18,258 matches
-
canadiene Newfoundland și Labrador, aici potrivit săpăturilor efectuate, a existat prima așezare europeană din America de Nord și Emisfera de vest, care a aparținut vikingilor, aproximativ spre începutul secolului al XI-lea, fiind totodată cea mai vestică așezare a acestora. Înainte ca așezarea să fie fost descoperită, exploratorul norvegian Helge Ingstad, dea-lungul mai multor ani a încercat să găsească pământul care a fost enumerat în Saga, cunoscut ca "Vinland". Ingstad spera să găsească așezarea pe o distanță mare de la strâmtoarea Hudson în nord
L'Anse aux Meadows () [Corola-website/Science/325753_a_327082]
-
totodată cea mai vestică așezare a acestora. Înainte ca așezarea să fie fost descoperită, exploratorul norvegian Helge Ingstad, dea-lungul mai multor ani a încercat să găsească pământul care a fost enumerat în Saga, cunoscut ca "Vinland". Ingstad spera să găsească așezarea pe o distanță mare de la strâmtoarea Hudson în nord, până la Golful Sfântul Laurențiu la sud, și chiar mai departe spre sud la Long Island. În cele din urmă, în 1960, norvegianul a avut parte de succesul mult așteptat. Sunt aceste
L'Anse aux Meadows () [Corola-website/Science/325753_a_327082]
-
mare de la strâmtoarea Hudson în nord, până la Golful Sfântul Laurențiu la sud, și chiar mai departe spre sud la Long Island. În cele din urmă, în 1960, norvegianul a avut parte de succesul mult așteptat. Sunt aceste săpături, urme ale așezării lui Leif Eriksson din jurul anului 1003, rămâne încă un mister. Coloniștii francezi care au ajuns în teritoriul viitorului Quebec, au fost surprinși să afle de la irochezi, despre existența unui regat misterios, "Regatul din Saguenay", unde se presupunea că locuiau oameni
L'Anse aux Meadows () [Corola-website/Science/325753_a_327082]
-
opt adăposturi și o fierărie. Catarame din bronz, nituri de fier, și alte obiecte găsite în timpul săpăturilor au mers la expoziții în Washington și New York sub denumirea "Vikingii: Saga Nord-Atlantică" Pe baza unor ipoteze ale cercetătorilor, vikingii care au fondat așezarea la L' Anse aux Meadows, au sosit din Groenlanda vecină, unde Erik cel Roșu fondase o colonie normandă în anul 987. Se estimează că, în Newfoundland au trăit între 50-100 de persoane, care deja peste câțiva ani au părăsit insula
L'Anse aux Meadows () [Corola-website/Science/325753_a_327082]
-
Helge Marcus Ingstad (n. 30 decembrie 1899 - d. 29 martie 2001) a fost un explorator, arheolog și scriitor norvegian. Cunoscut pentru descoperirea sa din 1960, și anume a așezării vikingilor la L' Anse aux Meadows, de pe insula Newfoundland, provincia canadiană Newfoundland și Labrador. Așezarea datează din secolul XI, care a dovedit că europenii au vizitat America cu cinci secole înainte de Cristofor Columb. S-a născut pe 30 decembrie 1899
Helge Ingstad () [Corola-website/Science/325762_a_327091]
-
n. 30 decembrie 1899 - d. 29 martie 2001) a fost un explorator, arheolog și scriitor norvegian. Cunoscut pentru descoperirea sa din 1960, și anume a așezării vikingilor la L' Anse aux Meadows, de pe insula Newfoundland, provincia canadiană Newfoundland și Labrador. Așezarea datează din secolul XI, care a dovedit că europenii au vizitat America cu cinci secole înainte de Cristofor Columb. S-a născut pe 30 decembrie 1899 în Meråker, oraș de pe coasta vestică a județului Nord-Trøndelag. În tinerețe studiază la Levanger de
Helge Ingstad () [Corola-website/Science/325762_a_327091]
-
Vínland", în norvegiană și suedeză "") este numele dat unui teritoriu din America de Nord, de către vikingul Leif Eriksson aproximativ în anul 1000. În 1960 la L' Anse aux Meadows pe insula Newfoundland au fost găsite dovezi arheologice privind existența aici a unei așezări timpurii a vikingilor. În prezent teritoriul dat aparține de provincia canadiană Newfoundland și Labrador. Deși explorarea de către vikingi a Americii de Nord, a început cu mult înainte de Cristofor Columb, acest fapt s-a dovedit cu certitudine, după descoperirea exactă a locației așezării
Vinland () [Corola-website/Science/325750_a_327079]
-
așezări timpurii a vikingilor. În prezent teritoriul dat aparține de provincia canadiană Newfoundland și Labrador. Deși explorarea de către vikingi a Americii de Nord, a început cu mult înainte de Cristofor Columb, acest fapt s-a dovedit cu certitudine, după descoperirea exactă a locației așezării lor. Trebuie să recunoaștem că vikingii nu făceau o diferență între explorare și așezare în Groenlanda și Vinland, și de un studiu similar în Islanda. A fost doar o continuare a patriei lor, și conceptul de o altă lume, a
Vinland () [Corola-website/Science/325750_a_327079]
-
