18,301 matches
-
de dramatism - a colaborat la numeroase reviste culturale și sociale ale vremii: ""Rampa"", ""Flacăra"", ""Clopotul"", ""Hiena"" etc. - sunt mărturii ale participării intense la viața epocii. Pictura rămâne, dincolo de frământările cotidiene, de angajarea în evenimentele contemporane, senină, vorbind despre un ideal estetic clasic, despre cultul frumosului, despre o artă înțeleasă ca expresie a permanenței valorilor spirituale. Această viziune autonomă se conturează în portretele de copii. "Ochii lui Tonitza", ochii copiilor pictați de el, ne privesc astăzi cu o nostalgică inocență, cu o
Nicolae Tonitza () [Corola-website/Science/297815_a_299144]
-
unde putrezesc în subsoluri, fiind readuse la Atena pe la 100 î.e.n. În 86 î.e.n., sunt aduse la Roma și ajung mai târziu până la Andronicus din Rodos. Vastul sistem filosofic și științific conceput de Aristotel, uimitor prin diversitate (logică, teologie, politică, estetică, fizică, astronomie, zoologie etc.) și profunzime, a stat la baza gândirii medievale creștine și islamice și a fost axul culturii Occidentului până la sfârșitul secolului al XVII-lea. Din cele peste 150 de lucrări care îi sunt atribuite (Diogenes Laertios menționa
Aristotel () [Corola-website/Science/297816_a_299145]
-
se remarcă datoria dispunerii frumoase a ferestrelor lor duble, ce conțin frize pictate și tavane cu grinzi frumos șlefuite. Cu toate acestea, nimic din atmosfera interioară sau exterioară, degajată de aceste case nu trădează opulență ci, dimpotrivă, persistă un simț estetic echilibrat al arhitecturii, supus în special funcțiunii sale habituale. În ultimii ani, o mare parte a centrului istoric, conținând aceste frumoase case, a fost cu mare atenție restaurat. În spațiul de după arcade au fost amenajate magazine de confecții ce aparțin
Zamość () [Corola-website/Science/297819_a_299148]
-
având scopuri precise. Ea nu urmărea realizarea frumosului ci să reprezinte o alegorie a binelui, a virtuții. În ceea ce privește conceptul de “frumos” în egipteană se știe că acest termen are și sensul de “bun” (moral și utilitar) și sensul de “frumos” (estetic). Aceste tendințe sunt vizibile încă din imperiul vechi, unde cele două sensuri coexistă. În greacă termenul “frumos” - "kalos" capătă sensul de “bun” doar în epoca creștină. Opera de artă egipteană nu trebuie admirată pentru frumusețea ei, ci înțeleasă, interpretată prin
Egipt () [Corola-website/Science/297830_a_299159]
-
similară cu valorile poeziei caligrafiei picturii și artei grădinăritului ar trebui să plâng pentru nașterea lui mult mai mult decât pentru moartea lui salvarea se află în aspirația spre puritate condiție etică dar și în sublimarea vieții în artă condiție estetică dimineața avioanele care au putut au decolat piloții luând cu ei și mecanicii înghesuiți în locul stațiilor de radio ulterior cu un clișeu metalic ca matriță se îndepărtează stratul protector fără se afecta emulsia informații limitate precum și legăturile dintre aceste culturi
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
Carl Gustaf (n. 6 iulie 1859 Olshammar (Örebro) - d. 20 mai 1940 Övralid ) a fost un poet și prozator suedez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1916. Creația sa, înscrisă în registrul neoromantismului este animată de concepția idealismului estetic. A inovat lirica națională introducând în poezie elemente ludice și baroce. ""ca o recunoaștere a importanței sale ca reprezentant al unei noi faze în beletristica noastră"". provine dintr-o familie de diplomați și ofițeri. S-a născut în 1859 la
Verner von Heidenstam () [Corola-website/Science/297870_a_299199]
-
indivizi. În a treia lucrare de critică, "Critica puterii de judecare" ("Kritik der Urteilskraft", 1790), Kant abordează problemele de estetică. Frumosul artistic este strâns legat de alcătuirea naturii, în special când aceasta dă prilejul senzației de sublim. "Frumos" în sens estetic este ceea ce se contemplă cu o satisfacție desinteresată, lipsită de intenție sau scop personal, în forma sa cea mai pură. Această concepție a influențat în mod hotărâtor mișcarea literară denumită ""Sturm und Drang"" ("Furtună și Avânt"). Estetica lui Kant pornește
