179,567 matches
-
sintetică. Fie două triunghiuri ΔABC și ΔDEF fără vîrfuri comune, cu laturi respectiv paralele. Atunci dreptele AD, BE și CF sunt paralele sau concurente. 2) În cazul în care segmentele AB și DE sunt egale, ABDE este un paralelogram. De aici rezultă AD || BE. Tot din AB = DE rezultă egalitatea triunghiurilor ΔABC = ΔDEF deci și a segmentelor BC și EF. Ca și mai înainte, vom avea BE || CF. În concluzie, AD || BE || CF . 1) În cazul în care segmentele AB și
Teorema lui Desargues () [Corola-website/Science/325007_a_326336]
-
Muntenia, România. Este un sat învecinat cu Câmpina, de o întindere nu prea mare, situat la o altitudine de 374 m, la nivelul dealurilor. Telega este înconjurată de o fauna minunată a naturii,cu păduri,vai,dealuri,munți. Oamenii de aici trăiesc prin agricultură și creștere de animale. Unii cresc albine pentru miere,și alte animale pentru alte resurse,dar majoritatea se aprovizionează de la supermarketurile din Câmpina.
Telega, Prahova () [Corola-website/Science/325010_a_326339]
-
de rezistență existentă în firea locuitorilor acestei țări și capitulează neputincios. Personajul principal al romanului este Codrul Borzei, care dobândește în viziunea lui Sadoveanu trăsături omenești: rezistența aprigă împotriva dușmanilor ce încearcă să o distrugă. Natura sadoveniană nu mai este aici doar un element de decor ca în alte scrieri, ci este personificată și domină întregul cadru al acțiunii, dobândind ceva din noblețea și liniștea solemnă a celor puternici. Oamenii joacă un rol secundar, ei fiind copleșiți de măreția pădurii. Pădurea
Nopțile de Sânziene () [Corola-website/Science/324371_a_325700]
-
fiul lui Istaspe, riga persienilor”". Oamenii trăiesc de secole în comuniune cu natura și nu pot admite distrugerea acesteia. Pentru un pădurar ca Neculai Peceneaga pare de necrezut că cineva ar putea „să dărâme Borza și s-o ducă de-aici”. Pădurea nu este proprietatea cuiva, ci aparține tuturor, chiar dacă, din punct de vedere juridic, ea are un proprietar legal. În această logică, acel proprietar poate doar să se folosească de bogățiile pădurii, dar nu are drept să o distrugă sau
Nopțile de Sânziene () [Corola-website/Science/324371_a_325700]
-
de adoratori ai unei gâște pe care o credeau ca fiind plină de har. Armata lui Emicho a continuat să coboare pe valea Rinului, până a ajuns la Dunăre, pe cursul căreia a continuat înaintarea, trecând în Ungaria. Odată ajunși aici și rămânând fără bani și provizii, s-au dedat la jefuirea teritoriului maghiar. Drept rezultat, o bună parte din trupe au fost ucise de către localnici; cei rămași au reușit să se ralieze celorlalte armate cruciate, în vreme ce Emicho s-a întors
Emicho () [Corola-website/Science/324399_a_325728]
-
fost episcop catolic de Derry. După ce a studiat la școala din localitatea sa natală, la 14 ani a devenit ucenicul tatălui său care era farmacist. La vârsta de 18 ani se mută la Londra unde lucrează ca ajutor de chirurg. Aici, în sarcina sa cădeau activitățile de recoltare a sângelui, extragere a dinților, administrare a medicamentelor, iar apoi, în sfârșit, izbutește să se angajeze într-un laborator farmaceutic din Bloomsbury Square. Tot în acea vreme îl cunoaște pe Michael Faraday care
John Langdon Haydon Down () [Corola-website/Science/324423_a_325752]
-
se hotărăște să studieze medicina la Spitalul Regal din Londra (Royal London Hospital). În anul 1856 se înscrie în Colegiul Regal al Chirurgilor din Anglia iar în 1858 este numit director medical al azilului de retardați mintali Earlswood din Surrey. Aici lucrează cu copii afectați de diferite grade de retard mintal și dicapacități intelectuale, în urma căruia a scris faimoasa sa operă "Observații cu privire la clasificarea etnică a retardaților mintali" (Observations on an ethnic classification of idiots), lucrare în care stabilește o clasificare
