175,528 matches
-
este vorba despre Adelaide. Béla a fost creștinat chiar înaintea ceremoniei de căsătorie și a primit numele de Adalbert. Nu se știe cu exactitate ce a făcut Bela în timpul răscoalelor păgâne din Polonia, când cumnatul său regele Cazimir a fost obligat să părăsească țara. O serie de autori presupun că în această perioadă de "interregnum" din Polonia, Béla s-a refugiat în Boemia și l-au identificat pe Béla ca fiind „vărul regelui Ștefan” menționat în cronicile medievale, pe care împăratul
Béla I al Ungariei () [Corola-website/Science/329814_a_331143]
-
părinții erau în vacanță. Urmează studiile primare și liceale la instituții particulare din București (Institutul Pompilian, respectiv Institutul Șeșevski). După terminarea acestora urmeză timp de trei ani (1911-1914) studii de chimie și de arte frumoase la Liège (Belgia), declanșarea războiului obligând-o să revină în țară, unde în anul 1914 se căsătorește cu colegul său de studii politehnice, Nicolae Greceanu. Inițiază prima asociere a femeilor pictorițe și sculptorițe și în 1915 organizează prima expoziție a acestora la Ateneul Român. Are o
Olga Greceanu () [Corola-website/Science/329828_a_331157]
-
Muzsnay, Ioan Ovidiu Sabău sau Tiberiu Bălan sunt jucătorii la formarea cărora a contribuit . În 18 iulie 2013, în ziua în care a împlinit 88 de ani, a fost numit Cetățean de onoare al județului Cluj. În 1944, a fost obligat să lase fotbalul și a muncit timp de două luni la construcția căiii ferate București-Craiova. În sezonul '47-'48 apăra pentru Dermagand Târgu Mureș. După un meci foarte bun, cu Rapidul, în București, spectatorii l-au felicitat și au aruncat
Nicolae Szoboszlay () [Corola-website/Science/329831_a_331160]
-
lui Abraham Goldfaden care a jucat la Iași și la București. Clădirea teatrului a servit în anii dictaturii antonesciene 1940-1944 și încă o scurtă perioada în 1945, ansamblul Teatrului evreiesc Barașeum, teatru evreiesc, cu profil de revistă și, care era obligat de regimul militaro-fascist să joace numai în limba română spectacole de autori "neromâni". La vremea respectivă, Teatrul Barașeum a înglobat în ansamblul sau numeroși actori și artiști evrei, care fusesera îndepărtați din cauza legilor "rasiale", din toate teatrele și instituțiile culturale
Teatrul Evreiesc de Stat din București () [Corola-website/Science/329885_a_331214]
-
Crush the Jewish Prophet "de pe albumul Magnificent Glorification of Lucifer lansat în 2004. Ultimele două LP și un extended play au fost lansate de către casa de discuri "No Colours Records" care se specializează în formații neonaziste, lucru care i-a obligat pe cei de la Inquisition să-și anuleze concertul din Austria din 21 februarie 2014. Albumul lansat în 2010 conține un artwork realizat de Antichrist Kramer, un susținător al supremației rasiale, respectiv chitaristul Jason Weirbach din Inquisition are un alt proiect
National Socialist black metal () [Corola-website/Science/329888_a_331217]
-
imediat să ia măsuri pentru protejarea comunității lor. Astfel, l-au adus pe Serafim. Acesta a ajuns în Winnipeg în Aprilie 1903, pentru a înființa o Biserică ce nu era dependența de nici una din bisericile Europei și care nu era obligată să aibă nici un fel de loialitate, față de nici un grup religios interesat să rivalizeze pentru câștigarea sufletelor imigranților ucraineni din preerie. Spre mulțumirea lor, Seraphim a înființat o Biserică Ortodoxă Rusă (dar, neaparținând de Biserică Rusă Ortodoxă) declarindu-se el însuși capul
Catedrala de tablă () [Corola-website/Science/329934_a_331263]
-
pentru uneltire contra ordinei sociale prin agitații dușmănoase și condamnat la 2 ani închisoare. În 21. noiembrie 1962 a fost eliberat și transportat la Aita Mare. În primii ani nu i-a fost permis să părăsească localitatea și a fost obligat să lucreze la colectivul local. În primii ani a cercetat pe mai multe teme de matematică și fizică, din 1966 a încercat să-și publice cercetările, dar fără succes. În 1966 a scris mai multe scrisori către profesorul D. J.
