17,681 matches
-
miraculoasa și - în cazul de față - aproape fatala operațiune prin care marele poloboc de Heidelberg al cașalotului este deșertat de conținutul lui. Capitolul LXXVII CISTERNA ȘI GĂLEȚILE Sprinten ca o pisică, Tashtego se cațără pe catarg și, rămînînd în picioare, aleargă pe verga mare pînă-n locul unde aceasta se ridică deasupra polobocului. El s-a înarmat cu o macara simplă, numită mandar și alcătuită din numai două piese, cu un singur șanț. Legînd această macara, în așa fel încît să atîrne
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
plonjeze. O asemenea presiune neîntreruptă asupra fierului înfipt, sfîrșește inevitabil prin eliminarea lui. Trebuia neapărat să înfigem în balenă o lance sau să ne resemnăm a o pierde. Dar era cu neputință să aducem ambarcațiunea lîngă flancul balenei, căci prea alerga repede și cu furie. Ce ne ramînea de făcut? Dintre numeroasele stratageme șiretlicuri, scamatorii și alte asemenea rafinamente admirabile, la care e silit să recurgă adesea vînătorul experimentat, nici una nu se compară cu manevra subtilă denumită „aruncarea lăncii“. Exercițiile cu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
unei cauze pe care, din pricina distanței, încă n-o puteam înțelege. în cele din urmă însă ne-am dat seama că balena se încurcase în saula harponului, ceea ce constituie un accident greu de imaginat chiar în istoria vînătorii de balene; alergase așa, cu sapa tăioasă în spinare, iar aceasta îi sfîșia adînc carnea, deoarece capătul liber al parîmei de care era prinsă sapa se încurcase în saula de harpon încolăcită în jurul cozii monstrului, încît acesta, înnebunit de durere, bătea violent apa
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
asta, capul ca abanosul al lui Pip apărea o floare de cuișoară. în clipa cînd căzuse fulgerător peste bord, nici un cuțit nu se ridicase să taie parîma, Stubb îi întorcea neîndurător spatele, iar balena parc-avea aripi, atît de repede alerga. în trei minute, între Pip și Stubb ajunse să se întindă o milă întreagă de ocean. Din mijlocul acestuia bietul Pip își întorcea capul cîrlionțat și negru către soare - un surghiunit solitar ca și el, deși mai înalt și mai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
strigă cu o voce ursuză, de marsuin: Ă Da, da, cu dragă inimă! Să ne încrucișăm ciolanele! Un braț și un picior! Un braț care nu mai poate fi niciodată scurtat și un picior care nu mai poate niciodată s-alerge! Unde-ai văzut-o pe Balena Albă? Și cînd? E mult de-atunci? -Ă Balena Albă, răspunse englezul arătînd cu brațu-i de fildeș spre răsărit și privind cu jale în lungul lui, ca printr-un telescop - acolo am văzut Balena
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
un singur cuvînt vreau să-ți spun: unde va ajunge țesătura ta? Ce palat e menită să împodobească? de ce toate aceste strădanii fără istov? Răspunde, țesătorule! oprește-ți mîna puțin! un singur cuvînt vreau să-ți spun! Dar nu, suveica aleargă, motivele zboară pe urzeală, covorul se desfășoară la nesfîrșit, ca apa unui pîrîu. Divinul țesător țese, făcînd atîta gălăgie cu războiul lui de țesut, încît nu mai poate auzi nici un glas omenes; iar noi, cei care ne uităm la război
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
legaseră o vergă, cîțiva mateloți, surprinși de fulger, se înghesuiau unii într-alții și atârnau ca un roi de viespi încremenite pe-o creangă, într-o livadă. Alții, înmărmuriți în diferite poziții, aidoma scheletelor de la Herculanum - în picioare, șezînd sau alergînd - parcă prinseseră rădăcini în punte, dar toți priveau în sus. Ă Da, da, băieți! strigă Ahab. Uitați-vă la flacăra albă. Uitați-vă bine la ea, căci ea ne luminează drumul spre Balena Albă! Dați-mi lanțurile alea legate de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
înapoi! Toată lumea jos din arboradă, să rămînă doar oamenii obișnuiți! Brațați! Pequod, care pînă atunci navigase cu vîntul în travers, se întoarse în direcția contrară, astfel încît acum înainta cu greu, înfruntînd briza și răscolind spuma propriului său silaj. „Acum aleargă contra vîntului, drept spre fălcile căscate ale monstrului, murmură Starbuck în sinea lui, înfășurînd peste parapet brațul vergii mari, tras mai înainte. Dumnezeu să ne aibe în pază, simt că mi s-au și muiat oasele, jilăvindu-mi carnea. Ascultîndu-l