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
în mod hotărâtor mișcarea literară denumită ""Sturm und Drang"" ("Furtună și Avânt"). Estetica lui Kant pornește de la o problemă fundamentală, pe care el a formulat-o în mai multe feluri, dându-i uneori structura unei „antinomii„. Conform „antinomiei gustului”, judecata estetică pare să se afle in conflict cu ea insăși : ea nu poate să fie estetică (o expresie a unei experiențe subiective) si in același timp o judecată (pretinzând acord universal). Și totuși oamenii, numai în virtutea raționalității lor, sunt dispuși sa
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
altă parte ei își exprimă plăcerea sub forma unei judecăți, vorbind despre „frumusețe ca și cum ar fi o proprietate a obiectului”, reprezentând astfel plăcerea pe care o resimt ca fiind valabilă în mod obiectiv. Atitudinile, sentimentele și judecățile noastre sunt numite estetice tocmai pentru motivul că au o legătură directă cu experiența. Prin urmare nimeni nu poate să judece asupra frumuseții unui obiect pe care nu l-a văzut sau auzit niciodată. Numai experiența este aceea care face posibilă întotdeauna o judecată
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
tocmai pentru motivul că au o legătură directă cu experiența. Prin urmare nimeni nu poate să judece asupra frumuseții unui obiect pe care nu l-a văzut sau auzit niciodată. Numai experiența este aceea care face posibilă întotdeauna o judecată estetică, ci nu gândirea conceptuală, astfel că orice factor care alterează experiența unui obiect alterează și semnificația sa estetică (de aceea poezia nu poate fi tradusă fără a pierde ceva din frumusețea originală). Pe lângă preocupările sale filozofice, Kant a publicat și
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
frumuseții unui obiect pe care nu l-a văzut sau auzit niciodată. Numai experiența este aceea care face posibilă întotdeauna o judecată estetică, ci nu gândirea conceptuală, astfel că orice factor care alterează experiența unui obiect alterează și semnificația sa estetică (de aceea poezia nu poate fi tradusă fără a pierde ceva din frumusețea originală). Pe lângă preocupările sale filozofice, Kant a publicat și o serie de lucrări în domeniul științelor naturii. Una din cele mai importante este "Istoria generală a naturii
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
povestiri ("The Happy Prince and Other Stories", 1888), eseuri ("The Soul of Man under Socialism", 1891). Romanul „Portretul lui Dorian Gray” ("The Picture of Dorian Gray", 1891), cea mai importantă operă a sa, este o ilustrare pregnantă a principiilor sale estetice. El definește rolul artistului în căutarea rafinamentului și frumosului și situează arta mai presus de viață, pentru că exprimă esența caracterelor și a fenomenelor mai fidel decât însăși realitatea. În creația sa dramatică, „Evantaiul doamnei Windermere” ("Lady Windermere's Fan", 1892
Oscar Wilde () [Corola-website/Science/297971_a_299300]
-
modele impuse. E nevoie de un nou discurs al corpului performativ care, pe de o parte, să submineze clișee corporale brutal axate pe materialitatea seductivă a corpului, iar pe de altă parte, să-i opună o altă retorică vizuală. Operațiile estetice în direct, durerea corporală expusă de multe ori ca instrument de a face rating, liposucțiile și liftingurile adulate pe prima pagină a tabloidelor, glorificarea corpurilor care trebuie să se supună performanței formelor normate și dezirabilității perfecțiunii induse îl fac pe
Guillermo Gómez-Peňa: Repolitizarea, reumanizarea și decolonizarea corpurilor () [Corola-website/Science/296118_a_297447]
-
