175,406 matches
-
maiorul A. Romalo din Armata Română, iar membrii acestuia au fost sublocotenenții Victor Deleu, Leonte Simion și Vasile C. Osvadă - ajutați de către personalul din subordine. Atribuțiile Biroului s-au extins, ulterior, cu sarcini atât civile, cât și cu noi sarcini militare, ținând de activitatea de integrare, de intendență și de serviciile poștale. La 4/17 noiembrie, atribuțiile Biroului au fost preluate de către "Serviciul Central al Voluntarilor Ardeleni Bucovineni". La o lună după sosirea în țară a primului eșalon, din Kiev a
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
La o lună după sosirea în țară a primului eșalon, din Kiev a plecat spre Iași al doilea detașament - format din 100 de ofițeri și 544 soldați, iar între 27 iunie și 20 august, comisiile de recrutare aflate în circumscripția militară a Moscovei au mai trimis în România încă 1.500 de voluntari. În contextul tulburărilor politice și sociale care au avut acolo loc pe teritoriul rus, constituirea unei unități militare operative până în luna octombrie a fost imposibil de realizat. Din
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
iunie și 20 august, comisiile de recrutare aflate în circumscripția militară a Moscovei au mai trimis în România încă 1.500 de voluntari. În contextul tulburărilor politice și sociale care au avut acolo loc pe teritoriul rus, constituirea unei unități militare operative până în luna octombrie a fost imposibil de realizat. Din punct de vedere militar-operativ al înțelesului sintagmei de „corp de armată", în cursul anului 1917 nu s-a putut înființa, așadar, preconizatul „Corp al Voluntarilor Români”, existând și funcționând ca
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Averescu a existat o încercare de a transfera pe Frontul de Vest întreg "Corpul de Voluntari Ardeleni", format la acea vreme din 12.000 de soldați și cantonat la Hârlău. Aprobarea inițială a fost dată de generalul Averescu și Misiunea Militară Franceză s-a angajat să suporte cheltuielile . Odată însă cu iscălirea preliminariilor Păcii de la Buftea, tot generalul Averescu a fost cel care a retras aprobarea și a ordonat dezarmarea voluntarilor. La 28 februarie 1918, "Corpul Voluntarilor" a primit ordin să
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
000 erau cei proveniți din prizonieratul rusesc, marea lor majoritate fiind țărani. Serviciul central al "Corpului Voluntarilor", înființat la 28 noiembrie 1917 și subordonat Ministerului de Război, a continuat să funcționeze, despărțindu-se, la 15 mai 1918, într-un departament militar transferat la Direcția Recrutării din Ministerul de Război și într-un departament civil subordonat Ministerului Agriculturii, sub denumirea de "„Serviciul muncilor agricole”". Acest ultim departament s-a ocupat, în continuare, cu plasarea în muncă a voluntarilor demobilizați. Aceste servicii deconcentrate
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
un număr de aproximativ 2.000 de voluntari angajați a reușit să se strecoare spre Iași și Chișinău. După ocuparea Kievului de către Armata Roșie, la 2 februarie 1918, "Primul Corp de Voluntari" a fost dizolvat, iar în 9 februarie, Misiunea Militară Română - condusă de generalul Coandă - a fost arestată de bolșevici. La Kiev a rămas doar un simplu birou de informații pentru prizonierii din Ardeal sau Bucovina, care a fost, formal, desființat în luna mai 1918. După semnarea Tratatului de la Brest-Litovsk
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Rusia, într-o încercare de a constitui unități de voluntari care să lupte alături de comuniștii ruși. Alți voluntari au fost - cu complicitatea unor ofițeri patrioți din armata austro-ungară - ascunși și ajutați să ajungă în țară. În drum spre Franța, Misiunea Militară Franceză a atras și ea prizonieri transilvăneni, bănățeni și bucovineni aflați încă pe teritoriul rus (printre care și un grup de ofițeri aflați la Samara), pentru a lupta pe Frontul de Vest. A existat un organ de presă al Corpului
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Celeabinsk, din cauza luptelor dintre cehoslovaci și bolșevici. Conferința a decis, cu scopul continuării luptei alături de Aliați împotriva Puterilor Centrale, crearea unui al doilea "Corp de Voluntari Transilvăneni și Bucovineni". A fost format un "Comitet Național Român" cu rol executiv și militar, sub conducerea lui Voicu Nițescu. Valeriu Dimbu a fost desemnat șef militar, responsabil pentru Afacerile Externe a devenit Nicolae Nedelcu, Simion Gocan a devenit responsabil pentru finanțe și Corneliu Vaida secretar. Sub auspiciile Comitetului, s-a reușit formarea unui prim
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
