17,770 matches
-
1947 și apoi iarăși în 1995. În perioada 1790-1910, Glorietă a avut geamuri. Glorietă a fost construită că un "Monument al Războiului just", care conduce la pace. După urcarea pe tron a Mariei Tereza a început mai întâi Războiul de Succesiune Austriacă (1740-1748) și apoi Războiul de Șapte Ani (1756-1763). Fațadă frontală conține următoarea inscripție: IOSEPHO ÎI. AVGVSTO ET MARIA THERESIA AVGVSTA IMPERANTIB. ERECT. CIƆIƆCCLXXV ("Înălțata în timpul domniei împăratului Iosif al II-lea și al împărătesei Maria Tereza, 1775"). Modul de
Glorieta de la Schönbrunn () [Corola-website/Science/328596_a_329925]
-
contradicție cu împăratul Carol Quintul asupra posesiunii asupra Geldern și, prin căsătoria surorii sale, a căutat sprijin din partea regelui Henric al VIII-lea al Angliei. Când ultimul duce de Jülich-Cleves-Berge a murit fără urmași în 1609, a izbucnit Războiul de succesiune pentru Jülich. Teritoriile au fost în cele din urmă divizate între ducii din Casa de Wittelsbach de Palatinat-Neuburg (Jülich și Berge) și Margrafiatul Brandenburg, care a dobândit stăpânirea asupra Cleves, cu Mark și Ravensberg, în conformitate cu tratatul de la Xanten din 1614
Ducatul de Cleves () [Corola-website/Science/328623_a_329952]
-
comitatul de Ravensberg. Din 1521, Jülich-Berg și Cleves au format Ducatul de Jülich-Cleves-Berg, prin uniunea personală de sub ducele Ioan al III-lea. Când ultimul duce de Jülich-Cleves-Berg a murit în 1609 fără a avea moștenitori direcți, a izbucnit Războiul de succesiune pentru Jülich. Acesta s-a încheiat la 1614, prin tratatul de la Xanten, care a divizat ducatele între Palatinat-Neuburg și Margrafiatul Brandenburg. Jülich și Berg au revenit contelui palatin Wolfgang Wilhelm de Neuburg, iar după ce ultimul duce de Palatinat-Neuburg (de asemenea
Ducatul de Jülich () [Corola-website/Science/328621_a_329950]
-
cu excepția statelor clericale ale arhiepiscopilor de Köln și episcopilor de Münster. Cu toate acestea, și noua dinastie ducală s-a stins în 1609, atunci cînd ultimul duce a murit fiind nebun. Acest eveniment a condus la o lungă dispută asupra succesiunii asupra diferitelor teritorii înainte de divizarea din 1614: contele palatin de Neuburg, care se convertise la catolicism, a anexat Jülich și de Berg; între timp, Cleves și Mark a trecut sub stăpânirea lui Ioan Sigismund, elector de Brandenburg, care va deveni
Comitatul de Berg () [Corola-website/Science/328620_a_329949]
-
la Cruciada a șasea, iar Henric a devenit regent pentru nepotul său Herman al II-lea, aflat la vârsta minoratului. El a reușit să îi excludă pe nepotul său, ca și pe mama acestuia, Elisabeta de Ungaria, din linia de succesiune, iar din cca. 1231 a devenit landgraf în mod formal. În 1242 Henric Rașpe, împreună cu regele Venceslau I al Boemiei, a fost ales de către împăratul Frederic al II-lea de Hohenstaufen pentru a administra Germania în numele fiului minor al împăratului
Henric Raspe () [Corola-website/Science/328641_a_329970]
-
ales pe Henric ca rege, ocazie cu care împăratul a emis "Confoederatio cum principibus ecclesiasticis", favorizând pe seniorii spirituali. Alegerea fusese o condiție pentru Frederic al II-lea pentru respectarea promisiunilor sale de participare la cruciadă din 1215, pentru că problema succesiunii, în cazul morții împăratului în cruciadă, era clarificată. Cu toate acestea, papa Honoriu al III-lea nu a recunoscut alegerea și în plus l-a deposedat de drepturile sale asupra Regatului Siciliei, dat fiind că suveranul pontif (ca și predecesorul