John Langdon Haydon Down () [Corola-website/Science/324423_a_325752]
-
Quirós și Luis Váez de Torres. În secolul XIX insulele se numeau "Noile Hebride" și erau controlate de către britanici dar după 1880 controlul a fost preluat de către francezi care au început să exploateze insula, folosindu-se de mâna lucru de aici pentru minele sale de pe insula Noua Caledonie. Orașul a fost întemeiat de către un cetățean francez, Ferdinand Chevillard, care a defrișat terenul pentru a crea cea mai mare plantație de pe insulă, însă în loc de aceasta a luat ființă orașul care la acel moment
Port Vila () [Corola-website/Science/324416_a_325745]
-
Muzicală” consacrând de data aceasta o cronică muzicală a concertului. Din 1896 se alătura tarafului lui Nicolae Matache, unde își aprofundează repertoriul popular și întreprinde primul turneu peste hotare. În 1897 un angajament al lui Matache la Petersburg îl aduce aici și pe . În februarie primește de la țarul Nicolae al II-lea al Rusiei un ceas cu brățara de aur pentru o compoziție originală. În aprilie, formația lui Nicolae Matache, avându-l ca solist violonist pe , a interpretat cu prilejul unei
George Ochialbi () [Corola-website/Science/324427_a_325756]
-
1835 a Statului Major al Armatei Ruse, deși fără a-i fi menționat un anumit nume: „"la S.E. de Perișoara" (Perișoru)”. Faptul că ea funcționa neîntrerupt de atâta timp se datora situării sale „"la marginea lumii"”, călătorul care pleca de aici având de trecut o porțiune de stepă sălbatică, fără a mai întâlni vre-o așezare omenească până la Silistraru. Satul a cunoscut o dezvoltare mai puternică după anul 1864, când 107 dintre cele 167 de familii existente au fost împroprietărite, prin
Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/324430_a_325759]
-
în urma exproprierii moșiei Bordei Verde, aparținând Eforiei Spitalelor Civile Satul Vintilești a început să se populeze efectiv abia după 1930, când locuitorii împroprietăriți încep să renunțe treptat la naveta sezonieră către localitățile lor de origine și să se stabilească definitiv aici. Primul locuitor care a decis să se stabilească definitiv în Vintilești a fost locuitorul Vasile Sârbescu, din cătunul Sârbești, comuna Vintilă Vodă, județul Buzău, în anul 1927. De altfel, numele de „"Vintilești"” a fost ales tocmai plecând de la preponderența numerică
Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/324430_a_325759]
-
mai întâi ca aliați ai Romanilor, Goții, dar puțin timp după aceasta, ei părăsesc Dobrogea pentru a porni spre Roma, pe care o jefuiesc. În anul 970, Țarul Rusiei kievene Sviatoslav I își stabilește tabăra, numită Pereiaslavăț, nu departe de aici, dar este alungat anul următor de către greci. După câteva decenii petrecute în stăpânirea tătărească, dobrogeană, apoi munteană, Imperiul Otoman pune mâna pe regiune în 1422. Denumirea de "Argamos" sau "Argamum" este atunci înlocuită cu cea de "Sarîköy" (Sarichioi) care înseamnă
Sarichioi, Tulcea () [Corola-website/Science/324444_a_325773]
-
Smârdan (în trecut "Ghecet", în turcă "Geçit") este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Tulcea, Dobrogea, România. Localitatea Smârdan este situată pe drumul național nr.22 Brăila - Măcin - Tulcea. Aici există un foarte important punct de trecere bac, care asigură legătura între județele Tulcea și Brăila. Se învecinează la vest cu municipiului Brăila, cele doua localități fiind așezate față în față, pe maluri diferite ale Dunării. La est se învecinează
