17,582 matches
-
ale elementelor diagnostice ale acțiunii religioase și chiar ale actelor inițiale, drumul ce poate fi parcurs este Încă relativ scurt. Nu se poate repeta În Întregime afirmația lui Marett citată mai sus, conform căreia originile omului ca animal cultural sunt Împinse foarte mult Înapoi, la o dată care precede orice dovadă a comportamentului ideologic. Avem totuși impresia că, În același timp, comportamentul religios apare oarecum Înzestrat cu diverse aspecte. Momentul apariției este foarte recent În comparație cu durata evoluției culturale, poate 100 000 de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mijloc, cât și cel silabic, cunoscut ca liniar A, din minoicul târziu, nu au fost Încă descifrate cu certitudine. Bănuiala că ar fi vorba despre o limbă Înrudită cu cele din aria anatoliană și analogiile oferite de materialele arheologice au Împins mai mulți cercetători să interpreteze expresiile religioase ale civilizației cretane În lumina unor forme analoage ce s-au dezvoltat deja din neolitic pe coastele Mediteranei de răsărit și mai ales În Anatolia, dacă nu să situeze de-a dreptul originea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
transmite o tradiție ajunsă până la Etymologicum Magnum, prezența unui număr relevant de ofrande votive și de resturi de sacrificii a permis identificarea ca locuri de cult a numeroase peșteri ale insulei. Această utilizare a lor poate fi, În unele cazuri, Împinsă până În neolitic. Grota din Scotino, În apropiere de Cnossos, a restituit, În afară de o secure cu două tăișuri, niște figuri În bronz și unele imagini gravate pe pereți, iar cea de la Vernafeto, desenul unei figuri feminine nude, cu arc și săgeți
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Secolele Întunecate și moștenirea transmisătc "3. Secolele Întunecate și moștenirea transmisă" Dacă se admite că textul tăbliței din Pilos ne restituie o listă de potențiale victime umane, modul În care a fost ea redactată, cu ștersături și rescrieri, i-a Împins pe savanți să creadă că redactarea a fost dusă la capăt În circumstanțe foarte grave, poate În zilele ce au precedat distrugerea Pilosului. Cnossosul se prăbușise mai mult sau mai puțin În aceeași perioadă, la sfârșitul primei jumătăți a secolului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Începea să atace tradiția mitică. Hecateu din Milet Își Începea opera, poate Genealogiile, afirmând că va povesti faptele așa cum i se păreau „adevărate”, „fiindcă logoi ai grecilor sunt multe și ridicole”; la câtva timp după el, Herodot (III, 122, 2), Împins de necesitatea cronologică, urma să creeze o ruptură Între timpul mitului, adică al zeilor și eroilor, și timpul propriu-zis uman. În sfârșit, este probabil ca răspândirea scrierii, Începând cel puțin din secolul al VII-lea Î.Hr., să fi contribuit
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Îi „educe” pe oameni (Republica, X, 600 C); Platon, În schimb, Îi refuza acest rol și Îndepărta din cetatea lui ideală mitul și poezia, deoarece poezia provoca aproape o mutilare a gândirii (ibidem, 607 B), iar mitul putea să Îi Împingă pe tineri să „săvârșească răul” (ibidem, III, 392 A). Odată cu Critias, unul dintre cei treizeci de tirani, critica mitului fusese Împinsă până la afirmarea caracterului de pretext al povestirilor despre zei, deși se recunoștea faptul că ele aveau scopul de a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mitul și poezia, deoarece poezia provoca aproape o mutilare a gândirii (ibidem, 607 B), iar mitul putea să Îi Împingă pe tineri să „săvârșească răul” (ibidem, III, 392 A). Odată cu Critias, unul dintre cei treizeci de tirani, critica mitului fusese Împinsă până la afirmarea caracterului de pretext al povestirilor despre zei, deși se recunoștea faptul că ele aveau scopul de a-i sustrage pe oameni pericolului brutalității unei existențe sălbatice; cu toate acestea, existența lumii divine, deși creată de șiretenia omului Înțelept
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se aseamănă cu acestea. Nu există Îndoială că orfismul și pitagoreismul dau dovadă de multe asemănări, ca nemurirea și transmigrația sufletelor, practica vegetarianismului și a ritualurilor catarctice. Cu toate acestea, fiecare pare să fi avut un specific propriu care ne Împinge să limităm orice suprapunere la dinamicile schimburilor culturale. Deja Pitagora, fondatorul pitagoreismului, este un personaj istoric, născut la Samos În secolul al VI-lea Î.Hr., În timp ce Orfeuxe "Orfeu" este o figură mitică și nu este, În sens propriu, fondatorul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fiu al unui negustor cipriot care, mergând des la Atenaxe "Atena" din cauza activității lui, Îi aducea În dar tânărului „multe cărți socratice” (Diogenes Laertios, Vitae, VII, 31), trezind În