Henric al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/328644_a_329973]
-
ar fi fost vorba de o tentativă de sinucidere. Tatăl său l-a înmormântat cu onoruri refale în catedrala din Cosenza. Frederic, cel de al doilea și singurul fiu al lui Henric care i-a supraviețuit, a fost deposedat de succesiune odată cu tatăl său, după rebeliunea din 1235. Cu toate acestea, în testamentul său, bunicul său Frederic al II-lea i-a încredințat Ducatul de Austria și Marca de Stiria, însă el nu a putut niciodată să preia stăpânirea asupra acestor
Henric al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/328644_a_329973]
-
Henric și, constatând că aceasta fusese deja binecuvântată de Biserică, a decis să încerce să îl convingă pe împărat de avantajele acestei căsătorii. Fiii lui Conrad muriseră de tineri, iar Henric al VI-lea ar fi putut să își asigure succesiunea asupra Palatinatului renan prin înfeudarea lui Henric Welf. În plus, Conrad și Agnes l-au convins pe împărat să acorde iertarea lui Henric Leul, care fusese proscris de către Barbarossa. Reconcilierea dintre Henric al VI-lea și Henric Leul a avut
Agnes de Hohenstaufen () [Corola-website/Science/328652_a_329981]
-
În timpul domniei Margaretei, puterea reală în comitat a fost deținută de fiul ei, Willem al V-lea. Acesta va deveni conte în urma unui război civil și va ocupa și poziția de duce de Bavaria-Straubing, ca Wilhelm I. Un război de succesiune a avut loc între Ioan al III-lea și Iacobine (Jacqueline). În cele din urmă, războiul s-a încheiat cu victoria lui Filip al III-lea cel Bun, ducele de Burgundia în 1432, care, între timp, moștenise pretențiile lui Ioan
Lista conților de Olanda () [Corola-website/Science/328659_a_329988]
-
Moștenitorul prezumtiv sau moștenitoarea prezumtivă este persoana situată pe prima poziție în ordinea succesiunii la un anumit titlu, dar care poate pierde acest loc în anumite circumstanțe prevăzute de sistemul de moștenire, cum ar fi nașterea unui moștenitor mai eligibil. Poziția de „moștenitor prezumtiv”, ca și cea de „prinț moștenitor”, nu este un titlu
Moștenitor prezumtiv () [Corola-website/Science/328682_a_330011]
-
cum ar fi nașterea unui moștenitor mai eligibil. Poziția de „moștenitor prezumtiv”, ca și cea de „prinț moștenitor”, nu este un titlu nobiliar în sine, ci este doar un termen general care desemnează persoana ce deține primul loc în ordinea succesiunii. În filmul de desene animate Disney "The Lion King", Scar este moștenitor prezumptiv. Nașterea lui Simba, moștenitorul aparent, fiul regelui Mufasa, îl îndepărtează însă de tron pe Scar, lucru care creează întreaga intrigă a filmului. În primele trei sezoane ale
Moștenitor prezumtiv () [Corola-website/Science/328682_a_330011]
-
cu electorii renani din 1300, confirmându-și interesele față de Köln. Gerard a obținut de asemenea drepturile asupra Kaiserswerth, Mönchengladbach, Kessel-Grevenbroich, Rheydt, Münstereifel/Bergheim și Müllenark, printre altele. În 1313, Gerard l-a sprijinit pe Ludovic de Bavaria în războiul de succesiune pentru tronul Germaniei și a permis încoronarea acestuia în Aachen, împotriva dorinței arhiepiscopului de Köln. Gerard s-a căsătorit înainte de 13 decembrie 1299 cu Elisabeta de Brabant-Aarschot (n. cca. 1280 - d. 1350/1355), fiică a lui Godefroi de Brabant și
Gerard al V-lea de Jülich () [Corola-website/Science/328693_a_330022]
-
