17,656 matches
-
amândoi i-au supraviețuit lui Filip. Alberic a renunțat la drepturile sale și a plecat în Anglia, din motive necunoscute. Se pare că a supraviețuit mamei sale și că a murit în 1284, dar se presupune că nu a lăsat urmași. Ioana s-a căsătorit în 1236 cu Gaucher de Châtillon, conte de Mortain (d. 1251), murind înaintea mamei ei în 1252 și se presupune, ca și în cazul lui Alberic, că nu a avut urmași. Ca urmare, după Matilda, comitatul
Filip I de Boulogne () [Corola-website/Science/328461_a_329790]
-
presupune că nu a lăsat urmași. Ioana s-a căsătorit în 1236 cu Gaucher de Châtillon, conte de Mortain (d. 1251), murind înaintea mamei ei în 1252 și se presupune, ca și în cazul lui Alberic, că nu a avut urmași. Ca urmare, după Matilda, comitatul de Boulogne a revenit rudelor acesteia.
Filip I de Boulogne () [Corola-website/Science/328461_a_329790]
-
d'Avesnes. Dat fiind că mariajul Margaretei cu Bouchard a fost declarat nul de către papalitate, Ioan a fost considerat ca fiu nelegitim. Mama sa s-a recăsătorit cu Guillaume al II-lea de Dampierre și a dat naștere mai multor urmași cu pretenții la moștenire. Astfel, Ioan și fratele său Balduin au încercat să obțină din partea împăratului Frederic al II-lea de Hohenstaufen recunoașterea imperială pentru legitimizarea lor, în martie 1243. La 5 decembrie 1244, Margareta a moștenit comitatele de Flandra
Ioan I d'Avesnes () [Corola-website/Science/328481_a_329810]
-
de Mons) în favoarea lui to Reginar al IV-lea. În 963, Godefroi s-a căsătorit cu Matilda, fiica ducelui Herman de Saxonia, din familia Billungilor, lăsată văduvă de contele Balduin al III-lea de Flandra. Cei doi au avut ca urmași pe:
Godefroi I de Verdun () [Corola-website/Science/328500_a_329829]
-
căsătorit cu Ida de Namur, nepoată a marchizului Otto al II-lea de Namur cu Adelaida de Namur, cu care a avut mai mulți copii: Ulterior, Godefroi s-a căsătorit cu Clementia de Burgundia, cu care l-a avut ca urmaș pe:
Godefroi I de Leuven () [Corola-website/Science/328497_a_329826]
-
o acțiune împotriva vikingilor la răsărit de Paris și a fost succedat de către nepotul său de frate Adalelm. Robert a fost căsătorit cu Gisela (d. între 879 și 884), fiica regelui Ludovic cel Gângav cu Ansgard, însă nu a avut urmași.
Robert I de Troyes () [Corola-website/Science/328515_a_329844]
-
În schimb, el a accentuat învățăturile rabinice dominante în iudaism, după care înțelepciunea, dreptatea și posibilitatea unei bune relații cu Dumnezeu sunt cu totul accesibile culturilor și religiilor non iudaice, ca moștenire a legământului dintre Dumnezeu și Noe și toți urmașii acestuia. Prin această tradiția iudaica arată că nu este nevoie să fii evreu ca să cunoști pe Dumnezeu sau adevărul sau să ajungi la mântuire. Așa cum implică diversitatea legăturilor prin acest legământ, sursele tradiționale iudaice neagă în mod clar monopolul unei
Jonathan Sacks () [Corola-website/Science/336515_a_337844]
-
pentru serviciile sale, Salustiu a fost numit guvernator al provinciei Africa Nova — nu este clar din ce motiv: Salustiu nu era un general priceput, iar provincia era militarizată în mare parte, aici aflându-se trei legiuni. Mai mult decât atât, urmașii săi ca guvernatori au fost militari experimentați. Cu toate acestea, Salustiu a gestionat cu succes organizarea aprovizionării și transportului, iar aceste calități ar fi putut determina alegerea lui Cezar. În calitate de guvernator el a comis activități de opresiune și de șantaj
Gaius Sallustius Crispus () [Corola-website/Science/336524_a_337853]
-
Godwin. După Bătălia de la Hastings, un punct decisiv în istoria englezilor, William de Normandia a devenit rege al Angliei. Anglo-saxonii au încercat să restabilească domnia prin Edgar Atheling, un nepot al lui Edmund Braț-de-Fier, însă nu au avut succes și urmașii lui William și-au asigurat domnia. Nepoata lui Edgar, Matilda a Scoției, s-a căsătorit mai târziu cu fiul lui William, Henric I, formând o legătură între cele două dinastii. Alfred, al cincilea fiu al regelui Ethelwulf, s-a distins
Casa de Wessex () [Corola-website/Science/331034_a_332363]
-
pare să fi fost de partea scoțienilor în timpul bătăliei de pe podul Stirling, dar atunci când Eduard a revenit victorios în Anglia după bătălia de la Falkirk, teritoriile lui Bruce din Annandale și Carrick au fost scutite de titluri și au fost alocate urmașilor săi. Bruce era văzut ca un om de credință a cărui alianță încă mai putea fi câștigată. Bruce și John Comyn (un rival al tronului) l-au urmat pe William Wallace că Gardieni ai Scoției, insă rivalitatea lor a pus
