179,567 matches
-
venitul cuvenit de la cei ce vor să pasca vitele, sau să vâneze în braniștele lor”. Pipirig făcea parte integrantă din moșia Mănăstirii Neamț, fiind un loc de o frumusețe rară, unde câțiva călugări locuiau și se ocupau cu creșterea vitelor. Aici era stana mănăstirii, unde, pentru călugări era construită o capelă în care slujeau și se rugau cei ce îngrijeau turmele; de la această bisericuța se trage și numele locului Popeni (poate fi identificat cu satul Pipirig). Un moment important în popularea
Pipirig, Neamț () [Corola-website/Science/324503_a_325832]
-
au trecut prin Pasul Petru Vodă și s-au oprit la Pipirig. Această emigrare masivă este amintită de Ion Creangă, atunci când afirmă că bunicul său, David Creangă, împreună cu alți mocani ardeleni „s-au tras cu bucățele încoace” din cauza persecuțiilor religioase. Aici au găsit loc potrivit pentru a ierna împreună cu familiile și turmele lor. Monahii i-au primit cu dragoste creștineasca, i-au găzduit și s-au localizat, cu acordul conducerii Mănăstirii Neamțului, aici la Pipirig. În "Catagrafia Moldovei" din anul 1820
Pipirig, Neamț () [Corola-website/Science/324503_a_325832]
-
au tras cu bucățele încoace” din cauza persecuțiilor religioase. Aici au găsit loc potrivit pentru a ierna împreună cu familiile și turmele lor. Monahii i-au primit cu dragoste creștineasca, i-au găzduit și s-au localizat, cu acordul conducerii Mănăstirii Neamțului, aici la Pipirig. În "Catagrafia Moldovei" din anul 1820 sunt prezentate toate satele existente în acea perioadă, cu numele fiecărui locuitor pe categorii fiscale. Astfel îl descoperim printre locuitorii satului Pipirig pe Ion Creangă și fiii lui: David Sin(fiul), Ion
Pipirig, Neamț () [Corola-website/Science/324503_a_325832]
-
cea mai mare așezare din comuna, avînd în luna martie 2002 un numar de 499 de gospodării și o populație de 1.659 persoane. Satul Leghin este o așezare recentă, care s-a dezvoltat mai mult după anul 1958 când aici au fost strămutate un numar de 70 familii care locuiau de-a lungul albiei râului Bistrița, zona ocupată actual de lacul de acumulare Izvorul Muntelui. Până la strămutarea acestor familii, aici se găseau câteva locuințe care aparțineau de satul Stînca, împreună cu
Pipirig, Neamț () [Corola-website/Science/324503_a_325832]
-
care s-a dezvoltat mai mult după anul 1958 când aici au fost strămutate un numar de 70 familii care locuiau de-a lungul albiei râului Bistrița, zona ocupată actual de lacul de acumulare Izvorul Muntelui. Până la strămutarea acestor familii, aici se găseau câteva locuințe care aparțineau de satul Stînca, împreună cu cătunul Poiana Focșei. Satul Stînca își trage denumirea de la mulțimea stâncilor existente în culmea Dobreanului și nu numai. În trecut i se mai spunea și „Codru”. Pe teritoriul acestui sat
Pipirig, Neamț () [Corola-website/Science/324503_a_325832]
-
mulțimea stâncilor existente în culmea Dobreanului și nu numai. În trecut i se mai spunea și „Codru”. Pe teritoriul acestui sat se găsesc mai multe familii de țigani lingurari care provin din robii de pe moșiile Mănăstirii Neamț și Secu, așezați aici la începutul secolului al XVI-lea și locuiesc grupați în cătunul „Iepărie”. În luna martie 2002 satul era format din 364 gospodării și 1.499 locuitori, având cel mai ridicat spor natural de creștere a populației. Satul Pîțîligeni își trage
Pipirig, Neamț () [Corola-website/Science/324503_a_325832]
-
