175,406 matches
-
francez de urgentare a repatrierii. Subiectul repatrierii prizonierilor supuși români neînrolați voluntar în Legiune a fost lăsat pentru o analiză ulterioară. La 20 aprilie 1920 însă, Janin a fost rechemat în Franța și a lăsat comanda generalului Lavergné (comandantul bazei militare de la Vladivostok), care nu s-a opus măsurilor luate de predecesorul său. Din mers, în același interval de timp cu sosirea "Legiunii" aflate în retragere de-a lungul Transsiberianului spre Vladivostok, la Harbin Cădere a început organizarea unui Stat Major
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
determinarea și curajul dovedite în luptele cu bolșevicii, în 10/23 mai 1920 militarii "Legiunii" au fost decorați la Vladivostok cu 68 de decorații ale Puterilor Aliate (franceză, engleză, italiană și cehoslovacă). În aceeași dată au primit de la conducătorul misiunii militare drapelul unității și au depus din nou jurământul de credință României reîntregite și Regelui Ferdinand, după care Regimentul 9 cehoslovac a intonat ,Imnul Regal”. Serviciul divin și sfințirea drapelului s-au petrecut în fața catedralei din localitate, ceremonia fiind oficiată în
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
din nou jurământul de credință României reîntregite și Regelui Ferdinand, după care Regimentul 9 cehoslovac a intonat ,Imnul Regal”. Serviciul divin și sfințirea drapelului s-au petrecut în fața catedralei din localitate, ceremonia fiind oficiată în limba română de către un preot militar rus care servise pe frontul din Dobrogea. Odată sosite în portul de îmbarcare, efectivele "Legiunii" cu ajutorul Misiunii Franceze au fost echipate cu haine de vară, cazarea s-a făcută într-o cazarmă cu trei etaje disponibilizată de către generalul Lavergné, iar
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
român având circa 2.500 de militari, restul celor 600 de locuri au revenit printr-o complicitate tacită cu decidenții francezi, prizonierilor supuși români adunați din lagărele din Primorie sau aflați dislocați în zonă. Aceștia au fost îmbrăcați în haine militare românești, au fost trecuți în evidență ca voluntari „întorși din detașare” și au fost destinați îmbarcării în calitate de „trupă română” pe al doilea vas. Mai devreme decât fusese estimat, în luna mai "Comisia Militară Română" a început evacuarea voluntarilor cu destinația
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
zonă. Aceștia au fost îmbrăcați în haine militare românești, au fost trecuți în evidență ca voluntari „întorși din detașare” și au fost destinați îmbarcării în calitate de „trupă română” pe al doilea vas. Mai devreme decât fusese estimat, în luna mai "Comisia Militară Română" a început evacuarea voluntarilor cu destinația Constanța, pe 25 mai plecând Trás-os-Montes cu 1.724 de persoane (74 ofițeri, 1.595 subofițeri, gradați și soldați și 55 de civili membri de familie - avându-l alături și pe fostul lor
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
soldați voluntari ai Legiunii ieșiți din spital - în total 30 ofițeri și 90 subofițeri, gradați și soldați). Restul de prizonieri rămași pe teritoriul siberian, oficial ar fi urmat să cadă exclusiv în sarcina oficialităților române. La 28 august 1920 Misiunea Militară Franceză din Siberia și-a încheiat activitatea, cei 2 ofițeri rămânând încă un timp pe lângă consulul francez, spre a lichida ultimele chestiuni. Cu această ocazie a luat sfârșit și activitatea "Comisiei Militare Române" de repatriere a "Legiunii" (aceasta fiind repatriată
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
sarcina oficialităților române. La 28 august 1920 Misiunea Militară Franceză din Siberia și-a încheiat activitatea, cei 2 ofițeri rămânând încă un timp pe lângă consulul francez, spre a lichida ultimele chestiuni. Cu această ocazie a luat sfârșit și activitatea "Comisiei Militare Române" de repatriere a "Legiunii" (aceasta fiind repatriată în integralitatea ei de 2466 militari, din care 122 ofițeri și 2344 subofițeri, gradați și soldați). Cele 3 transporturi au ajuns fără pierderi umane la Constanța în 4 și respectiv, 7 iulie
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
lor, voluntarii români din Siberia au primit de la aliați: 30 de medalii franceze, 40 de cruci de război cehoslovace, 31 decorații rusești, 7 decorații engleze și italiene, iar de la Statul român medalii și ordine precum "„Steaua României”", "„Coroana României”", "„Virtutea Militară”", "„Bărbăție și Credință”". Tuturor românilor combatanți le-a fost conferită "„Bareta specială Siberia”". La Marea Adunare Națională de la Alba Iulia Corpul de Voluntari a fost reprezentatat de o delegație condusă de Victor Deleu, acesta fiind ales în Biroul Marii Adunării