a reprezentat o serie de conflicte militare desfășurate între 1283 și 1289, pentru succesiunea asupra ducatului de Limburg. Cauza războiului de succesiune a constituit-o moartea ducelui Waleran al IV-lea de Limburg din 1280, urmată de cea a unicei sale fiice, Ermengarda de Limburg din 1283. Waleran al IV-lea nu avea fii
Războiul de succesiune pentru Limburg () [Corola-website/Science/328694_a_330023]
-
a reprezentat o serie de conflicte militare desfășurate între 1283 și 1289, pentru succesiunea asupra ducatului de Limburg. Cauza războiului de succesiune a constituit-o moartea ducelui Waleran al IV-lea de Limburg din 1280, urmată de cea a unicei sale fiice, Ermengarda de Limburg din 1283. Waleran al IV-lea nu avea fii, iar Ermengarda nu a avut urmași. Ea se
Războiul de succesiune pentru Limburg () [Corola-website/Science/328694_a_330023]
-
poziția de conte de Berg după moartea unchiului său, Wilhelm I, care nu avea urmași. Adolf a fost un susținător important și loial al lui Ludovic al IV-lea, duce de Bavaria Superioară, ajutându-l din 1314 în războiul pentru succesiunea Germaniei. Ca rezultat al căsătoriei lui Adolf din 1312 cu Agnes de Cleves, el a dobândit taxele vamale renane de la Duisberg ca zestre, iar acestea au fost confirmate ca fief imperial de către Ludovic, devenit împărat, în 1314. El a continuat
Adolf al IX-lea de Berg () [Corola-website/Science/328709_a_330038]
-
vitregă a lui Reginald I, rivalul lui Adolf pentru Ducatul de Limburg. Elisabeta a murit la 31 martie 1315 și a fost înmormântată alături de soțul ei în biserica de Solingen-Gräfrath. Dat fiind că Adolf și Elisabeta nu au avut urmași, succesiunea asupra comitatului de Berg a revenit fratelui lui Adolf, Wilhelm.
Adolf al VIII-lea de Berg () [Corola-website/Science/328708_a_330037]
-
, cunoscută ca și Bătălia de la Navarette (în spaniolă "Batalla de Nájera", în engleză "Battle of Nájera", în franceză "Bataille de Nájera") a fost o bătălie majoră care a avut loc pe data de 3 aprilie 1367, între pretendenții la succesiunea Castiliei, Petru I susținut englezi pe de-o parte și Henric de Trastamar susținut de francezi pe de altă parte. Având în vedere componența participanților, bătălia este adesea văzută ca un episod al Războiului de 100 de Ani. După standardele
Bătălia de la Nájera () [Corola-website/Science/328759_a_330088]
-
a fost datata în 17 septembrie 1445. Potrivit lucrării "„Europäische Stammtafeln: Stammtafeln zur Geschichte der Europäischen Staaten”" (1978) de Detlev Schwennicke, Grgur s-a retras la o mănăstire sub numele monahal „Gherman”. Potrivit lui Fine, Grgur a reapărut în 1458, pretinzând succesiunea tronului vacant de la Rașka pentru el sau fiul său. Manuscrisul Massarelli menționează că Grgur era necăsătorit. Mai tarziu, genealogii au numit-o pe soția sa „Jelisaveta”. Vuk Grgurević, un fiu al lui Grgur, a fost mai tarziu despot sârb (1471-1485
Mara Branković () [Corola-website/Science/328758_a_330087]
-
afirmând că acest film are o „monumentalitate și profunzime prin paralelismul dintre agresivitatea mecanismului Istoriei și dimensiunile grotești ale eforturilor individuale de a supraviețui cu orice preț”. O opinie mai nuanțată a formulat-o Tudor Caranfil care a remarcat că succesiunea întâmplărilor nu determină o creștere a dramatismului, iar prăbușirea personajelor în Infern este, din acest motiv, prea schematică. Asociația Cineaștilor din România (ACIN) a acordat în 1976 acestui film Marele Premiu pentru filmele artistice de lung metraj ("ex-aequo" cu filmul