el acea dragoste pentru filozofie care, peste câțiva ani, Îl va Împinge să se stabilească la Atena (312/311 Î.Hr.). Aici, confruntându-se cu marile tradiții filozofice ale trecutului și ale prezentului, platonică, aristotelică, epicureică - să le amintim doar pe cele principale -, formulează acea doctrină care va reprezenta una dintre axele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Încă limpede Întâietatea peceții grecești asupra complexului amalgam de credințe și culte ce definesc Întreaga panoramă religioasă a timpului. El distinge hellenes de barbaroi și, simțindu-se parte a acestora din urmă, le reproșează celor dintâi acel orgoliu care Îi Împingea să se Înfățișeze ca autorii principalelor cuceriri culturale, filozofice și, totodată, religioase ale istoriei umane, deși Împrumutaseră abundent din patrimoniul cultural al „barbarilor”. 4. Religii etnico-naționale și cosmopolite: o tipologie istorico-religioasătc "4. Religii etnico‑naționale și cosmopolite \: o tipologie istorico
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zeiței Isisxe "Isis"”. Un ultim element al tabloului este furnizat de Plutarh atunci când, propunând o etimologie ulterioară, conform obiceiului antic de a căuta În etimoane semnificația realităților corespondente, afirmă că numele lui Serapis derivă din verbele grecești care Înseamnă „a Împinge” (soèo) și „a lansa” (sèuesthai). Zeul este, de fapt, cel care dă impuls mișcării universale. „Creație” alexandrină de inspirație regală, cu trăsături de cult public și dinastic și cu o componentă oraculară puternică pe care restul documentației o arată ca
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pentru conținuturi, cât mai ales pentru dezvoltări, cu evoluția gândirii religioase indiene, Între Vede și Upanishade, În care se pot recunoaște consecințele profunde ale crizei jertfei brahmanice. Iar comparația evoluției celor două lumi religioase ale Iranului și Indiei poate fi Împinsă mai departe, până la profunda revoluție spirituală reprezentată de budism, marcată și aceasta de refuzul ritualismului politeist tradițional. Desigur, nu se știe dacă la baza revoluției, pentru care G³th³ constituie o mărturie puternică și originală, a stat conștientizarea răului, durerii, nedreptății
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
deține o creație ce reușește să ajungă În starea g¶tșg; Ahrimanxe "Ahriman", care, prin natura sa, este distructiv și aducător de moarte, nu poate da viață unei creații materiale și trebuie să se limiteze la invadarea creației lui Ohrmazd, Împins de invidie și dintr-o nevoie neroditoare de rivalitate. În acțiunea sa dezordonată și haotică, Ahriman este animat de o aviditate oarbă și de o cunoaștere limitată la efecte (o „post-cunoaștere”: pas-d³nișnșh), care intră În opoziție cu prevederea și Înțelepciunea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ar fi fost favorizate de căsătoriile mixte: avem de-a face deci cu o segregare rasială care se potrivește bine cu noua politică sasanidă. În khw¶d½dah, pentru care nu există urme În zoroastrismul antic, vedem o formă de endogamie Împinsă la extrem (Gray, 1930, pp. 456 sqq., cf. Frye, 1985; Macuch, 1991, și pentru bibliografie) - abandonată cu timpul -, tipică perioadelor istorice În care, din necesități sociale și politice, comunitatea zoroastriană a Încercat să se Închidă fie pentru a se consolida
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În insula Diu, unde a debarcat venind din portul Hormuz. Astfel a Început istoria zoroastrismului indian care nu e aceea a unor indieni convertiți la religia lui Zoroastruxe "Zoroastru", ci, În principal, a descendenților unei vechi comunități de credincioși care, Împinși de nevoie, și-au părăsit patria și s-au așezat Într-un pământ nou, unde timp de secole au Încercat prin orice mijloace să-și conserve identitatea etnică și culturală, sfârșind prin a se integra asemenea unei caste Închise, de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Avem, de exemplu, informații despre o profetesă care, În 1209, era În fruntea armatei poloneze, iar de la Ibn Fadl³n știm că la Înmormântarea unei căpetenii bulgare, o bătrână a fost cea care a sacrificat-o pe copila care, drogată sau Împinsă de fanatism religios sau, pur și simplu, dintr-o constrângere socială, a vrut să-l Însoțească pe ultimul drum. 8. Știința profețieitc "8. Știința profeției" În lumea slavă erau foarte răspândite practicile care aveau drept scop cunoașterea viitorului, atât la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Basorelief - mărime: 94x63 cm - găsit în palatul lui Asurbanipal (668-626 î.C.) din Ninive. Soldații demolează sistematic zidurile exterioare, în timp ce ard zidurile citadelei. Un grup de soldați iese din cetate cu prada pe spate urmat de un alt soldat care împinge în fața sa doi locuitori abia făcuți prizonieri și destinați - foarte probabil - să fie slujitorii săi. Prizonierul care merge la stânga are mâinile legate. În jos, soldații și vivandierele celebrează victoria mâncând și bând sub privirile unei santinele. a. Textul 2Rg 18-20
