21,524 matches
-
cutii de ambalaj, cărora le dă drumul pe apă, la intervale regulate. Deplin mister. Omul și-a construit o cabană rudimentară, locuiește acolo, unde nu prea încape din cauza cărților. Are un chip ciudat, interiorizat; este îmbrăcat sobru, într-o salopetă curată. Lucrează atent, nu-i place că îl deranjăm. Mie îmi interzice să pescuiesc o lădiță din cele pe care le trimite în lume. Pentru Domnia Voastră, îmi spune solemn, politicos, dar cu o răceală care mă îngheață, este potrivită numai "Biblia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
existat un voievod pe nume Tigur? Nu. Și confabulența nu-i decât o frumoasă greșeală. Nu-i nici în DEX. * Dar pe Strada " La zece mese" toamna este calmă, senină, frumoasă ca un descântec. Au fost zece mese în curtea curată a unuia care deschisese o crâșmă. El își spunea cârciumar, ori crâșmar (după cum se nimerea și după vorba clienților). Pe vremea lui nu erau încă baruri și nici barmani; și băuturile erau altele, mai ales vinuri, acrișoare toamna, limpezite iarna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
întorc de la școală, este o zi caldă, cu culori proaspete, cum sunt culorile la începutul toamnei. Nu-ți poți închipui că dincolo de calea ferată, destul de aproape, se întinde, haotic, pustiul. Aici este o sărăcie lucie; (dar "lucie", adică "lucioasă",lustruită, curată, îngrijită). Aici se simte tristețea vântului, ca un duh rău, și nici nu cred că se aude vântul pustiului de dincolo. Dar m-am înșelat. Pe Strada Casei este o casă, bineînțeles, de unde și numele. O casă ciudată, mare, foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
care sunt foarte periculoase, dar a scăzut numărul fumătorilor de lulea, care nu este periculoasă, noul meu prieten m-a întrebat pe cine caut pe aici, pe Strada Motocicletei. Pe nimeni. Habar n-aveam că această străduță, modestă, cu case curate, aliniate, și cu câțiva castani care își scutură frumoasele lor frunze galbene, se numește atât de ciudat, Strada Motocicletei. Nu găseam în mintea mea o explicație. Nu am întrebat nimic. Mi-a spus, fără să-l întreb, domnul de lângă mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Și nu m-am gândit la valoarea artistică a acestei amintiri. Duminică, rătăcind prin Piața Crângași, am descoperit un cartier de altă dată, fermecător, cu case burgheze, cu copaci îmbătrâniți și tufe de dumitrițe, cu mușcate în ferestre și perdeluțe curate. Era cald încă și câteva familii se pregăteau să mănânce în grădină, la mese sclipitor de albe. Ora de amiază blândă mă îndemna să rătăcesc, în voie, pe străzile liniștite. Nu prea știam cum voi găsi pe prietenii de care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
foarte potrivit, nu am îndrăznit niciodată să mă interesez de acest fapt. Teodosie este o prezență discretă, după cum ar putea fi și o absență discretă, nebăgată în seamă. Ca prezență, Teodosie mătură toată ziua aceleași alei, pe care le întreține curate, deși suprafața lor este mare. În preajma lui stă o permanentă grupare de câini maidanezi pe care Teodosie îi hrănește conștiincios; pentru dânsul nu cerșește, dar primește, pentru câini, tot ceea ce i se dă. Despre Teodosie nu știam mai nimic, pentru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
vin din generație în generație, nu sunt lipsite de poezie. Strada Speranței este, oricum, "poetică". Strada Speranței este o uliță unde casele, destul de modeste, sclipesc de curățenie și geamurile, deși nu s-au înlocuit cu termopane, sunt și ele foarte curate. Este o stradă veselă, poate pentru că are în geamuri flori colorate în nuanțe vii; are multe mușcate, flori care s-au cam demodat în ultimul timp. Pe strada Speranței sunt mulți pensionari; este firesc, pensionarii ar cam avea nevoie de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
crâșmă cu bănci și mese de lemn lustruit, cu o lampă străveche atârnată de grindă. Să-mi fi petrecut acolo câte o seară, în timp ce afară înnoptează în aroma vesperală a laptelui, de obicei afumat, a mămăligii simple, întinsă pe lemnul curat. În drum spre casă aș fi tras cu ochiul la cristalina lună. Aceste mici plăceri, ce mari și pașnice, totale plăceri sunt... Ajungând acasă, să întârzii, absent, sub cerul pulsând de mii de stele sau să ascult, toamna, ploaia, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ceferiștii, costa 115 lei. Ne-am mai plimbat prin oraș. Eu am descheiat hăinuța, să se vadă ceasul. Aveam o mândrie de împărat recent promovat. Totul mi se părea o minune. lașul, care era totuși destul de mizerabil, mi se părea curat și magnific. Trăgeam cu ochii la trecători, să văd dacă observă ceasul meu. Însă abia noaptea, în tren, minunea a devenit fericire. Noaptea, în vagonul Iași-Cetatea Albă-Bugaz, după ce s-a stins lumina (erau puțini călători), tot uitându-mă la ceas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