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
de recunoaștere militarilor din Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni și celor din Legiuni. După intrarea trupelor sovietice în România spre sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, voluntarii ardeleni din Prima Conflagrație au avut de suferit. Aceștia și-au pierdut gradele militare și au îngroșat rândurile celor încarcerați în penitenciarele României comuniste. Într-un articol publicat în revista "Czech Military Review" nr. 3/2001, Zdeněk Vališ a afirmat că predarea comenzii "Legiunii Române din Siberia" către comandantul român, s-a făcut de
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
căderea regimului comunist deși lucrări importante pe marginea subiectului - inclusiv cu caracter colectiv, au fost publicate, acesta este încă incomplet și fragmentar tratat în istoriografie. Cu toate acestea el s-a impus deja în istoria României, cu semnificațiile sale politice, militare și morale. Cercetarea actuală este îngreunată de lipsa concentrării materialului arhivistic într-un singur fond, aparținător structurilor de voluntari care l-au creat, categorii întregi de documente ale acestora aflându-se patrimoniul diferitelor muzee, biblioteci și direcții județene ale Arhivelor
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
(nume la naștere: Avigdor Șadhan, născut la 16 octombrie 1933 la Hotin) este un istoric, scriitor și pedagog israelian, evreu originar din Basarabia. S-a făcut cunoscut prin cercetări de istorie militară și ale Holocaustului, precum și prin scrieri cu caracter literar și de popularizare a unor subiecte istorice. Shahan s-a născut în 1933 la Hotin, Basarabia, atunci parte a Regatului României, într-o familie de evrei, Iacob și Tania Șadhan. După
Avigdor Shahan () [Corola-website/Science/336067_a_337396]
-
pierdute”. Shahan fusese fascinat de acest subiect din copilărie, când, la Komarov, învățase despre triburile pierdute și despre noua lor țară liberă de dincolo de fluviul Sambation. Cartea Lui Shanan, „"Kanfey Hanitzhon"” (Aripile victoriei) din anul 1966 era consacrată întemeierii aviației militare israeliene, iar "Mivtza Kadur Haraam"(Operația Glonțul trăsnetului) din 1993 este una din cărțile cele mai ample și mai documentate despre acțiunea militară de salvare cunoscută ca Operația Entebbe și despre pregătirea acesteia. În opinia lui Shahan eroul principal al
Avigdor Shahan () [Corola-website/Science/336067_a_337396]
-
dincolo de fluviul Sambation. Cartea Lui Shanan, „"Kanfey Hanitzhon"” (Aripile victoriei) din anul 1966 era consacrată întemeierii aviației militare israeliene, iar "Mivtza Kadur Haraam"(Operația Glonțul trăsnetului) din 1993 este una din cărțile cele mai ample și mai documentate despre acțiunea militară de salvare cunoscută ca Operația Entebbe și despre pregătirea acesteia. În opinia lui Shahan eroul principal al acesteia a fost Dan Shomron, nu numai din cauza poziției de comandant al operației, ci din pricina personalității, capacității de conducător și a siguranței pe
Avigdor Shahan () [Corola-website/Science/336067_a_337396]
-
și compozitori.De asemenea s-a numărat printre întemeietorii și directorii secției de învățământ și cultură al primăriei orașului Dimona și a fost un timp directorul Școlii profesionale integrale Ort din orașul Lod. De asemenea, a fost conferențiar de istorie militară la Universitatea din Ariel. Shahan este căsătorit, are trei copii și șapte nepoți și locuiește la Beit Yehoshua,lângă Netanya
Avigdor Shahan () [Corola-website/Science/336067_a_337396]
-
După trecerea testelor în teren (în anii 1949, 1950) a fost introdus în înzestrarea Armatei Sovietice și a fost folosit pe scară largă în Trupele de Apărare Antiaeriană, Forțele Aeriene și în unitățile de coastă de Apărare Antiaeriană ale Marinei Militare. Radarul a fost folosit pentru cercetarea circulară a spațiului aerian, descoperirea și urmărirea mijloacelor aeriene de zbor și transmiterea coordonatelor acestora unităților și formațiunilor militare beneficiare. P-8 a fost o dezvoltare a radarului P-3, unul dintre primele radare
P-8 (radar) () [Corola-website/Science/336066_a_337395]
-
de Apărare Antiaeriană, Forțele Aeriene și în unitățile de coastă de Apărare Antiaeriană ale Marinei Militare. Radarul a fost folosit pentru cercetarea circulară a spațiului aerian, descoperirea și urmărirea mijloacelor aeriene de zbor și transmiterea coordonatelor acestora unităților și formațiunilor militare beneficiare. P-8 a fost o dezvoltare a radarului P-3, unul dintre primele radare de avertizare timpurie și control de la sol. P-8 fiind o dezvoltare ulterioară a radarului P-3 a avut multe similitudini cu sistemul anterior, cum