în lucrarea de doctorat, susținută la UNATC „I.L.Caragiale” în iunie 2015<i>.</i></p> 1Guillermo Gómez- Peňa s-a născut în Mexico City și s-a mutat în Statele Unite ale Americii în 1978. Performance-urile lui explorează teme și limbaje estetice în care noțiunea de graniță revine constant, criticând politici coloniale, reprezentări identitare stereotipizante, clișee discursive stigmatizante și ierarhii pe care sistemele de putere le impun, probându-și autoritatea prin diverse mecanisme de subordonare. Este fondatorul organizației de artiști „La Pocha
Guillermo Gómez-Peňa: Repolitizarea, reumanizarea și decolonizarea corpurilor () [Corola-website/Science/296118_a_297447]
-
eliminată din discursul criticii de artă, reprezentarea feminină este analizată uneori ca produs al unui sistem de clasă. Spre exemplu, într-o lucrare de C.Cernîșevski, tradusă și publicată la Cartea Rusă, este subliniat modul în care este produsă valorizarea estetică în interiorul unei structuri de clasă, fără să fie provocată poziționarea subiectului feminin ca obiect al privirii și al dorinței.Iar în critica de artă a timpului, critica Lelia Rudașcu abordează aproximativ aceeași poziție critică. Prin abundența portretelor de personaje masculine
Realism socialist și gen - Feminitate în discursul criticii de artă în deceniul al șaselea () [Corola-website/Science/296141_a_297470]
-
de a rupe din sfera exclusivă a masculinității câteva dintre caracteristicile tradițional asociate cu aceasta, discursul criticii realist socialiste produce o intervenție interesantă, care privește, printre altele și dislocarea reprezentării genizate din postura tradițională în arta occidentală de suprafață structurată estetic de privirea masculină. (Prima parte a acestui material: http://artapolitica.ro/2016/10/05/despre-dreptul-de-a-privi-si-interpreta-arta-realist-socialista-dintr-o-perspectiva-feminista-locala-1/
Realism socialist și gen - Feminitate în discursul criticii de artă în deceniul al șaselea () [Corola-website/Science/296141_a_297470]
-
opt ore în care „spectatorul” e mai degrabă martor care însoțește un parcurs. În The Agency of Touch mă interesează zona de reacție imediată, pentru că participantul devine spectatorul propriilor senzații. În acești termeni, lucrarea nu se judecă numai în termeni estetici. Există o ramură destul de clară care se cheamă tactile, sensorial art și care are legătură cu politicile simțurilor și modurile lor de explorare.</spân></spân></p> Ce e politic în ce faci tu? Corpul oricum este politic în sine. Politic
”Abordez tactilitatea și corporalitatea într-o societate care le marginalizează” - Interviu cu Mădălina Dan (2) () [Corola-website/Science/296147_a_297476]
-
b>Teatrul Oprimaților</b></spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">, nu are aspirații universale, ci se concentrează pe importantă specificului local, având ca principii de bază refuzul separării între estetic și politic, și critica, directă sau implicită, a mecanismelor coloniale și neo-coloniale.</spân></spân></spân></p> Un exemplu complet diferit ne ofera spectacolele tradiționale anuale ale comunităților native din Tepoztlin, Mexic, documentate de Diana Taylor. Aparent, aceste spectacole, care sunt
Auto-reprezentare prin teatru politic în contexte (de)coloniale. Nigeria, Mexic, Palestina, Peru () [Corola-website/Science/296125_a_297454]
-
ro-RO">. Teatrul inițiat de Zavala a fost un teatru de propagandă, care pe de-o parte explică contextul de oprimare și exploatare și pe de altă parte îndemna la lupta revoluționară și la înrolarea în mișcare. Din punct de vedere estetic, a preluat formule clasice, pe care, asemeni modelului propus de revoluția culturală chineză, dar și teatrului anarhist latino-american, le-a pus în slujba ideilor revoluționare:</spân></spân></spân></p> „Sendero Luminoso</spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif
Auto-reprezentare prin teatru politic în contexte (de)coloniale. Nigeria, Mexic, Palestina, Peru () [Corola-website/Science/296125_a_297454]