să li se întâmple; aveam impresia că se pregătesc pentru a fi primiți în audiență de Dumnezeu. Nu exagerez, nu greșesc utilizând această metaforă. Erau gătiți cu hainele cele mai bune, sigur păstrate pentru rarele ocazii festive, sigur pentru înmormântare. Curați, ferchezuiți, cu pantofi strălucind, printre bolnavi erau câțiva tineri. Încă înainte de urcarea în autobuz, s-au creat afinități, o atmosferă grijulie, o așteptare bucuroasă. A venit autobuzul, unul elegant, ceea ce i-a impresionat pe toți. (Unii nu-și închipuiau că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pentru a mai fi nevoie și de sprijinul biografiei auctoriale. Inventarul scenografic al romanului confirmă și el decupajul Epocii de Aur a pirateriei. Conținutul cufărului lui Bill, de exemplu, dezvăluie obiecte familiare unui marinar de carieră : un rând de haine curate, nepurtate vreodată (răgazurile unei legitimări legale, prin porturi și printre oameni obișnuiți, erau puține și riscante, la tâlharii de mare) ; cvadrant (vechi instrument de navigație, anterior sextantului) ; cană de cositor ; păpuși de tutun ; două perechi de pistoale (din cauza singurului foc
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
Sherman). În stilul cinematografic al epocii, machiajul era strident, soun dul era spart (filmările se făceau, în mare parte, în studio), iar decorurile, butaforie evidentă. Singurele lucruri rebele erau părul lung și câteva haine fluturând, prea puține ca să compenseze vestimentația curată, bine croită și sclipitoare, chipurile proaspăt bărbierite, înfruntările transparent trucate și bietele machete de corăbii plutitoare, filmate astfel încât să pară reale (dunetele sau punțile de vase pe care se mișcau actorii nu erau altceva decât uriașe sceneplatforme, funcționabile, pentru turnarea
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
Sherman). În stilul cinematografic al epocii, machiajul era strident, soun dul era spart (filmările se făceau, în mare parte, în studio), iar decorurile, butaforie evidentă. Singurele lucruri rebele erau părul lung și câteva haine fluturând, prea puține ca să compenseze vestimentația curată, bine croită și sclipitoare, chipurile proaspăt bărbierite, înfruntările transparent trucate și bietele machete de corăbii plutitoare, filmate astfel încât să pară reale (dunetele sau punțile de vase pe care se mișcau actorii nu erau altceva decât uriașe sceneplatforme, funcționabile, pentru turnarea
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
dându-mi seama de adâncimea de lac de munte a sufletului său senin, de pătrunderea inteligenței lui sclipitoare și de vastitatea cunoștințelor lui istorice, care de pe atunci depășeau pe ale celor mai mulți profesori universitari. Și iată că acum, pe acest om curat, cel mai bun istoric al Românilor pe care l-a avut până acum știința românească, bun cunoscător al tuturor limbilor slave și a nu știu câtor limbi germanice și neolatine, fără să mai amintesc de limbile clasice, muncitor pasionat, vorbitor
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
ordinelor primite, de militari camuflați în magistrați, spre a da sentințele dinainte stabilite de Antonescu I și II & Co. Dacă actualul regim va cerceta cu atenție gestiunile demnitarilor antonescieni, mă îndoiesc că vor fi 20% care să scape cu fața curată. Dacă n-ar fi decât miliardele celebrului „Patronaj” și afirmația mea tot ar fi îndreptățită. [280] În sfârșit, cu sau fără greșeli, îngeri să fi fost legionarii și Antonescu tot i-ar fi îndepărtat și împroșcat cu noroiul propriei persoane
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
ghioceii, nădejdi risipite, Ruginiți sunt macii patimei deșarte. Însă, dintre florile crescute-n grădină Chiar cea mai gingașe nu s-a scuturat: E iubirea noastră, caldă și senină, Căreia și timpul i s-a închinat. Jilava, mai 1955 Dezamăgire Copil curat cum e cristalul Pe drumul vieții am pornit, Și nu credeam că tot amarul În cale-îmi va fi troienit. Cei răi, cu ură ne-ncetată, M-au tot pândit și m-au lovit Cei buni, cu frică blestemată, Ca pe-un
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
necunoscut sau unei necunoscute, cu vorbele: Salut! Ce mai faci? Ai grijă de tine! M-am închipuit mamă de fată în Boston, stând fără stres că întârzie noaptea. M-am închipuit, ieșind din blocul meu din Berceni, dintr-un lift curat, nefolosit noaptea pe post de WC public. Cu toate gunoaiele adunate în saci și cărate la prima oră în containere închise. M-am închipuit ieșind noaptea în Parcul Tineretului, într-o călătorie insomniacă, salutată de un polițist care rula încetișor
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