foarte posibil ca așezarea să se fi numit altfel înainte de a o stăpâni Andreico Cordarul. Pe de altă parte, e puțin probabilă ipoteza conform căreia în acest sat existau mai mulți meșteri cordari (producători de sfori pentru arcuri) și de aici să-și ia supranumele Andreico. De asemenea, este cu totul exclusă o altă opinie, potrivit căreia la Cordăreni se „fabricau” coarde (săbii), din moment ce, după cum am amintit deja, acestea se procurau din afara Moldovei. În legătură cu numele așezării, mai semnalăm că nu departe
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
origine, ucrainean . Coroborând informațiile de natură genealogică cu cele legate de evoluția proprietăților, înclinăm să credem că neamul Gafenco este autohton, coborâtor din neamurile Gănescu, Secuianul și Cracalie. Argumentația vizează un document din 14 iunie 1622 (datarea documentului fiind îndoielnică); aici este pomenit un Pătrașco Țițul din Cordăreni. Un alt document, din 8 iulie 1670, o menționează pe soacra lui Pătrașco din Cordăreni, care era și moașa lui Toader, fiul lui Coste. Într-un al treilea act, din 23 martie 1681
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
ipoteza pleacă de la un document din 1669 în care apare ca martor în Costiceni (ținutul Cernăuți) un Pătrașco... Gafenco! Pe linia acestei ipoteze, s-ar putea ca Pătrașco Țițul (Țintă) să fi fost căsătorit mai întâi cu Aftimia Cocuran, de aici „curgând” neamul Țintă, iar mai apoi cu Paraschiva Gherman, astfel apărând neamul Gafenco. Dincolo de toate aceste ipoteze, trebuie spus că Dumitrașco Gafenco a făcut o remarcabilă carieră de uricar, trăind vreme îndelungată, fiind trimis de Domnie acolo unde era nevoie
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
și pe Toma Cantacuzino mare stolnic. Pe această filieră va intra în Cordăreni, spre mijlocul veacului al XVIII-lea, și Aristarh Hrisoscoleu, ginerele lui Iordachi Cantacuzino. În veacul al XVIII-lea numărul stăpânilor din Cordăreni se restrânge. Trecător, vor stăpâni aici Toader Calmuțchi, Aristarh Hrisoscoleu, neamul Onciul și Anița Ghenghioaia. Cele mai mari ocini și pentru durate mari de timp, le vor avea Mănăstirea Doljești (prin intermediul marelui medelnicer Dimitrie Hudici) și urmașii lui Dumitrașco Gafenco. Precizăm că părțile de sus și
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
o valoare foarte mare, cuprinsă între 450 și 854 de lei. Venind vremea restituirii, cele două femei declară comca dispărută; descoperindu-se mai apoi câteva resturi din ea, urmașii lui Ștefan Rugină cer ca acea comcă să fie plătită. De aici ură, acuze reciproce, jurăminte în biserică, mai multe înfățișări la Divan, certuri interminabile care vor dura peste 50 de ani, totul având ca epilog pierderea în 1731 a ocinii pe care o avea în Cordăreni neamul Talpă. Celălalt eveniment a
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
Cordărenii Mănăstirii, a rămas, după cum indică și unul dintre nume, în stăpânirea Mănăstirii Doljești din ținutul Roman până la secularizarea averilor mănăstirești. După războiul de independență, urmare a împroprietăririlor cu pământ, va mai apărea, în două etape, un nou sat, Grivița, aici fiind așezați, în apropierea vechiului iaz al Cordărenilor, țărani din preajma Dorohoiului. Aceasta este o scurtă istorie a Cordărenilor prin stăpânii săi. Sat străvechi, încă din veacul al XIV-lea, Cordărenii au o istorie care merită a fi scrisă, într-un
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
din care face parte Russell Casse - un alcoolic care susține că fusese răpit de extratereștri cu zece ani în urmă - Hiller ajunge la Zona 51, destinația pentru care optase și Air Force One, odată ce sediul {[NORAD]] fusese distrus. Spre surprinderea tuturor, aici este descoperit un proiect secret care se ocupă de nava prăbușită la Roswell în 1947, astfel încât facilitățile de aici le permit să interogheze extraterestrul capturat. De la el află că invadatorii călătoresc de pe o planetă pe alta, epuizând resursele fiecăreia înainte de