Smârdan, Tulcea () [Corola-website/Science/324446_a_325775]
-
colecției din Sibiel îi exemplifică bine trăsăturile, caracterizate prin forță cromatică (predomină culorile tari, de pildă roșu, portocaliu, albastru, alb) și prin marile dimensiuni ale figurilor. Subiectul Maicii Domnului cu Pruncul este larg răspândit și în zona Brașovului, icoană caracterizată aici de elemente tipice tradiției și folclorului local: un colier din monede de aur (salbă) sau cercelul tipic pentru femeile din zonă. Valea Sebeșului-Alba Iulia: Culori mai sobre și compoziții puțin mai statice caracterizează icoanele din Valea Sebeșului, ale cărei centre
Muzeul de icoane pe sticlă Pr. Zosim Oancea () [Corola-website/Science/324445_a_325774]
-
cercelul tipic pentru femeile din zonă. Valea Sebeșului-Alba Iulia: Culori mai sobre și compoziții puțin mai statice caracterizează icoanele din Valea Sebeșului, ale cărei centre mai semnificative sunt Laz și Lancrăm. Influența tradiției bizantine a icoanelor pe lemn a fost aici mai puternică, larg răspândită în această zonă fiind utilizarea foiței de argint sau de aur. Însă procesul de oxidare îi degradează efectul cromatic unitar, acesta fiind dominat în final de verdele acid. Mărginimea Sibiului: Săliște, Vale și Poiana - sate din jurul
Muzeul de icoane pe sticlă Pr. Zosim Oancea () [Corola-website/Science/324445_a_325774]
-
persoane: "Blank", "Kneeblank" și "Knee".<br> Ele derivă din cuvintul afrikaans "nieblanke"="care nu este alb" ceea ce duce la:<br> "Nie" - însemnând "nu", pronunțat ca și "knee" din limba olandeză sau afrikaans.<br> "Blanke" - însemnând "alb", pronounțat "blank". <br> De aici rezultă:<br> "Knee" - o formă abreviată pentru "Kneeblank".<br> "Kneeblank" - o persoană care nu e albă.<br> "Blank" - o persoană care e albă.<br> În anul 2014, într-o Americă în care tensiunile interrasiale au trecut dincolo de orice limită, Matthew
Orbită periculoasă () [Corola-website/Science/324463_a_325792]
-
moșiei Șchiopu Epureanu chiar în noaptea de paste când toți oamenii erau strânși la biserică (anul fiind undeva între 1500-1600)iar locuitorii alungați de pe moșia lui s-au așezat în alte sate majoritatea formând satul Brăițeni de Sus zis Șuletea. Aici era un bordei al lui Jan Sulete care păzea pădurea și denumirea de Șuletea s-ar trage de la acest Jan Sulete. Numele de Șuletea a fost încetățenit în locul Brăițenilor de Sus după 1700 deși satul ființă de ceva timp. Brăițeni
Șuletea, Vaslui () [Corola-website/Science/324456_a_325785]
-
că platoul Dealului lui Vodă ar fi adăpostit chiar o curte domneasca din perioada înfloritoare a marelui domn. Apropierea de drumul vinului a determinat descoperirea unor tezaure numismatice în Scobinți(format, mai ales, din groși polonezi) și în cătunul Zvarici(aici, s-au descoperit ducați moldovenești, cu cap de zimbru, din timpul domnitorilor Alexandru cel Bun și Ștefan cel Mare). Aceeași preocupare spre comerț o întâlnim câteva secole mai tarziu, la 19 august 1926, cănd Leizer Barat, unul din numeroșii negustori
Scobinți, Iași () [Corola-website/Science/324459_a_325788]
-
negustori evrei, își înscrie firma de comerț cu cereale. Satul Scobinți este menționat și la 1740, cănd ia ființă un schit, numit Mitoc, apoi Dealul lui Vodă. Această atestare dovedește că masivul viticol intrase în proprietatea Mănăstirii Neamț, care înființase aici un schit. Ctitorul acestui loc de închinăciune a fost monahul Sofronie. Schitul avea o moară de apă și un iaz, dispunând și de pădurile din jur, care se întindeau și pește actualul cătun Zvarici. Locul vechiului lăcaș de cult era
