18,182 matches
-
oraș normand la malul Canalului Mânecii. Tatăl său, Constant Denis, se stabilește nu departe de Paris, în orășelul Saint-Germain-en-Laye. După absolvirea liceului Condorcet din Paris, Denis frecventează Muzeul Louvre unde descoperă tablourile lui Fra Angelico, care îi marchează vocația de viitor pictor religios. Se înscrie la École de Beaux-Arts și, incepand cu anul 1888, frecventează cursurile Academiei Julian. Aici întâlnește pe Paul Sérusier, împreună cu care pune bazele mișcării artistice Leș Nabis. Datorită preocupării sale pentru teoria artei, Maurice Denis devine purtătorul de
Maurice Denis () [Corola-website/Science/328754_a_330083]
-
tablou enigmatic ""Mystère des Pâques"" semnat cu monograma "Maud", care adaugă operei un plus de mister. În 1891, intră în contact cu Henry Lerolle care îi cumpăra un tablou și îi comandă și decorarea unui plafon. În anturajul lui Lerolle, pictorul întâlnește pe compozitorul Ernest Chausson, de la care primește comandă pentru decorarea a trei plafonuri în locuința lui particulară de pe bulevardul Courcelles. Lerolle îl prezintă faimosului galerist Paul Durand-Ruel, care îi susține carieră artistică. În 1893 se căsătorește cu Marthe Meurier
Maurice Denis () [Corola-website/Science/328754_a_330083]
-
iulie-august 1913 (cap. XXV-XXX, pp. 5-29) și nr. 9/septembrie 1913 (cap. XXXI-XXXVI, pp. 257-276). Prima publicare în volum a fost realizată în 1915 de către Editura Minerva din București. Ediția princeps avea 276 de pagini și conținea ilustrații realizate de pictorul Stoica Dumitrescu (1886-1956). Romanul "Neamul Șoimăreștilor" (1915) prezintă începuturile decăderii social-economico-politice a Moldovei, legată de autor de confiscarea pământurilor țăranilor liberi de către o clasă boierească tot mai lacomă. Tema principală a acestui roman o reprezintă lupta țăranilor liberi ai Moldovei
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
(n.26 martie 1944, București) este un pictor român, membru al Uniunii Artiștilor Plastici. s-a născut la București; a urmat cursurile gimnaziale în Iași și două clase de liceu. În acești ani Radu studiază desenul cu Nicolae Popa, Dan Hatmanu, Vidinevschi si Mihai Cămăruț. Datorită oportunității pe
Radu Darânga () [Corola-website/Science/328780_a_330109]
-
desen ale cărei cursuri le termină în anul 1974. Debutul său în vânzarea de picturi o face în anii ’70 când vinde prima pânză cu amicul său Valeriu Pantazi. După externarea sa din sanatoriul din Socola, Radu Darânga devine ucenic pictor - restaurator de biserici în directa îndrumare a pictorului Arutin Avachian care începând din anul 1961 era directorul restaurator al monumentelor istorice. Radu Darânga și Arutin Avachian au lucrat în tandem la Biserica Sfântul Ioan de la Bucur Obor, la restaurarea paraclisului
Radu Darânga () [Corola-website/Science/328780_a_330109]
-
1974. Debutul său în vânzarea de picturi o face în anii ’70 când vinde prima pânză cu amicul său Valeriu Pantazi. După externarea sa din sanatoriul din Socola, Radu Darânga devine ucenic pictor - restaurator de biserici în directa îndrumare a pictorului Arutin Avachian care începând din anul 1961 era directorul restaurator al monumentelor istorice. Radu Darânga și Arutin Avachian au lucrat în tandem la Biserica Sfântul Ioan de la Bucur Obor, la restaurarea paraclisului din Curtea de Argeș, la Biserica Sfânta Precista din Bacău
Radu Darânga () [Corola-website/Science/328780_a_330109]
-