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
Ulterior, Dirk a reușit în plus să achiziționeze noi pământuri către răsărit din vechile sale domenii, pe seama episcopului de Utrecht. După moartea împăratului Henric al II-lea din 1024, Dirk a acordat sprijinul său pretendentului Conrad al II-lea pentru succesiunea în Regatul Germaniei. După moartea lui Dirk din 1039, armatele imperiale au mai fost trimise cu diferite ocazii pentru a reclama pământurile conțile de Frizia. Puternicul Robert "Frizonul", conte de Flandra, l-a ajutat pe contele Dirk al V-lea
Dirk al III-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328808_a_330137]
-
originile din scenă hardcore punk din Chicago, în care Wentz a fost implicat. Grupul a fost format de către Wentz și Trohman că un proiect paralel pop punk, iar Stump li s-a alăturat mai tarziu. Grupul a trecut printr-o succesiune de toboșari înainte să îl aleagă pe Hurley și să înregistreze albumul lor de debut, "Take This to Your Grave" (2003), care a ajuns un mare succes iar formația a câștigat mulți fani în timpul turneelor lor, si de asemenea un
Fall Out Boy () [Corola-website/Science/328816_a_330145]
-
de calitate pentru sectoarele înguste și delicate, iluminare prin LED, apă curentă la Bivuacul 5000m , telurofonul pentru a comunica din când în când cu cei de la suprafață... Padirac rămâne, cu toate acestea, o cavitate particulară prin lungimea sectoarelor navigabile și succesiunea dificultăților. Asistență reciprocă este obligatorie, de n-ar fi decât din perspectiva celor 30 kg de materiale care trebuie carate de fiecare persoană pentru explorarea rețelei și pentru a putea trăi în autonomie totală, în afară timpului, o saptămână întreaga
Avenul din Padirac () [Corola-website/Science/328856_a_330185]
-
José Sanz, Diego și Francesco Bruna. Moartea regelui Carlos al II-lea a avut ca urmare sfârșitul dinastiei austriece în Spania și înscăunarea lui Felipe al V-lea din Casa de Bourbon, act ce va declanșa începerea Războiului Spaniol de Succesiune. Triumful lui Felipe va avea ca rezultat expulzarea tuturor celor ce l-au susținut pe Arhiducele de Austria, printre aceștia numărându-se și José de Torres. După ce fost supus judecății Inchiziției, i s-a dat verdictul de nevinovat, așa că în
José de Torres () [Corola-website/Science/329385_a_330714]
-
scenă a martiriului lui Husayn, nepotul profetului Muhammad. În anul 661 Ali (ginerele și unchiul profetului Muhammad) este asasinat la Kufa. După uciderea tatălui său, Hasan a fost considerat "de mulți urmaș legitim al Profetului. Atunci când Mu‘ăwīyya a contestat succesiunea sa și a început pregătirele de război, Hasan a adunat armata pentru a-și înfrunta inamicul. Din lipsă de resurse, în același an au început negocierile de pace și a renunțat la conducerea califatului în favoarea rivalului său. S-a retras
Ta٬ziya () [Corola-website/Science/329377_a_330706]
-
nu ar fi numărătorul de coincidențe, nu ar fi nici o cale de a distinge între un foton ce ajunge la detectorul D0 și orice alt foton care îl atinge. Fotonii nu vor ajunge la detectorii de la D1 la D4 în succesiune regulată, astfel că singura modalitate de a distinge fotonii care sunt în perechi inter-corelate cu cei care au ajuns la fiecare dintre acești detectori este de a-i grupa în funcție de care dintre cei patru detectori a fost activat atunci când un
Ștergerea întârziată a alegerii cuantice () [Corola-website/Science/329393_a_330722]