Ziua independenței (roman) () [Corola-website/Science/324507_a_325836]
-
urmă - Hiller ajunge la Zona 51, destinația pentru care optase și Air Force One, odată ce sediul {[NORAD]] fusese distrus. Spre surprinderea tuturor, aici este descoperit un proiect secret care se ocupă de nava prăbușită la Roswell în 1947, astfel încât facilitățile de aici le permit să interogheze extraterestrul capturat. De la el află că invadatorii călătoresc de pe o planetă pe alta, epuizând resursele fiecăreia înainte de a merge mai departe. Armele nucleare se dovedesc neputincioase în fața invadatorilor și omenirea pare condamnată la exterminare. Însă, pe
Ziua independenței (roman) () [Corola-website/Science/324507_a_325836]
-
de reședință al comunei cu același nume din județul Iași, Moldova, România. În vechime, satul Ipatele s-a numit Mogoșești și a făcut parte din Ținutul Vaslui. Prima atestare documentară datează din jurul anului 1400. Nu există date precise cu privire la existența aici a unui lăcaș de cult, dar acesta trebuie să fi existat în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, din moment ce la anul 1774 erau doi preoți și doi diaconi în satul Valea lui Ipati. Biserica de lemn din Ipatele
Ipatele, Iași () [Corola-website/Science/324516_a_325845]
-
protejate") și reprezintă o zonă de interes paleontologic - în speță un deal cu depozite de resturi fosilifere de pești, atribuiți perioadei Oligocenului. Deși existența la Agârcia a unor fosile de pești oligoceni este cunoscută de mai mult timp, săpături regulate aici au fost efectuate doar din 2002 cu sprijinul National Geographic Society. Compoziția sistematică a faunei piscicole marine locale diferă de cea ale celorlalte locuri fosilifere contemporane, din zonele Pietricica și Cozla. Astfel reprezentanții genului "Bregmaceros" sunt destul de abundenți (în comparație cu absența
Locul fosilifer Agârcia () [Corola-website/Science/327411_a_328740]
-
fosilifere s-a blocat într-o fază incipientă. Cernute foarte fin, sedimentele s-au depus peste corpurile ființelor, generând o rocă deosebită care se desface sub muchia ciocanului geologic în foi subțiri - asemenea foilor unei cărți. Fauna marină fosilă găsită aici este foarte bogată, acoperind toate nișele ecologice disponibile - de la apele de litoral până la cele mai adânci zone propice vieții. Astfel numai Profesorul Ion Th. Simionescu (întemeietorul școlii paleontologice românești) a descris 9 genuri și opt specii noi, iar în monografia
Locul fosilifer Agârcia () [Corola-website/Science/327411_a_328740]
-
fosile de broaște țestoase precum și fosile aviare. Cercetările paleontologice au început în zona orașului Piatra Neamț din 1883, nume precum Leon Cosmovici (sec. XIX), Mircea Paucă, biologul Mihai Ciobanu (a doua jumătate a sec. XX) fiind strâns legate de descoperirile făcute aici. S-au publicat monografii precum "Păturele cu pești din Munții Pietricica și Cozla - Districtul Neamț. Orașul Peatra" (Leon Cosmovici, 1887), "Fauna fosilă din oligocenul de la Piatra Neamț" (Ciobanu Mihai, 1977) și multiple articole, printre care cele ale Facultății de Geologie din
Locul fosilifer Agârcia () [Corola-website/Science/327411_a_328740]
-
multiple articole, printre care cele ale Facultății de Geologie din Iași ocupă un loc dominant. Din România ""Acvariul de Piatră"" din zona orașului Piatra Neamț este cel mai mare și mai complex. Zone smiliare se găsesc în Moldova la Gura Humorului (aici s-a găsit de exemplu un pește de 1,8 m de către paleontologul Th. Brustur), în Muntenia lângă Câmpulung (număr de specii mai restrâns, situație însă mai complexă deoarece aici s-ai găsit și fosile de arbori, precum și amprente fosilizate