Márton Moyses () [Corola-website/Science/329969_a_331298]
-
ar fi fi fost un copil nelegitim conceput de regina lui Henric, Ioana a Portugaliei și favoritul soțului ei, Beltrán de La Cueva. Regele Afonso al V-lea al Portugaliei a intervenit de partea Ioanei iar Ferdinand și Isabella au fost obligați să lupte în război cu el. Tânăra Isabella a fost o parte din negocierile lor pentru pace atunci când, în cele din urmă, Afonso și-a retras forțele din Castilia. În conformitate cu termenii Tratatului de la Alcáçovas, s-a convenit ca Prințesa Isabella
Isabella, Prințesă de Asturia (1470–1498) () [Corola-website/Science/328057_a_329386]
-
și Południowa (astăzi, Rewolucji 1905 r.; unde se aflau patru baricade), lângă fabrica Scheibler din parcul Źródliska și pe drumul Rokociny (astăzi, al. Piłsudskiego). Zona Rokociny era ocupată de o miliție muncitorească de 3.000 de oameni, care a fost obligată să se retragă în parcul Źródliska. Insurgenții nu aveau o agendă organizată, și luptau adesea sub drapele roșii; între revendicările cele mai des ridicate se numărau îmbunătățirea condițiilor de trai ale muncitorilor și drepturi mai multe pentru polonezi. La 23
Insurecția din Łódź () [Corola-website/Science/328064_a_329393]
-
unei politici de toleranță. În perioadă care a urmat stingerii dinastiei Jagellone, nobilimea polonă și lituaniană, s-a adunat la Varșovia pentru a preveni orice mișcare separatistă și pentru a menține ordinea legală. Pentru aceasta, cetățenii ambelor țări au fost obligați să se supună deciziilor luate de această alianță militară, care era suficient de puternică încât să emită și să pună efectiv în aplicare o declarație prin care cele două state continuau să fie inseparabil legate chiar și după destrămarea uniunii
Confederația de la Varșovia (1573) () [Corola-website/Science/328090_a_329419]
-
de Habsburg, care era și Mare Maestru al Ordinului teutonic. A fost însărcinat cu apărarea Cracoviei și a învins forțele austriece în Bătălia de la Byczyna din 1588, în care Maximilian III de Habsburg a fost luat prizonier și va fi obligat să renunțe la orice pretenție la coroana Poloniei și a Lituaniei. Totuși, încă de la începutul domniei lui Sigismund al III-lea pe care l-a sprijinit inițial să obțină tronul, s-a împotrivit tendințelor acestuia de a reinstaura o monarhie
Jan Zamoyski () [Corola-website/Science/328076_a_329405]
-
aliat atunci cu Habsburgii și alte forțe politice care sprijineau Contrareforma, încercând să obțină sprijinul acestora în noua sa campanie de redobândire a tronului suedez. Noul rege era îngrijorat de influența mult prea puternică a lui Jan Zamoyski, dar era obligat să respecte legislația Uniunii polono-lituaniene, care îi interzicea să își demită cancelarul. Zamoyski pe de altă parte îl trata pe rege ca pe un pion al politicii sale, socotindu-l un străin ignorat față de problemele statului. În opoziție cu politica
Jan Zamoyski () [Corola-website/Science/328076_a_329405]
-
conducând infanteria forțelor polono-lituaniene în Livonia, unde a recucerit câteva fortărețe: Wolmar la 19 decembrie 1601, Fellin la 16 mai 1602 și Bialy Kamien la 30 septembrie 1602. Dificultățile campaniei i-au agravat însă starea de sănătate și l-au obligat să renunțe la comandă. Zamoyski a murit la 3 iunie 1605, datorită unui accident vascular. Având controlul asupra funcțiilor de mare cancelar și mare hatman (pentru prima oară cumulate de o singură persoană), Zamoyski a fost unul dintre cei mai
Jan Zamoyski () [Corola-website/Science/328076_a_329405]
-