Scobinți, Iași () [Corola-website/Science/324459_a_325788]
-
vechiului lăcaș de cult era în cimitirul bisericii sătești, întemeiata, în anul 1850, de Șerban Cantacuzino. Formă bisericii este de cruce, cu altar semicircular, cu cornișe și cu ferestre dreptunghiulare, fără ornamentație și fără turla. Dintre duhovnicii care au slujit aici, amintim pe preoții Pintilie Ioan, Toma Râpă, Peptu Grigore, Andrieș Ioan(în prezent, slujește preotul Argatu Vasile). Dealul voievodului, Dealul domnesc sau Dealul lui Vodă, cum îl găsim des menționat în documente, era locul unde domnia avea rezervă să pentru
Scobinți, Iași () [Corola-website/Science/324459_a_325788]
-
pregătească dascăli și dăscălite pentru școlile primare din regat, si in mod deosebit pentru provinciile unite după actul istoric al Marei Unirii de la 1 Decembrie 1918. În decurs de 13 ani, (1917 - 1930), cît a funcționat Școală Normală din Badeni, aici au fost pregătiți și au absolvit școală un numar de 300 de învățători și învățătoare. Din totalul de 269 de elevi înscrii în anul de invatamint 1927 - 1928, spre exemplu, 66 elevi, (25%) proveneau din Basarabia și Bucovina, iar 21
Scobinți, Iași () [Corola-website/Science/324459_a_325788]
-
Iasul, evocare sentimentală - ulei și grafică (1984), Autoportret în timp - ulei și grafică (1991), Substituiri din artă universală - ulei și grafică (1991), Vitrine pariziene - ulei și grafică (1992), Nostalgia fotografiei - ulei (2001). Pentru mine, centrul lumii este satul natal, Scobinți. Aici mi-am descoperit înclinația spre artă, mâzgălind pereții albi cu tăciune declară artistul într-un interviu din 1999. Sacralitatea locului de naștere a fost surprinsă într-un ciclu din care fac parte lucrări că Fanfara din Scobinți, Drumul amintirilor, Școala
Scobinți, Iași () [Corola-website/Science/324459_a_325788]
-
Bujoreni (2007), Monografia comunei Scânteia (2010), Monografia comunei Scobinti (2011) și Monografia comunei Rediu (Rediu lui Tătar), 2012. Dar iată cum prezintă scriitorul Ion Muscalu locurile pitorești unde s-a născut, a copilărit și de care-și amintește neîncetat: De aici din coasta Vintilei, de sub frescă Hatmanului din Scobinți, de îți porți ochii în zare, privirea va zăbovi mai întâi pe luciu de cleștar al nesfârșitelor heleșteie pomenite în hrisoavele lui Ștefan cel Mare, de la Gurguieta, Strâmbu, Urechea, Contăș ori Valea
Scobinți, Iași () [Corola-website/Science/324459_a_325788]
-
aproximativ 30 de ani. După o serie de atacuri devastatoare asupra principalelor așezări din regiunea Lazio din Italia centrală, desfășurate în secolul al IX-lea, sarazinii au întemeiat o colonie în apropierea orașului antic Minturnae, în apropierea râului Garigliano. Ajunși aici, musulmanii au format chiar diferite alianțe cu diferiți conducători creștini locali, profitând de numeroasele dispute dintre aceștia. Cu toate acestea, papa Ioan al X-lea a reușit să îi convingă pe mai mulți principi să intre într-o ligă, în
Bătălia de la Garigliano () [Corola-website/Science/324496_a_325825]
-
fortificată ("kairuan"), a cărei locație nu a fost încă identificată cu exactitate. Asediul său a început în luna iunie a anului 915. După ce au fost respinși în câmpul liber, sarazinii au fost nevoiți să se retragă în dealurile din apropiere. Aici ei au reușit să reziste multor atacuri purtate sub comanda lui Alberic de Spoleto și Landulf de Benevento. Cu toate acestea, lipsiți de hrană și amenințați de o soartă disperată, în luna august au avut o tentativă de a se
Bătălia de la Garigliano () [Corola-website/Science/324496_a_325825]