Locul fosilifer Agârcia () [Corola-website/Science/327411_a_328740]
-
complex. Zone smiliare se găsesc în Moldova la Gura Humorului (aici s-a găsit de exemplu un pește de 1,8 m de către paleontologul Th. Brustur), în Muntenia lângă Câmpulung (număr de specii mai restrâns, situație însă mai complexă deoarece aici s-ai găsit și fosile de arbori, precum și amprente fosilizate de fulgi și pene ale unor păsări)
Locul fosilifer Agârcia () [Corola-website/Science/327411_a_328740]
-
sub Imperiul Roman), iar puțin mai spre apus, pe unul dintre dealurile care străjuiesc lacul Babadag, se înalță tainica cetate Enisala ("Herakleia" în antichitate, "Eraclea" pe hărțile genoveze, "Yeni-Sala" adică "noua vestire" în turcește). Cele 400 de sepulturi dacice descoperite aici, din secolul al IV-lea î.e.n., precum și toporișcele de piatră șlefuită, ceramica și oasele de mamut arată o continuitate de populare încă din preistorie. Cetatea Herakleia, ruinată de Avari și de Slavi în secolul VI, a fost reconstruită în sec
Limanele dobrogene () [Corola-website/Science/327426_a_328755]
-
acesta iar între Bratia și Râul Doamnei de asemenea se abate spre nord pe sub Dealul Păcurarului. Spre vest situația se repetă în sensul că limita urmează baza frunții de cuestă a Dealului Goila dintre Râul Doamnei și Vâlsan și de aici pe sub fruntea prelungă de sub Dealul Boerului și Râpa cu Brazi ajunge în Valea Argeșului. Dacă în partea de est limita a urmărit un culoar de vale pentru a cuprinde și versantul estic al culmii Vâlnei-Groapa Oii, în partea vestică vom
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
tip piemontan. Acesta este dispus de la vest la est din Valea Argeșului și până în Valea Vâlsanului trecând ușor și pe partea stângă a acesteia iar la sud limita Eocenului trece de la Căpățâneni-Pământeni la Poenari de unde urcă spre nord și de aici se continuă spre sud-est până la Brădet. Depozitele eocene au grosimi mari și sunt alcătuite dintr-un orizont conglomeratic în bază cu roci cristaline, calcare și gresii, materiale ce provin din zona cristalino-mezozoică în curs de ridicare și un orizont superior
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
ci și de adâncirea puternică, de peste 250m, a văilor ce încadrează aceste culmi, în rocile friabile. Interfluviul Bratia - Bughea. Asemănările între interfluviile Subcarpaților Argeșului se întâlnesc și în caracteriscile morfografice ale interfluviului ce poartă denumirea dealului cel mai înalt de aici, Muscelul Ciocanu. Asemănarea constă în existența unei zone depresionare în partea de nord a interfluviului, ce o separă de masivul cristalin al Iezerului: depresiunea de eroziune diferențială Albești-Cândești; urmând spre sud culmea ce urcă pe Ciocanu la 887m de unde tot
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
în mare parte despădurită(751m) și depresiunea externă dintre Godeni și nordul depresiunii Schitu Golești. Confluența Bughea-Râu Târgului închide interfluviul redus la o terasă de confluență cu altiudinea de 600m, denumită dealul Mestecenilor. Flancul estic al cuestei Prislopului domină și aici sudul Depresiunii Schitu Golești, cu peste 230m. Interfluviul Râu Târgului - Argeșel cuprinde o arie foarte largă din Subcarpații Argeșului și reprezintă cel mai complex sector al acestora atât litologic cât și geomorfologic. În acest areal este inclus masivul Mățău pe
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]