la restaurarea paraclisului din Curtea de Argeș, la Biserica Sfânta Precista din Bacău. După terminarea studiilor, Radu Darânga, la vârsta de 30 de ani, este repartizat ca profesor de desen la școala din Medgidia unde va face naveta săptămânal. În acești ani pictorul se căsătorește și va scăpa de rutina didactică din Medgidia prin aceeași metodă cu care a scăpat de armată. Certificatele medicale și o nouă internare la sanatoriul din Socola îl scapă pe Darânga de profesia de dascăl. În acest timp
Radu Darânga () [Corola-website/Science/328780_a_330109]
-
Socola îl scapă pe Darânga de profesia de dascăl. În acest timp, Radu Darânga pictează neobosit și-și face debutul expozițional în anul 1979 și devine membru al Uniunii Artiștilor Plastici cu ajutorul sculptorului Adrian Popovici în anii ‘80. Așa cum însuși pictorul mărturisește, în anii ’80 i s-a propus să realizeze portretul rabinului Franței, după care Radu Darânga a deschis mai multe expoziții personale în Hexagon începând din anul 1988 și apoi în 1991 - 1993 Taverny -Franța, 1995 - Versailles și 1997
Radu Darânga () [Corola-website/Science/328780_a_330109]
-
controverse despre cum ar trebui să se refacă brațul lui Laocoon, Michelangelo a propus să se refacă brațul în poziție flectată. Artistul a realizat brațul flectat însă nu l-a atașat niciodată grupului statuar dar el este expus alături de lucrare. Pictorul Amico Aspertini a realizat, de asemenea, un desen în care mâna refăcută era tot în poziție flectată. În anul 1525, Baccio Bandinelli a realizat o copie a întregii lucrări care se găsește la Florența în Galleria degli Uffizi. Atât Michelangelo
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
și de Daniele Farlati în ilustrațiile celui de-al doilea volum din opera sa "Illyricum Sacrum", din 1753. În iulie 1757, a sosit la Split arhitectul scoțian , care și-a continuat în Dalmația călătoria sa începută în Italia, în compania pictorului francez Charles-Louis Clérisseau. Obiectivul său declarat era de a realiza o colecție de desene cu vestigii ale palatului lui Dioclețian, care să le completeze pe cele dedicate termelor aceluiași împărat de la Roma. În ciuda rezervelor garnizoanei venețiene față de sosirea lui — Split
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
avut și un anumit impact asupra arhitecturii neoclasice europene. Una dintre clădirile construite ulterior de Robert Adam și de frați săi la Londra, pe malul Tamisei este direct inspirată din fațada maritimă de la Split. Câteva decenii mai târziu, în 1782, pictorul francez Louis-François Cassas a realizat, la rândul său, desene ale palatului, pe care le-a publicat în 1802 Joseph Lavallée în relatarea călătoriei lor. Plusul lor în raport cu lucrarea lui Adam rezidă într-o mai mare fidelitate față de starea reală a
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
ales pe teme politice și sociale. I s-au organizat numeroase expoziții și a călătorit mult după cel de-al Doilea Război Mondial. Iosif Ross făcea parte din grupul de intelectuali evrei format din scriitorul Benjamin Fundoianu, gazetarul Filip Brunea-Fox, pictorul M. H. Maxy, Rodica Wechsler, sora lui Fundoianu, sociologul și criticul de film Siegfried Kracauer, etc. Fiica lui Iosif Ross, Lulu, era balerină la Operă și una dintre cele mai apreciate profesoare de la Liceul de Coregrafie, soția talentatului compozitor Ștefan
Iosif Ross () [Corola-website/Science/328860_a_330189]
-
din personajele preferate ale lui Jan Matejko și el apare în multe din picturile sale, cum ar fi „Omagiul prusac”. Matejko, oferind bufonului propriile trăsături faciale, a creat imaginea lui Stańczyk, familiară pentru cei mai mulții din polonezii de astăzi. Pictorul l-a reprezentat întotdeauna pe Stańczyk cu o figură îngrijorată, în puternic contrast cu căciula hazoasă cu ciucurei de bufon. Viziunea lui Matejko despre cum ar trebui să arate Stańczyk, a influențat mulți artiști, cum a fost Leon Wyczółkowski. Matejko