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pentru că în Moldova împrejurările în care avea să se dezvolte erau mai slabe. O importantă împrejurare am văzut-o: o clasă mijlocie națională. Și are un înțeles deosebit faptul relatat de P. Poenaru 1 că la școala lui Gh. Lazăr alergau elevi din toate clasele sociale și anume și prăvăliași. Iată dar că clasa mijlocie a auzit cuvântul apostolului și, desigur, l-a răspândit mai departe. Trebuie să ne închipuim cum erau înțelese cuvintele patriotice și revoluționare ale lui Lazăr de
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
de ale sale, teorii scumpe: "Iorgu : Am cercat de toate fără a da de mulțămire!... Mi-am zdruncinat șelile prin droșce pe paveaua noastră... cea vândută carîtașilor!... făr a câștiga altă plăcere, decât o durere în șolduri ă...î Am alergat ca un iepure pe câmpul Copoiului, făr a căpăta altăceva decât o ocă de colb în piept și deplină încredințare că locuitorii Iașului au fost și sunt oamenii cei mai colbăiți din toată lumea... Am fost la balurile măscărite... vreu să
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
și populațiile al căror „părinte” se poate numi episcopul Niceta de Remesiana, spunând: „Pe tine te numește părinte întreaga regiune a Borei; la predicile tale, scitul se îmblânzește și cel învrăjbit cu sine părăsește pornirile sălbatice, fiindu-i tu învățător. Aleargă la tine geții și amândouă felurile de daci: cei ce cultivă pământul în interior și cei ce poartă căciuli de oaie și cresc bogate turme de vite pe malurile mănoase” (ale Dunării - n. n.). Precizarea de mai sus este deosebit de prețioasă
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
cariul în pieptul vechi al morii/ unde te duci călătorule?”, rezonanță, parcă, a versului eminescian. Fiorul existenței capătă acum o dimensiune tragică. Iubirea și moartea, pruncul ca speranță, ca viitor increat devin teme obsedante, într-o tensiune perpetuă, stranie: „Să alergi printre meri/ cu moartea pe buze/ spune-mi iubito/ cine-o ar mai putea face?” (Orpheu). Prin această antinomie structurală - sete de viață, bucurie, senzualitate vitală, voință de creație și conștiința sfârșitului apropiat - lirismul lui P. își află limita cea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288921_a_290250]
-
1 Nota 2 Nota 3 Nota 4 B. PROBE SPECIFICE t. Nota 1 Nota 2 Nota 3 Nota 4 Naveta specifică - pe distanța de 20 m se trasează 5 linii paralele la distanța de 5 m una față de cealaltă. Elevul aleargă de la linia de start la linia de la 10 m, după care se întoarce la linia de la 5 m, continuă alergarea până la linia de la 15 m, se întoarce la linia de la 10 m, după care aleargă la linia de la 20 m
EUR-Lex () [Corola-website/Law/156737_a_158066]
-
m una față de cealaltă. Elevul aleargă de la linia de start la linia de la 10 m, după care se întoarce la linia de la 5 m, continuă alergarea până la linia de la 15 m, se întoarce la linia de la 10 m, după care aleargă la linia de la 20 m și revine la linia de start. La fiecare schimbare de direcție elevul trebuie să atingă cu piciorul linia respectivă. C. CERINȚE MORFOLOGICE: tip robust, segmente lungi. BIATLON *Font 7* A. PROBE ȘI NORME PENTRU EVALUAREA
EUR-Lex () [Corola-website/Law/156737_a_158066]
-
către organele subordonate ca să se ia probe de scris de la toți știutorii de carte din sate. Regiunea de partid n-a cunoscut acest lucru și s-a aflat numai după ce în sate a început șeful de post de miliție să alerge gâfâind să găsească pretexte pentru chemarea oamenilor la miliție să le ceară probe de scris. Sigur, sunt abuzuri, cu implicații politice grave care puteau fi prevenite dacă organele de partid ar fi cunoscut din vreme aceste stări de lucruri. Sau
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
copleșit. Liftul care urcă descoperă zidul. Zidul Casei Scânteii, imaginea simbol a ideologiei, propagandei și cenzurii comuniste. Dar, în același timp, ne putem gândi și la zidurile care se tot dărâmă, cerând jertfă. Iar jertfa există în ambele versiuni. Bărbatul aleargă pe lângă coloanele edificiului comunist, așa cum Meșterul Manole cercetează înfrigurat să înțeleagă de ce cad stâlpii mănăstirii. Din nou liftul, un unghi subiectiv din care vedem, la fiecare etaj, grilajul de fier al ușilor. Ca niște zăbrele. Mai târziu, expresia acestor simboluri
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cu bicicleta sau pe jos... Calea ferată, ascunsă în pădure, drum înșelător, martor al dramei ce avea să pecetluiască un destin. Apa, ca un drum curgător, primordial, depozitar al bunelor și relelor pământului. Apa... în care se scaldă, în care aleargă, în care se cufundă... Tot apa îngăduie și pontonul pe care renasc amintirile cuplului odioasei echipe interpretate de Mircea Albulescu și Dorel Vișan. Este impresionantă economia de mijloace cu care Mircea Albulescu joacă senectutea personajului, altădată feroce, păstrându-i însă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