Labrador. Deși explorarea de către vikingi a Americii de Nord, a început cu mult înainte de Cristofor Columb, acest fapt s-a dovedit cu certitudine, după descoperirea exactă a locației așezării lor. Trebuie să recunoaștem că vikingii nu făceau o diferență între explorare și așezare în Groenlanda și Vinland, și de un studiu similar în Islanda. A fost doar o continuare a patriei lor, și conceptul de o altă lume, a apărut doar după o întâlnire cu triburile locale (Beothuk), care se diferențiau în mod
Vinland () [Corola-website/Science/325750_a_327079]
-
(în română "Cartea așezării") este cel mai important izvor de informații privind colonizarea Islandei. În elaborarea autorul a subliniat lista genealogică a primilor coloniști, majoritatea din ei de origine norvegiană. În ciuda unor inexactități, cartea are o importanță istorică mare. În Landnámabók sunt enumerați primii
Landnámabók () [Corola-website/Science/325800_a_327129]
-
arme din paleoliticul superior. Fosile de Cro-Magnon au fost desemenea descoperite în: Africa - Cape Flets, Fish Hoek, Nazlet Hater, în Europa - Capela Combinate, Mladeč, Předmostí. Trăiau în comunități de 15-30 de oameni și pentru prima dată în istorie au creat așezări. Locuințe erau peșterile, corturi făcute din piei, în Europa de Est existau adăposturi. Strămoșii oamenilor moderni au apărut în Africa de Est acum aproximativ 100-200.000 de ani. Cu 60.000 de ani în urmă, ei au migrat din Africa în Peninsula
Omul de Cro-Magnon () [Corola-website/Science/325807_a_327136]
-
episcopală a Islandei. A slujit ca preot în Stadre. El a fost căsătorit, a avut un fiu și o fiică. Importanța lui Ari în istoria și cultura islandeză este mare. El este autorul Cărții despre Islandezi ("Íslendingabók") și autorul Cărții așezării Islandezilor. Savantul a scris în latină și în limba islandeză veche. Pentru operele sale privind istoria timpurie a Islandei, mulți savanți l-au numit "Herodot al islandezilor".
Ari Þorgilsson () [Corola-website/Science/325801_a_327130]
-
a descoperit o fusaiolă de lut datând, probabil, din epoca fierului, expusă la Muzeul Național Brukenthal, Capidava, unde s-a găsit, pe lângă fusaiole, și un fus de lemn carbonizat, etc. Fusaiolele de ceramică, majoritatea de formă bitronconică, sunt prezente în așezările geto-dace pe tot parcursul perioadei cuprinse între sec. V a. Chr.-I p. Chr. Culturilor bronzului mijlociu de pe teritoriul de azi al României îi aparțin și așa-numitele " Capete de băț", care sunt obiecte de ceramică de diferite forme, asemănătoare
Fusaiolă () [Corola-website/Science/325816_a_327145]
-
î.Hr.. Doisprezece scrieri mesoamericane sunt cunoscute, cea mai veche fiind cea olmecă sau cea zapotecă, ambele din Mexic. În unele cazuri cercetătorii civilizațiilor antice consideră scrierea drept elementul de diferențiere între „oraș” și „sat”. Acești cercetători definesc „satul” ca fiind așezarea în care nu au avut loc schimburi de informații scrise, în timp ce „orașul” este așezarea în care este folosită scrierea pentru schimburi de informații și pentru înregistrarea acestora. poate începe cu cele mai vechi mijloace de comunicare vizuală care s-au
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
zapotecă, ambele din Mexic. În unele cazuri cercetătorii civilizațiilor antice consideră scrierea drept elementul de diferențiere între „oraș” și „sat”. Acești cercetători definesc „satul” ca fiind așezarea în care nu au avut loc schimburi de informații scrise, în timp ce „orașul” este așezarea în care este folosită scrierea pentru schimburi de informații și pentru înregistrarea acestora. poate începe cu cele mai vechi mijloace de comunicare vizuală care s-au păstrat: reprezentările picturale din paleolitic care, cu trecerea timpului, au evoluat în „protoscriere”. Funcția
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
primește explicația „fără niciun fel de îmbrăcăminte”. Povestea de mai târziu, cu episodul „Peeping Tom”, a apărut prima dată la cronicarii secolului al 17-lea. Desigur, povestea nu se găsește în documentele contemporane cu Godiva. Coventry a fost o mică așezare cu doar 69 de familii (și mânăstirea) înregistrate în "Domesday Book" câteva decenii mai târziu. Singurele taxe înregistrate sunt cele pentru cai și de aceea povestea rămâne îndoielnică atâta timp cât nu există nicio bază istorică pentru faimoasa plimbare. Povestea este îndoielnică
Lady Godiva () [Corola-website/Science/325021_a_326350]
-