Stańczyk (pictură) () [Corola-website/Science/329365_a_330694]
-
Adam cunoscut ca Антони Пьотровски sau Antoni Pyotrovski (n. 7 septembrie 1853, Kunów - d. 12 decembrie 1924, Varșovia) a fost un pictor și desenator polonez care se numără printre artiștii adepți ai romantismului și realismului. Datorită faptului că o lungă perioadă de timp a fost corespondent și ilustrator de carte în Bulgaria la sfârșitul secolului al XIX-lea, Piotrowski este asimilat ca
Antoni Piotrowski () [Corola-website/Science/329383_a_330712]
-
îndrumare a lui Wojciech Gerson, începând din anul 1869. După 1875 ia lecții de la Wilhelm Lindenschmit la Munchen după care urmează cursurile Academiei de Arte Frumoase din Cracovia. Pe perioada studiilor din Cracovia, artistul lucrează în propriul atelier cu alți pictori polonezi, cum au fost Stanislaw Witkiewicz, Albert Chmielowski și Józef Chełmoński. Piotrowski a vizitat Bulgaria pentru prima dată în anul 1879, când s-a dus acolo ca ilustrator și corespondent pentru reviste britanice: The Illustrated London News și The Graphic
Antoni Piotrowski () [Corola-website/Science/329383_a_330712]
-
(n. 29 martie 1946 în Zielona Góra) este un scriitor polonez, medic, lingvist (frazeolog și lexicograf), editor. Câteodată publică sub numele de Piotr Muldner sau ca PMN, pmn, Pemen. Este fiul lui Wiesław Müldner-Nieckowski (1915-1982), sculptor, pictor, grafician precum și fratele mai mare al lui Jacek Müldner-Nieckowski, sculptor. A studiat la Academia de Medicină din Varșovia ( 1964-1970). Specialist în boli interne. Doctor în medicină. Doctor în științe umaniste, profesor UKSW. Soția Małgorzata născută Olszewska (1948-1999) a fost sculptoriță
Piotr Müldner-Nieckowski () [Corola-website/Science/329416_a_330745]
-
Castelul Wawel, într-o modernă reședință renascentistă. În 1520, Johan Behem a făcut cel mai mare clopot de biserică, numit Clopotul Sigismund după regele Sigismund I. În același timp Hans Dürer, fratele mai mic al lui Albrecht Dürer, a fost pictor de curte lui Sigismund. În jurul anului 1511 Hans von Kulmbach a pictat o serie de picturi pentru Biserica la Skalka și Biserica Sf. Maria. În 1572, regele Sigismund al II-lea a murit fără copii, iar tronul a trecut la
Istoria Cracoviei () [Corola-website/Science/329406_a_330735]
-
poloneză" (Polskie Ateny) sau " Mecca poloneză". Mai multe comemorări importante au avut loc în Cracovia în perioada 1866-1914, inclusiv aniversarea a 500 de ani de la Bătălia de la Grunwald în 1910, în care renumitul pianist Ignacy Paderewski a dezvăluit un monument. Pictori, poeți și scriitori din această perioadă, care trăiau și lucrau în oraș, printre care se numără Jan Matejko, Stanisław Witkiewicz, Jan Kasprowicz, Juliusz Kossak, Wojciech Kossak, Stanisław Wyspiański și Stanisław Przybyszewski. Cei doi din urmă au fost lideri ai modernismului
Istoria Cracoviei () [Corola-website/Science/329406_a_330735]
-
ai orașului se va înființa Școala Liberă de Pictură, ce va activa sub această denumire între 1902-1927. Clădirea coloniei și cea a școlii au fost terminate în 1911 așa cum ni se înfățișează astăzi pe str. Victoriei nr. 17, actual "Colonia Pictorilor" . Deschizători ai acestei nobile activități pot fi numiți profesorii: Lidia Agricolă - desen artistic, pictură la secția romană și Weith Vasile - desen, pictură, la secția maghiară, Makkai Paraschiva - desen, grafică și decorativă, secția română și maghiară. Inițial școala cu sediul pe