Weser și Jade și orașul Oldenburg a devenit unul dintre centrele culturale din Germania. Marele Duce însă a fost reticent în a urma cererile populare de a introduce o constituție pentru Marele Ducat. Deși articolul 13 din Constituția Confederației germane obliga Oldenburg să aibe o constituție, în urma sfaturilor rudelor sale din Rusia, Marele Duce a tot amânat promisiunea de o da constituție din 1830. Numai ca urmare a revoluțiilor de la 1848, sub presiunea consilierilor săi, Marele Duce a trebuit să se
Augustus, Mare Duce de Oldenburg () [Corola-website/Science/328107_a_329436]
-
un program economic care a fost preluat într-o mare măsură după cel occidental, care a ridicat nivelul de trai însă programul a stagnat datorită crizei petrolului din 1973. Spre sfârșitul anilor 1970, guvernul condus de Edward Gierek a fost obligat să crească prețurile, acest fapt a dus la o altă serie de proteste publice. Acest ciclu vicios a fost în cele din urmă întrerupt când în 1978 a fost ales Karol Wojtyła ca Papa Ioan Paul al II-lea accentuând
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
Lech Wałęsa. Creșterea opoziției a determinat guvernul condus de Wojciech Jaruzelski să declare legea marțială în decembrie 1981. Însă, datorită reformelor inițiate de Mihail Gorbaciov în Uniunea Sovietică, presiunea tot mai mare din partea Occidentului și frământările continue, comuniștii au fost obligați să negocieze cu adversarii săi. Discuțiile de la Masa Rotundă din 1989 a permis Solidarității să participe la alegerile din 1989; victoria zdrobitoare a candidaților a marcat cu succes tranziția pe cale pașnică a conducerii comuniste în Europa Centrală și de Est
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
al Statului. Mulți luptători ai rezistenței au fost uciși pe cale extrajudiciară, sau obligați să plece în exil. Membrii opoziției au fost la rândul lor prigoniți de mijloacele administrative. Deși persecuția continuă a fostelor organizații anti-naziste de către securitatea statului, i-a obligat pe mii de soldați să se întoarcă în păduri, măsurile întreprinse de Ministerul Securității Publice din Polonia (UB, poliția secretă poloneză), NKVD și Armata Roșie au diminuat constant numărul acestora. Până în 1946, toate partidele de drepta au fost scoase în afara
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
mai mare în condițiile postbelice. Deși la început Polonia se arăta interesată să participe în plan, guvernul a refuzat propunerea de ajutor datorită presiunii de la Moscova. În plus, datorită izbucnirii revoltei din 1953 în Germania de Est, Polonia a fost obligată de Uniunea Sovietică să renunțe la cererile de despăgubire ale Germaniei, iar prin urmare compensațiile pentru despăgubirile de război au fost nesemnificative, nici pentru statul polonez, nici pentru cetățenii polonezi. Deși Polonia primise compensații prin teritorii și proprietăți lăsate de
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
a organizat un sinod la Melfi, în care l-a confirmat pe Robert Guiscard ca duce de Apulia, Calabria și Sicilia, iar pe Richard în poziția de conte de Aversa și principe de Capua. Richard a jurat supunere față de papalitate, obligându-se să respecte teritoriul papal. Episodul marchează transformarea politică a sudului Italiei și înlăturarea resturilor principatelor bizantine și longobarde, ca și a pretențiilor împăratului german din peisaj. În 1061, tot la solicitarea lui Hildebrand, Richard l-a instalat prin forța
Richard I de Capua () [Corola-website/Science/328119_a_329448]
-