scenaristul întîlnește o tînără fostă prostituată în Italia. Împreună cu aceasta și cu un adolescent handicapat, hălăduiește pe drumuri de țară, pe maluri de apă spunîndu-le povestea lui și visul lui de a-și realiza filmul. Umblă toți trei pe biciclete,aleargă pe cîmp, se scaldă în apele lacului și vorbesc despre ei. Fata își spune povestea ei tristă, el și-o spune pe a lui (în flash-uri), numai adolescentul tace. Filmul e însă dincolo de acest nivel de semnificații și e
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
realizat de Anca IONIȚĂ 2014 Jocul bucuriei sau bucuria jocului Când am ajuns în sala mare a Teatrului Național "Radu Stanca", începuse repetiția... Regizorul Alexa Visarion era pe scenă alături de actorii Ilie Gheorghe și Marian Râlea. Repeta, ridica mâinile, zâmbea, alerga și se oprea, umplând cu ființa lui spațiul de joc. Am simțit că sunt la spectacol, public plătitor, într-o sală plină; cu trei actori pe scenă, un repertoriu de reacții și stări... Simțeam că și eu aș putea șă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
c] toate aceste acțiuni binevoitoare sunt orientate spre anumite scopuri personale ulterioare, sau chiar și numai pentru a ne ușura conștiința. Totuși, indiferent de satisfacția obținut], aceasta nu poate fi exprimat] în termeni pur hedoniști. În același fel, atunci cand un alerg]tor de curs] lung] se zbate pan] la moarte pentru a dep]și recordul de timp sau cand niște prizonieri prefer] s] îndure chinuri groaznice decât s] își tr]deze camarazii, a asocia satisfacția lor unei pl]ceri hedoniste ar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de vedere moral în determinarea severit]ții r]ului cauzat prin moarte. De exemplu, dac] sunt aruncat peste bord înainte s] scriu piesă de teatru pe care visez s] o scriu sau dac] un câine este ucis înainte s] mai alerge o dat] de-a lungul râului, dorințele noastre, ale amândurora, sunt z]d]rnicite în aceeași m]sur]. Tot ceea ce se poate spune este c] eu am suferit un r]u mai mare deoarece scrierea unei piese este mai important
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
din anturajul pacientului, psihiatrul însuși, încîntător bizare, trăsnite, se mișcă într-un peisaj de o frumusețe galantă. Și, dintr-o dată, în climatul acesta de confort provincial, ruptura, schisma: grupul vesel se plimbă pe malul lacului, se discută, se rîde, se aleargă, dar brusc, aiuritor, van Gogh se desprinde felin și se aruncă în apă. Stupoare! Cineva sare după el și-l readuce la mal, îl readuce la viață. Totul reintră în normal. De abia de-acum înainte distratul psihiatru va avea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în țară o pot decide. Pentru că, sîntem siguri, Lucia Hossu-Longin meditează, în continuare, la destinul operei sale. Mă-ntîlnesc iarăși cu Vitcu și schimb iar vorbe în doi peri ca și-altă dată. Sincer să fiu, cînd îl vedeam cu geanta-diplomat, alergînd spre Parlamentul lui pedeserist, îl ocoleam. Își părăsise actoria captivantă pentru o himeră de proastă calitate. Și-a regăsit acum mersul de gheișă preocupată. Și putem amesteca iar vorbe șui. Nu-ți mai văd mașina, îi spun. E-un hîrb
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
după-amiezile de sîmbătă, mai ales în ele, se perindă, pe sub fereastra atelierului, alaiurile nupțiale. Plecate de la Starea Civilă, în claxoane, alarme, păpuși cu stîrlici pe boturile mașinilor, balonașe (sugerînd mai degrabă, hazliu, incompatibilitatea prezervativelor în astfel de momente), cu puradei alergînd desculți în urma fericiților. Eroi de-o zi. Un eroism confecționat, sub semnul căruia eroii vor trebui să-și ducă, anonim și în muțenie, restul vieții. Secvențe de subterană. De obicei nu-mi place să rămîn dator cuiva de condiție joasă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
răpește somnul) alergător, TVR 2 ne oferă (la știri) imaginea unui exemplar din rasa noastră, pe numele lui Otzi, dezghețat, bietul de el, de-abia acum, în Alpi, după 5000 de ani. Ruptă-bucățică, doamne iartă-ne, cu cel ce tocmai alergase. De unde, nonagenarul unchi Costică, aflat și el în camera cu televizor, zice: Cum, dom'le, mai 'nainte alerga, iar acu-i țapăn, săracu! Dumnezeu să-l ierte! E un clip publicitar cu un bebeluș trăsnet, savurînd o cremă cu ciocolată
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]