transfer al carității, atribuție a moralității individuale și comunitare. Au expropriat caritatea, iar noi nu ne-am opus. Uneori ne-a convenit să fim victime privilegiate, mai ales clienți favoriți. Instituirea carității în locul dreptății ca politică de stat este populism curat și miroase de te ucide a telenovele latino-americane și românești, cu baroni generoși care își spală păcatele făcând o biserică, o televiziune, un ziar, un institut, dând o masă pentru nevoiași în fața celor de mai sus. Într-o astfel de
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
să aibă resurse inepuizabile. Imaginați-vă, tineri cititori, că erați educați de mici copii că acesta este mersul „implacabil” al istoriei. Așa au fost educate multe generații din România, inclusiv a mea. Cei mai mulți ne-am dat seama repede că este curată demagogie, că între „idealurile luminoase” și starea de fapt se întinde un hău. Totuși, o minoritate generațională avea altă percepție: e posibil ca „mulțimea”, „masele” să trăiască din redistribuirea unei sărăcii tot mai adânci. Dar noi, noi cei „aleși”, factorul
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
drepturile minorităților (altfel avem de-a face cu tirania majorității), a pluralismului, separației puterilor, devin condiții sine qua non, indiferent că, în felul nostru, avem anumite preferințe ideologice: conservatorism, creștin-democrație, liberalism, socialism, feminism, ecologie. Neprotejarea nucleului tare al democrației este curată sinucidere profesională. Ce se întâmplă atunci când politologii au clienți privați? În principiu, nimic nu se schimbă substanțial, din punct de vedere deontologic. Un astfel de politolog se pliază pe profilul ideologic al „clientului” (partid sau politician) și face servicii de
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
vor, ca peste tot în lume, cele mai ieftine automobile de cea mai bună calitate, indiferent că sunt mai mult sau mai puțin noi. Europa fără taxe vamale nu pare să fie visul feudalilor locali, ceea ce, trebuie să recunoaștem, e „curat liberal”. Actul de protecție a afacerilor celor pe care îi patronezi, fie și onorific, în dauna cetățenilor se numește, atunci când ești prim-ministru, capturarea statului în favoarea grupului de interese al Asociației Producătorilor și Importatorilor de Automobile. În timp ce intelectualii își pierd
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
neînțeles cum oameni cu educație superioară tind să-i blameze mereu pe alții pentru tot ce li se întâmplă (eventual guvernele), sunt gata, nu pentru critică, ci pentru demolare și trecere în derizoriu. Probabil că normalitatea continuă să fie donquijotism curat. Text publicat în 22, 19-25 iulie 2005 Leagănul politic al clanurilor universitare În urmă cu zece ani citeam un studiu care purta titlul: „On trusting more and contracting less” („Să ne încredem mai mult și să contractăm mai puțin”). Studiul
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
în ciuda „imposibilului”. Rețeta de supraviețuire este clasică. Angajații români i-au dus la casele de la țară, le-au arătat purceii, vaca, găinile, pivnițele cu conserve, arăturile, livada. Banii de la fabrică mergeau strict pe electricitate, gaze, telefon, impozite. „Dar asta e curată exploatare din partea patronatului!”, le-au replicat sindicaliștii francezi! Românii și-au luat inima socialistă în dinți și au vorbit cu managerii sucursalei românești, împreună cu sindicaliștii omologi, șomeri în favoarea fraților euro-români, prospectând o mărire de salariu. Răspunsul a venit ca o
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
mult, te obligă îngrozitor. Cred că până la urmă sensul vieții fiecăruia vine din ce facem noi, cu noi înșine, indiferent de determinările la care am fost supuși fără să vrem. „În spațiul modernității, etica promovată de Gabriel Liiceanu este exotism curat.” O.Ș.: A apărut, vara asta, o carte la Editura Compania, Noii precupeți de Adrian Gavrilescu, unde se vorbește despre „feminismul în familie” cultivat de Mihaela Miroiu, se vorbește despre matriarhatul de la SNSPA și despre „mormanul de poșete” tot de la
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
a semnat actul de colaborare cu securitatea. M.M.: Da, nimeni nu spune că nu avea responsabilitate. Dar sentimentul meu este următorul: Gabriel Liiceanu este adeptul unui anumit tip de etică. În spațiul modernității, etica promovată de Gabriel Liiceanu este exotism curat. Când se discută despre etica în viața publică, în spațiul secular al vieții publice și se aplică paradigme mari de gândire - dacă este să mă gândesc la cele filozofice (kantiană, utilitaristă, cea legată de etica drepturilor sau de etica virtuților
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]