Liceul de artă din Baia Mare () [Corola-website/Science/329451_a_330780]
-
CEX 05D8-02-2 intitulat "eMart- Cyber Museum al universităților de artă din Romania". Face parte din JAQM Advisory Board (Journal of Applied Quantitative Methods). Parcursul creator al lui Cătălin Bălescu străbate, în mod hotărât, teritoriile picturii înseși. Acestea i se înfățișează pictorului aidoma unei împărății pe care, străbătând-o, îi este dat să se apropie - cu fiece clipă ce trece - de chiar inima ei. Un drum despre care mă grăbesc să adaug că este complex, presărat cu primejdii, însă lipsit de meandre
Cătălin Bălescu () [Corola-website/Science/330906_a_332235]
-
care, cândva, a fost eliberată imaginea unui putto ori a unui faun. De fapt mușchii și lichenii știu că, identificându-se timpului însuși, au devenit faun și putto deopotrivă. Iată coordonatele unei ciudate și totodată emoționante metamorfoze, de care nici pictor și nici privitorii tablourilor sale nu sunt străini. Cristian-Robert Velescu Cătălin Bălescu este unul din artiștii plastici recunoscuți internațional, participând printre altele la "Festivalul internațional de Pictură Cagnes sur Mer" - Franța și "Bienala Internațională de Desen și Gravură" - Taipei, Taiwan
Cătălin Bălescu () [Corola-website/Science/330906_a_332235]
-
Kapidağli Kostantin, celebrul pictor de pe lângă palatul otoman, în special în vremea lui Selim al III-lea (1789-1807), era de ordinea greacă. Nu se știe anul nașterii sale cat si împrejurările sau anul in care a murit. S-a născut în orașul Kyzikos din sudul
Konstantin Kapıdağlı () [Corola-website/Science/330935_a_332264]
-
imperii, precum Imperiul Roman de Răsărit și cel Otoman, prin importanța sa strategică și prin topografia sa de o frumusețe fără seamăn a reprezentat în toate epocile punctul de interes pentru Orient și Occident. Primele imagini cu Istanbulul realizate de pictorii occidentali au fost imaginile panoramice reprezentând Sarayburnu. Aceste imagini, realizate într-un stil realist și dintr-o perspectivă bazată pe observații, reprezintă documentele vizuale ale Istanbulului secolului al XVI-lea. Și descrierile Istanbulului în stil miniaturistic de către miniaturiștii otomani descriu
Konstantin Kapıdağlı () [Corola-website/Science/330935_a_332264]
-
Occident, s-a născut dorința de a cunoaștere a Orientului, iar în picturile europene din secolul al XVI-lea au început să apară motive legate de viața din Orient. Începând cu secolul al XVII-lea călătoriile organizate de turiștii și pictorii occidentali cu scopul descoperirii noilor regiuni, viteza cu care progresau studiile arheologice și științifice în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, dezvoltarea condițiilor de călătorie, cunoașterea mai îndeaproape a culturii otomane prin intermediul expozițiilor internaționale și prin influența romantismului
Konstantin Kapıdağlı () [Corola-website/Science/330935_a_332264]
-
prin influența romantismului au contribuit la dezvoltarea artei in Imperiul Otoman al acelor timpuri. În secolul al XVIII-lea și al XIX-lea în anturajul ambasadorilor, împreună cu turiștii ori pe cont propriu, la Istanbul au venit un număr mare de pictori. Tehnicile tipografice, care au început sa fie utilizate in Europa în această perioadă, au condus la posibilitatea răspândirii descrierilor realizate de către acești pictori prin intermediul albumelor gravate și al călătoriilor. Aceste tehnici au făcut posibila apariția Orientalismului în secolul al XIX
Konstantin Kapıdağlı () [Corola-website/Science/330935_a_332264]