-
completă în lupta armată a artistului Zavala nu este mai consecventă decât soluția lui Augusto Boal și a trupei sale, care, confruntați cu o situație similară, refuză implicarea și revin la statutul de artiști care ofera diverse tipuri de lecții estetice și politice de la distanță confortabilă a vietii de clasă de mijloc? Experiența-limită a acestui teatru de gherilă naște o serie de probleme etice complexe, dincolo de privirile super-ideologizate pro- sau contra- din societatea contemporană peruana (Quiroz Tores 2010, Valenzuela 2011). </spân
Auto-reprezentare prin teatru politic în contexte (de)coloniale. Nigeria, Mexic, Palestina, Peru () [Corola-website/Science/296125_a_297454]
-
degrabă pe filiera bătrânilor punkiști John Cooper Clarke și Mark Smith puși pe subiecte mai recente, care seamănă cu cele ale lui The Streets sau Half Mân Half Biscuit. </spân></spân><spân style="color: #252525;"><spân style="font-size: medium;"> Dincolo de estetic, băieții sunt mai degrabă o trupă de post-punk, în primul rând pentru spirit avangardist, vers caustic și asumat politic.</spân></spân></spân></p> Versurile joacă între ambiguitatea unui beatnik care conversează cu un lad de cartier; Jason înjură mult, si
No one’s bOthered () [Corola-website/Science/296153_a_297482]
-
înțelegere comună și precisă a ce înseamnă „artă burgheză”. Eu aș zice că este un concept aproape inoperant. În primul rând, „arta” înțeleasă în sensul și accepțiunea super-răspândită astăzi, de activitate a omului care are drept scop producerea unor valori estetice, este o invenție a modernității, deci legată intrinsec de ascensiunea și configurarea burgheziei drept clasă-agent al transformărilor istorice. Mai mult, în acest moment, cvasi-totalitatea a ceea ce este considerat „artă”, produs și receptat în sfera publică, este produsul acelei vag definite
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (II) () [Corola-website/Science/296166_a_297495]
-
Lazăr servesc un paragraf care ascunde în spatele prețiozității un ultim atac, pe cât de tranșant, pe atât de lipsit de substanță. Să îl redăm pe larg: „interpretarea politică a artei nu poate face uz de niște moduri de lectură sau soluții estetice oarecum apriorice și decontextualizante, de vreme ce are de-a face cu probleme sociale și politice bine înrădăcinate într-un specific istoric. Altfel, ea devine, din lentilă indispensabilă, o cheie de lectură universală, ce poate fi mînuită fără fricțiuni, contestată sau nu
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (II) () [Corola-website/Science/296166_a_297495]
-
vrea ceva complicat, vrea să se relaxeze, vrea entertainment: Oliver a sugerat să aduc argumentul celor de la Forced Entertainment. Ce spuneți de Forced Entertainment</strong>? Nu despre teatru politic e vorba, ci despre un tip de demers artistic - în care esteticul e fertilizat, nu eliminat de preocuparea pentru teme sociale și politice actuale. Construcție și deconstrucție. Iugoslavia, hegemonia unei instituții culturale, statul, statuile. Ce suntem? Ce vom deveni. [caption id="attachment 3895" align="aligncenter" width="1024"] Foto: Oana Hodade[/caption] Andrei Măjeri
Instituțiile publice de cultură - niște frigidere în care cultura stă la rece? -Partea a-II-a () [Corola-website/Science/296171_a_297500]
-
exista decât ca mijloc de a proslăvi și/ sau ilustra formă (la Platon), pe Dumnezeu (în creștinism), avântul proletar (în comunism) ajungem la extremă în care arta trebuie judecată exclusiv după propriile criterii care nu pot fi decât de natură estetică! Izolați într-un turn de fildeș, artiștii scăpa oricărei forme de responsabilizare socială! Artă nu e un vehicul de progres social. Orice încercare de a o privi astfel o transformă în pură propagandă, lucru care va scădea inevitabil valoarea estetică
De câți năpăstuiți ai nevoie ca să devii artist celebru? () [Corola-website/Science/296173_a_297502]