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
așteptări ar putea fi doar întâmplător. Tocmai pentru că menirea implică o necesitate postfactuală, nu se poate spune: aceasta îi este sau îi va fi menirea, ci doar: aceasta i-a fost menirea. O asemenea târzie constatare a unei miraculoase potriviri împinge viața unui individ către abstracția unui rol - proiectat de privirea distantă a cuiva care alege și pune deoparte fără știrea noastră. De aceea menirea este destinul care a traversat spațiul unui mister pierzându-și aura de întâmplare pe care i-
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
calul sau copacul din pădure. Mă desprind din ordinea mea originară și mă mut, împreună cu cealaltă ordine a mea, în centrul ființei. Lucrul pe care nu eu l-am făcut și de care sunt legat prin temeiul nostru comun este împins spre periferie și, odată cu el, actul întemeierii noastre comune se mută în provincia ființei și cade în uitare. Lucrul pe care nu eu l-am produs devine „materie primă“ și nu face decât să alimenteze ordinea centrală a fabricației. Prin
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Sava Simionescu, care a profesat și în Dobrogea. Nostalgia acelor ținuturi, unde a copilărit, se răsfrânge în prozele ei de mai tîrziu. A învățat la Școala Centrală de Fete din București, făcându-și apoi studiile superioare la Universitatea din Geneva. Împinsă de veleități scriitoricești, participă la ședințele cenaclului Sburătorul, unde, potrivit însemnărilor amfitrionului, face o figură mediocră. S-a avântat și în politică, aderând la Partidul Național Agrar, ulterior la Partidul Național Creștin. De numele ei se leagă înființarea unor cooperative
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]
-
preot, Andronic, pus pe reforme prin care vrea să edifice „biserica nouă”, se îndrăgostește amarnic de o evreică, „splendidă și îmbătătoare”, Rahila, ce pare că ar vrea să treacă la creștinism. Patima „teribilă și arzătoare” îi întețește înnebunitor „vibrațiunile” inimii, împingându-l spre păcatul pe care nu ajunge să-l săvârșească. Puterea de neînvins a instinctului îi dă o surescitare învecinată cu sminteala. Luptându-se din greu cu propria senzualitate, idealistul Andronic, cel ce năzuise să fie un „popă reformator”, zbătându
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]
-
companie de soldați; este anticonstituțional, dar va fi un act istoric"62. Iorga și-a încheiat entuziast discursul. Le-a amintit ascultătorilor lui că România fusese de multe ori invadată în trecut și totuși, "în colțul în care am fost împinși, am păstrat mereu semințele de preț ale credinței și speranței noastre. Vom fi și de data asta martorii beznei despotismului străin trecînd peste noi și vom putea repeta cuvintele lui Petru Rareș, fiul lui Ștefan, care spunea: Vom fi din
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
continua încă pe frontul de vest. Concentrîndu-și forțele, germanii au declanșat un ultim efort în vara lui 1918. N-au reușit. Spre sfîrșitul lui septembrie, Bulgaria a cerut armistițiu, urmată imediat de Turcia. Dinspre Salonic, sîrbii și aliații lor francezi împingeau neîncetat spre nord. Această înaintare victorioasă nu a rămas neobservată nici la Iași, nici la București. Pe la sfîrșitul lui octombrie, Imperiul austro-ungar s-a dezmembrat. Istoricul I. Nistor și I. Flondor, amîndoi naționaliști români bucovineni și prieteni ai lui Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
vrut să se așeze lîngă șofer, dar nu a fost lăsat. A urcat în mașină, luînd loc pe bancheta din spate, înghesuit între numeroșii legionari. În acest moment, s-a întors dra Alina de la plimbare și și-a văzut tatăl împins în mașină. S-a apropiat și li s-a adresat legionarilor: "Unde-l duceți pe tata?! Ce vreți de la el? Tata e curat ca lacrima!" N-a primit nici un răspuns, iar mașina s-a pus în mișcare. S-au îndreptat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
origine japoneză. (Să nu uităm politica aplicată de englezi în Irlanda sau de alte manifestări naționaliste din Occident). Dacă naționalismul este o realitate atît de importantă (Iorga i-ar fi spus "manifestare organică), atunci nu este deloc înțelept să-l împingem într-un colț, cu spatele la zid. Dacă se întîmplă așa ceva, ne putem aștepta la reacții urîte și nu numai în Balcani. "Entitatea organică" Națiunea se va apăra singură. Iorga respingea șovinismul. El făcea întotdeauna distincție între un "naționalism defensiv" și unul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]