P-8 (radar) () [Corola-website/Science/336066_a_337395]
-
cu 60-70%. Echiparea radarului P-8 cu două sisteme de antenă a permis să se extindă mult posibilitățile tactice ale aceastei stații. Mai târziu, catargul înalt "Unja" s-a utilizat pe scară largă în diverse tehnici radar și de comunicații militare. Mobilitatea și alte posibilități tactice ale radarului P-8 au creat anumite premise pentru utilizarea acestui radar în Trupele de Apărare Antiaeriană în compunerea posturilor de radiolocație de detectare timpurie a țintelor aeriene și în compunerea punctelor de comandă ale
P-8 (radar) () [Corola-website/Science/336066_a_337395]
-
deși alte mecanisme de detonare sunt, de asemenea, folosite uneori. O mină de teren poate provoca daune prin efectul direct al exploziei, prin fragmentele care sunt aruncate de explozie, sau prin ambele moduri. Denumirea provine de la practica veche de minerit militar, prin care tuneluri erau săpate sub fortificațiile inamice sau sub formații de trupe de către geniști. Aceste tuneluri ucigașe ("mine") au fost la început prăbușite pentru a distruge obiective situate deasupra lor, dar ele au fost mai târziu umplute cu explozibili
Mină de teren () [Corola-website/Science/336080_a_337409]
-
special ca arme anti-personale sau anti-vehicule. Deși multe tipuri de dispozitive explozive improvizate ("Dei"), pot fi clasificate ca mine de teren, practic, termenul de "mină" este de obicei rezervat pentru dispozitive fabricate și concepute pentru a fi utilizate de către servicii militare recunoscute, în timp ce "IED" este folosit pentru dispozitive improvizate și asamblate de grupuri paramilitare, insurgente sau teroriste. Utilizarea minelor de teren este controversată din cauza potențialului lor de a fi arme folosite fără discernământ. Ele pot rămâne periculoase după mulți ani de la
Mină de teren () [Corola-website/Science/336080_a_337409]
-
Cantemir No. 12". Regimentul a făcut parte din organica Brigăzii 12 Infanterie, fiind dislocat la pace în garnizoana Bârlad. La intrarea în război, Regimentul 12 Infanterie a fost comandat de locotenent-colonelul Dumitru Harahaș. Regimentul 12 Infanterie a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 14/27 august 1916 - 28 ocotmbrie/11 noiembrie 1918.
Regimentul 12 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336093_a_337422]
-
Viteazul No. 6". Regimentul a făcut parte din organică Brigăzii 8 Infanterie, fiind dislocat la pace în garnizoana București. La intrarea în război, Regimentul 6 Infanterie a fost comandat de locotenent-colonelul Mihail Dârvari. Regimentul 6 Infanterie a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 14/27 august 1916 - 28 ocotmbrie/11 noiembrie 1918.
Regimentul 6 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336092_a_337421]
-
Ilfov No. 21". Regimentul a făcut parte din organica Brigăzii 8 Infanterie, fiind dislocat la pace în garnizoana București. La intrarea în război, Regimentul 21 Infanterie a fost comandat de colonelul Grigore Berindei. Regimentul 21 Infanterie a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 14/27 august 1916 - 28 ocotmbrie/11 noiembrie 1918.
Regimentul 21 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336095_a_337424]
-
Tulcea No. 33". Regimentul a făcut parte din organica Brigăzii 20 Infanterie, fiind dislocat la pace în garnizoana Tulcea. La intrarea în război, Regimentul 33 Infanterie a fost comandat de colonelul Atanase Mihăescu. Regimentul 33 Infanterie a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 14/27 august 1916 - 28 ocotmbrie/11 noiembrie 1918.
Regimentul 33 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336097_a_337426]
-
No. 39". Regimentul a făcut parte din organica Brigăzii 19 Infanterie, fiind dislocat la pace în garnizoana Cernavodă. La intrarea în război, Regimentul 39 Infanterie a fost comandat de colonelul Marin E. Ionescu. Regimentul 39 Infanterie a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 14/27 august 1916 - 28 ocotmbrie/11 noiembrie 1918.
Regimentul 39 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336098_a_337427]
-
Ulterior a completat studiile medii într-un liceu laic, într-o clasă cu profil de cosmetică. Hovi Sekuletz a fost înrolat în armată, mai întâi, vreme de doi ani, în ansamblul muzical al Comandamentului spatelui frontului, apoi în ansamblul Poliției militare. Cu jumătate de an înainte de eliberarea la vatră, a participat la a 7-a stagiune a concursului televizat de tinere talente „Se naște o stea” (Kohav nolad), unde s-a clasat, în cele din urmă, pe locul șapte. Apoi a
Hovi Star () [Corola-website/Science/336087_a_337416]