că își va respecta angajamentele luate prin semnarea Articolelor Henriciane, în privința afacerilor externe, a taxelor și impozitelor, datoriei publice, armatei regale, etc. Documentul era adaptat pentru fiecare candidat la tron, în funcție de situațiile particulare și angajamentele diferite pe care acesta era obligat să le ia. De exemplu, la alegerea regelui Władysław IV Vasa, acesta a fost obligat să își ia angajamentul de a crea o forță navală a Uniunii polono-lituaniene în Marea Baltică. Adițional caracterului unic al fiecărui document, fiecare rege-ales era deci
Pacta conventa (Polonia) () [Corola-website/Science/328140_a_329469]
-
și impozitelor, datoriei publice, armatei regale, etc. Documentul era adaptat pentru fiecare candidat la tron, în funcție de situațiile particulare și angajamentele diferite pe care acesta era obligat să le ia. De exemplu, la alegerea regelui Władysław IV Vasa, acesta a fost obligat să își ia angajamentul de a crea o forță navală a Uniunii polono-lituaniene în Marea Baltică. Adițional caracterului unic al fiecărui document, fiecare rege-ales era deci obligat să semneze Articolele Henriciane, al căror conținut rămâne neschimbat pe parcursul secolelor XVI-XVIII. Distincția dintre
Pacta conventa (Polonia) () [Corola-website/Science/328140_a_329469]
-
învețe să cânte la orgă. A mers la organistul Söntgen din Coesfeld pentru a studia muzica și a învăța să cânte la orgă acolo, dar nu a apucat să facă acest lucru, căci datorită sărăciei familiei organistului Söntgen a fost obligată să lucreze acolo, epuizându-și astfel micile economii. Mai târziu una din fiicele Söntgen a mers împreună cu ea la mânăstire. În 1802, la vârsta de 28 de ani, Ana Ecaterina și prietena sa Klara Söntgen au reușit în sfârșit să
Ana Ecaterina Emmerich () [Corola-website/Science/328153_a_329482]
-
că Marea Britanie și Franța au declarat război Germaniei, dar Armata Germană o înfrânge pe cea poloneză și ocupă Varșovia. Condițiile de viață impuse evreilor devin din ce în ce mai aspre, fiindu-le permisă doar o sumă limitată de bani și mai târziu fiind obligați să poarte banderole cu Steaua lui David. Până în noiembrie 1940, evreii sunt siliți să stea în condiții oribile și umilitoare în ghetoul Varșovia, unde familia lui Szpilman -printre care se află tatăl și mama sa- sunt martori la radiul unor
Pianistul () [Corola-website/Science/328185_a_329514]
-
de asemenea, efectele vizuale întunecate ascund pericole numeroase, cum ar fi capcane mortale de urs de pe etajul forestier sau monștrii letali ascunși în umbră, precum paianjeni uriași. Printre pericolele sunt viermi strălucitori, care se atașează de capul băiatului și-l obligă să călătorească într-o singură direcție cu excepția cazului în care o lumină strălucitoare vine în contact cu ea, care schimba direcția jucătorului până când aceasta este înlăturata de NPC-uri statice. În cea de a 2 a jumătate Jocul are puzzle
Limbo (joc video) () [Corola-website/Science/328257_a_329586]
-
teritoriile regale dintr-un comitat erau împărțiți la rândul lor în două grupuri: „războinicii castelului” (iobagiones castri), care puteau fi mobilizați în armata comitatului, și „poporul castelului” (cei care se ocupau de cultivarea pământului, fabricau uneltele și armele sau erau obligați să presteze alte servicii lordului castelului) . În plus, oamenii liberi plăteau o taxă specială direct visteriei monarhului, „mărunțișul omului liber”. A existat o clasă intermediară a țăranilor care nu erau șerbi, dar nici oameni în liberi în accepțiunea vremii, „udvornici
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]