Casa de Bruce () [Corola-website/Science/331046_a_332375]
-
a acordat un titlu de baron că Lord Bruce de Kinloss în 1608. În 1633, fiul său, Thomas, a fost creat primul conte de Elgin. Cand cel de-al IV-lea Conte a murit fără moștenitori, titlul a trecut la urmașii lui Șir George Bruce de Carnock, care deținea deja titlul de Conte de Kincardine, iar în 1747 cele două domenii au fost unite. Thomas Bruce, al VII-lea conte de Elgin a fost un diplomat și ambasador al Imperiului Otoman
Casa de Bruce () [Corola-website/Science/331046_a_332375]
-
al II-lea (Domnall mac Causantín) a urcat pe tron după moartea sau detronarea lui Giric. Donald al II-lea și succesorii săi au fost descriși ca regi ai regiunii Alba. În timpul secolului al X-lea, succesiunea a alternat între urmașii lui Constantin I și cei ai lui Aed. Certurile de la sfârșitul secolului al X-lea și începuturile secolului al XI-lea i-a lăsat pe descendenții lui Constantin I necontestați de către descendenții de sex masculin ai lui Kenneth MacAlpin, însă
Casa de Alpin () [Corola-website/Science/331044_a_332373]
-
regatului Alba și terenurile din nord ale regatului său englez. Cumbria era engleză, la frontiera de vest era Solway. În est, frontiera era undeva în Lothian, la sud de Edinburgh. Dușmăniile de moarte au persistat de la moartea regelui Indulf, între urmașii lui și familia lui Kenneth. În 977, Analele Ulster raportează că "Amlaíb mac Iduilb (fiul lui Indulf), regele Scoției, a fost ucis de Kenneth". Analele Tigernach spun clar numele ucigașului: Cináed Mail Mac Coluim sau Kenneth al II-lea. Astfel
Casa de Alpin () [Corola-website/Science/331044_a_332373]
-
au înregistrat detaliile de încoronare, evenimentul având loc în luna august 1057, la Scone. Lulach a fost fiul lui Gruoch al Scoției, din prima căsătorie cu Gille Coemgáin, și fiul vitreg a lui Macbeth. După moartea lui Macbeth din 1057, urmașii regelui l-au plasat pe Lulach pe tronul Scoției. Acesta a domnit doar pentru câteva luni înainte să fie asasinat de Malcolm al III-lea. Malcolm a devenit rege după ce l-a acuzat de trădare și l-a asasinat pe
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
Arnesson. Cei doi au avut un fiu, pe Duncan al II-lea, care avea să devină rege mai târziu. Unii comentatori medievali au susținut că Duncan ar fi fost nelegitim, însă această afirmație este o propagandă pentru a submina pretențiile urmașilor din partea celei de-a doua soție a lui Malcolm. Deși Malcolm i-a acordat sanctuar lui Tostig Godwinson atunci când a fost alungat din Northumbrians, Malcolm nu a fost direct implicat în invazia împotriva Angliei de către Harald și Tostig în 1066
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
pe William Cecil, declarând că este mai potrivit pentru "cunoașterea și învățarea sa". Burghley House în apropierea orașului Stamford în Lincolnshire a fost construită de Cecil în perioada 1555 - 1587 după modelul lui Richmond Palace. Casa a fost rezidența tuturor urmașilor săi, conții și marchizii de Exeter și reprezintă unul din cele mai tipice exemple de arhitectură elisabetană din secolul al XVI-lea. În afara Londrei a construit Theobalds House, în anii 1564 - 1585, rezidență ce a fost vizitată de regina Elisabeta
William Cecil, I Baron Burghley () [Corola-website/Science/331118_a_332447]
-
loc la 25 Septembrie 1066. Harald a luptat împotriva armatelor regelui Harold Godwinson al Angliei. Venise în Anglia cu pretenții la tronul acesteia bazate pe o ipotetică înțelegere între Magnus și Hardeknut cum că dacă unul din ei murea fără urmași, celălalt urma să moștenească și Anglia și Norvegia. Deși a fost destinat pentru cei doi frați să conducă regatul fără diviziune, în practică, Olaf a guvernat peste Viken (partea de sud-est a Norvegiei), în timp ce Magnus a controlat zonele înalte și
Dinastia Hardrada () [Corola-website/Science/331160_a_332489]
-
din urmă la Odense. La 10 iulie 1086, Knut și oamenii lui s-au refugiat în interiorul Catedralei Sf. Alban din Odense. Rebelii au luat cu asalt biserica și l-au ucis pe Knut, împreună cu fratele său Benedict și alți 17 urmași ai lor, în fața altarului.
