larg în câmp deschis împotriva unor forțe blindate inamice concentrate, DLM trebuia să renunțe la defensiva descentralizată și să își concentreze forțele pentru acțiune. Prioux nu a urmat aceste instrucțiuni. Comandamentul francez
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
acestui fapt vulnerabil la acțiunile de infiltrare ale inamicului. Bougraini- a refuzat pe belginii din Corpul III, care se retrăgeau prin zonă dinspre Liege, și care s-au oferit să umple breșele din frontul francez de pe râul Mehaigne. Neglijarea doctrinei militare franceze în cazul organizării defensive și tolerarea de către Prioux a orgoliilor comandanților locali a produs o decentralizare a comenzii care a avut influențe grave asupra eficienței apărării. Pe de altă parte, comandamentul german, care se temea de mobilitatea și capacitatea
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
ea a condus Revolta Așanti. Susținută de o parte din nobilimea Așanti, a luptat cu vitejie împotriva Britanicilor. Începând din martie 1900, rebeliunea a asediat fortul de la Kumasi în care s-au refugiat britanicii. Fort există și astăzi ca Muzeul Militar și Fortul Kumasi. După mai multe luni de zile, guvernatorul Coastei de Aur a trimis 1.400 de soldați pentru a înăbuși revolta. În timpul luptelor, Regina Yaa Asantewaa și cincisprezece dintre cei mai apropiați consilieri au fost capturați și exilați
Yaa Asantewaa () [Corola-website/Science/337674_a_339003]
-
realizat pe 6 martie 1957, când protectoratul Așanti și-a câștigat independența ca o parte din Ghana, prima națiune din Africa Sub-Sahariană Africa pentru a realiza acest lucru feat. Experiența de a vedea o femeie care servește drept politic și militar șef al unui imperiu a fost de externe Britanic trupele coloniale în secolul al 19-lea Africa. Yaa Asantewaa apel la femeile din Asante Imperiul se bazează pe obligațiile politice ale Akan femei și rolurile lor în legislativ și procese
Yaa Asantewaa () [Corola-website/Science/337674_a_339003]
-
în prezent "Mögelsdorf", cartier al orașului Nürnberg). În mod obișnuit, aceste documente indică locul și data emiterii lor, dar nu conțin nici o referire la un castel sau la un sat. Henric al III-lea a folosit castelul în campaniile sale militare prin care a urmărit să-și extindă stăpânirea asupra Boemiei, Poloniei și Ungariei. Henric al IV-lea, care a fost adversarul papei Grigore al VII-lea în conflictul ce a avut loc la sfârșitul domniei sale, în 1105, a trebuit să
Castelul din Nürnberg () [Corola-website/Science/337670_a_338999]
-
de război, ci a înființat Dieta Permanentă din Regensburg, care a funcționat între 1663 și 1806 în acel oraș. În consecință, Castelul Nürnberg și-a pierdut practic importanța sa și a rămas netulburat de forțele exterioare. În 1806, în timpul campaniilor militare ale lui Napoleon ce au redefinit structura Europei Centrale, trupele franceze au ocupat Nürnbergul și, conform "Tratatului Confederației Rinului" ("Rheinbundakte"), au cedat acest oraș Bavariei, care a fost ridicată apoi la rangul de regat. În conformitate cu renașterea interesului în perioada romantică
Castelul din Nürnberg () [Corola-website/Science/337670_a_338999]
-
perioada 1902-1918 a fost redactor-șef la ziarul "Volksstimme" din Chemnitz. În 1906 Noske a fost ales în Parlamentul German din partea SPD și a reprezentat circumscripția Chemnitz până în 1918. În cadrul SPD el era considerat a fi un expert în probleme militare, navale și coloniale. După 1912, Noske fost "Koreferent" al Reichstag-ului pentru bugetul Marinei. În 1914 a publicat cartea "Kolonialpolitik und Sozialdemokratie" în care aducea argumente în favoarea colonialismului german. Era perceput ca reformist (unul din membrii SPD, care dorea să
Gustav Noske () [Corola-website/Science/337683_a_339012]
-
o măsură de apărare. Noske a susținut împrumuturile de război, dar, de asemenea, a argumentat în favoarea unei poziții politice mai puternice pentru Reichstag. Din 1916 până în 1918 a fost președintele unei comisii parlamentare numite de guvern pentru a investiga achizițiile militare și profiturile excesive realizate de contractanți ("Kommission für die Überprüfung der Kriegslieferungen"). În această funcție, Noske a ajutat la limpezirea practicilor de afaceri și implicat și la extinderea autorității parlamentului. În octombrie 1918, Noske a devenit membru al conducerii grupului
Gustav Noske () [Corola-website/Science/337683_a_339012]
-
USPD) au părăsit guvernul revoluționar al Consiliului de Deputați ai Poporului ("Rat der Volksbeauftragten") la sfârșitul lunii și Noske a fost unul dintre cei doi social-democrați care le-au luat locul pe 30 decembrie. El a fost responsabil cu afacerile militare în cadrul guvernului. În ianuarie 1919, Noske și Freikorps, aflată sub comanda sa, au avut un rol esențial în înăbușirea așa-numitei revolte spartachiste. Astăzi, istoricii văd acest eveniment mai mult ca o încercare a muncitorilor berlinezi de a recâștiga ceea ce
Gustav Noske () [Corola-website/Science/337683_a_339012]