continuării luptei alături de Aliați împotriva Puterilor Centrale, crearea unui al doilea "Corp de Voluntari Transilvăneni și Bucovineni". A fost format un "Comitet Național Român" cu rol executiv și militar, sub conducerea lui Voicu Nițescu. Valeriu Dimbu a fost desemnat șef militar, responsabil pentru Afacerile Externe a devenit Nicolae Nedelcu, Simion Gocan a devenit responsabil pentru finanțe și Corneliu Vaida secretar. Sub auspiciile Comitetului, s-a reușit formarea unui prim regiment - numit „Horia”. La data de 24 august 1918 a fost semnat
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
De partea lor, cehoslovacii urmau să sprijine efortul comun - acela de distrugere a Dublei Monarhii. Aceștia s-au angajat să ofere prin departamentul lor militar ofițeri - în cazul în care românii nu ar fi avut suficienți, să furnizeze alimente, efecte militare și armament, să aibă grijă de unitățile tehnice auxiliare și să acopere cheltuielile de propagandă și . Ambele părți urmau însă să-și pună forțele la dispoziția Aliaților din vest, pentru refacerea unui front al Antantei în Rusia. Gazeta de Transilvania
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
în Kurgan păzea orașul condus de un comandament român și regiunea aferentă. La venirea iernii frontul s-a retras pe Urali, astfel că trupele române din Samara, Celeabinsk și Kurgan au fost concentrate la Petropavlovsk - oraș dirijat de către un comandant militar român, pentru organizare și instrucție. În cursul toamnei și iernii 1918, corpul de voluntari și-a desăvârșit organizarea și și-a precizat misiunea: lupta pentru desăvârșirea idealului național român. La început efectivul a fost de aproximativ 2.500 de oameni
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
5.000 de soldați existau doar ceva mai mult de 100 de ofițeri, românii au cerut ajutor cehoslovacilor conform convenției semnate cu aceștia. În acest scop a fost detașat temporar colonelul ceh Eduard Kadlec, pentru a suplini carențele de instruire militară și tehnică ale "Corpului". Acesta s-a achitat și de sarcina de de a transporta efectivul acestuia la Irkutsk la sfârșitul anului 1918, pentru a finaliza organizarea și formarea militară a trupelor. În drum spre est, românii s-au dezangajat
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
colonelul ceh Eduard Kadlec, pentru a suplini carențele de instruire militară și tehnică ale "Corpului". Acesta s-a achitat și de sarcina de de a transporta efectivul acestuia la Irkutsk la sfârșitul anului 1918, pentru a finaliza organizarea și formarea militară a trupelor. În drum spre est, românii s-au dezangajat de frontul Războiului Civil Rus și au avansat spre marea liberă. Sosiți însă în cantonament, voluntarii au intrat în conflict cu colonelul Kadlec. Într-un atare situație, conducătorul Misiunii Militare
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
militară a trupelor. În drum spre est, românii s-au dezangajat de frontul Războiului Civil Rus și au avansat spre marea liberă. Sosiți însă în cantonament, voluntarii au intrat în conflict cu colonelul Kadlec. Într-un atare situație, conducătorul Misiunii Militare Franceze în Siberia a Consiliului Suprem Aliat, generalul i-a solicitat lui Nițescu să se prezinte la Omsk pentru ca acesta să furnizeze explicații și să i se explice contextul frontului siberian. În timpul plecării lui Nițescu, Kadlec și-a format un
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
trupele sale în lupte care nu au fost de interes pentru voluntarii români. Ca atare relațiile dintre Kadlec și români s-au agravat. În urma întâlnirii cu Nițescu însă, generalul a pus "Corpul de Voluntari Români" sub comanda directă a Misiunii Militare Franceze, intenționând să-l înlocuiască pe Kadlec cu un ofițer francez. Conflictul devenind ireconciliabil, un memoriu scris de Voicu Nițescu l-a informat ulterior pe general, despre solicitarea fermă a românilor de a le fi schimbat comandantul, astfel că Janin
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
francezi Malgrat și Buinsse. Aceștia însă în opoziție cu românii l-au susținut pe ofițerul ceh, insistând ca acesta să conduc, în continuare "Corpul de Voluntari Români". Având drept obiectiv urmarea ordinelor venite din România de a evita orice implicare militară care nu ar fi servit interesului național românesc, "Consiliul Național Român" a intrat în conflict de interese cu colonelul ceh și ofițerii francezi, în contextul în care aceștia au intenționat folosirea trupelor în lupta împotriva bolșevicilor. În ianuarie 1919 Nițescu
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
a suspendat autoritatea" Comitetului Național Român" asupra propriilor soldați. Pe data de 26 ianuarie 1919, respectivul "Corp de Voluntari" s-a transformat într-o "Legiune a Voluntarilor din Transilvania și Bucovina", care ar fi urmat să acționeze în conformitate cu ordinele Misiunii Militare Franceze din Siberia. În structura acesteia au intrat 3 batalioane: I „Horia” comandat de maiorul Kitchano, II „Mărășești” comandat de maiorul Nosek și III de , o companie de , o școală de grenadieri și o companie de Stat Major condusă de către