Knut al IV-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331266_a_332595]
-
proprietarilor. Sigiliul cu monogramă, servieta de diplomat (cu cifru), cutia pentru pălării (cu monogramă), o lampă de birou, trusa de birou, o călimară și o scrumieră care i-au aparținut, însemnele lojei masonice al cărui membru a fost, fotografii ale urmașilor săi, costumul popular și bijuterii care au aparținut Ecaterinei Kogălniceanu sunt valoroase piese de patrimoniu care conferă autenticitate ambientului creat. Având în vedere faptul că astfel de clădiri de patrimoniu devenite muzee nu trebuie să rămână pentru generațiile viitoare doar
Muzeul Memorial „Mihail Kogălniceanu” () [Corola-website/Science/331349_a_332678]
-
de influență orientală. De pe la 1801- 1802, când Marița, fata primului proprietar, o primește ca dotă la căsătoria cu Ivan Hagi Prodan, membru al elitei negustorilor ploieșteni, clădirii îi va fi asociat numele acestei familii. La începutul secolului al XX-lea, urmașii Mariței și ai lui Hagi Prodan vând imobilul Primăriei orașului Ploiești; casa aflată în ruină este remarcată de Nicolae Iorga și arhitectul Toma T Socolescu. La puțin timp după primul război mondial casa a fost reparată și s-a înființat
Muzeul „Casa de târgoveț din secolele al XVIII-lea - al XIX-lea” (Hagi Prodan) () [Corola-website/Science/331364_a_332693]
-
a aprinde flacăra unor timpuri demult apuse. Casa în care a locuit cu familia și a creat o parte consistentă a edificiului nemuririi sal, a fost construită de polcovnicul Panca și atestată documentar în 1833. Nicolae Iorga cumpără casa de la urmașii polcovnicului in 1908, asistă și supraveghează renovarea ei. De la intrare, vizitatorul este întâmpinat de o poartă masivă din lemn, străjuită de doi stâlpi din cărămidă, văruiți în alb. Imediat, o curte largă se deschide și calci pe pietre de râu
Muzeul Memorial „Nicolae Iorga” () [Corola-website/Science/331365_a_332694]
-
Cetatea de Scaun a Moldovei, aflată în zona de la etaj care a fost distrusă din vechime. Personajele reprezentate în această cameră sunt: Ștefan cel Mare, Maria Voichița (a treia soție a domnitorului), Bogdan al III-lea cel Orb, fiu și urmașul său la tronul Moldovei, precum și o serie de dregători. Momentul prezentat aici este cel al împroprietăririi unor răzeși ca semn de recunoaștere pentru vitejia arătată în lupte. Hainele și podoabele purtate de personaje sunt lucrate manual, respectând straiele originale. Pentru
Muzeul Bucovinei () [Corola-website/Science/331377_a_332706]
-
film SF de groază britanic din 1965 regizat de Don Sharp. În rolurile principale joacă actorii Brian Donlevy, Carole Gray și George Baker. Este a doua continuare și ultima a filmului "Musca" din 1958. Filmul prezintă povestea a trei dintre urmașii acelui om de știință care a încercat să perfecționeze o mașină de transport a materiei, dar care a fuzionat cu o muscă atunci când una dintre cele mai mici creaturi a ajuns în transportorul acestuia. Cei trei urmași ai săi sunt
Curse of the Fly () [Corola-website/Science/331392_a_332721]
-
a trei dintre urmașii acelui om de știință care a încercat să perfecționeze o mașină de transport a materiei, dar care a fuzionat cu o muscă atunci când una dintre cele mai mici creaturi a ajuns în transportorul acestuia. Cei trei urmași ai săi sunt: un fiu, Henri Delambre (Brian Donlevy) și doi nepoți. Fiul dorește să continue munca tatălui său și să perfecționeze mașina în timp ce cei doi fii ai săi doresc să iasă din acest mediu științific și să trăiască o
Curse of the Fly () [Corola-website/Science/331392_a_332721]
-
neamurile străine" (Mihail Sadoveanu, cuvântare ținută la șezătoarea de la Câmpulung, 1909). În calitate de președinte, înființează premiile literare (1921), ajutoare, subvenții și pensii, organizează șezători în țară. Este primul președinte sub mandatul căruia, în anul 1922, s-au acordat pensii scriitorilor sau urmașilor lor: “Pentru întâiași dată am realizat dezideratul initial al statutelor și unul din principiile care au dus la întemeierea Societății - am acordat pensii văduvelor și orfanilor scriitorilor dispăruți”. În urma insistențelor lui Corneliu Moldovanu, SSR este înzestrată cu un teren valoros
Corneliu Moldovanu () [Corola-website/Science/334041_a_335370]