pentru a stabili o legătură cu dinastia gepidă. Încheierea acestui război a determinat o modificare geopolitică masivă în regiunea Pannoniei, ca urmare a dispariției gepizilor ca entitate politico-militară, dublată de emigrarea longobarzilor în Italia, începând din anul următor, precum și de așezarea statornică a avarilor în regiune, ceea ce a pus capăt celor șase secole de dominație a germanicilor în bazinul pannonic. În pofida succesului repurtat în conflictul cu gepizii, Alboin a eșuat în încercarea de a spori puterea longobardă și era în situația
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
de la comitat ("comitatus") la ducat ("ducatus") semnala totodată o militarizare treptată a Italiei. Desemnarea unui centru fortificat cu titlu de capitală a noului ducat este importantă și prin aceea că anterior, când trăiau în Pannonia, longobarzii evitaseră să locuiască în așezări urbane. Longobarzii și-au menținut noua orientare în toate ducatele create ulterior. De la "Forum Iulii", Alboin a ajuns în continuare la Aquileia, cel mai important nod de comunicații din nord-estul Italiei, și capitala administrativă a provinciei "Venetia". Sosirea iminentă a
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
Padova), Mons Silicis (Monselice), Mantovei și Cremonei. Invazia regiunii Veneto a stârnit frică mare și a dus la valuri de refugiați spre regiunile de coastă controlate de bizantini. S-au format adevărate coloane conduse de episcopi locali. Refugiații au înființat așezări noi, precum Torcello și Heraclia. În marșul său, Alboin s-a deplasat spre apus, invadând regiunea Liguria din nord-estul Italiei și ajungând la 3 septembrie 569 în capitala acesteia, Mediolanum (Milano). Orașul fusese abandonat de "vicarius Italiae", autoritatea însărcinată cu
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
Sucevița () este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Suceava, Bucovina, România. Satul Sucevița este o seculară așezare românească situată la poalele Obcinei Mari, la limita vestică a Depresiunii Rădăuți, a fost și este cunoscut în țară și nu numai datorită locuitorilor ei harnici și gospodari, dar și existenței aici a Mănăstirii Sucevița - ctitorie a Movileștilor. Prima mențiune
Sucevița, Suceava () [Corola-website/Science/325052_a_326381]
-
etc. În fapt, nu există nicio evidență convingătoare pentru niciuna dintre propunerile de mai sus și există chiar posibilitatea ca sub numele de Wogastisburg să se ascundă doar un termen desemnând o temporară tabără de luptă, mai degrabă decât o așezare permanentă.
Bătălia de la Wogastisburg () [Corola-website/Science/325065_a_326394]
-
aer au loc creșteri de amoniac, zonele se extind și se răcesc, formând nori denși și înalți. În centuri, însă, aerul coboară, se încălzește adiabatic, iar norii albi de amoniac de evaporă, devenind nori mai ușori și de culoarea neagră. Așezarea, lățimea și viteza jeturilor sunt remarcabil de stabile, astfel că, între anii 1980 și 2000, aspectul acestora nu s-a schimbat semnificativ. Însă, există și exemple de schimbări, cum ar fi descreșterea vitezei unui jet de est (unul dintre cei
Atmosfera lui Jupiter () [Corola-website/Science/325064_a_326393]
-
din timpul lui Constantin Brâncoveanu, în stil brâncovenesc. În localitate se află "Situl arheologic de la Clinceni", cod LMI IF-I-s-B-15177, din punctul "biserică lui Ramadam Paleologu", traversata de drumul spre aerodromul Clinceni, pe malul stâng al pârâului Șabăr, care cuprinde trei așezări: Epoca daco-romană, sec. III - IV p. Chr., cod LMI IF-I-m-B-15177.03, Epoca medievală timpurie sec. IX - XI, cod LMI IF-I-m-B-15177.02 și Epoca medievală sec. XVI - XVIII, cod LMI IF-I-m-B-15177.01.
Clinceni, Ilfov () [Corola-website/Science/325068_a_326397]
-
iar noul exarh a înaintat către Roma. În dreptul Romei, Liutprand și-a stabilit tabăra pe malul îndepărtat al Tibrului în așa-numitul "Câmp al lui Nero" și a jucat rolul de arbitru, restituind exarhului doar orașul Ravenna dintre multe alte așezări cucerite de la bizantini anterior și totodată convingându-l pe papă să revină la supunerea față de împăratul de la Constantinopol (730). După moartea ducelui Theodo I de Bavaria, Liutprand s-a îndepărtat de foștii săi aliați Agilolfingi, pentru a întări relațiile cu
Liutprand al longobarzilor () [Corola-website/Science/325085_a_326414]
-
înființată de unul din căpitanii lui Mihai Viteazul, în jurul anului 1600. În zapisele de cumpărătoare ale moșiei se vorbește despre satul Văleni cu începere din anul 1641. O dovadă relativă din cartea lui Brâncoveanu către Șerban Cantacuzino Vel Paharnic, la așezarea moșiei Văleni, unde se zice: „Piatra d'întuiu a Vălenilor s'apus lângă apa Vezii". Numele de Văleni se trage de la Valea Vezii și se aseamănă cu situația topografică a localității și înseamnă sat în valea Vezii, râu principal lângă
Văleni, Olt () [Corola-website/Science/325122_a_326451]