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
inițial la Irkutsk, doar 2.000 au dorit să rămână în noua unitate. Ceilalți fie s-au repatriat în grupuri mici, fie s-au reîntors ca prizonieri în lagăre, aceștia din urmă fiind ulterior repatriați după un an de către Misiunea Militară Română condusă de Victor Cădere. Ca efect al reorganizării, din Legiune au dispărut profitorii de situație, speculanții și jefuitorii, rămânând numai personal cu un înalt spirit combativ. Soldații au fost instruiți prin organizarea unor cursuri de specializare în lupta cu
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
posibil mai repede în evenimentele propriu-zise trupele românești ale Legiunii, la Conferința de Pace de la Paris din 1919 a acționat pe lângă conducătorul delegației române Ion I. C. Brătianu. În luna martie a anului 1919 criza provocată de conflictul românilor cu Misiunea Militară Franceză a luat sfârșit, dar de abia pe 10 mai Guvernul României a comunicat generalului Janin acordul său ca "Legiunea Română de Voluntari" să lupte pentru cauza aliată, sub ordinele Misiunii. Ca efect al acordului de a pune Legiunea să
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
a dovedit cu timpul a fi cel mai bogat în atacuri, grupele de partizani trebuind să fie împrăștiate sau distruse. Orice deplasare de trupe sau persoane suspecte a trebuit semnalată comandamentelor, în caz contrar primarii trebuind să răspundă în fața tribunalelor militare. Pedepsele, de obicei spânzurarea sau bătaia cu (transformată cu timpul într-o bătaie aspră cu bâta) s-au aplicat după codul justiției militare ruse, sentințele fiind semnate în principal de către ofițeri ruși detașați în serviciul Legiunii Române. Sfârșitul lunii mai
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
trupe sau persoane suspecte a trebuit semnalată comandamentelor, în caz contrar primarii trebuind să răspundă în fața tribunalelor militare. Pedepsele, de obicei spânzurarea sau bătaia cu (transformată cu timpul într-o bătaie aspră cu bâta) s-au aplicat după codul justiției militare ruse, sentințele fiind semnate în principal de către ofițeri ruși detașați în serviciul Legiunii Române. Sfârșitul lunii mai 1919 a adus și primele confruntări dintre români și bolșevici. Prima expediție - condusă chiar de colonelul Kadlec, a avut loc în cadrul unei largi
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
lui Grișa Bezrukii. În total românii au efectuat 37 de expediții - în care au fost implicate toate unitățile Legiunii, pe teritoriul siberian. Sprijinind forțele cehoslovace și Gărzile Albe, în lunile iulie și august trupele "Legiunii" au participat în la acțiuni militare finalizate cu succes, dovedind spre deosebire de trupele cehoslovace și sârbe o mare capacitate de luptă. Astfel, în august 1919 a o expediție pe un teren cale de aproximativ 500 de kilometri ce a cuprins localitățile , și Kucerovo, s-a soldat cu
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
a Rusiei, cât și a celor din Siberia. Această repatriere a avut un caracter amplu și complex, implicând dificultăți de regrupare și deplasare a acestora precum și de asigurare a finanțării operațiunilor. În sprijinul acestei acțiuni au venit Guvernul României, reprezentanții militari români din Rusia, precum și serviciul de Cruce Roșie. Prin grija statului român au fost astfel, repatriați de pe teritoriul rus un total de circa 23.000-24.00 de persoane, din care au fost peste 20.500 de ardeleni, 2.400 de
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Vaida Voevod la 31 decembrie 1919 prin Decizia nr. 3.154, a hotărât atât redirijarea a 100.000 dolari colectați de comandorul Pantazi în calitate de comisar al guvernului român în America pentru acoperirea cheltuielilor de repatriere, cât și înființarea unei "Comisii Militare Române în Siberia". Aceasta a fost constituită la 20 ianuarie 1920 din căpitanul doctor Victor Cădere (ca însărcinat guvernamental cu depline puteri și grad de maior asimilat) și din sublocotenentul medic Raul Alevra, cei doi urmând a fi agreați de către
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Harbin la jumătatea aceleiași luni, pentru a lua contact cu generalul Janin. Din cei 100.000 de dolari promiși cei doi nu au primit decât de un sfert, pe drum aceștia fiind informați de către diverși reprezentanți aliați de dinamica situației militare și politice siberiene, precum și de modificările intervenite în planul inițial al repatrierii (numai contingentul luptătorilor români urmând a fi adus în țară, cu ajutorul marinei engleze). La sosirea Comisiei programul englez de evacuare a voluntarilor nu era încă definitiv stabilit, acțiunea
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]